Rampa, iunie 1927 (Anul 12, nr. 2878-2895)
1927-06-11 / nr. 2887
Scriitorii diplomaţi Participăm în sfârşit la hora biurocratic-intelectuală a continentului. Ein confederaţia autorilor dramatici, azi Pen-Clubul, mâine internaţionala teatrului lui Gemier. România e reprezentată onest ei adeziunea ei e de natură să urce Crestibiul nebulos de care se bucură — sau mai exact, de care nu se prea bucură — ţările din Orient. Cu un cuvânt , evidentă tendinţa de urcare a acţiunilor noastre pe piaţa europeană. Cu optimismul cuviincios şi necesar la început, aşa privim noi lucrurile. Dar sunt o sumă de chestiuni de discutat, taci la noi. Organizali, oriunde. Iar Paul Morand şi Claudel sunt prinţi ai scriitorilor. Când lucrurile stau astfel înce revendicări întâmpină mai puţine dificultăţi. Ambasadorul, ca ei în politică e cunoscut. Tradiţia aicijoacă un rol foarte important. Noi am trimis anul acesta la Pen-Club pe d. Mihail Sadoveanu. Dăm acest fapt ca pe o simplă informaţiune. Anul viitor însă va trebui sa ne amintim din vreme de datoria ce avem de a ne face stimaţi, cât mai mult. Cum între scriitorii noştri lipseşte oare tipul aşa zis „băiat de familie?” Ne îndoim. Azi scrisul e o funcţiune nobilă, ca avocatura Naţiile scriitoriceşti, au căpătat deşi ca ingineria. Epoca lavalierei retrinderea de a întocmi rapid şi o-» apase şi a tapatului a trecut. Scriitorabii comisiuni şi delegaţi cariitorii zilei sunt oameni subţiri şi Isă ne reprezinte, nu-i aşa ? I culti. La ei ne vom gândi. Guvernele au sprijinit — de asta cel puţin nu se pot plânge organizaţiile — acţiunea de consolidare intelectuală a României, sperând pe bună dreptate într’o fructificare diversă a efortului general. In Franţa — cu care nici pe abesire teren nu ne putem compara !— există secţiuni scriitoriceşti cari au un fel de specialitate în acţiunile aşa zise diplomatice ale intelectualilor. Fernand Vanderem şi Jules Romain sunt doi ambasadori fără ni. O echipă diplomatică a scriitorilor româini ne-ar face servicii imense. N’am exagerat adjectivul Repetăm: servicii imense. E vorba de un oficiu al traducerilor, de o propagandă activă pentru difuziunea cărţii. Şi poate că aranjând dificultatea colportajului, ne vom lua odată în serios şi vom dă joi lumii o carte semnată de un român. Nu sunt visuri, nici aiurări. Dar după „lovitura” peste graniţă poate că vor consimţi şi românii să citească mai mult româneşte. Semn distinctiv Scena se petrece in biroul unei marţi bănet de pe strada lipscani. D.nul director fi-a părăsit masa de lucru, fi studiază nifte registre, prezintaiem ps o măsuţă alăturată, de o funcţionară nurlie, in al cărei agreabil decolteu Scapă, din când in când, pe sub oche,lari, privirile domnului director. Deodată, telefonul sună. Directorul calm: ' — Domnişoară, vezi, te rog, cine «... Domnişoara se execută ! «— Alto AUo t^ Cum ?». Vă rog, vă rog... Cu cine vreţi să ’vorbiţi ?„[ Cum ? Allo Ce face A Cine e, domnişoară ? —, Nu ştiu, domnule director,, nu se Inţelege bine. ’Aud doar... „măgarule!'1 „porcule !".„ . ” — Aha, replică directorul, r.aim. — ( nevastă.mea! , Pacifism conjugal. £., N^.u se laudă peste tot, că în menajul ’ lui, pacea cea mai desăvârşită nu încetează de a domni, deşi el îşi impune voinţa cu multă energie. Unul din bunii prieteni al d.lui N. povesteşte o pildă a acestei autorităţi conjugale. Cică era tocmai In vizită la ,V _u, când d.na N. eşi ia oraş • — Nu vii târziu, draga tata ! ii spuse d. N. — O să viu când o să.mi placă replică, înţepată, d.na N. — Bine„. dar nu mai târziu, te rog! replică N„ autoritar. m Miâutăț L dân fetixa Mamii. I anie XII, No. 