Rampa, noiembrie 1927 (Anul 12, nr. 2932-2956)
1927-11-26 / nr. 2953
NUt XU, NO redacţia, Administraţia Şi ATELIERELE QRAROE Strada S&rindar, 7 TIUfon «dea jHibnoltataa oono®eionat& axoluaiv ffieeS*cam Anonima Rudolf Mau« Oales Victoriei, an tnundurita »«* primea® (a toata agantila 9 puDNeltate «I ia adminiatratia clerului DT7MTNÎCA 2? NOBJMBHIK !93? gBMBMBagMwiiWiaiaai^wm iiii«miii mur AB O N A M E N T E L E IN TARA Trai luni. ............. .. . . . . âiOO la luni ■» . . V B „ , B * « B B — UPOP W Un an .......... ............. . * tooo .* in străinătate dubiu Abonament dio a® plăta ao- îrialnţ® al încap la I oau la îs ala dscăral Iun! linul odor feikaa... de EMIK ISAC tumultul de vorbe nealese, vărsate parcă din isvorul veşnic al sufletului. — Lichelele! Ah, să știi. Cum mă mistue și cum mă chinue existența lor- Oriunde ai încerca să scapi de ele, sunt mereu in calea ta. — Și dumneata — întreb sfios — de ce nu joci? "Veneam,din drum, ele departe 'blestema norodul ticălos, si iese 1 ■ t .. . . _ * și' ntr’un vagon ne-am întîlnit. Era noapte de Noembrie, teatrală, parcă nu credeai că luna era veritabilei, părea un decor întreaga natură, pe care a lipit — din itjlumă — cineva o bucată de lună. ,iVagonul rece, ca de obicei, feres(HU5 aburite, elanul roţilor nu mai înceta, ţi copiii dormeau alături, ca amoreţii lui Rubens, pe dinţii nu-i interesa nimic, decât visul•La o staţie, unde trenul s-a ruşinat că se opreşte, a intrat un bătrân, pe care-l cunoşteam parcă deundeva. Roate l-am văzut mort, intr'o murgă din Paris, și s’a trestit să mă păcălească... Nici altfel fiu putea fi mai palid și mai trist... 1Geamantanul lui, epopeea românului intelectual, care nu se unge cu mirul politicei: mucava, sfori legate cu grijă, și din geamantan pătrundea, neîncetat, acel teribil miros al dulapului şi al nucilor fincede, pe care nu-l mai uităm niciodată. Se uită lung la mine- Mă uit lung la el. Şi scurt, ne recunoaştem. ’—Ah, vezi ce este lumea! Este mult mai mică decât ne am închipuit. Şi ne revedem chiar acum, când nu ne-am aşteptat. » Şi b&trînul cabotin îmi stringseu emoţie miinile. — Iţi aduci aminte de Badea '(Gheorghe? Coşbuc! Cite vinuri dulci am mai băut, cite torturi bune ţigări fine! Toate s.au dus ! ~~ Da, toate s-au dus! — adaug eu — poate şi stelele din ceriu s.au dus în altă lume. Au plecat toate cîntecile. Dar s-au dus şi piesele romanţioase, fulgul de puf, perdanul, parfumul Viorele, de Parma, jobenul sur de la Leon, ţigările Gionadlis şi balurile, nun, file! — Dar au rămas lichelele! Şi bătrînul cabotin, începe să ebiere. Glasul lui învinge urletul roţilor şi parcă înfuria locomotiva, să alerge și mai nebună, părul i se r'ăică, vîlvoi, ca al unui cacată' Tiîrâios. ,i se umflă nările, al unui muși cant ceh, care-și ««• flă plăminii în ani sentimentale, și mUnite și le ridică în slavă. Mr că grimita pe sfinția sa, cină bini : — Am o meserie, dar sa nu rîsi! Sint dresor de canari! Ziua întreagă le fluer, le dresez, le prepar pentru colivie. Las’ fie şi dînsele, sclave pe toată viaţa, las’ cînte în colivie dacă pot cînta.... Dresori canari. Ocupaţie„ nu-i aşa, ridicolă... Dar are ceva legătura cu