Rampa, noiembrie 1926 (Anul 11, nr. 2706-2729)

1926-11-26 / nr. 2727

ANUL XI Nest 2021 REDACŢIA: ADMINISTRAŢIA ATELIERELE GRAFICE­­ STRADA SĂRINDAR MO. 1 TELEFON 1/M Publicitatea concesionată expluată Societăţii Anonime Rudolf Mosis Bulevardul Academiei, 4. Amcturiis ce primesc la toate agenţiile de publicitate şi la administraţia ziarului. Director : M. FAUST HOHR Directorul e un domn care s'a asezat intro seară în fata unui tutor dramatic si i-a spus: — Citeşte-mi piesa d-tale... te ascult. Si a ascultat lectura acestei dese, cu dorinţa sinceră de a pă­răsi cel puţin probabil Dacă î?i­mediat „prinse mulţumit; si iacă această bună impresie se •treiungeşte până la sfârşitul ac­­inlui cri doilea, indulgenta lui penim desnodămănt e câştigată; şi chiar daca acest desnodămân­t nu­ l-a încântat, ■ directorul nu crea sa se lipsească de acea deli­cioasă plăcere pe care o simţi. Când spui unue autor dramatic: — Aşa­dar ne~am înţeles... pri­mesc piesa şi vei intra în repeti­ţie Imni! I-a spus-o, şi-i fericeşte bucu­ria pe care a pricinuit-o acestui om, care bea nervos un mare pa­har de apă şi care nu şi-a reve­ni din emoţia pe care a simţit-o profund. Deci pipsa a primită, e lucru hotărit! Directoul e „ambalat, cu atât mai ambalat cu cât acum trebue să împărtășească părerea W. trupei sale.. Trebue ca Luni toată lumea să fie de acord — și cam la lectură de câte ori are mielul aruncă un cuvânt cutărui mu cutărui, administratorului Kán, regisorului său, tuturor. — „Veti aim un lucru frumos tani! le spune el. Toată lumea ştie un teatru că se va citi o capodoperă. Vine ziua cea mare şi lectura începe, urmează şi sfârşeşte în­­tr’o atmosferă respectuoasă şi simpatică. Actul al treilea? A devenit „poate” cel mă­run. Pentru ce? Pentrucă directorul a cerut autorului să taie scena no­tarului şi s’o înlocuiască printr’o convorbire la telefon, pentrucă l-a sfătuit să puie tirada cea ma­re în gara eroinei nu a eroului — si in fine pentrucă actul, care se petrecea în grădină, se petrece acuma in acelaș decor din pri­mul act. O, nu din spirit de economie o cerut directorul această mică schimbare, — nu. Cum intenţionează insă să facă pentru actul întâi, un decor mag­nific desigur că publicul va­­ bu­curos să-l revadă. înţelegeţi aşa­dar de ce direc­torul găseşte că ultimul act este coama „poate" cel mai bun. In orice caz iată o piesă care-i aparţine puţin — şi dacă va re­uşi­, desigur că nu va fi străin de succese— iar dacă nu va reuşi va putea spune cu drept cuvânt, că a făcut totul pentru a înlătura o cădere. Căci ea va­ face totul pentru ea. Va distrăm rolurile cu discernă­mânt■ Bine­inteles că se va pre­face că se consultă cu autorul asupra alegerii interpreţilor. In realitate, îi­ va impune însă artiş­tii . ‘ li va impune pentru că-şi cu­noaşte trupa fi mai bine şi apoi pen­trucă el „vrea 'să-şi regăsească impresia de la lectură '’' Autorul îi spune că „pentru cu­tare rol el ar vrea pe Direcorul răspunde.’ ' r — „Eu îl vreau pe Y, Autorul replicăi : •— „ Dar personagiul meu e un om gras! — Posibil... dar eu îl văd slab! in tot timpul lecturii d-tale eu l-am văzut­ slab., și. numai așa piesă mi-a plăcut. Lasă-mă pe mine, dragă. Trebue să-m­i reali­zez impresia de la lectură... a­­poi, dacă am primit piesa d-tale este pentru că mi-a plăcut, aşa cum am văzut-o, ascultând-o. Ei bine, aşa cum am văzut-o în seara aceia, vremi s’o revăd la repetiţii şi vreau s-o arăt în public." Şi are dreptate acest om. Are dreptate, nu împotriva au­torului, ci are dreptate să fie aşa cum este; are tot dreptul să aibă încredere în el,p are, dreptul să vorbească așa. Dacă ar vorbi altfel, n’ar mai fi un director de teatru. Trebuie ca acest om să „vadă” piesa ascultăm]-o. Tre­buie s’o fi „văzut" montată, ju­cată, în decorurile sale, în lumi­na sa. Și nu va fi acest om in avant­­scenă? Nu va veni el in fiecare zi dela două până la şase? Va da altuia sarcina de a da apa­renţa de viaţă acesei piese, care poate să-i aducă noroc sau care poată să-l ruineze? El trebue să-şi asume respon­sabilitatea până la sfârşit. Nu mimai că trebue să fie pre­zent la teatru în fiecare zi, dar —­ merg şi mai departe, — el nu trebue să întârzieze la repetiţii. Nu trebue să se lucreze fără el. Nu­ trebue ca actorii să fie lăsaţi singuri, nici o secundă, căci in teatru este aşa cum a spus tatăl meu: „Se debutează­­ fiecare piesă noua.” • Fisuri dintre culise Directorul de teatru de SACHA GUITRY . Sacha Guitry Opera Română Desen de Crates TENORUL N. APOSTOLESCU SAPTâJIIM LITERMA experienţa irasii§Sonallsf@' — âlpil®g*i! „conflictului** deîa „ISAa^ireaf*. — R@m3nlss®nfe posth­a, — O revistă craisvgană» — Marginalele d-lui R. Tomescu.­­~ Un interview ca «L T. Arghaxi „Gândirea” — ca denWj. Psichologia adoratorilor A reapărut Întotdeauna compactă și intere­­santă — inegal. Căci dela versu­rile d-hn T. Arg­hezi până la Chi­limurile olteneşti ale unui tânăr versificator,­pline de reminiscenţe şi lipsite de noutatea expresiei, e drum lung şi neisprăvit. „Gândirea” e încă într’o intere­santă fază a experienţei sale. Vrând să mărească rândurile poe­ţilor tradiţionalişti recrutând ele­mente tinere, încearcă deepoţ­ii neprevăzut de grosolane. Poetul Lucian Blaga, a simţit­ paradoxal de îndrăzneţ lovitura din fabulă, de la un tânăr binecuvântat de în­crederea d-lui Cezar Petrescu. E drept că d-sa ne lămureşte de a­­'reastă dala presupusul conflict fî.i ghicim amărăciunea, eh care-şi­­apără buna-credinţa mai ales după ce d. Herescu, reeeâfpîithi ..(rai: ’dam* a fost exclus din grupare. Bar x»a noi nu ne-a surprins hjuh­ sau : i'S’or'gudura zăvozii şi va zâm­bi' hangiţa'! „Şi la răscruci tăcerea şi-a in­altat irpita” de bătrâni include uneori şi ges­turi mai deplasate. Toate din en­tuziasm, toate din devotament. D. Cezar Petrescu se v­a putea con­vinge tot încercând resorturile sufleteşti ale, tinerilor tradiţion­a-’ lişti şi vasali Că singurii prieteni ai­ revistei d-sale sunt cei cari nu leau flatat niciodată. Fac apel la­­ memoria cititorii­or de .poezie nigându-i să-şi amin­tească ale cui sunt­ următoarele versuri subliniate : (Hai... drumurile ţării de.asea­. ră-s aţipite)' „Abia în zori vor plânge din nou, cu toţii de car’’ Primele două exemple se pot găsi în volumul de versuri ce va apare zilele acestea cu titlul „Tro­iţe la Răscruci” de A. Pop Mar­ţian. Ultimul exemplu îşi are sur­sa în „Cetatea literară” sub for­ma următoare : „Câteodată râd de luna agăţată ’n crengi de pom... Ca mirosul de pădure, ai să vii odată, poate Scuturând natura toată etc. etc. Totuşi aceste versuri se pot gă­si în noul număr apărut al „Gân­­direi”, sub semnătura d-lui Radu Gyr. Asta n’ar avea mare însem­nătate, n’ar fi întocmită după tră­sături împrumutate d­in opera po­eţilor: Kid­vifor Crainic, Ion