Rampa, noiembrie 1927 (Anul 12, nr. 2932-2956)

1927-11-26 / nr. 2953

NUt XU, NO redacţia, Administraţia Şi ATELIERELE QRAROE Strada S&rindar, 7 TIUfon «d­ea jHibnoltataa oono®eionat& axoluaiv ffieeS*cam­ Anonima Rudolf Mau« Oales Victoriei, an tnund­urita »«* primea® (a toata agant­ila 9 puDN­eltate «I ia adminiatratia clerului DT7MTNÎCA 2? NOBJMBHIK !93? gBMBMBagMwiiWiaiaai^wm iiii«miii mur AB O N A M E N T E L E IN TARA Trai luni. ............. .. . . . . âiOO la luni ■» . . V B „ , B * « B B — UPOP W Un an .......... ............. .­­ * tooo .* in străinătate dubiu Abonam­ent dio a® plăta ao- îrialnţ® al încap la I oau la îs ala d­scăral Iun! linul odor feik­aa... de EMIK ISAC tumultul de vorbe nealese, văr­­sate parcă din isvorul veşnic al sufletului. — Lichelele! Ah, să știi. Cum mă mistue și cum mă chinue existența lor- Ori­unde ai încerca să scapi de ele, sunt mereu in ca­lea ta. — Și dumneata — întreb sfios — de ce nu joci? "Veneam,­­din drum, ele departe 'blestema norodul ticălos, si iese 1 ■ t .. . .­­ _ * și' ntr’un vagon ne-am întîlnit. Era noapte de Noembrie, teatrală, parcă nu credeai că luna era ve­ritabilei, părea un decor întreaga natură, pe care a lipit — din itjlumă — cineva o bucată de lună. ,iVagonul rece, ca de obicei, feres­­(HU5 aburite, elanul roţilor nu mai înceta, ţi copiii dormeau alături, ca amoreţii lui Rubens, pe dinţii nu-i interesa nimic, decât visul­­•La o staţie, unde trenul s-a ruşi­nat că se opreşte, a intrat un bă­­trân, pe care-l cunoşteam parcă de­­undeva. Roate l-am văzut mort, intr'o murgă din Paris, și s’a tre­­stit să mă păcălească... Nici altfel fiu putea fi mai palid și mai trist... 1Geamantanul lui, epopeea româ­nului intelectual, care nu se unge cu mirul politicei: mucava, sfori legate cu grijă, și din geamantan pătrundea, neîncetat, acel teribil miros al dulapului şi­ al nucilor fincede, pe care nu-l mai uităm niciodată. Se uită lung la mine- Mă uit lung la el. Şi scurt, ne recu­noaştem. ’­­—Ah, vezi ce este lumea! Este mult mai mică de­cât ne am în­chipuit. Şi ne revedem chiar a­­cum, când nu ne-am aşteptat. » Şi b&trînul cabotin îmi strings­eu emoţie miinile. — Iţi aduci aminte de Badea '(Gheorghe? Coşbuc! Cite vinuri dulci am mai băut, cite torturi bune ţigări fine! Toate s.au dus ! ~~ Da, toate s-au dus! — adaug eu — poate şi stelele din ceriu s.au dus în altă lume. Au plecat toate cîntecile. Dar s-au dus şi piesele romanţioase, fulgul de puf, per­danul, parfumul Viorele, de Parma, jobenul sur de la Leon, ţi­­gările Gionadlis şi balurile, nun, file! — Dar au rămas lichelele! Şi bătrînul cabotin, începe să ebiere. Glasul lui învinge urletul roţilor şi parcă înfuria locomo­tiva, să alerge și mai nebună, pă­rul i­ se r'ăică, vîlvoi, ca al unui cacată' Tiîrâios. ,i se umflă nările, al unui muși cant ceh, care-și ««• flă plăminii în ani sent­iment­ale, și mUnite și le ridică în slavă. Mr că gr­imita pe sfinția sa, cină bini : — Am o meserie, dar sa nu rîsi! Sint dresor de canari! Ziua întreagă le fluer, le dresez, le pre­par pentru colivie. Las’ fie şi dînsele, sclave pe toată viaţa, las’ cînte în colivie dacă pot cînta.... Dresori canari. Ocupaţie„ nu-i aşa, ridicolă... Dar are ceva legătura cu arta... Melodia