Rampa, noiembrie 1926 (Anul 11, nr. 2706-2729)
1926-11-26 / nr. 2727
ANUL XI Nest 2021 REDACŢIA: ADMINISTRAŢIA ATELIERELE GRAFICE STRADA SĂRINDAR MO. 1 TELEFON 1/M Publicitatea concesionată expluată Societăţii Anonime Rudolf Mosis Bulevardul Academiei, 4. Amcturiis ce primesc la toate agenţiile de publicitate şi la administraţia ziarului. Director : M. FAUST HOHR Directorul e un domn care s'a asezat intro seară în fata unui tutor dramatic si i-a spus: — Citeşte-mi piesa d-tale... te ascult. Si a ascultat lectura acestei dese, cu dorinţa sinceră de a părăsi cel puţin probabil Dacă î?imediat „prinse mulţumit; si iacă această bună impresie se •treiungeşte până la sfârşitul acinlui cri doilea, indulgenta lui penim desnodămănt e câştigată; şi chiar daca acest desnodământ nu l-a încântat, ■ directorul nu crea sa se lipsească de acea delicioasă plăcere pe care o simţi. Când spui unue autor dramatic: — Aşadar ne~am înţeles... primesc piesa şi vei intra în repetiţie Imni! I-a spus-o, şi-i fericeşte bucuria pe care a pricinuit-o acestui om, care bea nervos un mare pahar de apă şi care nu şi-a reveni din emoţia pe care a simţit-o profund. Deci pipsa a primită, e lucru hotărit! Directoul e „ambalat, cu atât mai ambalat cu cât acum trebue să împărtășească părerea W. trupei sale.. Trebue ca Luni toată lumea să fie de acord — și cam la lectură de câte ori are mielul aruncă un cuvânt cutărui mu cutărui, administratorului Kán, regisorului său, tuturor. — „Veti aim un lucru frumos tani! le spune el. Toată lumea ştie un teatru că se va citi o capodoperă. Vine ziua cea mare şi lectura începe, urmează şi sfârşeşte într’o atmosferă respectuoasă şi simpatică. Actul al treilea? A devenit „poate” cel mărun. Pentru ce? Pentrucă directorul a cerut autorului să taie scena notarului şi s’o înlocuiască printr’o convorbire la telefon, pentrucă l-a sfătuit să puie tirada cea mare în gara eroinei nu a eroului — si in fine pentrucă actul, care se petrecea în grădină, se petrece acuma in acelaș decor din primul act. O, nu din spirit de economie o cerut directorul această mică schimbare, — nu. Cum intenţionează insă să facă pentru actul întâi, un decor magnific desigur că publicul va bucuros să-l revadă. înţelegeţi aşadar de ce directorul găseşte că ultimul act este coama „poate" cel mai bun. In orice caz iată o piesă care-i aparţine puţin — şi dacă va reuşi, desigur că nu va fi străin de succese— iar dacă nu va reuşi va putea spune cu drept cuvânt, că a făcut totul pentru a înlătura o cădere. Căci ea va face totul pentru ea. Va distrăm rolurile cu discernământ■ Bineinteles că se va preface că se consultă cu autorul asupra alegerii interpreţilor. In realitate, îi va impune însă artiştii . ‘ li va impune pentru că-şi cunoaşte trupa fi mai bine şi apoi pentrucă el „vrea 'să-şi regăsească impresia de la lectură '’' Autorul îi spune că „pentru cutare rol el ar vrea pe Direcorul răspunde.’ ' r — „Eu îl vreau pe Y, Autorul replicăi : •— „ Dar personagiul meu e un om gras! — Posibil... dar eu îl văd slab! in tot timpul lecturii d-tale eu l-am văzut slab., și. numai așa piesă mi-a plăcut. Lasă-mă pe mine, dragă. Trebue să-mi realizez impresia de la lectură... apoi, dacă am primit piesa d-tale este pentru că mi-a plăcut, aşa cum am văzut-o, ascultând-o. Ei bine, aşa cum am văzut-o în seara aceia, vremi s’o revăd la repetiţii şi vreau s-o arăt în public." Şi are dreptate acest om. Are dreptate, nu împotriva autorului, ci are dreptate să fie aşa cum este; are tot dreptul să aibă încredere în el,p are, dreptul să vorbească așa. Dacă ar vorbi altfel, n’ar mai fi un director de teatru. Trebuie ca acest om să „vadă” piesa ascultăm]-o. Trebuie s’o fi „văzut" montată, jucată, în decorurile sale, în lumina sa. Și nu va fi acest om in avantscenă? Nu va veni el in fiecare zi dela două până la şase? Va da altuia sarcina de a da aparenţa de viaţă acesei piese, care poate să-i aducă noroc sau care poată să-l ruineze? El trebue să-şi asume responsabilitatea până la sfârşit. Nu mimai că trebue să fie prezent la teatru în fiecare zi, dar — merg şi mai departe, — el nu trebue să întârzieze la repetiţii. Nu trebue să se lucreze fără el. Nu trebue ca actorii să fie lăsaţi singuri, nici o secundă, căci in teatru este aşa cum a spus tatăl meu: „Se debutează fiecare piesă noua.” • Fisuri dintre culise Directorul de teatru de SACHA GUITRY . Sacha Guitry Opera Română Desen de Crates TENORUL N. APOSTOLESCU SAPTâJIIM LITERMA experienţa irasii§Sonallsf@' — âlpil®g*i! „conflictului** deîa „ISAa^ireaf*. — R@m3nlss®nfe postha, — O revistă craisvgană» — Marginalele d-lui R. Tomescu.~ Un interview ca «L T. Arghaxi „Gândirea” — ca denWj. Psichologia adoratorilor A reapărut Întotdeauna compactă și interesantă — inegal. Căci dela versurile d-hn T. Arghezi până la Chilimurile olteneşti ale unui tânăr versificator,pline de reminiscenţe şi lipsite de noutatea expresiei, e drum lung şi neisprăvit. „Gândirea” e încă într’o interesantă fază a experienţei sale. Vrând să mărească rândurile poeţilor tradiţionalişti recrutând elemente tinere, încearcă deepoţii neprevăzut de grosolane. Poetul Lucian Blaga, a simţit paradoxal de îndrăzneţ lovitura din fabulă, de la un tânăr binecuvântat de încrederea d-lui Cezar Petrescu. E drept că d-sa ne lămureşte de a'reastă dala presupusul conflict fî.i ghicim amărăciunea, eh care-şiapără buna-credinţa mai ales după ce d. Herescu, reeeâfpîithi ..(rai: ’dam* a fost exclus din grupare. Bar x»a noi nu ne-a surprins hjuh sau : i'S’or'gudura zăvozii şi va zâmbi' hangiţa'! „Şi la răscruci tăcerea şi-a inaltat irpita” de bătrâni include uneori şi gesturi mai deplasate. Toate din entuziasm, toate din devotament. D. Cezar Petrescu se va putea convinge tot încercând resorturile sufleteşti ale, tinerilor tradiţiona-’ lişti şi vasali Că singurii prieteni ai revistei d-sale sunt cei cari nu leau flatat niciodată. Fac apel la memoria cititoriior de .poezie nigându-i să-şi amintească ale cui sunt următoarele versuri subliniate : (Hai... drumurile ţării de.asea. ră-s aţipite)' „Abia în zori vor plânge din nou, cu toţii de car’’ Primele două exemple se pot găsi în volumul de versuri ce va apare zilele acestea cu titlul „Troiţe la Răscruci” de A. Pop Marţian. Ultimul exemplu îşi are sursa în „Cetatea literară” sub forma următoare : „Câteodată râd de luna agăţată ’n crengi de pom... Ca mirosul de pădure, ai să vii odată, poate Scuturând natura toată etc. etc. Totuşi aceste versuri se pot găsi în noul număr apărut al „Gândirei”, sub semnătura d-lui Radu Gyr. Asta n’ar avea mare însemnătate, n’ar fi întocmită după trăsături împrumutate din opera poeţilor: Kidvifor Crainic, Ion