Pil­lat, Hori Furtună. Dacă a imita însemnează a urma tradiţia,,, nu mai avem nimic de adăugat. Apreciem mai fault prop. ..Gau direi’’ — „Craii de Curtea-Veche*' romanul ii-lu* M*»telu loa .Gag», giaîe . este tot ce s’a produs mai bun, ca gen, în ultimii ani. Şi ne pare rău că în acest număr ni s’a servit un atât de redus fragment. In restul numărului un essen despre pictorul Grigorescu, sem­nat de d. Francisc Șirato, „Mono­tonie” de Tudor Arghezi, o nuve­la „Urâtul’’ de Gib. I. Mihăescu, „Mărturisiri” de Elena Vă/:: ar es­eu. D- fîm. Bi^cuia­m oc-^gă stă­ ruitor și mai ales pe baze concre­te, de Problema Cărţii, „ Fiindcă ne găsim în domeniul tradiţionalismului, nu putem tre­ce mai departe fără a ne opri la revista craioveană ,,Ramuri” cari în ultimul timp şi-a însuşit un bun uitat de mult- E vorba de d. IX Tom­escu, critic de viguroasă judecată, pe care dacă nu-l urmăm niciodată pentru deosebiri de crez artistic, nimic nu ne împiedică de a-l elogia aici pentru obiectivita­tea cu care-şi scrie marginalele, ocolind să-şi laude eventualii ci­raci sau să-şi înjure potrivnicii, cum obicinuesc patronii de cena­cle bucureştene. Şarja împotriva d-lui Mihail Dr­agomirescu dusă cu demnitatea şi prestanţa unui ce ştie să utilizeze materialul de controversă este tot ce ne aduce mai bun revista craioveană. Poezia, în general, inferioară şi Marţian, e inexpresivă şi banală, dureros de banală !... • sau „Ca­să etc., etc. descurce luna ce sa ’ncâlcit în fire” ! Ultimul număr din „Viaţa lite­rară” ne aduce sub ti­tul de inter­view cu d. Tudor Arghezi o scri­soare adresată nouă per­sonal anul trecut şi publicată în „Rampa”, plus ti mic adaos, fără sens. Ne bucură faptul că materialul strâns de noi anul trecut îşi gă­seşte valorificare şi face actuali­tatea unei reviste anul acesta, dar regretăm faptul că scrisoarea a fost desfigurată prin amputări de stil nepermise mai ales faţă de d. T. A­rghezi, — care e mai presus de toate un stilist —■ în acelaş număr în care d. F. Aderca gă­seşte gânduri tari pentru a susţi­ne autentica victorie ce a repur­tat acest scriitor român. Au apărut: Universul Literar, Ideea Euro­­inertă. Versurile semnate Zub­îa’peană, Adevărul Literar, Propilee Canta se citesc cu un zâmbet care­ literare, Falanga... se schimbă în desgust. Nuvela* Intr’un pustiu de evenimente, „Squarul” de Gib. I. Mihăescu literatură multă, literatură, începe ca pentru „Gândirea” și„ Romulus Dian« sfârşește ca­ pentru „Ramuri’’.! Traducerea din Elena Vacărescuj r ». ~—rr”"~ semnată Ştefan Bălcegui și A. Pop^ " ' t--------ri"wiueiîiri'iTwwriîriiMiiHiiiiim ii. Nichifor Crainic In jurul unui concurs Nu­ este mult, de citad un iubitor de artă a propus sa se adune buna sub­scripţie publica un fond pentru ridi­carea unui ..monument lui Barbu Lău­tarul. Ca,toate propunerile folositoare, pro­iectul monumentului legendarului lău­tar moldovean e rămas uitat prin cine ştie ce revistă, în coloanele căreia a­­păruse. Si este poate măi bine astfel! Căci. artatitfuzicalâ'trăese si dispare odată cu personalitatea aceluia' care o însufleţeşte. Acta-'ikputera mai.ales, • din care Barbu Lăutarul a statornicit o­ frumoasă pildă neutru viitor, nu poa* te fi întrupată nici în piatra’rece de granit și nici plămădită'în mas^a moar­­că a bronzului. ■ • ’ * ■ îvu vom ’putea eterniza, neprețuita comoară a, muzic­ei populare în monu­mente artistice sau pe plăcile moarte ale fonografului. Muzica, popular« trădate si «e dez­voltă numai în cântecul lăut­arilor, pă­zitorii credincioşi aî viersului strămo­­şesc. Totuşi nu a­m auzit­ vre-odatâ ca un sprijin oficial 'să fi' fost acordat mo­deştilor­­cântăreţi dela' tară'si de la oraş. Lăutarul cântă aia, precum cântă pa,­sarea,' tu -grădină, pentru a-şî linişti dorinţa sufletului. De aceea, arta sa nu este supusă influenţelor externe şi nici schimbărilor modei vremelnice.