Rampa, octombrie 1927 (Anul 12, nr. 2905-2931)
1927-10-14 / nr. 2916
SLĂBIŢI repede libra pericol — ford reţilm făcând în fiecare zi sau odaie la două zile O B A.E CU SEE AMAIGRISSIVAIT CLARKS (Sarea de slăbit Clarks) care reuşeşte întotdeauna a reduce stomacul, şoldurile şi face să dispară fără nici un inconvenient tot excesul de grăsime. De vânzare la toate Farmaciile şi Drogheriile din ţara. IMPORTANT. — Dacă nu găsiţi în oraşul Dvs. trimiteţi suma de lei 630 pentru un pachet de 12 ari sau 360 lei pentru un pachet de 6 bai şi vi se excedează de către: Agenfia D I X O R Str. Răureanu, 5 Bucureşti Trimitem core la zece tei explicatiunile detailate şi literatura. Var taf luni Ea scria... Ta scrie El scrie.» Citesc sub semnătura lui André Maurois, în La Nouvelle Revue Francaise, aceste savuroase r rânduri, despre scriitorii unui ţinut pe care autorul „Viefii lui Pisraeli" la vizitat de curând . »Când şi-au epuizat sursele de inspiraţie, s’au apucat să scrie unii despre alţii. Dealtfel cu toţii ncetaseră de mult de a mai avea sentimente reale şi nu mai găseau nimic de observat, nici la ei înşişi, nici la confraţii lor... Câţiva dintre ei avură aşa zise sentimente de gradul al doilea, adică sentimente provocate de operele de arta. De pildă dacă aţi fi fost din acest tinut, după un voiaj ca acesta, aţi fi publicat nu numai „Jurnalul de bord * al D-voastră ci şi Jurnalul" acelui „Jurnal de Bord", iar tovarăşa D-voastră de călătorie ar fi publicat „Jurnalul jurnalului jurnalului de bord al soțului meu". E un film foarte bogat. Marele succes Etorar al acestui an este o confesiune de șaisprezece mii nouă sute de pagini, «sub titlul: Pentru ce nu ftiu să scriu"... Pe de altă parte îmi amintesc de mărturisirea unui «mirate latin, care într’un moment de sinceritate îmi spunea deunăzi • pe stradă : — Am impresia că la Dv scriitorii când au au ce face (şi cam des nu au ce face fiindcă ei sunt numai scriitori şi altă profesiune nu au-Nil.) scriu franţuzeşte, ad'că scriu ca noi... Nu trebue sa interpretăm aceste spuse in sensul celeilalte faimoase replici pe care prietenul Perpessicius mă asigura că a auzit-o printre latini : „Noi a trebuit să venim din Franţa, ca să învăţăm d D-voastră franţuzele“. Dar J. Henry Massis în convorbirea pe am avut cu d-sa Tşi pe care cititorii noştri o cunosc îşi exprima, decepţionat, surpriza ce a avut de a întâlni într’o ţară eminamente ortodoxa şi agricolă, năzuinţa de a altoi pe un fond mistic, cultura franceză, specific catolică. E o contradicţie şi o imposibilitate. Pensia dar din declaraţiile d-lui Massis, cărora d. Nichifor Crainic, le va opune punctul de vedere strict al grupării Stb în jurul revistei Gândirea, că Franţa nu iubeşte idolatria noastră manifestată astfel. Cred însă că răul rezidă în năravul românului de a scrie. Prost nărav şi nevindecabil. Eu scriu, tu scrii, el scrie... futilităţi. Şi am lămurit, nu de mult, chiar în această rubrică : ,,Dece scriţi Chestiunea e atât de tristă, că nu mă încumet să glumesc în seama ei. Cred însă că lumea va sfârşi scriind. Comerţul de idei este tot ce s’a inventat mai otrăvitor în seama sacrei invenţii a lui Guttenberg. Faceţi propagandă pentru distrugerea călimărilor. Eriar a văzut un individ înebunit, pe strada, atacând un camion încărcat cu hârtie