2837 —------------ " REDACȚIA, ADMINISTRAȚIA SI ATEUEREIIE grafice Strada Sărindar, 7 TimroN 9oi/a» ^ubUdtatM concMlonnta ozaluri* SocietatU Anonime Butioli Mom« Calea Victoriei» 91 AnundurUe ae primesc« toate agențiile tie publicitate şi la administrația «tarului A doua producţie muasia Conservatorului Conservatorul de Muzică compensează în mod impresionant Întârzierea cu care s’a învrednicit să comemoreze centenarul morţei lui Beethoven. Profesorii au dat pilda cea vrednică de laudă cu recentul festival Beethoven organizat la „Teatrul Regina Maria”. Elevii nu au rămas mai prejos consacrând una dintre obicinuitele audiţii de fine de an operelor Titanului. *’■' s' Ne am exprimat în repetate rânduri nemulţumirea asupra realizărilor concrete ale Conservatorului nostru de muzică. Nu am fost îndrumaţi decât de dorinţa de a vedea această importantă instituţiune de educaţie artistică la im nivel cel puţin egic acelui al instituţiunilor similare din străinătate. Străduinţele în această direcţie dovedite cu prilejul fiecărui sfârşit de an, constituesc un real progres, datorit fără îndoială unui efort al corpului profesoral. O înregistrăm cu plăcere, considerându-1 în acelaş timp ca o promisiune pentru voitor. In rândurile profesorilor se remarcă deci o sinceră străduinţă d de îmbunătăţire a bazelor învăţământului nostru artistic. Pe când deci îndelung aşteptata ?i mult făgăduita reformă a Conservatoarelor din ţară ? A contribuit la strălucirea producţiei muzicale de Joi în primul rând distinsul muzician d. Dan Simionescu care a realizat cu cea mai profundă competinţă partea principală a programului, execuţiile orhestrei conservatorului. Fără a se distinge printr’o sonoritate sau o preciziune remarcabilă, orchestra Conservatorului (clasa d-lui prof. Alfonso Castalli supl. d. Dan Simionescu) ne-a edat în mod onorabil Uvertura la figment şi Simfonia a VlH-a de Beethoven susţinând apoi acompaniamentul părţei „Allegro conerio” din Concertul pentru pian in do minor. In executarea partei solistice a acestui concert s’a relevat d-ra Eliza Ghiul talentat® absolventă clasei de pian condusă de d-na. _ Prof. Constanta Erbiceanu. D-ra ’ Ghiul posedă o technică bine dezvoltată, agilitate şi preciziune desăvârşită. Nu-i lipseşte nici căldură în redarea cantilenei sau înţelegere pentru reliefarea fazei muzicale. Este fără îndoială o pianistă remarcabilă. Cealaltă elevă a d-rei Erbiceanu tânăra virtuoza- Lydia Dege( (anul VI) a dovedit în redarea Sonatei op. 110 de Beethoven o maturitate a intrepretării. O tânără mânuitoare a arcuşului d-ra Eugenia Maiorescu (anul IV, clasa d-lui prof. Silviu Florescu) cântă cu intensă căldură Romanţa în sol de Beethoven. Mâna stângă evocă cu siguranţă, în frumos „vibrato” melodia compoziţiei iar arcuşul mângâie cu sinceră candoare imagini senine şi gânduri simple, pe coardele violinei. A fost un omagiu respectuos al tinereii închinat nemuritorului geniu al Titanului. O sărbătorire în cel mai autentic spirit beethovenian. LIVIU ARTEMIE i—. ■■■ ■riíitfiíg i y—11 ■i'iii[ii- Artistele franceze 0-ra Susy PrimD Intre scenă şi ecran , MAUD LOTY De ce nu facep cinematograf ? Pe zi ce trece, cinematograf, Trebue să fie extrem de a ful tinde sa absoarbă activitatea actorilor din streinătate. Actorii cari se dezinteresează actualmente de cinematograf constitue rarităţi. Ziarul ,,Candide" a găsit interesant să întrebe pe aceştia din urmă care este cau- JULES BERRY ,.Ceea ce mă întrebaţi e foarte grav- Cinematograful este fotogenie și constitue un refugiu pentru aceia cari n’au putut să izbutească în teatru- La teatru actorul reflectează