Pillat, Hori Furtună. Dacă a imita însemnează a urma tradiţia,,, nu mai avem nimic de adăugat. Apreciem mai fault prop. ..Gau direi’’ — „Craii de Curtea-Veche*' romanul ii-lu* M*»telu loa .Gag», giaîe . este tot ce s’a produs mai bun, ca gen, în ultimii ani. Şi ne pare rău că în acest număr ni s’a servit un atât de redus fragment. In restul numărului un essen despre pictorul Grigorescu, semnat de d. Francisc Șirato, „Monotonie” de Tudor Arghezi, o nuvela „Urâtul’’ de Gib. I. Mihăescu, „Mărturisiri” de Elena Vă/:: ar eseu. D- fîm. Bi^cuiam oc-^gă stă ruitor și mai ales pe baze concrete, de Problema Cărţii, „ Fiindcă ne găsim în domeniul tradiţionalismului, nu putem trece mai departe fără a ne opri la revista craioveană ,,Ramuri” cari în ultimul timp şi-a însuşit un bun uitat de mult- E vorba de d. IX Tomescu, critic de viguroasă judecată, pe care dacă nu-l urmăm niciodată pentru deosebiri de crez artistic, nimic nu ne împiedică de a-l elogia aici pentru obiectivitatea cu care-şi scrie marginalele, ocolind să-şi laude eventualii ciraci sau să-şi înjure potrivnicii, cum obicinuesc patronii de cenacle bucureştene. Şarja împotriva d-lui Mihail Dragomirescu dusă cu demnitatea şi prestanţa unui ce ştie să utilizeze materialul de controversă este tot ce ne aduce mai bun revista craioveană. Poezia, în general, inferioară şi Marţian, e inexpresivă şi banală, dureros de banală !... • sau „Casă etc., etc. descurce luna ce sa ’ncâlcit în fire” ! Ultimul număr din „Viaţa literară” ne aduce sub titul de interview cu d. Tudor Arghezi o scrisoare adresată nouă personal anul trecut şi publicată în „Rampa”, plus ti mic adaos, fără sens. Ne bucură faptul că materialul strâns de noi anul trecut îşi găseşte valorificare şi face actualitatea unei reviste anul acesta, dar regretăm faptul că scrisoarea a fost desfigurată prin amputări de stil nepermise mai ales faţă de d. T. Arghezi, — care e mai presus de toate un stilist —■ în acelaş număr în care d. F. Aderca găseşte gânduri tari pentru a susţine autentica victorie ce a repurtat acest scriitor român. Au apărut: Universul Literar, Ideea Euroinertă. Versurile semnate Zubîa’peană, Adevărul Literar, Propilee Canta se citesc cu un zâmbet care literare, Falanga... se schimbă în desgust. Nuvela* Intr’un pustiu de evenimente, „Squarul” de Gib. I. Mihăescu literatură multă, literatură, începe ca pentru „Gândirea” și„ Romulus Dian« sfârşește ca pentru „Ramuri’’.! Traducerea din Elena Vacărescuj r ». ~—rr”"~ semnată Ştefan Bălcegui și A. Pop^ " ' t--------ri"wiueiîiri'iTwwriîriiMiiHiiiiim ii. Nichifor Crainic In jurul unui concurs Nu este mult, de citad un iubitor de artă a propus sa se adune buna subscripţie publica un fond pentru ridicarea unui ..monument lui Barbu Lăutarul. Ca,toate propunerile folositoare, proiectul monumentului legendarului lăutar moldovean e rămas uitat prin cine ştie ce revistă, în coloanele căreia apăruse. Si este poate măi bine astfel! Căci. artatitfuzicalâ'trăese si dispare odată cu personalitatea aceluia' care o însufleţeşte. Acta-'ikputera mai.ales, • din care Barbu Lăutarul a statornicit o frumoasă pildă neutru viitor, nu poa* te fi întrupată nici în piatra’rece de granit și nici plămădită'în mas^a moarcă a bronzului. ■ • ’ * ■ îvu vom ’putea eterniza, neprețuita comoară a, muzicei populare în monumente