albă pentru maşinile rotat’ve şi urlând flămând, cu un Sfillo în mână : — Daţi-mi-o s’o scriu.... Hârtia albă ispiteşte ca femeea. ________ R. D. SUPEPIRWE ?! /UNDE SUNT CEIE MM BINE MAI VECHI si REPUTATE VOPSELEot STOFE CAUTATEPRETUTINDEN. FRATELLI GABRIA IN CALEA PAHOVEI .276 BUCURESTI TELE.319M FURNITURI de MODE Ma.e asortimente, catifele* pailgt.Ci, faneziur*r flori, agrafe, etc. EN GROS EN DETAIL VIELE de BUCAREST Lipscani, 78 NEW YORK Fabrica de Pălării pentru DAME Salon de Mode asortat în permanenţă cu ultimele notiţ ţi ale undei Transformări şi vopsiri de efruri şi topeuriulevardul ELISABETA S. E. I. Preţuri de reclamă _________ INSTANTANEU VOPSEA DE PAR REVAI1ZATORI AU RABAT 30% Vopsiţi numai cu acest preparat cel mai bun. S. Barasch str.Regală. 9 Tel.26/81. îmi A APARU l: „DIN UMBRA VHTIii Lei 40. Lei 40. ROMAN MARIA S. PAlADEBILITs autoarea romanului „NUMERUS UAUSUS“ Lei 60. e vânzare la toate librăriile din ţară A donatori la „RAMPA" A apărut No. 0 din marea revistă de literatură şi artă. GÂNDIREA cu următorul suumt : Nichifor Crainic : Pen Clubul românesc (o propunere scriitorilor minoritari). Tudor Arghezi : Toamnă de suflet (poezie).^ Mateiu Ion Caragiale : Craii de la Curtea-Veche (roman). Ion Minulescu : Rugă (poezie). Ion Pillat : Elegie (poezie). Petre Marcu-Balş : Mistica Statului. IN MEMORIA LUI VASILE PARVAN Jerome Carcopino : In memoriam, prof. la Sorbona. Al. Busuioceanu : Alogenor. Em. Bucura : Vasile Pârvan al amintirii. Călinescu : Sub masca lui Vasile Pârvan. M. Vulpe : „Getica”. IDEI, OAMENI, FAPTE : Era. Bucura : Congresul presei latine. CRONICA LITERARA : Al. Rădăuță : Tudor Arghezi CRONICA PLASTICA O. V. Cisek : Grigorescu (douăzeci de ani de la moartea marelui pictor). CRONICA DRAMATICA: Ion Marin Sadoveanu : Comedia fericirii. D-ra Nastase. Nichifor Crainic: Cronica măruntă. Prețul unui exemplar 30 lei. Abonamentul anual 330 lei. Teatral românesc rmn de ION PERETZ Profesor Universitar la TerturBc teatral grecesc Intre atâtea încercări dramatice era firesc să se afle şi una a poetului redeşteptării naţionale a lui Rhgas Velestiniotul. Dar ea este o deziluzie. „Ahileus”, dramă eroică în dialectul eptodoric, nu răspunde aşteptărilor. Bineînţeles sunt preamăriţi în ea eroii legendari ai Eliadei şi neînvinsul Ahileus, măreţii Agamemnon, cutezătorul Aias, vicleanul Odisseu şi înţeleptul Nistor apar ca figuri impunătoare ale trecutului fabulos al Greciei, dar nimic nu îndrumă gândirea spre vremurile cele noui, nimic nu face aluzie la libertate şi la revoluţiune. Deşi patriot înflăcărat, Rhigas era prea respectuos al tradiţiunii, ca să caute să schimbe câtuşi de puţin situaţia sau caracterele fixate odată pentru totdeauna de epopeea homerică, sau să slăbească unitatea acţiunii prin intercalarea unor gândiri sau preocupaţiuni de actualitate la începutul veacului al nouăsprezecelea. Numai preocuparea artistică îl stăpâneşte şi în jurul mâniei lui Ahileus, aşa cum o regăsim în Liada se concentrează toată truda şi toată băgarea lui de seamă. „Ipoteza” dramei ne ştie la originile conflictului, dar acţiunea începe în cortul lui Ahile, când după repetitele victorii ale lui Hector, grecii simt amar lipsa regelui Mirmidonilor şi îi trimet o delegaţiune să-l roage să reintre în luptă alăturea de ei. Acţiunea