înainte de a creia un rol. La cinematograf, el nu creiază nimic: el este robul regisorului. Această artă — dacă vreţi s’o numiţi aşa — nu mă interesează VICTOR BOUCHER „Am refuzat până în prezent „Dacă nu mă ocup acum de cinematograf nu fac aceasta dintr’un scrupul estetic Cred că un actor nu poate să facă cinematograf decât cu o singură condiţie: să adopte o technică diferită de cea teatrală. „Acela care joacă la cinematograf ca la teatru este tot atât de prost că acela care aduce pe scenă procedeele cinematografuluiUnele adaptări cinematografice măreşte acest antagonism între teatru şi cinematograf. Un film extras dintr’o piesă de teatru sau roman e în general slab- Un film creat pentru cinematograf poate să fie interpretat foarte bine de un actor-fătoate der fele cari mi sau cut pentru cinematograf. ..Nu cred că pofi face cinematograf atunci când am acceptat ..Nu fac cinematograf pentru în teatru roluri importanta• Fiaim motiv foarte simplu: nu un a care să rămâe la locul lui. ,Nu invitat nimeni. Ador cinemato- j mai așa rolurile vor fi bine iugraful. . ~ ! cate". za atitudinii lor. Găsesc oare incompatibilitate între cinematograf și teatru? Iată ce a răspuns. • BERTHE BOVY grăbit și un admirabil repaoz pentru voce. Actorul ar trebui să alterneze. După ce am vorbit șî am cântat pe scenă, mi-ar plăcea să fac o cură de tăcere într’un studio V -- ,ții Victor Boucher Maud Loty Specula cu publicaţiile — Câteva exemple edificatoare — Publicaţiile străine, franceze şi refe obişnuite cu supliment teagermane în special, sunt aduse în trai se vând 44 lei deşi preţul de la Paris de 4 franci ar fi echipa-Capitală de către două sau trei birouri de speculanţi cartelaţi, care obligă publicul să plăteascăpentru ziare şi reviste, preţuri de spoliafiune. Toate chioşcurile din centrul Captatei vând revistele şi ziarele aproape pe aceleaşi preţuri de speculă, preţuri cari nu sunt măcar în raport cu preţurile în franci francezi. Deşi cursul francului este 6.60 lei. La preţul revistelor şi ziarelor nu se calculează nici o dată mai puţin ca zece lei pentru un franc francez. Revista Je Saig Tont al cărei preţ e de 5 franci costă 50 de lei, revista La Science et la vie al cărei preţ e de 4 franci costă tot cincizeci de lei, pentru că publicul e lăsat la bunul plac al speculanților. Revista „Llustration” nume- „RAMPA“ primește abonamente în viligiatură. Costul este de 100 lei pe lună în țară și 200 lei în străinătate. Cartea, franceză şi artiştii Vom avea sî o reactualizare vorbe toată plăcerea cu care oa lui Quy de Maupassant- Pierdinioară se afla lângă etere Borei va scoate în curând uni Ai fi crezut că e un copil care volum cu documente și înediter se joacă și conversează cu juicădespre marele romancier- Până •rnileatunci revistele pregătesc sen-) Nu se mai întâmpla însă toti zatie- In Revue de France, Pier-ţ aşa când îşî aducea aminte de j re Borel se ocupă într’un înte-j doamna X (aci editorul o supriresant articol de „nebunia lui mai numele întrucât doamna în Maupassant“- I chestiune are urmaşi cari ar' E un document de mare nu-i putea face dificultăţi publicării teres literar şi patologic. Intre,caetelor ce cuprind viata intr-' altele Francois Tssart fostul imă a lui Maupassant). j valet de cameră al marelui roj Atunci autorul lui Bel Ami demancier vorbeşte despre înteri venea furios şi începea să ini narea stăpânului său în casa de sufle femeea ce-şi închipuia că, sănătatea doctorului Blanche, are în faţă, o insulta cu vorbe: „Avea momente de halucinaj pe care aşi fî dorit ca această fiie în timpul cărora el revedea: femee să le audă. constant toate