Rampa, decembrie 1927 (Anul 12, nr. 2957-2981)
1927-12-08 / nr. 2963
sr A wut Xu no, shs,«s PAOINI * REDACTIA, ADMINISTRAȚIA Ql atelierele grafige ka Strada Sărindar, 7 »*ublicîtatea eono»alonat& »xoiualv ftoolatfttll Anonim» Rudolf Moaee Oalei Vlotoil»!, a. Anunutuill» •« ©îlme»© la toata «gantill* «!• pudloitat» »I la adminietratia ziarului Director î SCABUT F«ODA m 5^y ft rt^rx^rrmiw <*«y ABONAMENTELE IN 3 ARA Traf /unt ..*#«<>.......*»000'«« «®e *® luni . ...... ......««»o«. «00 o Un an . . ............... ......... . isop « In străinătate dublu Abonament»)» •• plita«© maint» »I în©»te la 1 «cu la is al» fleear»! Iun! I jQteftcrust tnyrmrwnim iUR— Pictorii sl doctorii — se zice, si oarecum adevărat — că prin Insăs meseria lor au importante avantagii dein femei. In fala unul pictor sl a unui doctor, o femee nu sa jenează sa r&mtte goală. Nudul, devine o necesitate profesionald. In atelierul unui pictor ca și in cabinetul medical al unui doctor, orice femee te desbracă — fără să facă goange. Deaceea, aceste două categorii de onorabili profesioniști, s’au speciali, mai in nuduri. Era foarte natural dar, ca un prieten — intrând in atelierul pictorului, — să se mire, văzând peste tot numai peisagii. — Ce, maestre, te.ai lăsat de nuduri ? — Nu dragul meu. Dar de când am început să fac portretele femeilor 'din lumea mare, m'am desgustat de nuduri. Pudoare Un tânăr actor, are o mică metresă care oficiază In templul artei coreografice. Este prin urmare dansatoare, întrun reputat cabaret din Capitală. In fiecare seară, juna impudică, apare in fata publicului aproape goală, in mijlocul unui grup de Girls — toate englezoaice de la Gropile lui Oualu. La unul din ultimele spectacole aie acestui balet, tânărul nostru actor se afla printre spectatori, tn tovărăşia unui prieten, — Ia ascultă mă!,* Ai» din mijloc... dansatoarea aia micuţă nu e,* dama ta — Da dragă.* — Și vii sto vezi aici? _ Păi vin intr’adins... din când tn când „ E o fiinţă foarte pudică... Acasă _ deşi trăim de un an tmjire. mnă — e imposibil s’o conving să.şl scoată cămaşa... Şi chiar in cămaşe. ti e ruşine şi se.ascunde de mine. sau stinge lumina*. Conferinţe O jună fostă elevă la un pontoon, la conservator şi la ■ academia de mimodramă. după ce a încercat In repetate rânduri să intre „in teatru“ s'a decis să facă cinematograf... Vata are fizic foarte binevoitor așa că nu e exclus si ajungă mâine sau poimâine, o infire stea cine grafică cum se zice. Un „cinefil“ (expresiile astea ie netul Cărăbuş, să rămâi un teatru și te.ai apucat de cinema ? — Pentrucă, la cinematograf — dacă se ’ntâmplă să te f’nere spectatorii , deşi joci şi eşti pe scenă, ai marele avantaj că nu auzi Intre prîetene Drăgălaşa Tănţii. şi nu mai pufin drăguţa Riri M. v'au sfârşit încă efuziunea unei neaşteptate revederi. E tntr’adevăr mult, de când s’au văzut. De atunci s’au măritat, au făcut fie care voiajul el de nuntă, şi cine ştiice au mai făcut încă fiindcă n’au avut încă timpul să.şi spună. De departe soţul delicioasei Tanţi R. apare, Riri, il măsoară, îl apreciază. — Ştii că nu e rău soţul tău, dar tânărul care vine in urma lui cine este! — E cel mai bun prieten al lui. — ,Da, izbucneşte edificată Tanti, norocoaso, aşa căsătorie mai înţeleg şi eu! Din cuşca suflemtului ---------- unui spirit european. Wiaismi! Artelor SWSB D. ’AL, TAPEDATU flenil Kaormann nn flg interview-mi Despre „RatatH“. — Cooperarea înternaţîonală a scriitorilor. — Congresul de la Roma. Socer carea universală de teatru. —* Spiritul european. — Rivalitatea cu Jacques Copeau. — Lenormand şi Freud realităţi. Şi ades, izbuteşte. Părul pufin cărunt îi dă un aspect solemn. Henri Lenormand e rece şi pare indiferent Aceasta din caia necontenitului contact pe care-l întreţine cu lumea fantomşi a magiei detoate culorile din care îşi culege personagiile operelor sale. De curând a obţinut la Pris cu ,,Mixtures”, ontesa pato’o- posichianalista un desăvârşit succes. La București nn 'ma „Batefii” a fost primita de critica teatrala cu unanime elogii. Din nefericire, împrejururi neprielnice au precanat seriei de reprezentaţiuni începute la un teatru mai mărunt, dar pentru o asemenea treabă: —îmi pare foarte curos f-p ui, taxele