însă lâncezeşte, căci pe scenă nu se petrece nimic. Doar nesfârşite conversaţii inversificate, Patrocle şi Ahile alternând la recitarea strofelor, formează toată drama Ca să nu scoboare pe Ahile, Ungas n’a vroit să vază in pricina mâniei lui decât înfruntarea ce i-a facut-o Agamemnon, iar nu şi pasiunea lui pentru frumoasa-i sclavă răpită, Briseida. Mândria, nu iubirea, e jignită la Ahile. Ca şi în Iliada, Achile se plânge numai că a fost „dezonorat”. Dar e puţin pentru o dramă, mai ales când e şi lipsită de acţiune şi impresiunea e mai prejos de sforţările autorului. Poate de aceia a simţit in urmă nevoe Serurie să traduce „Mânia lui Ahille”, pe care pe nedrept Pltănescu o atribue lui Voltaire, când ea e vădit „Briséis ou la fureur d’Achille’ a lui Poinsinet de Sivry. In această tragedie eroul, mai omenesc, poate mai real căci e acelaş care torcea la picioarele Deidamiei — simte nu numai afecţiune prietenoasă ci şi iubire, se simte nu numai înfruntat ci şi rănit în inimă. Cu „Polyxeul” a lui Rizo lucrurile se schimbă însă cu totul. Deşi inspirată de actiba lui Euripide şi pătrunsă de spiritul clasicismului, al cărui admirator era marele efor al teatrelor, ca lasă foc şi ideilor celor noi care frământau minţile patrioţilor greci la începutul veacului trecut. Subtitlul chiar al Polixeniei ne dovedeşte această preocupare a autorului ei. Este „Jertfa pentru patrie”, adică tocmai ce se potrivea mai puţin cu moartea Polyxeuiei. Căci, fie că se adopta versiunea sinuciderii nefericitei fiice a Ecubei pe mormântul lui Ahille, fie ca se urma cea consfinţită de Euripide a jertfitei ei de către Pyrrhus, nu se prea vede bine ce caută patria in toate acestea. E adevărat că navele grecilor nu se potîntoarce în Ellada din pricină că umbra încruntată a lui Ahile le aţine calea şi trebue potolită. E adevărat că Polyxein e jertfită fostului ei logodnic. Dar jertfa ei, principesă troiana, fiică a lui Priam învinsul, nu e pentru patria ei, acuma nimicită ci neutru patria duşmanilor şi astfel nu mai prezintă nici un interes patetic. Curu a reuşit lacovache Rizo să iasă din această încurcătură este un mister pentru noi, care nu mai posedăm manuscrisul tragediei. In tot cazul preocuparea patriotică a autorului se vădeşte rp’in ’* hr subtitlul adăugat şi astfel „Polyxeul” iese din rândul operelor celorlalte originale şi intră în şirul celor cu tendinţe patriotice, celor de propagandă naţională şi revoluţionara şi împreună cu acestea din urmă e încâtă pe scena teatrului eterist de la Bucureşti. Producţiunea originală fiind atât de slabă şi de nepotrivită cu scornul urmărit nu mai rămâne pentru formarea unui repertoriu decât recurgerea la traducerile de piese ale autorilor străini : italieni, germani şi francezi de preferinţă. Filimon ne spune în „Ciocoii vechi şi noui” ca dintre piesele jucate sub domnia lui Caragea Vodă de către trupa vieneză a lui Gherghy cele care avuseseră mai mult succes fuseseră „Saul”, „Toia”, „Pia dei Tolomei”, „Briganzii” şi „Faust”. Nici acestea nu răspundeau însă cerinţelor zilei şi altele fură, ca urmare, cele pe care tinerii se străduiră să le tălmăcească în „apia”, greaca vulgară, şi să le reprezinte. Cine era să joace aceste piese ? Actorii erau indicaţi de la sine. Scorca de la Măgureanu, numită altfel după localul, în