femeile din lu- i Cu toate astea, (dintro ulti- mea bună pe cari le cunoscuse. ’ mnă și elementară discrețiune și Le saluta, le spunea un amabil. delicateță) Maupassant nu. Pro- „bonjour“ cu acelaş răs bun cu, nunta numele acestei femei de- j care le primea în cabinetul său cât foarte încetodinioară. • Scriitorul suferea mult de fap Regăseam în ochii lui ca și în tul că era închis într’o casă de ca disperat de a nu putea săi se sănătate. Nu putea suferi să fieadresa luî Baron, cardianul său închis- Ar fi vrut mereu să se] obicinuit; întoarcă acasă— Avea accese de furiş, întreb pe Francois Tassart— ..Pune-mi fracul, (fracul era o cămaşe lungă şi largă care nu lăsa mâinile libere).. Simt că-mi vin iar halucinaţiile. Numai dumneata îmi eşti simpatic aici şi mi-ar părea rău să-ţî dau câţiva pumni peste ochi.“ — Vai, domnule de Maupassant, îî zicea Baron, nu cred că aţi ajunge până acolo. Noi suntem prea buni prieteni şi pe urmă cred că dumneata eşti un om de lume, un om bine crescut- Nu sunteţi în stare să faceţî una ca asta”‘Se calma, şi răspundea:— Ai dreptate. Baron, n’am să dau niciodată în tine. Asta era tot. De foarte multe ori Maupassant spunea îngrijitorilor săi: -Ca să fiţi siguri pe înţelepciunea mea puneţi-mi totuşi fracul şi mă culc“. Era îmbrăcat în cămaşă de forţă şi se culca. După cinci minute era din nou în picioare- şi trecuse accesul. Şi atunci cu o veselă ironie zicea: Atunci la ce mai e bun fra-t - cpl, bunule Baron?» . $î Baronul care era un om de spirit îi răspundea: — Intr’adevăr, aceste lucruri nu sunt făcute pentru oameni ca dumneavoastră, domnule de Maupassant”. ' Baron îmi spunea adesea: "A — In timpul lungei mele cariere în această casă, niciodată n’am văut un asemenea bolnav. Fie halucinat sau nu el rațio- nează continuu. Dacă îi trece prin cap o idee de nebunie, îî spun să și-o alunge. Recunoaște că am dreptate sî face toate e*forturile să fugă de obsesia sa. I— Primea vizite? — Numai d. Albert Cohen îl putea vedea. Mai primea Maupassant și alte persoane, dar ceste vizite aveau loc în salon și bolnavul nu avea voe să se apropie de vizitatorii săi. In timpul unei vizite Maupassant se adresă femeiei cu care conversa și cu o repeziciune șî o panică în glas îi opuse. — Du-te, du-te, pleacă acum cât mai repede. Peste un minut nu voiu mai răspunde de faptele mele.Urmează în pagina II-4 ifl Charles Baudelaire Nu! Se întâmpla câteodată Moartea lui Polin Polin, popularul comic Parisian, a murit zilele trecute la vila sa de lângă Argemieuil. Cu toate succesele pe care le obţinuse în teatru jucând câteva comedii la Nouveautes şi la Palais Royal, tipul de soldat pe care îl crease pe scenele de music-hall, rămâne strâns legat de numele său. ’ 11 Cântecele create de Polin: La Petite Tonkinoise, Ma grosse Julie, Ah! Mademoiselle Rose, şi altele cari chiar dacă nu erau carpod’opere de spirit erau spuse cu multă bonhomie şi cu fineţe. Polin se născuse în 1863. Absolvent al conservatorului a ajuns repede stea de music-hall. Crease un gen în care, inevitabil, a avut mulţi imitatori. După război, Polin a mai apărut la music-hall obţinând succese, cu toate că silueta de soldat pe care o încarna a dispărut odată cu războiul. O comedie sovietică la Berlin Se joacă actualmente Berlin după cum e obiceiul în sezonul de vară, un mare număr de piese străine. ’ Cea mai remarcabilă e comedia sovietică, „Mandatul” de Nicolai Erdmann, un spectacol de care Moscova nu s’a salurat timp de trei ani de zile. „Mandatul” e desigur o piesă destul de caraghioasă care are probabil mai mult succes la Moscova decât la Berlin. Criza de locuinţe constitue tema