tiranizează, me­tod­’o înşală şi sclăveşte pe bietele vietăţi minuscule... Tăcerea ne desparte ca­ un vid. Trenul fuge montan. Nu mai vrne trenul, roţile lui macină vremea-Ne urcăm poate în stele cu tre­nul fantastic, şi bătrînul ari­st ţine în mînă un canar şi.i flueră.. Iar eu simt că lumea este o coli­vie în care­ ne sbatem am­îndoi, și de­asupra noastră seînteiară stelele. Ochii i­ se umplură da lacrămi. —De ce să joc, și cui să joc? Dacă aş păși din nou pa scenă. L«% cm gxanten IA ţinut din recentele examene ai­ facultăţii de drept, printre mulţi alţi Candidaţi, se afla şi unul din cei obiş­­nuiţi să se prezinte câte­vai sesiuni, la ace­laş examen. Răspunsurile acestui candidat, erau ’de aşa fel încât profesorul — reputat ca om îngăduitor şi amabil — nu se putu abţine să exclame — dar bine, domnuleDe unde ţcoţi d.ta, atâtea prostii, __Din cursul dv„ domnule profesor. Profesorul răspunse surâzând, — poarte bine. D«z am de făcut o ■lingură remarcă, Z..ta dacă eşti obligat să repeţi toa­­te prostiile din cursul meu, o poţi face, cu singura condiţie de a nu da Si prostiile dumitale personals, tot in seama cursului meu, E o colaborare la care nu (in, _ Faceţi o greşeală, ă.te profesor iProstiile mele sunt cel puţin originale, De.a’mnei, studentul, t’ă înscris la altă facult *" •r~~ ggfet» w«»c«rettt Se ştie că una din curiozităţile mo­­if­ei femeeşti, este aplicarea cearcăne­­lor in jurul ochilor. O femee cu ochii încercănaţi frapea­ză de la distanţă. Cearcănele reliefează tăetura, mărimea şi culoarea ochilor, dându-le un aer bizar fi impresio­­nant. Unde mai pui că existenţa unor cent fem­« la ochi dă loc şi ia presupuneri­­de ordin m­ai delicat. Cearcănele presupun un tempera­­ment special, o sensibilitate ascuţită şi un puternic sensulaism. Toate cele de mai sus, se pot tins,­lira printr'un exemplu desprins „după natură!“ adică din conversaţia dintre două doamne, amândouă frumoase și,,, încercănate. — Cu ce îți faci, ma­ekere, ce arcă­­nele alea la ochi? — Am un creion special^ Nici nu se cunoaște că nu sunt naturale, nu e aşa ? ^ __ Absolut^. ~ Dar tu cu ce ţ i le faci?.,,.... Eu?, 0!„ Eu mi le fac cu Gear­gies. Nu se cunoaște că sunt mntr'ade­­văr naturale?.^ ■■■•■*­ T?esa*»‘,y,«g Cine nu cunoaşte pe cronicarul mon­­den, puţin arăsat, cu cotleţi şi in per. jganenţă blond, cu haine negre via şiret,' şi pieăloei?„. Ei bine, acest prieten al tuturor doamnelor şi domnişoarelor atât „le ■grand monde“ cât şi „le demimonde". Gravitatea însă nu constă in acest lu­­cru. Chestia e gravă în sensul că dom­­nul cronicar blond cu cotleţi ţi haine ■negre la şiret, se crede obligat a da interminabile şuete doamnelor şi dom­nişoarelor, ,,şi bietele fiice ale Evei, făcând feţe,feţe, trebuiau să facă „bonne intrat“ şuetelor, numai să nu fie omise flin­dări’e lui ie seamă.­­ Duminica trecută. I’ un, matineu dansam din galoanele Liedertafel, er o, nicaml în chestie, începu şueta cit ă.na o. r. a, W.l.y. După jumă ate oră, biata femee se adresă cronicarului: — „Ai te rog o ţigară?