arta... Melodia tiranizează, metod’o înşală şi sclăveşte pe bietele vietăţi minuscule... Tăcerea ne desparte ca un vid. Trenul fuge montan. Nu mai vrne trenul, roţile lui macină vremea-Ne urcăm poate în stele cu trenul fantastic, şi bătrînul arist ţine în mînă un canar şi.i flueră.. Iar eu simt că lumea este o colivie în care ne sbatem amîndoi, și deasupra noastră seînteiară stelele. Ochii i se umplură da lacrămi. —De ce să joc, și cui să joc? Dacă aş păși din nou pa scenă. L«% cm gxanten IA ţinut din recentele examene ai facultăţii de drept, printre mulţi alţi Candidaţi, se afla şi unul din cei obişnuiţi să se prezinte câtevai sesiuni, la acelaş examen. Răspunsurile acestui candidat, erau ’de aşa fel încât profesorul — reputat ca om îngăduitor şi amabil — nu se putu abţine să exclame — dar bine, domnuleDe unde ţcoţi d.ta, atâtea prostii, __Din cursul dv„ domnule profesor. Profesorul răspunse surâzând, — poarte bine. D«z am de făcut o ■lingură remarcă, Z..ta dacă eşti obligat să repeţi toate prostiile din cursul meu, o poţi face, cu singura condiţie de a nu da Si prostiile dumitale personals, tot in seama cursului meu, E o colaborare la care nu (in, _ Faceţi o greşeală, ă.te profesor iProstiile mele sunt cel puţin originale, De.a’mnei, studentul, t’ă înscris la altă facult *" •r~~ ggfet» w«»c«rettt Se ştie că una din curiozităţile moifei femeeşti, este aplicarea cearcănelor in jurul ochilor. O femee cu ochii încercănaţi frapează de la distanţă. Cearcănele reliefează tăetura, mărimea şi culoarea ochilor, dându-le un aer bizar fi impresionant. Unde mai pui că existenţa unor cent fem« la ochi dă loc şi ia presupuneride ordin mai delicat. Cearcănele presupun un temperament special, o sensibilitate ascuţită şi un puternic sensulaism. Toate cele de mai sus, se pot tins,lira printr'un exemplu desprins „după natură!“ adică din conversaţia dintre două doamne, amândouă frumoase și,,, încercănate. — Cu ce îți faci, maekere, ce arcănele alea la ochi? — Am un creion special^ Nici nu se cunoaște că nu sunt naturale, nu e aşa ? ^ __ Absolut^. ~ Dar tu cu ce ţ i le faci?.,,.... Eu?, 0!„ Eu mi le fac cu Geargies. Nu se cunoaște că sunt mntr'adevăr naturale?.^ ■■■•■* T?esa*»‘,y,«g Cine nu cunoaşte pe cronicarul monden, puţin arăsat, cu cotleţi şi in per. jganenţă blond, cu haine negre via şiret,' şi pieăloei?„. Ei bine, acest prieten al tuturor doamnelor şi domnişoarelor atât „le ■grand monde“ cât şi „le demimonde". Gravitatea însă nu constă in acest lucru. Chestia e gravă în sensul că domnul cronicar blond cu cotleţi ţi haine ■negre la şiret, se crede obligat a da interminabile şuete doamnelor şi domnişoarelor, ,,şi bietele fiice ale Evei, făcând feţe,feţe, trebuiau să facă „bonne intrat“ şuetelor, numai să nu fie omise flindări’e lui ie seamă. Duminica trecută. I’ un, matineu dansam din galoanele Liedertafel, er o, nicaml în chestie, începu şueta cit ă.na o. r. a, W.l.y. După jumă ate oră, biata femee se adresă cronicarului: — „Ai te rog o ţigară?