acestei comedii. Se ştie că neo-clasicismul a devenit din nou la modă. Autorii de avantgardă părăsind peacord un moment spiritul lor de inventiune independentă au Început să descopere pe Sophocle, Esemii, Moliere, Shakespeare.. E un progres... Nu de mult modernistul Darius Mil. Oedip-Regg' m. Livretul "operii a fost prescurtat de tânărul şi 'mereu interesantul Jean Cocteau. Cine ar fi putut bănui că Intre preferinţele lui Cocteau întră' şi Sophocle Sau cine ne.ar fi putut asigura că acelaş Cocteau se pasionează după versurile greceşti şi latine, găsind acolo o bogăţie de sugestii şi de idei, ascunse celor mai mulţi dintre literaţii lumii contimporane ? Şi cu toate astea e aşa. Opera oratorie în livretul lui Cocteau şi pe portativele lui Strawinsky a căpătat un nou suflu de viaţă. Dar am impresia că încă n'am fost destul de bine înţeles. Livretul lui Coc into. 1 ) O senzaţională audiţie la Paris „Oedip-Rege“ de Ygor Strawinsky, pe Horet de Jean Cocteau teau este tradus din greceşte în latineşte. Opera s’a cântat deci în lati*neşte. Să fim înţeleşi: Codeau scrie latineşte , cea mai pură latină, cea mai asemănătoare cu limba lui .Horaţiu, Virgiliu şi Lucreţiu... baud a atacat în portative Chocphol f blue * ms& fi res. iar astăzi alt modernist Ygor Stratatom a lui Stravinsky n a prea fost __________parisiani înţeleasă,. Şi asta nu din cauza nein., winsky prezintă .publicului înţelegerii publicului parisian, fcare ■ tn acest domeniu, cel puţin, mai poante fi consultat şi" de alt public european. : * *fi'l Dar gândiţi-vă. Oed.ip.Regg reprezintă o acţiune grecească, elină adică Destinul văzut şi înţeles de Eleni. Aşadar, ziceam, o acţiune grecească, pe un libret latinesc, adaptată de un francez şi pusă pe muzică de un rus. Fatal trebuia să se nască o operă hybridă şi fără sens, deşi în parte luată opera are merite mari Oedip.Rege povestea e o capodoperă, latineasca lui Cocteau e ireproşabilă, iar muzica runeasert a marelui Strawinsky este un trouvaille şi o frumuseţe. Urmându şi campania de „reacţiune” sistematică Ygor Strawinsky a voit să dovedească rapid ca vocabularul muzical modern convine admirabil siliiu lui ..oratorio”_ului "clasic. A dovedit. Şi.a "tratat subiectul aşa cum Bach ai tratat „Pasiunile” sale. ' S'a vorbit din nou in presa parisiană de „plictisismul” muzical al lui Strawinsky. Nu e o obiecţie serioasa. La Început şi Wagner era plictisitor, Debussy şi astăzi încă e Insuportabil pentru cei mulţi. Dar e oare acestfapt, un motiv care să pledeze pentru ostracizarea artistului ? Preferinţele epocii, se pot schimba cu vremea şi atunci abia se va putea vedea In justa lui vioare compozitorul. Ygor Strawinsky ,a înregistrat glanturi de Jean Cocteau un nou ..mare succes” de critică și de salon „Tigru Igor Stravinsky -------TOX---------- Sámbáiá II Iunie 1927 T abonamentele 1« TAKA Trai tuni ........,. ........ , . zoo ir lato luni..... . .,.,. ,, , ,... 400 Ua an ..........i....,.,....7oo ^ Oi STRACVATATE rel luni............................................ 900 iar 9aee luni ......................................................... 