^. — ..Cum nu?." Dvs, fumaţi din obiş­­nuinţă? — „Nu! Numai când mă plictisesc rău de tot caut distracţie in fumat!,. Din cuşca sinteiralul Arfisfl naTfslni RENÉE DEYILLhnb Director : scas lat to ODA Walter Hasenclever ne vorftesfc despre Manualul fit teatru Tragedia fapte or diverse« — Accidentul înî Hasen­­clever. - Cenzura șl operlie lui. — De ce a părăsit activitatea politică. Premiul Kleist. - Scandalul în teatru. — Amintiri.*— Hasenclever în România In camera alba de spital, Wal­ter Hasenclever ispăşeşte un pă­cat general al tuturor acelora de felul lui: distracţia. Un automobil a întrerupt cu o „ ■­ lovitura brutală un vis pe care criticii ar spune ca sunt învechit, • ^ î} aepâna traversând o că miros a mucegai, că strănută"stradii aglomerată din marele din mine sicriul. Ce s’a ales din par.«. Rocambole? Cui îi trebuește Mo. i _ *j^*a readus cam brusc la Here, ori sentimentalismul celor ^rpalitate, îmi spune surâzând au­­orfani? Nici Sue, nici Balzac, nici p,rHj iu; „Jenseits”, chiar Ponson du Terrail. Ghitara a murit, și d*n farandola s’a fă­cut... charleston. Şi-şi căuta parcă locul în lume, bătrînul artist, care avuse loc în vagon. Ochii lui moi de lacrămi, umezi de plînsul tăcut al bătrî­­neţii, pe care nu-l aud decit amo­­rezaţii şi miresele moarte.­. Ce să-i spui, cum să-l mingii ? Cum poţi să mîngîi pe cineva, că­ruia i-a murit cea mai frumoasă ilusie: arta. Vremea nouă l-a gă­sit bătrîn şi stins, ca pe-un leu fără ghiare, pe care-l poartă în circ oamenii să rîdă de neputinţa lui. — Şi cum îţi trec zilele? Bătrînul îşi arată dinţii gal­Suntem colegi de mult. Căci Walter Hasenclever, stabi­lit de câţiva ani la Paris facem şi ziaristică şi astfel suntem amân­doi membrii aceleiaşi organizaţii profesionale. Un interview ? Desiggur că nu. Ziariştii nu dau interviewuri. O simplă convorbire priete­nească. Walter Hasenclever , tânăr. Privirea vie, sclipitoare, are un­­vees de viaţă în lucirea ei. Părul negru, faţa bronzată, cor­tul avântat ţi deget*, le f*ne î'i 'au impresia că Walter Hasencle­ver e un cuceritor. Şi fo'us ades. are fi'"”'1ji**i curioase, expresia unei pudicităţi nîleteşti exagerate. Vorbirea îi e caldă, cu intona­­ii convingătoare, cu un elan co­­ntinîcativ. A fost pe front Şi a rdMrat în ititudine ceva din bărbăţia ae~- __ ^ ’or.ee au înfruntat zilnic, timp de .F1HP1N­C H SCfTIS ' ani, moartea. De aceea, în opera sa ne apare ca un răsvrntit. Vrea să Hcluias­­că imaginaţia spertatorilor cu îndrăzneli formidabile, să distru­gă cadrele şi formel­e vechi. Un elan de inovaţie extraordi­nar. Astăzi, Walter Hasenclever e împreună cu Georg Kaiser cel mai popular autor dramatic ger­­man. Des­gur, începem prin a vorbi de accidentul ce la aruncat la pat: — Un simplu fapt divers. Veri d-ta, aventura aceasta to-a făcut să înţeleg tragedia „faptelor d­i­verse”. Pentru mine accidentul acesta ar fi putut avea urmări capitale. Acum, când sper din ce în ce mai mult că mi se va salva piciorul încep să mă con­so­­lez. Dar întreaga-mi suferinţă, toată răsturnarea proectelor şi programurilor mele, toate conse­cinţele acestui accident care ar fi putut să-mi schimbe existenţa, nu au in genere decât importanţa unui fapt divers! E curioasă această formida­bilă diferenţă între dimensiu­nile pe cari le are o întâmplare pentru un individ şi pentru colec­tivitate. " Accidentul? " .... Mă întorceam, după o admira­bilă după amiază de toamnă pe­trecută