care Constantin Vodă Ipsdant mutase scoala domnească de la Sfântul Sava, era un focar de agitaţie eteristă. Dascălii şi învăţătorii erau apostolii şi discipolii ideilor revoluţionare Intre Neofit Duca, filozoful Comită, dascălii Christopr şi Vasile şi Doftorul Paniidladie, ajutaţi poate şi de, dascălul francez,ore neon şi de imerii greci ca Arghiropulos, Kizos, Christupulos. Ralut, tutu, pe deo parte şi tineretul grec din şcoală de pe altă parte acordul era deplin în ura împotriva tiraniei şi entuziasmul pentru cauza grecească. Şi când Domniţa Ralu, fiica mai mică a lui Vodă Caragea, se adresă şcolarilor de la Măgureanu cerându-le să joace la curtea domnească, Costache Aristia în primul rând, Teodor Gâzi, Constantin Somachis, Gheorghe Masa, Alexandru Fornaraş şi alţii, ajutaţi uneori chiar de Domniţă, fură cei care se nevoită să se adapteze cerinţelor scenice şi pregătesc repertoriul viitor pentru o activitate mai serioasă și mai rodnică pentru patrie. Procesul unui Temente al Iugoslaviei Zilele acestea s-a deschis la tribunalul din Varaj din procesul bandei CTimitnaie a lui Balagici împreună cu şeful bandei au fost acuzaţi alţi 54 Indivizi dintre cari unii au făcut parte din banda menţionată şi alţii au fost craude ale bandiţilor. La proces au fost aduşi peste 100 martori. Şedinţele procesului sunt vizitate de un imens public. Ivo Balashei, la fel ca şri vestitul sg.n predecesor Cearuga ameninţa readuri întregi cu o numeroasă bandă bine organizată, care îţi avea sediul . insula Marele A avut peste tot colaboratori cari l-au sprijinit, astfel cit politia nu i-a putut da de urme. Brilagie este învinuit de 50 atacuri banditești și crime. Mania Bántsam s’a rcbds am teáira MAKEL uvicoN NU VA LUA RAMAS BUN DELA ADMIRATORU LUI DIN LUMEA ÎNTREAGA Mattia Battistini, patriarhul artei muzicale vocale contimporane se retrage definitiv din arena muzicală, bvonul care a fost in atâtea rânduri desminţit este azi crudă realitatea şi numai blândeţea şi umorul sănătos al bătrânului cântăreţ poate mângâia regretele celor ce l-au cunoscut şi au apreciat arta lui minunată. La Viena, Battistini a dat săptămâna trecută ultimul lui concert şi cu acest prilej el a făcut ultimele sale declaraţii reprezentanţilor presei. — »Vorbeşti de lup, până într’o zi lupu este la poartă...” Cu aceste cuvinte începe Battistini declaraţiile sale de rămas bun către admiratorii din lumea întreabă „Prin aceasta încerc să justific „concertele de adio” pe cari le-am dat în ultimii ani cam deseori prin oraşele Europei. Sunt epoci când eşti dispus să-ţi iei rămas bun, fiindcă decepţiile sunt mai plăcute atunci când ai văzut că te-ai grăbit cu... plecarea. Acum însă situaţia e serioasă. Cânt pentru ultima oară la Viena şi MATTIA BATTISTINI totodată pentru ultima oară în faţa marelui public. Am ales Viena ca loc de despărţire deoarece am simţit întotdeauna că aci sunt iubit de public. Iată pentru ce sunt gata, să cânt aci „cântul lebedii” spunând de la Viena un „adio” lumei întregi. Apoi, voi începe să îmbătrânesc în tihnă. Bineînţeles că nu poate fi vorba de retragerea mea la mănăstire. Nu-mi pot explica împrejurările în cari a luat naştere această ştire. Odată, la Stockholm am locuit ca oaspete într’o manătire, unde m’am simţit ca la mine acasă. Acest episod constitue