^. — ..Cum nu?." Dvs, fumaţi din obişnuinţă? — „Nu! Numai când mă plictisesc rău de tot caut distracţie in fumat!,. Din cuşca sinteiralul Arfisfl naTfslni RENÉE DEYILLhnb Director : scas lat to ODA Walter Hasenclever ne vorftesfc despre Manualul fit teatru Tragedia fapte or diverse« — Accidentul înî Hasenclever. - Cenzura șl operlie lui. — De ce a părăsit activitatea politică. Premiul Kleist. - Scandalul în teatru. — Amintiri.*— Hasenclever în România In camera alba de spital, Walter Hasenclever ispăşeşte un păcat general al tuturor acelora de felul lui: distracţia. Un automobil a întrerupt cu o „ ■ lovitura brutală un vis pe care criticii ar spune ca sunt învechit, • ^ î} aepâna traversând o că miros a mucegai, că strănută"stradii aglomerată din marele din mine sicriul. Ce s’a ales din par.«. Rocambole? Cui îi trebuește Mo. i _ *j^*a readus cam brusc la Here, ori sentimentalismul celor ^rpalitate, îmi spune surâzând auorfani? Nici Sue, nici Balzac, nici p,rHj iu; „Jenseits”, chiar Ponson du Terrail. Ghitara a murit, și d*n farandola s’a făcut... charleston. Şi-şi căuta parcă locul în lume, bătrînul artist, care avuse loc în vagon. Ochii lui moi de lacrămi, umezi de plînsul tăcut al bătrîneţii, pe care nu-l aud decit amorezaţii şi miresele moarte.. Ce să-i spui, cum să-l mingii ? Cum poţi să mîngîi pe cineva, căruia i-a murit cea mai frumoasă ilusie: arta. Vremea nouă l-a găsit bătrîn şi stins, ca pe-un leu fără ghiare, pe care-l poartă în circ oamenii să rîdă de neputinţa lui. — Şi cum îţi trec zilele? Bătrînul îşi arată dinţii galSuntem colegi de mult. Căci Walter Hasenclever, stabilit de câţiva ani la Paris facem şi ziaristică şi astfel suntem amândoi membrii aceleiaşi organizaţii profesionale. Un interview ? Desiggur că nu. Ziariştii nu dau interviewuri. O simplă convorbire prietenească. Walter Hasenclever , tânăr. Privirea vie, sclipitoare, are unvees de viaţă în lucirea ei. Părul negru, faţa bronzată, cortul avântat ţi deget*, le f*ne î'i 'au impresia că Walter Hasenclever e un cuceritor. Şi fo'us ades. are fi'"”'1ji**i curioase, expresia unei pudicităţi nîleteşti exagerate. Vorbirea îi e caldă, cu intonaii convingătoare, cu un elan continîcativ. A fost pe front Şi a rdMrat în ititudine ceva din bărbăţia ae~- __ ^ ’or.ee au înfruntat zilnic, timp de .F1HP1NC H SCfTIS ' ani, moartea. De aceea, în opera sa ne apare ca un răsvrntit. Vrea să Hcluiască imaginaţia spertatorilor cu îndrăzneli formidabile, să distrugă cadrele şi formele vechi. Un elan de inovaţie extraordinar. Astăzi, Walter Hasenclever e împreună cu Georg Kaiser cel mai popular autor dramatic german. Desgur, începem prin a vorbi de accidentul ce la aruncat la pat: — Un simplu fapt divers. Veri d-ta, aventura aceasta to-a făcut să înţeleg tragedia „faptelor diverse”. Pentru mine accidentul acesta ar fi putut avea urmări capitale. Acum, când sper din ce în ce mai mult că mi se va salva piciorul încep să mă consolez. Dar întreaga-mi suferinţă, toată răsturnarea proectelor şi programurilor mele, toate consecinţele acestui accident care ar fi putut să-mi schimbe existenţa, nu au in genere decât importanţa unui fapt divers! E curioasă această formidabilă diferenţă între dimensiunile pe cari le are o întâmplare pentru un individ şi pentru colectivitate. " Accidentul? " .... Mă întorceam, după o admirabilă după amiază de