­­ Pentru prima dată la noi, Centrala Caselor naţionale a slit lăudabila ini­ţiativă de a organiza un concurs cu premii pentru maeştrii lăutarii din Ca­pitală. Iniţiativa era. aşteptată si a fo­st pri­miţii, cu entuziasm nu numai de acei pen­tru cari a fost organizat concursul ci de to­ti iubitorii muz’icei noastre na­tionale.. . . Concursul­­— unul dintre, cele mai interesante'si' mai folositoare­­ cari pot, fi organizate — va întruni laolaltă pe’ toti maeştrii cei mai talentati.’­Nu va lipsi de, la­ concurs nici Grigoraş Di­m­en.’ nici Mo­toi nici Vlăd­es­cu,Ior Vlă­­chescu şi._ toti­ ceilalţi sub arcuşul ca­tena suspină vioara veselă sau duioasă aşa cum simte artistei melodia . Pentru prima dată, s’a înţeles că nu folosesc la nimic concursuri de frumu­seţe, de automobile sau de cărţi poş­tale ilustrate. Să’­sprijinim prin concursuri mari - LA tarile cele mai curate ale poporu­lui: curate cui si urm­ica,­ naţională! Iată pentru ce iniţiativa­­Centralei Caselor Nationale merita toate laude­le şi mulţumirile iubitorilor de frumos. ARTEMIE Scena s’a petrecut pe peronul gării ac­e’ora, acum câteva săptămâni, cu prilejul plecării unui distins Si spi­ritual intelectual bucureştean, In­tr-un turneu de conferinţe prin jrro•­vincie. Un prieten, venit, să-l salute la ga­­fl, spune intelectualu­lul nostru. — Dragă, ascultă sfatul meu. Știi-că eu te învăț, totdeauna de bine... Să nu te sui niciodată în vagonul din urmă, fiindcă în toate catastrofele de drum de fier, vagonul din urmă suferă cel mai mult !­­ — Așa Atunci de ce lăn­ba­r mai agață la coada trenului ? Se­ mint, candid, intelectualul. Una­ din numeroasele artiste mai mărunte, care, joacă rolurile, ,episo­­diere din „Şarlatanul“, s’a simţit foar­­­te ofensată de faptul că nu a fost pomenită în cronicele teatrale din ziarele bucur­eştene. Pentru a o consola prietenul ei en titre s’a adresat unul cunoscut al lui,' ziarist de' profesie, ru'idnă­u-l să-i in­sereze o informaţie ,14 gazetă“, în care să se spună că dudulţa în chptg fie a jucat, cu talent, cu, temperament­, eu, senzualitate, etc., etc. — .Bine,­­fragul meu, cu plăcere, — răspunde gazetarul, -- ‘vumal fă-mi tu, te rog, informaţia... Prietenul artistei luă hârtie, condei și începe să scrie : „Domnișoara X., ca te joacă In „Șarlatanul“, puternica.’'dramă a lul Foclldes, rolul'... — Stai, îl opri gazetarul. — Focl­ldes nu se scrie cu doi de 1... — Nu ? •— Sigur că nu. Șterge un 1... — Bine, dar... pe care din doi * t Pasiunea sportului , face ravagii din ce in ce mai ferip.He, la Capşa, de pildă, o masă, după alta, cade jertfă acestei pasiuni. Aproape că nu­ se mai discută politică şi literatură. In schim­b se vorbeşte despre curse, box, foot-ball, alergări pe jos... Cum un sportsman din această, ultimă speţă de lăuda !,u performan­ţele lui, un domn, dela aceiaşi masă, interveni sentenţios .