Pe spectacole. taxe cari to’e smune T.enorm:»nd ca ra-n-a » x 1 U V . o * ini PlPPÎHλ Irt P. Ti T fit flP. RlfLO rănbaie să se întoarcă la teatre și nu să ajute Prisosurile de automobile al teatralilor noștri demnitari. intelectuală e atât de slab răsplătită materialiceşe. O piesă care obţine sufragiile unanime ale publcii’ui cu se poate juca mai mult de douăzeci de ori! Prietenul meu Denys Amîel mă avizase de această stare de lucruri. Totuş n’am oragiat de a mă prezenta publicului român... ...Schimbăm vorba pentru a evita constatări prea triste. Pe Henri Lenormand l-am cunoscut la Congresul Societăţii Universale de teatru. De aceea, ajungem să vorbim despre COOPERAREA INTERNAŢIONALA A SCRIITORILOR Arthur Honegger. A dat un interview ziarului „Excelsior** prin care-şi arată intenţia de a traduce Căci e ind’scutabil act-milmente Prin muzică emoţiile pe cari i le faptul că artistul trăeşte din me inspiră unde sporturi. ' ’In acest spirit a terminat o scurtă simfonie întitulată Rugby, seria sa. Si pentru aceasta, trebuie sa lupte din greu. O colectivitate obţine o revendicare justă mai uşor decât un simplu individ. Şi grupările artistice ajung în mod natural la stabilirea unui contact internaţional. Avantagiile sunt imense. Printre cele morale, citez : Cunoaşterea reciprocă, schimbul artistic şi intelectual, crearea Avantagiile materiale nu sunt —.. —— ......... nici ele mai puţin importante. In primul rând se ajunge la respectarea drepturilor de autor în toate ţările. Până acum câţiva zeci de ani, scriitorii mari erau traduşi şi jucaţi în ţări străine fără a obţine nici o răplată materială. Acum, convenţia de la Berna, recentele deciziuni ale Congresului autorilor dramatici de la Roma precum şi iniţiativa Societăţii universale de teatru au asigurat apărarea drepturilor de autor. ... Nu credeam că Lenormand poate îi un propagandist atât de energic şi convins. îmi amintesc însă de lupta persistentă pe care a dus-o în contra acelei teribile maliţii a tăcerii pe care Jaermes Copeau o ţesuse odinioară în jocul numelui Îhî. Şi totuş omul acesta « « tuns s — Persistenţa e condiţia oricărui succes, îmi spune el râzând. Şi, ca orice francez, îmi citează un — Am fost întoM irn« un adept ii organizării profesionaîe a muncitorilor intelectuali. desiepe Buîfon, în sp-cl-L Apo:, ib’I, evită acest teren de discuţie. Ajungem la Freud. — Ştiţi că Andre Breton pusese ca unică podoabă în Biroul iurrealiştilor imaginea lui Freud într’un cadru format dintre o furculiţă şi un cuţit ! Era un mijloc apropiat de a-şi manifesta admiraţia. Eu nu sunt surrealist. Recunosc însă lui Freud un mare merit: acela de a fi creat un curent de modă în jurul problemei subconştientului. A atras atenţia lumei întregi asupra rolului acestui subconştient şi a pus astfel la puci o mulţime de probleme de patologie. In literatură, a creat urs curent. Şi nu ştiu dacă succesul pierer mele nu e datorit în parte faptului că Freud a dat actualitate acestor probleme. ...Lenormand îşi aduce aminte că sunt ziarist. — Ştii că eu nu dau interview-uri ! In Cernu nia end am obţinut, atâtea succese, n’am vrut să acord nici unul. E o manie a 'mea. De aceea, te rog... „.Profesiunea în^ăm* du indiscret. Ceeace am obţinut până acum rămâne n '• an.» convorbire personala. Căci, am promis! Şi un ziarist ştie să-şi ţină promisiunile, VIVIAN BELL Paris, 28 Nbrie 1927. GENORMANL MBS® preţ director de teatru Conservatoarele ar deveni în curând adevărate fabrici de directori: câte 100 pe an .. Orice bunăvoinţă se anihilază în faţa unei asemenea perspertiva. Rămâne, apoi, să funcţioneze partea a doua a soluţiei, ajutorul lor, a umbrelor ministerului Arelor. E numărat şi se impune grabnic. Dinpedatu nu se poate înscrie în cronica noastră culturală ca ministrul care a prezidat desfiinţarea teatrelor în Bucureşti, mai ales a teatrelor cari au nobleţea a zeci de ani de continuă şi serioasă activitate. Şi e cu atât mai legitim şi mai moral acest ajutor așteptat cu rât, să nu se uite. contribuabilul plătește cu plăcere un impozit ‘ne Agonia teatrelor «Se Dem. Theo dor eseu Mare iare în teatrele particu- j n’au bani ca s’o momească... E cel tare. Cele cari n’au eroismul râ- mai dureros dintre