artistice sau pe plăcile moarte ale fonografului. Muzica, popular« trădate si «e dezvoltă numai în cântecul lăutarilor, păzitorii credincioşi aî viersului strămoşesc. Totuşi nu am auzit vre-odatâ ca un sprijin oficial 'să fi' fost acordat modeştilorcântăreţi dela' tară'si de la oraş. Lăutarul cântă aia, precum cântă pa,sarea,' tu -grădină, pentru a-şî linişti dorinţa sufletului. De aceea, arta sa nu este supusă influenţelor externe şi nici schimbărilor modei vremelnice. Pentru prima dată la noi, Centrala Caselor naţionale a slit lăudabila iniţiativă de a organiza un concurs cu premii pentru maeştrii lăutarii din Capitală. Iniţiativa era. aşteptată si a fost primiţii, cu entuziasm nu numai de acei pentru cari a fost organizat concursul ci de toti iubitorii muz’icei noastre nationale.. . . Concursul— unul dintre, cele mai interesante'si' mai folositoare cari pot, fi organizate — va întruni laolaltă pe’ toti maeştrii cei mai talentati.’Nu va lipsi de, la concurs nici Grigoraş Dimen.’ nici Motoi nici Vlădescu,Ior Vlăchescu şi._ toti ceilalţi sub arcuşul catena suspină vioara veselă sau duioasă aşa cum simte artistei melodia . Pentru prima dată, s’a înţeles că nu folosesc la nimic concursuri de frumuseţe, de automobile sau de cărţi poştale ilustrate. Să’sprijinim prin concursuri mari - LA tarile cele mai curate ale poporului: curate cui si urmica, naţională! Iată pentru ce iniţiativaCentralei Caselor Nationale merita toate laudele şi mulţumirile iubitorilor de frumos. ARTEMIE Scena s’a petrecut pe peronul gării ace’ora, acum câteva săptămâni, cu prilejul plecării unui distins Si spiritual intelectual bucureştean, Intr-un turneu de conferinţe prin jrro•vincie. Un prieten, venit, să-l salute la gafl, spune intelectualulul nostru. — Dragă, ascultă sfatul meu. Știi-că eu te învăț, totdeauna de bine... Să nu te sui niciodată în vagonul din urmă, fiindcă în toate catastrofele de drum de fier, vagonul din urmă suferă cel mai mult ! — Așa Atunci de ce lănbar mai agață la coada trenului ? Se mint, candid, intelectualul. Una din numeroasele artiste mai mărunte, care, joacă rolurile, ,episodiere din „Şarlatanul“, s’a simţit foarte ofensată de faptul că nu a fost pomenită în cronicele teatrale din ziarele bucureştene. Pentru a o consola prietenul ei en titre s’a adresat unul cunoscut al lui,' ziarist de' profesie, ru'idnău-l să-i insereze o informaţie ,14 gazetă“, în care să se spună că dudulţa în chptg fie a jucat, cu talent, cu, temperament, eu, senzualitate, etc., etc. — .Bine,fragul meu, cu plăcere, — răspunde gazetarul, -- ‘vumal fă-mi tu, te rog, informaţia... Prietenul artistei luă hârtie, condei și începe să scrie : „Domnișoara X., ca te joacă In „Șarlatanul“, puternica.’'dramă a lul Foclldes, rolul'... — Stai, îl opri gazetarul. — Foclldes nu se scrie cu doi de 1... — Nu ? •— Sigur că nu. Șterge un 1... — Bine, dar... pe care din doi * t Pasiunea sportului , face ravagii din ce in ce mai ferip.He, la Capşa, de pildă, o masă, după alta, cade jertfă acestei pasiuni. Aproape că nu se mai discută politică şi literatură. In schimb se vorbeşte despre curse, box, foot-ball, alergări pe jos... Cum un sportsman din această, ultimă speţă de lăuda !,u performanţele lui, un domn, dela aceiaşi masă, interveni sentenţios .