* A­sta nu e nimic ? Eu am­ făcut­ într'o zi trei minute dela Capşa pânăl la Finanţe, ca să mă duc să păi■ l muiesc pe cineva... ' * — Şi cum te-ai intors ? tot pe jos ? — Nu! Cu­ ambulanţa Salvării... Cronica plastică Salonul de toamnă dela Paris­­despre Henry Matisse şi Terescovîci- Nu e un motiv, dacă nu nn­tem ve­dea cu ochii noştri, cele expuse­ la Pa­ris,’ că nu putem să ştim valorile ul­timului salon, deosebit de im­porta­nt pentru pictura franceză. Intr’adevăr, ţinând seama de păre­rile marilor critici, care contează prin obiectivitatea și piceperea lor, putem scrie că­ salonul de toamnă al anului acestuia a fost o manifestare de ma­turitate a picturii franceze. . Au lipsit Vlaminck, Dufy, Ki slin®, Bonnard, Lăvy. Au expus bucăţi ex­traordinare Matisse, Segoscaac, Friesz, Van Dongen, Gromaire. D. Jaques Guenne face mare­ caz­ue de un tânăr pictor Terescovici. Asu­pra lui au mai scris, mai de mult, şi d-uii Fels şi Eom­off. . Terescovici ,a venit pe jos din Rusia, atras de pictura Parisului. Un al doi­­lea Marius Bunescu. Dovedeşte deosebite calităţi de ex­­pres nume în „Toboşarul oraşului Aval­­lon”. Un mas hidos, sfârtecat, sub care nişte mustăţi neregulate şi aspre, te înspăimântă, este pus în contrast cu blândeţea ochilor. Aminteşte puţin de tipurile lu Va.a Gogh. Matisse, este astfel descris de d. Guenne : „Dansatoarea, cu toba este desăvâr­şirea unuia dintre cei mai prodigios» colorist» pe ca­re i­-a cunoscut istoria artelor. Oare altul ar fi ştiut să picteze ex­traordinarul decor albastru aşa de carnavalesc alături de acest covor ro­­şu-aprins, fără să facă un afiş. o ima­gină ? Voluptatea senină^ a acestei o­­pere duce la măreţi». .Nu stii s­ă admiri bogăţia plastică a. nnduîmn somptuozitatea fotoliului verde cu li­nii galbene, draperia din fund sau mi­raculoasa ieşire înspre cerul albastru. Nimeni mai, mult de cât Matisse n'a întrebat natura... Dacă el păstrea­ză mai mult timp modelul în f­aţa ochilor săi; emoţiei sale îi cere, însă, conturile din ce în ce mai pure, pe care le va opune conturărilor ex­terioare pe care i le propune natura.. Nu vrea să găsească numai echiva­lenţa­ plastică a lucrurilor. Pentru a recrea obiectul, ochii« pictorului ac­cepta ca mâna lui să le distrugă. * Matisse spune : „Opera poartă în ea însă­şi semnificaţia ei întreagă şi se impune spectatorului Înainte că el să cunoască subiectul“. * „Nu pot să disting, scrie tot el, în­tre sentimentul pe care-l am fată de viaţă şi felul în care-l traduc... Cela ce urmăresc este expresiunea. Expresiunea, pentru mine mi­­residă în pasiunea care va străluci pe o faţă sau care se va afirma printr’o mişcare violentă. Ea este în toată dispoziţiunea tabloului“*. Prin culoare, Matisse parvine la o armonie veselă, care linişteşte sufle­tul nostem­at ne exalud­eazä simţurile. I Trucajul tablourilor vechi Ce sisun .«xperfii*. — Cum se imită patina timpului* — Din unul, trei Gioconda, care acum câţiva a.rvi dis­păruse și a fost regăsită, Gioccanda ,care se află acum instalată la Muzeu! Luvru, —'­au e Giocon­da. Gioconda cea adevărată ar fi la un negustor de antichităţi. O copiii şi urne de experţi cercetează ce este real din alarma a­­.Oitaşiba,­­ca­re dovedeşte că, Gioconda­, cu Surisuil ei complex­, continuă să se facă farse... ŞI LA NOI Cititorii îşi amintesc că şi la, noi se formase de curând o as­ociaţie pentru fabricarea şi comerţul de tablouri fal­­sificate. Opera lui Grigorescu chiar, se