toamnă petrecută dealungul cheiurilor spre casă. "Trebuia să iau trenul pentru Clamart îa gara Montparnasse. Când să traversez piața din fața gării am fost răsturnat de un automobil. Asta-i tot, T ■ - ■<* „r ^ ■ ^Venisem Insă t*n . Intenfîunl precise. Voiam să obțin câteva amintiri. Dar riscam să mă lovesc de un argument irefragabil: oboseala bolnavului. De aceea, evitând intervenția directă reuşi totuși să-1 fac sa-mi povestească cele mai jos. — Partea oarecum revoluționară din opera mea a înspăimântat întotdeauna autorităţile constituite. De aceea, sub vechiul imperiu am avut mereu de suferit rigorile cenzurii. Cu toate că nu aveam nici o tendinţă politică, operile mele au fost socotite ca periculoase. Şi astfel „Fiul” prima mea peFranz Molnár, prodigiosul autor maghiar, a terminat o nouă comedie al cărui titlu provizor ese „Ochii albaştri ai împăratului”. Molnár a cetit noua sa lucrare dramatică unui cerc de prieteni. Acţiunea piesei se petrece în localitate balneară Ischl, iaine de războiul mondial şi tratează cazul ciudat care s’ar fi petrecut acolo între o damă de onoare a curţii imperiale, fiica ei şi un căpian de cavalerie. Piesa se va reprezenta pentru prima dată în Mare, pe scena Teatrului manghiar din Budapesta. Max Reinhardt şi-a asigurat dreptul de reprezentaţie a piesei pentru Berlin, să de teatru a fost interpretată ca un manifest revoluţionar pentru ca punea problema antagonismului între părinţi şi copii, între bătrâni şi tineri. Poate că entuziasmul cu care luam o atitudine era suspect — Ca orice pasiune de altfel — în ochii cenzorilor imperiali. Prin 1915, încercai să public un poem dramatic: „Salvatorul”. De-abia în 1917 am izbutit să-l tipăresc în vreo 15 exemplare cari fură trimise câtorva oameni politici şi altor prieteni. Cancelarul Bethman-Holweg atrase atenţia poliţiei care mă cenzură din nou. Şi astfel am ajuns să capăt un fel de prestigiu în ochii acelora cari doreau mai multă libertate. De aceea, după revoluţia din 1918, consiliile comunale din diferite oraşe votară în unanimitate rezoluţiuni prin cari eram invitat să-mi joc piesele la Teatrele lor Municipale. Astfel „Fiul” a fost jucat pentru prima dată în Dresda și a făcut de atunci înconjurul Germaniei. Cu „Salvatorul” s’a deschis în (Continuare în pas. H-a) o noni comente HASENCLEVER Le Bargy, «lor dramatic Le Bargy a scris o piesă intitulată „Cardinalul Santi” al cărui rod principal îl va interpreta în actuala stagiune a Odeonului. Un imizew la terasam I, Rockefeller a oferit guvernului Palestinei suma de două milioane de dolari pentru crearea unui muzeu, astfel ca ridicarea clădirii să fie gata în trei ani. krimii iterare CONFIRINŢA "elena" vacaRESCU - PAUL VALERY Zilele trecute d-na Elena Văcărescu şi d. Paul Valery au conferenţiat la Universitatea Analelor despre „Amintiri literare”. Compatrioata noastră a vorbit despre Leconte de Lisle, Victor Hugo, José Maria de Heredia şi Anatole France. EiporiB iescftisc pictorul Arnold expune in Sala Baseter 4 Chestii de actualitate NtoTCP galoşi?... ■■ de sncozv — „Poţi să ţi-o păstrezi, precăzu pe gânduri. fer, galoşii!.. — „Iţi plac galoşii mei — „Sigur că-mi plac, fiindcă sunt noui!... Cât te costă? — „ Nici un ban,’ — „Cum ? «— „Eu în zece ani am cumpărat o singură dată, o pereche de galoşi !... De atunci, în fiecare an, am câte o pereche noui !.