probabil punctul de plecare al diverselor versiuni în cari apăream în rassă monahală în liniştea smerita a unei mănăstiri îndepărtate. Nu am altă dorinţă decât aceia de-a rămâne acela care sunt cu singura deosebire că nu voiu mai cânta în public”. Terminând declaraţiunile sale Battistini a oferit vizitatorilor săi şi un epilog muzical cântând... prologul la „Paiatele” lui Leoncavallo. Admanafi literare Putem anunţa, din sursa cea mai sigură, că în luna Noembrie, Bucureştii vor primi vizita a cinci mari scriitori străini cari vor conferenţia la Fundaţia Carol Invitaţi fiind de o personalitate literară românească- Intre scriitorii invitaţi vor fi: criticul Benjamin Cremieux, şi André Gide. * D. Al. Lascarov-Moldovanu va face să apară zilele acestea un volum de schiţe humoristice, din viaţa împricinaţilor şi din sala iaşilor pierduţi. * D. N. Davidescu anunţă apariţia în volum a romanului „Vioara Mută”, în rurs de publicare într’o revistă literară. * D. Perpessicius va scoate un volum ale sale „Medalii şi mențiunii mitice” publicate în „Universul Literar”, a cărui direcțiune o părăsește. * flanta însurătoarei „Poligamia este un caz vrednic de spânzurătoare“ a spus Moticre Codul spune că este o crimă — Juraţii, nu-l găsesc decât foarte caraghios. Totuşi — bigamia este in ochii opiniei publice un caz desul de trist. Jurnalele străine povestesc de ..cazul*’ unui elveţian, — zugrav de meserie, — in vârstă de petruzeci şi opt de ani — care în afară de meseria lui avea şi mama însurătoarei. O „prietenă“, cum se spune de obicei, nu-i ajungea. El vrea să fie in regulă. Foarte tânăr fiind — se însoară în Elveţia. In 1908 divorţează. Din aceasta căsăorie are un copil — o fetiţă — cu care se stabileşte la Paris. Acolo se însoară imediat cu o femee foarte cumsecade şi muncitoare. Menajul fericit, copilul creşte. In 1918 face cunoştinţa unei văduve, pe care o găseşte încântăoare, şi fără să-i spue că e însurat, îşi împarte timpul petrecând şi cu femeia lui şi cu văduva. Tntr’o zi văduva e silită să se mute într’o provincie mai îndepărtată. Dubla fericire a „soţului“ nu mai poate con vina îi vine făcea să se ’nsoare cu văduva — care primeşte desigur propunerea cu foarte mare plăcere. îşi procură actele necesare publicaţiilor de căsătorie — care se fixează la o dată oarecare — în provincia în care locuia acum văduva. Dar la Paris viaţa îşi continuă cursul ei — fetiţa creşte — se logodeşte. Şi în seara nimfei pe când toţi erau strânşi la masă — tatăl miresei dispare. Plecase şi el să se'nsoare cu văduva — i* se ntămplase ca ziua cununiei lui să fie la aceiaşi dată cu a fiicei. La Paris în locuinţa lor „legitimă“ îşi aştepta bărbatul. II iubea. Şi într’o bună zi, trecuseră 3 ani, aude ciocănind la uşă. Când deschide se găseşte în faţa „infidelului“ ei soţ. „— Da sunt eu, soţul tău / Ia târnă ! Am făcut prostii ! Am avut o legătură — dar s’a isprăvit acum, s’a isprăvit definitiv. De altfel, nu te-am iubit decât pe fine. Este crezut, iertat, şi viaţa îşi reia cursul. Dar cealaltă, soţia numărul doi, singură şi părăsită se plictiseşte, pleacă la Paris să-şi caute bărbatul, întâmplarea face să-l găsească, află că fusese însurat şi cu cealaltă şi se plânge justiţiei — făcătoare de dreptate. Iată-l pe „domnul“ în faţa juraţilor. Se aştepta cu nerăbdare