* Asta nu e nimic ? Eu am făcut într'o zi trei minute dela Capşa pânăl la Finanţe, ca să mă duc să păi■ l muiesc pe cineva... ' * — Şi cum te-ai intors ? tot pe jos ? — Nu! Cu ambulanţa Salvării... Cronica plastică Salonul de toamnă dela Parisdespre Henry Matisse şi Terescovîci- Nu e un motiv, dacă nu nntem vedea cu ochii noştri, cele expuse la Paris,’ că nu putem să ştim valorile ultimului salon, deosebit de important pentru pictura franceză. Intr’adevăr, ţinând seama de părerile marilor critici, care contează prin obiectivitatea și piceperea lor, putem scrie că salonul de toamnă al anului acestuia a fost o manifestare de maturitate a picturii franceze. . Au lipsit Vlaminck, Dufy, Ki slin®, Bonnard, Lăvy. Au expus bucăţi extraordinare Matisse, Segoscaac, Friesz, Van Dongen, Gromaire. D. Jaques Guenne face mare cazue de un tânăr pictor Terescovici. Asupra lui au mai scris, mai de mult, şi d-uii Fels şi Eomoff. . Terescovici ,a venit pe jos din Rusia, atras de pictura Parisului. Un al doilea Marius Bunescu. Dovedeşte deosebite calităţi de expres nume în „Toboşarul oraşului Avallon”. Un mas hidos, sfârtecat, sub care nişte mustăţi neregulate şi aspre, te înspăimântă, este pus în contrast cu blândeţea ochilor. Aminteşte puţin de tipurile lu Va.a Gogh. Matisse, este astfel descris de d. Guenne : „Dansatoarea, cu toba este desăvârşirea unuia dintre cei mai prodigios» colorist» pe care i-a cunoscut istoria artelor. Oare altul ar fi ştiut să picteze extraordinarul decor albastru aşa de carnavalesc alături de acest covor roşu-aprins, fără să facă un afiş. o imagină ? Voluptatea senină^ a acestei opere duce la măreţi». .Nu stii să admiri bogăţia plastică a. nnduîmn somptuozitatea fotoliului verde cu linii galbene, draperia din fund sau miraculoasa ieşire înspre cerul albastru. Nimeni mai, mult de cât Matisse n'a întrebat natura... Dacă el păstrează mai mult timp modelul în faţa ochilor săi; emoţiei sale îi cere, însă, conturile din ce în ce mai pure, pe care le va opune conturărilor exterioare pe care i le propune natura.. Nu vrea să găsească numai echivalenţa plastică a lucrurilor. Pentru a recrea obiectul, ochii« pictorului accepta ca mâna lui să le distrugă. * Matisse spune : „Opera poartă în ea însăşi semnificaţia ei întreagă şi se impune spectatorului Înainte că el să cunoască subiectul“. * „Nu pot să disting, scrie tot el, între sentimentul pe care-l am fată de viaţă şi felul în care-l traduc... Cela ce urmăresc este expresiunea. Expresiunea, pentru mine miresidă în pasiunea care va străluci pe o faţă sau care se va afirma printr’o mişcare violentă. Ea este în toată dispoziţiunea tabloului“*. Prin culoare, Matisse parvine la o armonie veselă, care linişteşte sufletul nostemat ne exaludeazä simţurile. I Trucajul tablourilor vechi Ce sisun .«xperfii*. — Cum se imită patina timpului* — Din unul, trei Gioconda, care acum câţiva a.rvi dispăruse și a fost regăsită, Gioccanda ,care se află acum instalată la Muzeu! Luvru, —'au e Gioconda. Gioconda cea adevărată ar fi la un negustor de antichităţi. O copiii şi urne de experţi cercetează ce este real din alarma a.Oitaşiba,care dovedeşte că, Gioconda, cu Surisuil ei complex, continuă să se facă farse... ŞI LA NOI Cititorii îşi amintesc că şi la, noi se formase de curând o asociaţie pentru fabricarea şi comerţul de tablouri falsificate. Opera lui Grigorescu chiar, se îmbogăţise