„ — „Toi fata galoşii ?... — „Nu 1... Dar în fiecare toamnă, orice om care se respectă îşi cumpără galoşi noui. Atunci, îmi îmbrac galoşii mei de acum un llTi lip ^ClIUi^U A1XV.J UU UUlim I . u p, U1 T~V V-» an, mă duc la un dantist oareca-1*începu sa fie nerăbdător. Luoa o re, mă desbrac la vestiar, mă in-l0^ de așteptare, Sandu începu stalez în salonul de așteptare, I să fie îngrijat, stau câteva minute, fae pe grăbitul și înnainte să-mi vie rândul mă scol si plec! — „Si ? — „Gata !... Am galoși noui! ■— „Ești nebun ! — „Cum. N’ai priceput ? — „Nu ! — „Când plec dela dantist, la vestiar, în loc să-mi iau galoşii mei, iau şi eu o nereche de galoşi noui. Asta e tot !.„ — „Și cu galoşii tăi ăia vechi ce faci ? — „Ii las acolo — „Ai dreptate!”... — și Puiu Nu cumva l’o fi prins pe bietul Puiu ?._ Cine dracu m’a pus să-i fac o farsă ca asta?... Bietul om, să nu înfunde Puşcăria pentru o pereche de galoşi!’... — Cam aceste gânduri fănânţau mintea lui Sandu, când Puiu intră în cafenea : — „Ce făcuşi Puiule? — „Ce sa fac?... Să-mi plăteşti galoşîi î... — „Dece mă ? — „Când am plecat dela dantîsiul X, am găsit la vestiar, în Se întâlniseră amândoi la cafenea. Ca de obiceiu, Sandu era vesel şi pornit pe glume, ca niciodată, Puiu era trist şi paraponisit — „Ce ai ? — „Nimic “. — „Atunci dece eşti bosumflat ?... — „Nu vezi ce băltoace sunt afară ?... — „ (spiritual) Care va să zică, ţi s’au înnecat corăbiile în băltoacă ?... — „Nu mai face pe deşteptul, că nu te prinde — „Când ai şti ce puţin te prinde şi pe tine supărarea asta pe... noroi “. — „Eu am dreptate să fiu supărat şi pe noroi şi pe băltoace şi pe primărie!... •— „Dece ?... — „Fiindcă dacă nu erau băltoace, sau dacă primăria emăsat noroiul, n’aş fi avut scandal cu nevastă-mea “. — „Nu ’nţeleg! — „Şi totuşi e simplu ! O ştii pe Lenuţa ce gospodină şi ce curată e ! _ „Ei — „Ei !... Şi astăzi din cauza băltoacelor, am venit plin de noroi pe ghete, i-am murdărit toată casa şi mi-am aprins paie în cap ! — „Bine că ai avut paie... să ai ce aprinde ?... —■ „Aiurea...! .— „Dar tu n’ai galoşi ?. — „Ba am ! -- „Păi atunci ?... — „Sunt rupţi şi intră apă în ei! — „Dece nu-ţi cumperi o pereche noui !... — „Mă împrumuţi tu cu 500 de lei ?... — „Asta nu !... In schimb, îţi pot oferi stratuit o soluţie faţa becuin. Mă După câteva momente, lui Puiu se lumină ca un Tungsram. .— „Iţi mulţumesc dragă dule “. Ideea ta e genială, duc! — „Unde ? — „Mai întrebi?... La dantisti... — „Să ştii că te aştept aici!... Vreau să te văd... înnoit!... ...Şi Puiu plecă, bălăcind în galoşii vechi şi ciuruiţi, noroiul moale ca o cremă de ciocolată... , ...După o jumătate de oră, Sandu*— care îl aştepta la cafenea — Compozitorul ceh E. T. Burlan a terminalt o operă-jazz intitulată ,,Bubu din Montparnasse“. » „Aeroplan” este titlul unei compoziţii corale de B. Vornacka. * Ivan Manan, violonistul şi compozitorul spaniol care a concertat anul trecut şi pe la noi a terminat o nouă operă intitulată „Nero şi Acteea”. Premiera va avea loc în Ianuarie la Karlsruhe. * Compozitorul român Victor Gheorghiu, intenționează să compună o operă al cărui libret ar fi al cunoscutului romancier italian locul galoşilor mei, zdrenţe!