întâlnirea celor... două soţii". Dar d-na numărul doi nu vine. Nu se mai aşteaptă decât prima — singura legitimă. Depoziţia ei e scurtă şi a mişcat pe juraţi. —~ „L’am iertat ! Acum s’a făcut cumsecade. Trăim împreună. II iubesc... Ne iubim. Totul merge foarte bine. Iertaţi-l ! Ce mai putea spune avocatul apărător ! Juraţii l-au achitat. ♦ i ♦ • O * Care este singurul care se joacă asfel cu inima femeilor şi cu actele stării civile ? Ecouri pentru rubrica noastră Pisicile vor fi asasinate şi din blana lor, care va păstra forma animalului viu, se vor face comete de bomboane. Este o modă pe care un fabricant de amboane vrea s’o lanseze. Originală idee — nu prea demnă ele un francez N o întrebăm dacă va prinde această modă la închipuiţi-vă că veţi primi o pisică... plină cu bomboane; capacul ca, de odinioară acoperea creerul se ridică şi illn&untro veţi scoate,, vre o câteva bomboane. Cum le simţiţi gustat? Miss Margaret Beavau va fi numită ,ord-primar al oraşului Liverpol. Deobicei se spune de un primar că este părintele orașului. Cum vor spune despre o femee? Celor care Ie plac calambururile vor găsi desigur subiect. S’a schimbat amorul! Şi amorul, stimată Doamnă, ca şi toate celelalte manifestări individuale şi sociale ale epocei postbelice, suferă astăzi de aceiaşi psihoză : timpul e bani. Extenorizarea materială cu excluderea introspecţiunei sufleteşti, graba nesfârşită întru satisfacerea egoizmului personal, iată maladia vrerii. Când nouă idealuri însă, — imţimântul solidarităţii omeneşti cu priceperea suferinţei la cei ce ne înconjoară — vor răsări la ambele sexe şi „eternul femenin“, acel ceva duios şi suav preconizat de olimpianul de la Weimar, iar nu imitaţiunea tristă a lui homus stultus (omul stupid) cum cu drept cuvânt îl desemnează Eichet, va înflori în sufletul femee , atunci şi amorul va lua o altă turnură. Turnură senină, luminoasă unde femeia iubită va întrupa icoana Laurei lui Schiller atingând diafanele clape ale clavirului şi nu stăpânită de singura dorinţă de-a produce senzaţiuni, sau de nebunia vitezei în senz propriu şi figurat la volanul automobilului din tristele zile de decădere sufletească de astăzi. Faci femee, îi este hărăzită o nobilă misiune, creare de suflete, de suflete de elită. Unul din vechea generaţie Rubrica femeii Arta (Stati frumoasa „O beauté, beauté (liberté, liberii', gue de crimes on commit en lou Există femee urâtă, sau mai bine zis, care vrea să fie urâtă? E o luptă milită, tacită, zilnică de a înfrunta urâţenia, de a învinge timpul. Cum tinereţea implică svellere, vioi, eivn* mişcări uşoare, simple, prima -indiţie e deci de a fi subţire, de aci cura de slăbit. Toate, femeile o fac, sau vor s’o facă, unele rational, altel, periculos, intoxicându-se cu medicamente. Din experienţă şi fără a-mi strica, sănătatea afirm, că numai mâncarea ingrase. Deci mâncare puţină, odată pe zi, prăjituri, făinoase suprimate, bău tun fn timpul mesei oprite cu de săvârşire. Dar câte femei sunt care s’ăr rriva de o masă copioasă, seara? nnsmu**t*a e ceva stabilit, fix, eli, chetat ca o Arogă Intr’un flacon, r mesă de recomandat pentru comerţul bărbaţilor? Sunt femei cu trăsături regulate, dar cart nu fac nici o impresie, nu arată nimic. Nu trrbu*. vital că In orice lucru, armonia, măsura, properția, constituesc