900 , nan 1000 „ . bonamenlelc «e plătesc înainte «t încep la 1 «au la 19 ale flecarei luni. Miraculosul regat din Sudul Amerîceî De pe tron, la Variete. Acum câteva săptămâni a călătorii celebre, părăsi într’o buna zi, dela 1848, Franța, și după numeroase aventuri ajunse pela 1857 în Chili. Debarcatul la Santiago nU-și perdu vremea, ci imediat, înfiîntă un câmp de curse, ca la Longchamps. Dar afacerile nu-i merseră prea bine, așa încât dădu faliment și trebui să fugă spre Sud. în regiunea locuită de triburile de indieni Araucani-Aci îi veni ideia să constituie un regat al Araucaniei. ..Constituirea" nu fu prea dificilă, așa încât la 1860, Aureliu Tonneins trimise tuturor suveranilor lumii următorul straniu mesaj: ..Noi, Aureliu Anton, prin gratia lui Dumnezeu, rege al Araucardei avem onoarea a vă face cunoscută urcarea noastră pe tronul regatului, pe care l-am întemeiat. ..Dumnezeu să apere pe maiestatea Voastră. Aureu-Anton rex. ANEXIUNILE REGELUI Câteva zile după lansarea acestei proclamaţii, regele Araucaniei, anexă Patagonia, şi se apucă să-şi organizeze ţara, întemeând o nobilime ereditară, înfiinţând o decoraţie .,Coroana dp. Otet şi-şi constitui chiar un minister, compus, fireşte, din indienii, care se amuzau teribil cu aceste jocuri politice. Regele Araucaniei se întoarse apărat în tărgășorul Drno din Cehoslovacia, un tip foarte bizar înalt, slab, cu o barbă lungă albă, învăluit într’o manta roşie, pe care erau brodate literele: N. R. I, o semilună şi o stea sovietică. Individul, rezemat de un baston terminat în cruce, nu se opri decât în faţa bisericei, se închină, apoi intră înăuntru, şi profitănd de faptul că liturghia era în foi, se adresă poporului din biserică recomandându-se drept noului adevăratul Messia, fiul lui. Dumnezeu şi al Fecioarei Maria. Din păcate, lumea nu prea luă lent cu 26,40 lei la cursul de 6,60. Trebuie să se şti® că revistele şi ziarele sunt scutite de vamă, iar cheltuelile de transport şi câ?-\Ui serios cuvintele noului Messia tîgul pot fi cu prisos acoperite di». & !}u Protestă deloc când Jandar. , mo? .. . Ima venia să-l ndice pe straniul reducerea de ta dm pr tul °’ predicator, care, de altfel, se doficial de vânzare. Cu ziarele se petrece acelaş lucru, ele se vând cu 5—6 lei deşi preţul de vânzare la Paris variază între 0.25 şi 0.50 centime. O lege a speculei există încă. Ce fac organele însărcinate cu aplicarea ei ? vedi a fi un escroc. Locuitorii satelor dai jurul orăşelului Drno se lăsaseră păcăliţi de el, dându-i bani şi daruri. Bizarul aventurier, arestat în Drno, are însă doi mari predecesori în istoria excrocheriei: pe faimosul Lebaudy, împăratul Saharei şi pe Aurelia Anton I, regele Arancaniei- REGATUL ARAUCARIEI Aurelia Tonneins — celebru la Buenos Aires şi Ui Paris. — acum 70—80 de ani. — a debutat în viaţă ca funcţionar în biroul unui notar din Parigueux. Ameţit de lectura mai multor cărţi de apoi în Franţa, unde presa sa grăbi, sâ-l primească cu entuziasm. Dar cercurile oficiale, pe care Aureliu Anton I căută să le inte-preseze de soarta regatului Mercu maseră indiferente și bănuitoare. Văzând că nu poate face nimic în patria lin, regele Araucaniei se îmbarcă din nou şi porni spre patria adoptivă, unde se puse cu nădejle pe lucru, spre a organiza armata regatului-Dar aventura se sfârşi prost. Un detaşament de soldaţi chilieni se prezintă într’o zi în Capitala Araucaniei, arestând pe rege, împreună cu tot consiliul lui de, miniştri, sub acuzarea de instigare la rebeliune a ideilor. Ministrul Franţei interveni însă pe lângă guvernul din Chilia regele Arancaniei fiind supus francez şi aşa Aureliu Anton fu eliberat, şi putu să se întoarcă din nou la Paris, unde până la moartea lui, căută mijloacele necesare constituirii unei armate, care să-şi recucerească regatul, împărţit între timp între Chili, şi Argentina. Aurelm Anton muri în 1878, într’un spital din Bordeaux, proclamând ca moştenitor al tronului său, pe un prieten din Paris, Laviarde, căruia Rudolf Sulis proprietarul Cabaretului .,Chat Noir" dîn Montmartre H spuse, până la moarte, foarte serios: „Sire" și ,,Maiestate". L. M.:£ —i—— ' ——