«as-1 Mario Sirnonatti, care ne-a vizitea!... Pe ai mei mi-i furase!.. 1 tot de curând— „Dece n’ai mai noui “ luat şi tu alţii . „De unde dracu sa iau, daca nu mai erau alţii !.„ Pe lângă hroaşteie astea, galoşii mei erau c-.tebrif. „Facă ai ghinion !... ! . ..c ’am ghinion!... Sunt bou că mai iau după tine!... lan I. M. Kâtiiii Rupem şirul preocupărilor noastre zilnice, aşa cum am omul- • de îndureraţi o floare — pentru clipele mari şi grele prin care trece ţara şi pentru doliul adânc acum când umbra Marelui nostru Rege a chemat la dreapta sa pe sfetnicul ce i-a ajutat atât de covârşitor la întocmirea şi înfăptuirea întregitei ţări, între paginele zilelor trecătoare, istoria îşi înseamnă neagra jale pentru cel ce şi-a iubit ţara mai mult decât a fost iubit. _ Toate străduinţele noastre culturale ar fi zădărnicie fara temelia ce de fapt a pus hotare ţării noastre. Omagiul nostru e din această privinţă o supremă datorie când doliul încheie acest mare capitol al destinelor naţionale. E poate şi un semn faptul că între ultimele gesturi ale bărbatului de stat Ion I. C. Brătianu am întrevăzut nu numai începutul unei mari organizări culturale azi mai indispensabile ca oricând, şi totodată dania lui de picturi celebre făcută cu atâta modestie muzeului românesc, încât numai prin sârguinţa noastră ara aflat-o. Marile intenţii culturale făgăduiau să fie realizate de marele înfăptuitor naţional. Străini de preocupări politice nu putem să nu însemnăm sguduirea puternică pe care vrăşmaşi sau prieteni — dar întreaga ţară o resimte în faţa ni“ast®utatulni, şi cumurnind cele bune din tremtoarea noastră viaţă să însemnăm întâiul nostru respect pentru cel ce de azi înainte rămâne pentru toţi marele Brătianu. Odihna pentru țărâna lui . icabil mistic CAPOD OPERA LUI PAUL CLAUDEL „BUNA-VESTIRE* LA THEATRE DE L’OEUVRE Magistrala operă a poetului despre Claudel scrie că Paul Claudel a fost francez Paul Claudel a fost reluata îa Teatrnî l’Oeuvre cu un anare succes. Claudel,marele dramaturg mistic, tragic şi satiric, al Franţei din zilele noastre, rareori e jucat, chiar ,în Franţa. Se pare că ritmul lent aldeselor lui nu convine sensibilităţii moderne. Această constatare însă nu-l micşorează. E un dramaturg înnăscut. Dialogul său animat şi scris cu artă e o mărturie. _ încă de la vârsta de patru««rezece ani scriu drame, spune el celor veniţi să-î ijjtervieveze cu ocazia succesului «iesm sale : „I'Annonce faite a Marie”. Conversiunea sa totală îa catolieism, fără să fie tardivă, nu s’a fă cut decât la vârsta raţiunii depline şi n*a modificat nimic din secaua acestei vocaţii puternic®. UN SCRIITOR AL CATOLICITAŢII „operă dramatică a lui Claudel cu « teatru în sensul strict al cuvân tului” şi că „e altceva, decât ceea ce se numeşte obicinuit teatru”. * Atunci ce e? • Duhamel lămureşte % • „îmi închipuesc dramele lui Claudel reprezentate cu un aparat scenic diferit de cel pe care-l cunoaştem, cu actori cari sa no*sc de mijloace, vocale