frumuseţea. O figură n eregulată, dar plină de seninătate, de dulce tandreţe in care soarele luceşte e demnă de invidiat. Dragostea, pasiunea, tnregisterdză ne faţă ai ăta expresie profundă, că e imposibil să nu impună sufletul ei arzător şi să nu fie iubită. Frumuseţea nu e numai plastică - r.a şi când sufletul n'ar exista — fru. tusetea interioară se reflectează pe fa 'ă ddndiL* un stil. O femeie eu inimă bună, cu cugetul senin, are majestate prestantă — iată succesul ei. Acestea vin, ţâşnesc din izvoarele profunde ale fiinţei, care luminează o mare, mobilează un surâs şi maschează pe figură, bunătatea, dragost ’ea, lacrimile, infinitul sentimentelor prin care sufletul străluceşte. O femee cât de frumoasă dar rea, o figură fără graţie şi surâs, te desgusti, te frapează. E apoi îmbrăcămintea, gustul, şirul pe care atătea femei îl confundă cu luxul, îşi pun pe ele: rochii scumpe, bijuterii, zorzoane cu rost şi fără rost, ca să, se evidenţieze. Nu pricep că distincţia discretă, simplitatea, se remar. ■ă întocmai ca un fir de mărgăritar î n iarbă, fără să strigepriviţi.mă!". Cu cât o femee e mai grasă mai ■nare, cu atât să se conducă de linia ■treaptă, rochii simple fără a fi co. 'ante. Prin volumul ei atrage deja atenţia, făcăndu-şi rochii încărcate de. ’•In şî mai bătătoare la ochi, unei femei, cin cap de păpuşe ti n rg- o coafură ondulată, neregulată o rochie copilărească, cu volănisc, »’antele. O floare în plus la ea poate deveni o graţie, la una mare toate asta îţi dau impresia unui „chon. u.eur’. Contrar opiniei curente că v.nei femei mari ti merge o modă mai amplificată, susţin dimpotrivă că peritru a impresiona trebue să caute a* trece neobservată. Toate se imbrăcau în primăvară asta în gris, mari, miri blonde, brune, de ce? pentru că era moda. Moda, iată cuvântul care mă ingrozește. Vai bine, moda trebue s’o știi adapta capului, corpului, felului tău de a fi, întregei ființl. Eram la vara asta la Karlsbad toate cucoanele, dar toate, purtau sus, pe umărul stâng, o floare, sau chiar mai multe, din crepe georgette plisat. Ședeau re. .emaie de balustradă scara pe la e?, ora promenadei, in faţa Mihbrinului. si cum priveam aşa, la aceste mii de femei, trecând cu floarea lângă gât, '.mi dădeau aceiaşi impresie, ca pahar ~ul de apă ce purtau toate in mână. Se putea ceva mai monoton şi uniiform. Intrio zi am pus şi eu o f’oa, ■e galbenă la brâu, pe o rochie din crépe goerge.tte bleu. în altă zi o floare la manșeta pardessus.ului rose. De două ori. dar am avut efectul dorit, '» ce? Pentru că vu era comun. Fc. rițl.vă de a cădea un banal. Rochiile scurte. , la suc. du pour,” inti plac la o femee c’un picior im. recahdl. De ce se cramponează toate să-şi facă rochia până la genunchi, rând cu 10 cm. mai lungă s'ar ţine tot de modă. Am văzut tv tren în tramvai, în cafenele femei cu gambe enorme. Ei bine, era o necuviinţă o Indecentă şi o ruşine Nu vă agăţaţi de modă să cădeţi un ridicat şi’n triviat, ascundeţi ce aveţi urât, puneţi puţin in evidenţă ce aveţi frumos. Nu s'a născut nimeni ca Venus de MW o din spuma, mării cu forme Şi ţaţa desăvârşită. Dar inteligenţa ,noas.ră, tactul cultura, gustul vă vor inddica arta de a fi frumoase şi deci iubite, invidiate. Fardurile când nu sunt excesiv puse, sunt absolut trebuincioase, unei