astfel postum cu câteva tablouri noui, şi ne-am fi trezit desigur cu o invazie de Grigoreşti, dacă nu ar fi interveniţi judecătorul de instrucţie. Am avut ocazia să stăm de vorbă cu unii experţi, cari la rândul lor, deţineau informaţiile asupra trucajului artei vechi, dela aşa zişii „experţi şi materie”. De altă parte, autori serioşi ca d. A. Schmitte, s’au ocupat de nceastă chestiune. Iată pe scurt câteva procedee de trucaj : ,.Experţii în raarterie” pot truca orice fel de obiect de artă veche. Ei se ocupă însă,mai ales cu trucajul tablourilor, căci, vorba lui Balzac, un tablou se compune din câţiva gologani de pânză şi vopsele, sau o sută de mii de franci de geniu. In străinătate, procesele intentate de cumpărătorii înşelată, se numără cu sutele. Sunt necunoscuţi, acei pictori copişti şi peştişori, în solda marilor negustori de tablouri, cari au tot interesul să-i ţină în umbră. Copişti de talent, artiştii aceştia împrumută, de ici de colo, personagii, motive, din tablourile marilor art.'iştei pe cari îi past teava, compunând astfel o nouă operă,pe rare, din șiretenie, eu o semnează totdeauna cu numele marelui artist ,pastisat, — că mai degrabă cu numele unuia din elevii lui, cunosct și el în istoria picturii Dar se poate oare copia geniul ? E drept el există traitatie si imitatii- Astfel, Andrea, del Sartoite—poTestaslie d. Schmitte, — a copist pe -’•-cinuri un tablou al divinului Rafael, la care colaborase si Jules Romain. In fata copiei, acesta din urmă fu păcălit, sî crezu că în "adievar se află în prezenta tabloului pe care-1 pictiase cu elevuul. lui Perugiu.. Nu însă toţi pictorii imitatori sunt del Sarto... PE PANZA VECHE Foarte des întrebuinţat este procedeul, dos, picta pe pânze vechi, fără valoare, de pe cari, se poate, în prealabil, să se dea jos culorile vechi, printr’o spălare cu benzină sau amoniac; vechimea pânzei şi a Iasiului păcălesc pe achizitor. Falsul acestor copii, se va dovedi materii imenite ceva mai târziu: pictorii vechi îşi preparau singuri cu Iorite, pe când pictorii actuali se servesc de culori cu bază de anilină, dintre cari albul și galbenul se întunecă repede, schimbând tonalitatea unui tablou, în care se sting atunci strălucirea și lumina. Unele culori, mai ales în Germania, fiind compuse din elemente chimice corosive, rod încetul cu încetul pânzele. De aceea, este undrde profetizat că, într’un număr restrâns de ani, „capodonerile” executate în astfel de conditioaii de anemie, nu vor putea să reziste a crimi ei timpului. In America, multe din tablourile de acestui fel importate din Europa, dau semne de o decrepitudine ce anunţă un sfârşit apropiat. Pentru a evita astfel de dezastre, multi pictori pastişori întrebuintează acum culori solide, cu tonuri vii şi ţipătoare, — pe cari le sting apoi printr’o aplicaţie de suc de coji de nuci, foarte diluat, printr’un steag uşor de bitum, sau prin .Iierre de Cassel’’, această operaţiune precedând totdeauna„vernisajul pânzei. Se obicinueşte de asemeni, dar mai rar fiindcă e un procedeu mai lent, afumarea pânzelor cu subiect, religios, pentru, a imita, urmele fumului din cădelniţele ce ar fi fost ■ legănate pe vremuri sub aceste tablouri, cari v ornează de secole (spune vânzătorul de tablouri), altarele vechilor biserici, CRĂPĂTURILE CULORILOR Pentru copiile picturilor de la