exceptionle, în faţa unui public purificat, restrânts, prevenit, ales dintre cei mai buni ai pământului. A-i tunel abia teatrul lui Claudel şi-ar avea semnificaţia ea totală şi definitivă”. CLAUDEL ŞI PUBLICUL TEATRU DE Osiria e un scriitor al afirmaţiei, dacă vreţi. Ea nu neagă. El afirmă ?i înfrumuseţează. Joseph Delteil, în această privinţă, îi e aproape sinen ral urmaş. Charles Feg’uy singurul premergător. Piesele lor sunt acte de credinţă. _ Succesul piesei e net!i"“nnit la Theatre de l’Oeuvr®. Totuș se noaîe spune că felul lui Clamlel D& pentrucă misterul de a se adresa mulțimii fi±r* ^ njj e lucru care ^ ^ ^ poată „văzut”. In teatru se cere neapă* rat acest lucru: totul să fie coc» erei și să aibă realitate prezentă. S râncezii au moștenit »-'irrtul clasic al teatrului gen Raine. Orice depăşeşte cadrele definitiv judecate de Jules Tamaître, riscă să se sfarme faţă de rezistenţa publiculuî de artă. De aceea şi Claudel a evH mult de nstentat dela acest public. Claudel e un dramaturg lirîc. Nu e necesar să povestim aici temele succesive, ale piesei rh Ie ,Buna-Vestire” o «eră care încornorează o sumă de lr^nde no-'U* lare, şi de rugăciuni, de s^ntimente creştine, într’o robustă con» strucţie de tragedie clasică greacă şi cu elalml şi fervoarea realistă a frum«K«ţilor terestre ale • Naturii. Astfel privită ..B«un- Vestire” e un curios amestec de material modern (uneori chitic modernist) în tipare clasice, mult de ce! al lui Peguy sau Del feti.Peguy şi Delteil vorbesc mulţimi adunate «ar’că la o răscruce. Claude! vorbeşte nnrmi celor cari l'au urmat afara din cetate, fără să se înviniească dacă nu vărul convertiţilor săi sporeşte sau diminuează. Vă adace tenul monoton al frumuseţilor de frază, împletită ..com.Ax une notte”, în teatru ? Atunci veni să ascultaţi o piesă de Claudel. In afară de replicele sale scurge si vii, de dialogul sclipitor, veţi fi frapaţi în acela? timp de lungimea (vai, nu a timdei) dar a episoadelor inspirate. Actorii vorbesc publicului transportat Penă ln o veritabila ,,etut d'ornison”. Pr.T.Kia se simte dedesubtul arelor tulburi ale misticismului claude-Georges Duhamel în esseul său GENUL SCULPTURALE Grande Berton, savant”Jerfîe dramatic al revistei Ies Vovres Littéraires scrie că Paul Claudel, prin amploarea dramelor sale şi prin conflictele ce înscenează „auralenti” este întemeietorul în Franţa a! dramei sculpturale. Versonagiile sale sunt statul de catedrala. Unteatru care înscenează o piesă de Claudel trebuie să se poată lăuda cu un ansamblu de actoriartişti, ridicaţi la un nivel de inspiră fie înalt. Altfel orice atingere materială de opera acestui mistic al teatrului distruge totmisterul ei, iar poezia închisă aiol Io se topește ca o zăpadă. PAUL CLAUDEL știri muzicale - ■■limiaRi» !»• ■■—u»nTTi Teatril in scoli Autorităţile britanice au decis ca programele em'mmîlor de ra- dio — toate şcolile, englezeşti au instalate aparate radiofonice— să aibe intercalate în fierari* săptămână reprezentaţii teatrale. Repertoriul va fi ales de o comisiune specială, compusă din profesori universitari, iar trupa de actori va fi aleasă rt intre cei i mai buni actori -ck rad»---..... *