femei.. . TI fant corriger la nature.'' Ele pun in evidenţă trăsăturile fetei. sunt femei frumoase dar palide, fără pic de fard, care dau impresia de boală. Or, boala nu poate fi fru, ".vseţe. Puţin roz în obraz şi pe buze, puţin negru sus pe gene (nu la geana de jos) dau atâtea străluciri figurii, câştigă femeia îndoit (Deci tebuie să vă feriţi de creme, vom dăi sub pudră O femee vomiduită dă împresia unei case văruite de Paşte. Pentru a menţine tenul apa rece, masajul (circulaţia sângelui) şi în tmpul zilei, când nu eriţi sau seara, o cremă cu unt sau unt de lemn pentru nutrifia pielei. Nu uitaţi că faţa ca orice piele, are nevoe de hrană. Mo. 1 Ha de piele ghetele, spre a fi întreţinute se ung. Dară o piele moartă are nevoe de o hrană, cu atât mai mult una pic. Feriţi-vă de lucruri cari usucă pielea ca apa de colonia. Şi principalul, spălaţi-vă seara, figura de pudră, farduri. Porii trebue să respire. La aceasta mail adang- educaţie şi manierele alese contribuesc mai mult la ori şi ce la înfrumuseţarea şi preş Hritul femeii. Cunosc o doamnă tinără, bogată, frumoasă. Ar fi să fie o podoabă a societăţii. Când această femee deschide gura şi începe a spune: inepţii, răutăţi mahalagisme, critici, devine hidoasă. urâtă, dar absolut urâtă, depărtează din jurul ei pe toţi. Vede fi dar că frumuseţea nu e numai plastică. In epoca noastră de dezechilibrare care se barează numai pe realităţi directe, trebue să ne dăm seama răţi aci ca şi tn altele farmecul rin e halal numai pe fizic ci mai mult pe suflet E o închipuire că totul tn natură e un simbol, nimic real să ne aducem aminte versurile lui Beaudemire: T a Nature este un temple ou de vivants nillers Telesét parfois sorbír de confuses paroles r.’hommo v nasse a travers des to. rin pvm'hnŢpc; Oui l’observent avec ties regards fa! miliers. SMARANPA MIHABSCU Oradea Mara Curtissane,McSplendoriile şi mizeriile vieţii curtizanilor) ’"'apó d’opera genialului romancier francez Honoré de Balzac 2 volume De vânzare la toate librăriile a narat: Moda MANŞONUL REVINE. Manşonul de care şi uitasem că a făcut vreodată parte din îmbrăcămintea femenină manşonul în care mânuţele noastre de copil s'au încălzit în fiecare zi când trebuia să mergem dimineaţa la şcoală — manşonul legat cu o panglicuţă de gâtul bunicei şi al nostru, sau manşonul complice, ritor şi protector al unei strângeri ce mână __ fugare — manşonul copiii.. ei — al adolescenţei etc. revine? Ultimul număr din .Femina“ ne arată un singur clişeu mic. şi timid— trece aproape neobservat — totuş nii arată __ vreţi să-l vedeţi şi voi? Nu ne spune decât atât: „Un manchon trait nouveau __lara nici o altă lămurire fără nici o indicaţie De ce oare şi o fi trimis o solie atât de timidâ? Noi ti salutăm reîntoarcerea. Desigur că vom mai găsi prin fondul vreunui cufăr cu vechituri— manşonul scos din ultimele zile ale glorioasei sale existente. Juca un rol principal în viaţa unei cochete — un rol similar evantaiului. Dar scrisorile de dragoste care le ascundea prin vreun buzunăraş, sau prin bogata lui căptuşala. Mânuţi mici şi reci care se duc la şcoală, — mânuţe îndrăgostite şi tremurânde. — degete maniculate şi co„chete __ mâini în care scânteia vieţele aproape să se răcească — toate se întind spre tine, urându.ti _.bun venit.” / SIXT1NB