îmbogăţise astfel postum cu câteva tablouri noui, şi ne-am fi trezit desi­gur cu o invazie de Grigoreşti, dacă nu ar fi interveniţi judecătorul de in­strucţie. Am avut o­cazia să­ stăm de vorbă cu unii experţi, cari la rândul lor, de­ţineau informaţiile asupra trucajului artei vechi, dela aşa zişii „experţi şi materie”. De altă parte, autori serioşi­ ca d. A. Schmitte, s’au ocupat de n­­c­eastă chestiune. Iată pe­ scurt câteva procedee de trucaj : ,.Expe­rţii în raarterie” pot truca orice fel de obiect de artă veche. Ei se ocu­pă însă,­­m­ai ales cu trucajul tablouri­lor, căci, vorba lui Balzac, un tablou se compune din câţiva gologani de pânză şi vopsele, sau o sută de mii­ de franci de geniu. In străinătate, proce­sele intentate de cumpărătorii înşelată, se numără cu sutele.­­ Sunt necunoscuţi, acei pictori copişti ş­­i peştişori, în solda marilor negustori de tablouri, cari au tot interesul să-i ţină în umbră. Copişti de talent, artiş­tii aceştia împrumută, de ici de colo, personagii, motive, din tablourile ma­rilor art.'iştei pe cari­ îi pa­st teava, com­punând astfel o nouă operă,­­pe rare, din șiretenie, eu o semnează totdeauna cu numele marelui artist ,pastisat, — că mai degrabă cu numele unuia din ele­vii lui, cuno­sct și el în istoria picturii Dar se poate oare copia geniul ? E drept el există traitatie si imitatii- Astfel, Andrea, del Sartoite—poTestaslie d. Schmitte, — a copist pe -’•-cinuri un tablou al divinului Rafael, la care co­laborase si Jules Romain. In fata co­piei, acesta din urmă fu păcălit, sî cre­zu că în "adievar se află în prezenta tabloului pe care-1 pi­ctiase cu elevuul. lui Perugiu.. Nu însă toţi pictorii imitatori sunt del Sarto... PE PANZA VECHE Foarte des întrebuinţat este proce­deul, do­s, picta pe pânze vechi, fără valoare, de pe cari, se poate, în prea­labil, să se dea jos culorile vechi, prin­tr’o spălare cu benzină sau­ amoniac; vechimea pânzei şi a Iasiului păcăle­sc pe achizitor. Falsul acestor copii, se va dovedi m­aterii­ imenite ceva mai târziu: pictorii vechi îşi prep­arau sin­guri cu Io­rite­, pe când pictorii actuali se servesc de culori cu bază de anili­nă, dintre cari albul și galbenul se întunecă repede, schimbând tonalit­atea unui tablou, în care se sting atunci strălucirea și lumina. Unele culori, mai ales în Germania, fiind compuse din elemente chimice corosive, rod încetul cu încetul pânzele. De aceea, este undr­­de profetizat că, într’un număr res­trâns de ani, „capod­onerile” executa­te în astfel de conditioaii de anemie, nu vor putea să reziste a crim­i ei timpului. In America, multe din tablourile de acestui fel importate din Europa, dau semne de o decrepitudine ce anunţă un sfârşit apropiat. Pentru a evita astfel de dezastre, multi pictori pastişori în­­trebuintează acum culori solide, cu to­nuri vii şi ţipătoare, —­ pe cari le sting apoi printr’o aplicaţie de suc de coji de nuci, foarte diluat, printr’un steag uşor de bitum, sau prin .Iierre de Cas­sel’’, ac­eastă operaţiune precedând tot­deauna„vernisajul pânzei. Se obicinueşt­e de asemeni, dar mai rar fiindcă e un procedeu mai lent, afumarea pânzelor cu subiect, reli­gios, pentru, a imita, urmele fumului din cădelniţele ce ar fi fost ■ legănate pe vremuri sub aceste tablouri, cari v ornează de secole (spune vânzătorul de tablouri), altarele vechilor bise­rici, CRĂPĂTURILE CULORILOR Pentru copiile