mijlocul secolului din urmă, se impune un machiaj special : imitarea crăpăturilor. Pictorii acelei «pori us&terbuinţau ca fond sub culorile lor, ble turnul. Din nefericire, acest strat tp chid şi gălbuiu care rămâne mntrew urne A In timp ce culorile suprapus«) ■se uscau peste acest», crăpături s«| produc în toate tablourile astfel tg&t tatu din epoca aceea. I Se pot observa aceste «srăpâniri fm Luvru, Sn „Badsau ăi la MMine* 0 lui Géricault și în mai mult« tikblouri de Delacroix. I Pentru a provoca repede astfel di crăpături, copiştii întind iute pe pic- tura, lor, îndată ce se usucă, dar până nu sa întăreşte, un strat de clei în pastă diluată, pe care îl usucii apoi la foc. Acest strat da clei con- tractându-se, atrage după sine ItS contracţia aceasta pictura pe care o acoperă, din care cauză se ivesc cră-/ pături. In toate aceste' procedee, impărt. minarea tabloului, 1 se pune o ramă prăfuită. j Dar, — spune un cunoscător, ^ Sn'i strumentele dt lucru din zilele no*« stre diferă de cele din trecut, mates riile fiind tratate prin alte mijloace, falsul acestor pastişe se descoperi destul de repede. Și apoi, e un mare adevăr: oricât de abilă ar fi pepguîi falsificatoare, ea nu va egala nici oi dată geniul sau talentul pictorul«) imitat. ? Deasemenea, în zadar pastisorul M va forţa, ca să sporească iluzia, sal împrumute până şi defectele ■modefului său, imperfecţiunile şi naivităţâîa sale, — pe cari, va avea, totdeauna* de altfel, tendinţa de a Ie exagera». PASTELELE ŞI SANGUINELE Să trecem la pastele. Coştilaţa desemulul şi gust, un bun pastelistt poate să valorifice «n pasted vechio, întărindu-i părţile slabe şi, ca un. nou Robert Houdin, va transforma capetele şi busturile bărbăteşti. îrt capete şi busturi de femei, carî sunt mult maî apreciate pe piaţă. In ce priveşte vechile sangmine, reproducerea lor a devenit impoatoilă, din cauza epuizării minelor dă această varietate roşcată gi‘ pannfta«tie de fer dligist. Creioanele actuale sunt neputincioase să redea tonalitatea exactă * faimoaselor sanguine ale lui Wai* Jeau, Chaudin, Boucher, Greuze. * Totuşi, dacă un anticar are norocul sdi posede o singură sanguină a unuia din aceşti pictori, el va şti să creeze cu acesata încă două sau trei. Această multiplicaţie instantănee ce obţine cu ajutorul unei prese, desenul original al sanguinei se decalchează, sub apăsare, pe foaia pusă pe al. Bineînţeles că hârtia ce se întrebuinţează trebue bine aleasă. Se iau de obiceiu foi imaculate din registre vechi, verso de pagina de sub coperta vechilor in-folio. Prin acelaş procedeu se multiplied desenul în cărbune semnat de un nume celebru. * Adevăratul cunoscător însă, are un fel de instinct care-l ghidează în tafecţiunea adevăratelor capodopare. A. S. Farsele Ofocondei s KARLAT FRODA tm m Trei In«»« *9 600 tal ŞaM hnd♦ ♦ * * 4 • * *»* > #00 „ Ua a» •• «•*■•*•4«r* FftQQ ,0> «sMtHiKiiMa *• B**»W tmdet« şfitlHM» la t8 «!