dealungul cheiurilor spre casă. "Trebuia să iau trenul pentru Clamart îa gara Montparnasse. Când să traversez piața din fața gării am fost răsturnat de un automobil. Asta-i tot, T ■ - ■<* „r ^ ■ ^Venisem Insă t*n . Intenfîunl precise. Voiam să obțin câteva amintiri. Dar riscam să mă lo­vesc de un argument irefragabil: oboseala bolnavului. De aceea, evitând intervenția directă reuşi totuși să-1 fac sa-mi povestească cele mai jos. — Partea oarecum revoluționa­ră din opera mea a înspăimântat întotdeauna autorităţile consti­tuite. De aceea, sub vechiul imperiu am avut mereu de suferit rigorile cenzurii. Cu toate că nu aveam nici o tendinţă politică, operile mele au fost socotite ca periculoase. Şi astfel „Fiul” prima mea p­e­Franz Molnár, prodigiosul au­­­­tor maghiar, a terminat o nouă comedie al cărui titlu provizor es­e „Ochii albaştri ai împăratu­lui”. Molnár a cetit noua sa lu­crare dramatică unui cerc de prie­teni. Acţiunea piesei se petrece în localitate balneară Ischl, i­ain­e de războiul mondial şi tratează cazul ciudat care s’ar fi petrecut acolo între o damă de onoare a curţii imperiale, fiica ei şi un că­­p­ian de cavalerie. Piesa se va re­prezenta pentru prima dată în Mar­­e, pe scena Teatrului man­ghiar din Budapesta. Max Rein­hardt şi-a asigurat dreptul de re­prezentaţie a piesei pentru Berlin, să de teatru a fost interpretată ca un manifest revoluţionar pen­­tru ca punea problema antagonis­mului între părinţi şi copii, între bătrâni şi tineri. Poate că entuziasmul cu care luam o atitudine era suspect — Ca orice pasiune de altfel — în ochii cenzorilor imperiali. Prin 1915, încercai să public un poem dramatic: „Salvatorul”. De-abia în 1917 am izbutit să-l tipăresc în vre­o 15 exemplare cari fură trimise câtorva oameni politici şi altor prieteni. Cancela­rul Bethman-Holweg atrase a­­tenţia poliţiei care mă cenzură din nou.­­ Şi astfel am ajuns să capăt un fel de prestigiu în ochii acelora cari doreau mai multă liber­tate. De aceea, după revoluţia din 1918, consiliile comunale din di­ferite oraşe votară în unanimita­te rezoluţiuni prin cari eram­ in­vitat să-mi joc piesele la Teatre­le lor Municipale. Astfel „Fiul” a fost jucat pen­tru prima dată în Dresda și a făcut de atunci înconjurul Ger­maniei. Cu „Salvatorul” s’a deschis în (Continuare în pas. H-a) o noni comente HASENCLEVER Le Bargy, «lor dramatic Le Bargy a scris o piesă inti­tulată „Cardinalul Santi” al că­rui rod principal îl va interpreta­­ în actuala stagiune a Odeonului. Un imizew la terasa­m I, Rockefeller a oferit guver­nului Palestinei suma de două milioane de dolari pentru crea­rea unui muzeu, astfel ca ridica­rea clădirii să fie gata în trei ani. krimii iterare CON­FI­RINŢA­­ "elen­a" vaca­­RESCU - PAUL VALERY Zilele trecute d-na Elena Văcă­­rescu şi d. Paul Valery au confe­renţiat la Universitatea Analelor despre „Amintiri literare”. Com­patrioata noastră a vorbit des­pre Leconte de Lisle, Victor Hu­go, José Maria de Heredia şi Anatole France. EiporiB iescftisc pictorul Arnold expune in Sala Baseter 4 Chestii de actualitate NtoTCP galoşi?... ■■ de sncozv — „Poţi să ţi-o păstrezi, pre­­căzu pe gânduri. fer, galoşii!.. — „Iţi plac galoşii mei — „Sigur că-mi plac, fiindcă sunt noui!... Cât te costă? — „ Nici un ban,’ — „Cum ? «— „Eu în zece ani am cumpă­rat o singură dată, o pereche de galoşi !... De atunci, în fiecare an, am câte o pereche noui !.