picturilor de la mij­locul secolului din urmă, se impune un machiaj special : imitarea crăpă­turilor. Pictorii acelei «pori us&ter­buinţau ca fond sub culorile lor, ble turnul. Din nefericire, acest strat tp chid şi gălbuiu care rămâne mntrew urne A In timp ce culorile suprapus«) ■se uscau peste acest», crăpături s«| produc în toate tablourile astfel tg&t tatu din epoca aceea. I Se pot observa aceste «srăpâniri fm Luvru, Sn „Badsau ăi la MMine* 0 lui Géricault și în mai mult« tik­blouri de Delacroix. I Pentru a provoca repede astfel di crăpături, copiştii întind iute pe pic- tura, lor, îndată ce se usucă, dar până nu sa întăreşte, un strat de clei în pastă diluată, pe care îl usucii apoi la foc. Acest strat da clei con-­ tractându-se, atrage după sine ItS contracţia aceasta pictura pe care o acoperă, din care cauză se ivesc cră-/ pături. In toate aceste' procedee, im­pă­rt. minarea tabloului, 1 se pune o ramă prăfuită. j Dar, — spune un cunoscător, ^ Sn'i strumentele dt lucru din zilele no*« stre diferă de cele din trecut, mates riile fiind tratate prin alte mijloace, falsul acestor pastişe se descoperi­ destul de repede. Și apoi, e un mare adevăr: oricât de abilă ar fi pepguîi­ falsificatoare, ea nu va egala nici oi dată geniul sau talentul pictorul«) imitat. ? Deasemenea, în zadar pastisorul M va forţa, ca să sporească iluzia, sal împrumute până şi defectele ■modefu­­lui său, imperfecţiunile şi naivităţâîa sale, — pe cari, va avea, totdeauna* de altfel, tendinţa de a Ie exagera». PASTELELE ŞI SANGUINELE Să trecem la pastele. Co­ştilaţa desemulul şi gust, un bun pastel­istt poate să valorifice «n pasted vechio, întărindu-i părţile slabe şi, ca un. nou Robert Houdin, va transforma capetele şi bus­turile bărbăteşti. îrt capete şi busturi de femei, carî­ sunt mult maî apreciate pe piaţă. In ce priveşte vechile sangmine, reproducerea lor a devenit impoatoi­­lă, din cauza epuizării minelor dă această varietate roşcată gi‘ pannfta«­tie de fer dligist. Creioanele actuale sunt neputin­­ci­oase să redea tonalitatea exactă * faimoaselor sanguine ale lui Wai* Jeau­, Chaudin, Boucher, Greuze. * To­tuşi, dacă un anticar are norocul sdi posede o singură sanguină a unuia din aceşti pictori, el va şti să creeze cu acesata încă două sau trei. Acea­stă multiplicaţie instantănee ce ob­ţine cu ajutorul unei prese, desenul original al sanguinei se decalchează­, sub apăsare, pe foaia pusă pe al. Bine­înţeles că hârtia ce se între­buinţează trebue bine aleasă. Se iau de obiceiu foi imaculate din registre vechi, verso de pagina de sub co­perta vechilor in-folio. Prin acelaş procedeu se multiplied desenul în cărbune semnat de un nume celebru. * Adevăratul cunoscător însă, are un fel de instinct care-l ghidează în ta­­fecţiunea adevăratelor capod­opare. A. S. Farsele Ofocondei s KARLAT FRODA tm m Trei In«»« *9 600 tal ŞaM hnd♦ ♦ * * 4 • * *»* > #00 „ Ua a» •• «•*■•*•4«r* FftQQ ,0> «sMtHiKiiMa *• B**»W tmdet« şfitlHM» la t8 «!