• fiaaAval tant. Rânduri HM „Gura de foc Intr’un teatru din Capitală, se poate citi pe un petec de sticla mata, lângă scenă , „Gura de foc“, cu stere mari, groase, roşii. Ce poate îi „gura de foc‘‘ ? Ne-am întrebat zadarnic multă vreme, chinuindu-ne pentru cu cât de puţin plauzibil răspuns. Auzisem de „Gură de şarpe“, „Gură de canal“, „Gură de soacră“, „Gură de peşte“ i în sensul zoologic al cuvântului). Ştiam de floarea, aşa numită „Gura leului“, ştiam povestea, mărgăritarelor în „gura porcului“, auzeam, la Paris vodevilul „Pas sur la bouche“, ştiam de „Gura lumii (pe care un june specializat in limba franceză o traduce prin,,,a bouche du monde", dar nu ştiam nimic de „Gura de foc“. Şi iată că deodată, pe neaşteptate, un eveniment mărunt ne-a pus pe calea cea bună. ■ Căutând nişte cârţi vechi la un anticar, am dat, peste o colecţie de vereini datate 1870. Am răsfoit-o un minut și ne-am pihrit la aceste două minunate versuri ! „Coprinzând-o de, mijloc ' " , ' „Sărut gura el de foc” Cyrica!TM evrica!... Dar am stat pe loc aiurit'-- Cum oare asta sărută poetul î „Nu găsea și el altceva de sărutat decât „Gura de foc“ a teatrului în chestie?... Dar asta nu are importanţii. Ceea ce am vrut te demonstrăm este că excentricităţile moderniştilor de astăzi nu ating nici pe departe ■capriciile poeţilor dela, 1870. Repus. i! ! . VINERI 2* NOEMBRIE 1M* ............ ......... ABONAMENTELE m TARA fref fu»! 200 t«lama* ioni 400 Un «n, , # 4' # id4 4 ,r 3 9 4 m strainAtatbh Feminismul Avem fel de fel de ligi. Credeam că liga naţiunilor a pus capac la ţoale. M’am înşelat. A răsărit o ligă nouă. — „Ştiu, vrei să zici. Liga Românilor cari se deşteaptă — „,45. Românul doarme greu, nu se deşteaptă cu una cu două. — „Atunci liga... — „Nu te căzni să ghiceşti, ideia vine din londra, Liga contra femeilor cari se îndeletnicesc cu meserii bărbăteşti, luând pâinea din gura bărbaţilor. Ligiştii au declarat nu numai războia de moarte femeilor, dar au jurat in acelaşi timp să nu le mai ia de neveste. Dar te pui cu femeia?!... La rândul lor, birjaresek, doctoresele, lemnăresde, avocatele, s'au strâns in ligă contra bărbaţilor, cari exercită meserii femeeşti. Jos croitorii de dame ! Eu cred că nau dreptate nici unii, nici alţii. Ce înseamnă sex tare, ce înseamnă sex slab ? Sunt femei spătoase ca nişte haiduci in stare să aştearnă un bărbat jos şi sa-l bată ca pe o scoarţă naţională. Simt iarăşi femei, cari conduc afacerile mai dihai decât, rut bărbat, bun cel mult să spele vasele. Sex tare?... Foarte bine. Mulţimiţi-vă atunci, domnilor, i profesiunile cari cer muşchi iu minte, rămâneţi hamali in porturi, parlagii sau tăietori de lemne. Femeile, dacă le consideraţi slabe, se vor ocupa cu avocatura, cu medicina sau cu ingineria* Cum mama mea insă a fost di, origină sabină m'arunc ca hotărare intre cele două tabere si strig: Stati! Este un mijloc sii ’mpăcăm pe toată lumea. Părţile stau înţeles — o spar fără gâtul rău — admirabil de facerea lumii şi până astăzi şi in ciuda savanţilor, slavă Domnului, omenirea nu e încă pe sfârşite. Torţa, oameni bunţi, nefind numai apanajul sexulvoi pretins tare, deoarece după cum aţi văzut sunit atleţi de ambele sexe şi că dacă se găsesc bărbaţi în stare să bată femei, se găsesc şi fentei în stare să stâlcească în bătăii bărbaţii, ar fi eu cale şi pradevA venim unii şi pentru alţii, ca după luarea baciilaureatulid să treated fiecare, la încercarea puterii. Omenirea nu s'ar mai împărţi astfel in bărbaţi şi femei din slabi şi turi. , Iar lozinca ar fi: toate profesiunile pentru toată lumea. Noii bărbaţii am Scăpa de spectral fen mninismidui, iar femeile ar putea, în fine, domni liniştite sau in ori* ce caz neliniştite de gânduri mai trandafirii. * G. Rrsteaeu