„ — „Toi fata galoşii ?... — „Nu 1... Dar în fiecare toam­nă, orice om care se respectă îşi cumpără galoşi noui. Atunci, îmi îmbrac galoşii mei de acum un llTi lip ^ClIUi^U A1XV­.J UU UUlim I . u p, U1 T~V V-» an, mă duc la un dantist oareca-1*începu sa fie nerăbdător. L­uoa o re, mă desbrac la vestiar, mă in-l0^ de așteptare, Sandu începu stalez în salonul de așteptare, I să fie îngrijat, stau câteva minute, fae pe grăbi­tul și înnainte să-mi vie rândul mă scol si plec! — „Si ? —­ „Gata !... Am galoși noui! ■— „Ești nebun ! — „Cum. N’ai priceput ? — „Nu ! —­ „Când plec dela dantist, la vestiar, în loc să-mi iau galoşii mei, iau şi eu o nereche de galoşi noui. Asta e tot !.„ — „Și cu galoşii tăi ăia vechi ce faci ? — „Ii las acolo — „Ai dreptate!”... — și Puiu Nu cumva l’o fi prins pe bietul Puiu ?._ Cine dracu m’a pus să-i fac o farsă ca asta?... Bietul om, să nu înfunde Puşcă­ria pentru o pereche de galoşi!’... — Cam aceste gânduri f­ănânţau mintea lui Sandu, când Puiu­ in­tră în cafenea : — „Ce făcuşi Puiule? — „Ce sa fac?... Să-mi plăteşti galoşîi î... — „Dece mă ? — „Când am plecat dela dan­­tîsiul X, am găsit la vestiar, în Se întâlniseră amândoi la cafe­nea. Ca de obiceiu, Sandu era ve­­sel şi pornit pe glume, ca nici­odată, Puiu era trist şi parapo­nisit — „Ce ai ? — „Nimic “. — „Atunci dece eşti bosum­flat ?... — „Nu vezi ce băltoace sunt afară ?... — „ (spiritual) Care va să zi­că, ţi s’au înnecat corăbiile în băltoacă ?... — „Nu mai face pe deşteptul, că nu te prinde — „Când ai şti ce puţin te prinde şi pe tine supărarea asta pe... noroi “. — „Eu am dreptate să fiu su­părat şi pe noroi şi pe băltoace şi pe primărie!... •— „Dece ?... — „Fiindcă dacă nu erau băl­toace, sau dacă primăria em­­ăsat noroiul, n’aş fi avut scan­dal cu nevastă-mea “. — „Nu ’nţeleg! — „Şi totuşi e simplu ! O ştii pe Lenuţa ce gospodină şi ce cu­rată e ! _ „Ei — „Ei !... Şi astăzi din cauza băltoacelor, am venit plin de no­roi pe ghete, i-am murdărit toa­tă casa şi mi-am aprins paie în cap ! — „Bine că ai avut paie... să ai ce aprinde ?... —■ „Aiurea...! .— „Dar tu n’ai galoşi ?. — „Ba am ! -- „Păi atunci ?... —­ „Sunt rupţi şi intră apă în ei! — „Dece nu-ţi cumperi o pe­reche noui !... — „Mă împrumuţi tu cu 500 de lei ?... — „Asta nu !... In schimb, îţi pot oferi stratuit o soluţie­­ faţa bec­uin­. Mă După câteva momente, lui Puiu se lumină ca un Tungsram. .— „Iţi mulţumesc dragă du­le “. Ideea ta e genială­, duc! — „Unde ? — „Mai întrebi?... La dantisti... — „Să ştii că te aştept aici!... Vreau să te văd... înnoit!... ...Şi Puiu plecă, bălăcind în ga­loşii vechi şi ciuruiţi, noroiul moale ca o cremă de ciocolată... , ...După o jumătate de oră, San­du*— care îl aştepta la cafenea — Compozitorul ceh E. T. Burlan a terminalt o operă-jazz intitulată ,,Bubu din Montparnasse“. » „Aeroplan” este titlul unei compoziţii corale de B. Vornacka. * Ivan Manan, violonistul şi com­pozitorul spaniol care a concertat anul trecut şi pe la noi a terminat o nouă operă intitulată „Nero şi Acteea”. Premiera va avea loc în Ianuarie la Karlsruhe. * Compozitorul român Victor Gheorghiu, intenționează să com­pună o operă al cărui libret ar fi al cunoscutului romancier italian locul galoşilor mei, zdrenţe!