• fiaaAval tant. Rânduri HM „Gura de foc Intr’un teatru din Capitală, se poate citi pe un petec de sticla mata, lângă scenă , „Gura de foc“, cu stere mari, groase, roşii. Ce poate îi „gura de foc‘‘ ? Ne-am întrebat zadarnic multă vreme, chi­­nuindu-ne pentru cu cât de puţin plauzibil răspuns. Auzisem de „Gură de şarpe“, „Gură de canal“, „Gură de soacră“, „Gură de peşte“ i în sensul zoologic al cu­vântul­u­i). Ştiam de floarea, a­şa numită „Gura leului“, ştiam povestea, mărgăritare­lor în „gura porcului“, auzeam, la Pa­ris vodevilul „Pas sur la bouche“, ştiam de „Gura lumii (pe care un june specializat in limba franceză o traduce prin­­­,,,a bouche du monde", dar nu ştiam nimic de „Gura de foc“. Şi iată că deodată, pe neaşteptate, un eveniment mărunt ne-a pus pe calea cea bună. ■ Căutând nişte cârţi vechi la un an­ticar, am dat, peste o colecţie de ver­eini datate 1870.­­ Am răsfoit-o un minut și ne-am p­­ihrit la­ aceste două minunate versuri ! „Coprinzând-o de, mijloc ' " , ' „Sărut gura e­l de foc” Cyrica!TM evrica!... Dar am stat pe loc aiurit'-- Cum oare asta sărută poetul î „Nu găsea și el altceva de sărutat decât „Gura de foc“ a­ teatrului în chestie?... Dar asta nu are importanţii. Ceea ce am vrut te demonstrăm este că excentricităţile moderniştilor de astăzi nu ating nici pe departe ■capriciile poeţilor dela, 1870. Repus.­ i! ! . VINERI 2* NOEMBRIE 1M* ............ ......... ABONAMENTELE m TARA fref fu»! 200 t«l­ama* ioni 400 Un «n, , # 4' # id4 4 ,r 3 9 4 m strainAtatbh Feminismul Avem fel de fel de ligi. Cre­deam că liga naţiunilor a pus ca­pac la ţoale. M’am înşelat. A ră­sărit o ligă nouă. — „Ştiu, vrei să zici. Liga Ro­mânilor cari se deşteaptă — „,45. Românul doarme greu, nu se deşteaptă cu una cu două. — „Atunci liga... — „Nu te căzni să ghiceşti, ideia vine din londra, Liga con­tra femeilor cari se îndeletnicesc cu meserii bărbăteşti, luând pâi­nea din gura bărbaţilor. Ligiştii au declarat nu numai războia de moarte femeilor, dar au jurat in acelaşi timp să nu le mai ia de neveste. Dar te pui cu femeia?!... La rândul lor, birjar­esek, doctor­e­­sele, lemnăresde, avocatele, s'au strâns in ligă contra bărbaţilor, cari exercită meserii femeeşti. Jos croitorii de dame ! Eu cred că nau dreptate nici unii, nici alţii. Ce înseamnă sex tare, ce înseamnă sex slab ? Sunt femei spătoase ca nişte hai­duci in stare să aştearnă un băr­­­bat jos şi sa-l bată ca pe o scoar­ţă naţională. Simt iarăşi femei, cari conduc afacerile mai dihai decât, rut bărbat, bun cel mult să spele vasele. Sex tare?... Foarte bine. Mul­­ţimiţi-vă atunci, domnilor, i profesiunile cari cer muşchi iu minte, rămâneţi hamali in por­turi, parlagii sau tăietori de lem­ne. Femeile, dacă le consideraţi slabe, se vor ocupa cu avocatura, cu medicina sau cu ingineria* Cum mama­ mea insă a fost di, origină sabină m'arunc ca hotă­­rare intre cele două tabere si strig: Sta­ti! Este un mijloc sii ’mpăcăm pe toată lumea. Părţile stau înţeles — o spar fără gâtul rău — admirabil de­ facerea lumii şi până astăzi şi in ciuda savanţilor, slavă Domnului, omenirea nu e încă pe sfârşite. Torţa, oameni bunţi, nefind nu­­mai apanajul sexulvoi pretins tare, deoarece după cum aţi văzut sunit atleţi de ambele sexe şi că dacă se găsesc bărbaţi în stare să bată femei, se găsesc şi fentei în stare să stâlcească în bătăii bărbaţii, ar fi eu cale şi pradevA venim unii şi pentru alţii, ca du­­pă luarea baciilaureatulid să treat­ed fiecare, la încercarea puterii. Omenirea nu s'ar mai împărţi ast­fel in bărbaţi şi femei d­in slabi şi turi. , Iar lozinca ar fi: toate profe­­siunile pentru toată lumea. Noii bărbaţii am Scăpa de spectral fen mninismidui, iar femeile ar putea, în fine, domni liniştite sau in ori* ce caz neliniştite de gânduri mai trandafirii. *­ G. Rrsteaeu

Next