«­as-1 Mario Sirnonatti, care ne-a vizi­­tea!... Pe ai mei mi-i furase!..­ 1 tot de curând­— „Dece n’ai mai noui “ luat şi tu alţii . „De unde dracu sa iau, daca nu mai erau alţii !.„ Pe lângă hroaşteie astea, galoşii mei erau c-.tebri­f. „Facă ai ghinion !... ! . ..c ’am ghinion!... Sunt bou că mai iau­ după tine!... lan I. M. K­âtiiii Rupem şirul preocupărilor noastre zilnice, aşa cum am omul- • de îndureraţi o floare — pentru clipele mari şi grele prin­­ care trece ţara şi pentru doliul adânc acum când umbra Marelui nos­tru Rege a chemat la dreapta sa pe sfetnicul ce i-a ajutat atât de covârşitor la întocmirea şi înfăptuirea întregitei ţări, între pagi­­nele zilelor trecătoare, istoria îşi înseamnă neagra jale pentru cel ce şi-a iubit ţara mai mult decât a fost iubit. _­­ Toate străduinţele noastre culturale ar fi zădărnicie fara te­melia ce de fapt a pus hotare ţării noastre. Omagiul nostru e din această privinţă o supremă datorie când doliul încheie acest mare capitol al destinelor naţionale. E poate şi un semn faptul că între ultimele gesturi ale bărba­tului de stat Ion I. C. Brătianu am întrevăzut nu numai începu­­tul unei mari organizări culturale azi mai indispensabile ca oricând, şi tot­odată dania lui de picturi celebre făcută cu atâta modestie muzeului românes­c, încât nu­mai prin sârguinţa noastră ara aflat-o. Marile intenţii culturale făgăduiau să fie realizate de marele înfăptuitor naţional. Străini de preocupări politice nu putem să nu însemnăm sgu­­duirea puternică pe care vrăşmaşi sau prieteni — dar întreaga ţară o resimte în faţa ni“ast®utatulni, şi cumurnind cele bune din trem­­toarea noastră viaţă să însemnăm întâiul nostru respect pentru cel ce de azi înainte rămâne pentru toţi marele Brătianu. Odihna pen­­tru țărâna lui­­ . icab­il mistic CAPOD OPERA LUI PAUL CLAUDEL „BUNA-VESTIRE* LA THEATRE DE L’OEUVRE Magistrala operă a poetului despre Claudel scrie că Paul Claudel a fost francez Paul Claudel a fost re­luata îa Teatrnî l’Oeuvre cu un anare succes. Claudel,­­marel­e dramaturg mistic, tragic şi sati­ric, al Franţei din zilele noastre, rareori e jucat, chi­ar ,în F­ran­ţa. Se pare că ritmul lent a­­ldese­­lor lui nu convine sensibilităţii moderne. Această constatare în­­­să nu-l micşorează. E un drama­turg înnăscut. Dialogul său animat şi scris cu artă e o mărturie. _ încă de la vârsta de patru­««rezece ani scriu drame, spune el celor veniţi să-î ijjtervieveze cu ocazia succesului «iesm sale : „I'Annonce faite a Marie”. Con­versiunea sa totală îa catolieism, fără să fie tardivă, nu s’a fă cut d­ecât la vârsta raţiunii de­pline şi n*a modificat nimic din sec­aua acestei vocaţii puternic®. UN SCRIITOR AL CATOLICI­­TAŢII „operă­ dramatică a lui Claudel cu « teatru în sensul strict al cuvân­ tului” şi că „e altceva, decât ceea ce se numeşte obicinuit teatru”. * Atunci ce e? • Duhamel lămureşte % • „îmi închipu­esc dramele lui Claudel reprezentate cu un apa­­rat scenic diferit de cel pe care-l cunoaştem, cu actori cari sa no*­sc­ de mijloace, vocale exception­­­le, în faţa unui public purificat, restrânts, prevenit, ales dintre cei mai buni ai pământului. A-i tunel abia teatrul lui Claudel şi-ar avea semnificaţia ea tota­­lă şi definitivă”. CLAUDEL ŞI PUBLICUL TEATRU DE Osiria e un­ scriitor al afir­maţiei, dacă vreţi. Ea nu neagă. El afirmă ?i înfrumuseţează. Jo­seph Delteil, în această privinţă, îi e aproape sinen ral urmaş. C­harles Feg’uy singurul premer­gător. Piesele lor sunt acte de cre­dinţă. _ Succesul piesei e net!i"“nnit la Theatre de l’Oeuvr®. Totuș se noaîe spune că felul lui Clamlel D& pentrucă misterul de a se adresa mulțimii fi±r* ^ njj e lucru care ^ ^ ^ poată „văzut”. In teatru se cere neapă* rat acest lucru: totul să fie coc» erei și să aibă realitate prezentă. S râncezii au moștenit »-'irrtul clasic al teatrului gen Rai­ne. Orice depăşeşte cadrele defini­­tiv judecate de Jules T­amaître, riscă să se sfarme faţă de rezis­tenţa publiculuî de artă. De aceea şi Claudel a evH mult de nstentat dela acest public. Claudel e un dramaturg lirîc. Nu e necesar să povestim aici te­mele succesive, ale piesei rh Ie ,Buna-Vestire” o «eră care încor­norează o sumă de l­r^nde no-'U* lare, şi de rugăciuni, de s^ntimen­te creştine, într’o robustă con» strucţie de tragedie clasică grea­că şi cu elalml şi fervoarea rea­­li­stă a frum«K«ţilor terestre ale • Naturii. Astfel privită ..B«un- Vestire” e un curios amestec de material modern (uneori chitic modernist) în tipare clasice, mult de ce! al lui Peguy sau Del feti.Peguy şi Delteil vorbesc mulţi­­mi­ adunate «ar’că la o răscruce. Claude! vorbeşte nnr­mi celor cari l'au urmat afara din cetate, fără să se înviniească dacă nu­ v­ă­­rul convertiţilor săi sporeşte sau diminuează. Vă adace tenul monoton al fru­museţilor de frază, împletită ..com.Ax une notte”, în teatru ? Atunci ven­­i să ascultaţi o pie­să de Claudel. In afară de replicele sale scurge si vii, de dialogul sclipitor, veţi fi frapaţi în acela? timp de lun­gimea (vai, nu a tim­d­ei) dar a episoadelor inspirate. Actorii vor­besc publicului transportat Penă l­n o veritabila ,,etut d'ornison”. Pr.T­.Kia se simte dedesubtul ar­elor tulburi ale misticismului claude-Georges Duhamel în esseul său GENUL SCULPTU­RALE Grande Berton, savant”J­er­fîe dramatic al revistei I­es Vovres Littéraires scrie că Paul Claudel, prin amploarea dramelor sale şi prin conflictele ce înscenează „au­ralenti” este întemeietorul în Franţa a! dramei sculpturale. Versonagiile sale sunt statul de catedrala. Un­­teatru care înscenează o pie­să de Claudel trebuie să se poată lăuda cu un ansamblu de actori­­artişti, ridicaţi la un nivel de in­­spiră fie înalt. Altfel orice atin­gere materială de opera acestui mistic al teatrului distruge tot­­misterul ei, iar poezia închisă ai­ol Io se topește ca o zăpadă. PAUL CLAUDEL știri muzicale - ■■limiaRi» !»• ■■—u»nTTi Teatril in scoli Autorităţile britanice au decis ca programele em'mmîlor de ra-­ dio — toate şcolile, englezeşti au instalate aparate radiofonice­­— să aibe intercalate în fierari* săptă­mână reprezentaţii teatrale. Repertoriul va fi ales de o co­­misiune specială, compusă din profesori universitari, iar trupa de actori va fi aleasă rt intre cei i mai buni actori -ck rad»---..... *

Next