cercurile viposa ei întreprinderi din fosta cioase ce s’au trăit, sală ..Alhambra“ ds a-şi subscrie Dar soluţia? cu curaj actul de deces, se inda-1 E una singură şi are două parti, rătuncesc într’o viaţă de mizerie întâia se impune prin logica sini» din care nu folosesc nici măcar pr ă a constatării indiscutabile de micii furnisori de mărunţişuri mai sus: sunt prea multe teatre, scenice- E un adevărat „crab“. Să rămână mai puţine! teatrul care se anunţă, — pentru ! Ştiu că e crudă, ca o sentinţă exclusivitatea picioruşelor pe care, marţială, această frază. Dar, ce Henri Lenormand e ut aristoterat. Poartă întotdeauna, în evi, ' . v * '» 1 i ir ", • \ ~z' dentă, o pereche de mânuși aloe I© va prezenta in curând corapa* vreţi? Nu se poate încuraja pană .b *; ’ * absent aia Tănase la ..Eforie“. Fiindcă,] la caraghioslâc gustul oricărui ca-1* yrc£ sâ parji cufundat în frip desigur, singurul tearul posibil botin cu „ambiţ“ de a fi cu orice Lrtă iQmis determinată de alte azi in Bucureşti e cel de revista. Pentru restul de necesităţi estetice ale bucureşteanului e prea destul ..Naţionalul“, care, mulţumaiţă mijloacelor sale de nabab ştie să împace, uneori fericit, frivolifeatea descurajantă a gustului nublic cu necesităţile prestigiului artistic al primei scene româneşti. Mor teatrele. Sau trăiesc o viaţă care e mai rea mai ruşinoasă şi chiar mai strică oare decât moartea. Tari sunt pricinile şi care e solit. A ? Mor teatrele fiindcă sunt prea multe. Cred că amărâta noastră Capitală sufere de o slipro-satirare teatrală care face ca şi scene respectabile, cu un trecut ilistru şi cu o credincioasă clientelă — cum e cea a companiei Bulandra- Hanoi eseu Maximilian-Storin ■— să sufere persecuţiile crizei. S’ar putea face uşor socoteala că numărul spectatorilor nu • s’a împuţinat în Bucureşi. Numai ca, înioc să se împartă între două săli, ca altădată, contingentul acesta •_ poate chiar crescut —e solid. Iai acum de şase şi uneori chiar de şapte afişe teatrale zilnice ! Dar. veţi întreba: de ce ..merge“ totuşi. Teatrul Naţional „ ..Merge“ tocmai din cauza sărăcire! scenelor particulare cari, în luptă cu criza şi neavând la îndemână mijloacele uriaşe ale „Naţionalului“, nu mai pot fireşte să facă faţă concurenţii strivitoare acestuia. Cu atât mai nulte cu cât e vorba de servit un public care, cu toată sforţarea sau iluzia noastră, a rămas tot la plăcerile primare ale exibiţiilor brutale. Nu se poate face — o, intelectualilor melancolici ! — Teatru in Bucureşti fără vopsea, pânză şi muzică suficientă. Ori, asemenea marfă artistică se agonisește cu bani mult. Teatrele particulare nu-i au fiindcă n’au clientelă- Și n’au clientelă fiindcă Def. Nicnlac.« Chestii de actualitate ...Ce e drept. A fost o lovitură desul de neaşteptată, dar ara suportat-o. Speranţa îmi era în celelalte persoane, recte, în darurile lor. ...Şi aceste daruri nu întârziară să-mi vie. METRESA MEA, îmi oferi ca de obiceiu, o porţie de GOGOŞI. NEVASTA-MEA, îmi oferi tot ca de obiceiu, o porţie de SEMINŢE. Şi SOACRĂ-MEA. îmi dete o porţie de PAPARĂ. NENEA STANCIU, mi-a oferit „NIŞTE FLACOANE“. NU-ME SMARA, o cutie de „CONSERVE“. MIH. DRAGOMIRESCU, o porţie de „PELTEA“. ...Şi astea au fost toate cadourile pe cari le-am primit de ziua mea. Printre nenumăratele scrisori de felicitare cari fi-au fost, triîa dinţi! Aşa că n’am protestat m’a refuzat categoric. Am apelai m,se amira. 0 deosebi .a plantei când mi-a adus acum un an, la Sf. Ilie. Confratele meu, vrut cere nuraai telegrama de mai jos printre altele şi „Babilon“, şi nici ■ să mă servească; dar, a dat cu.. când mi-a adus două bilete de fapt tunul şi n’a găsit nici un franc... goare la Tearul Popular. Despre! Aşadar, te rog să măriţi şi să„ Babilon“ mi-am zis: — „Sigur fii convins de intenţiile mele celei SINCERE SĂRUTĂRI , MADGEAR. Acum să va spun ce fericire e Cine nu.l cunoaște pe sfântul „Iar despre biletele dela Popucu barbă albă ca zahărul, cu o e- Iar: — „Se vede treaba că d. Sânvanghelie în mâna stângă, iar cu Georgiu ne mai având cui trimite degetele manei drepte, crucificate, bilete de favoare pe pământ, a ţuîn semn de binecuvântare ? ceput să o trimeată şi în cer, doar. Ei bine, el e patronul meu! doar să-i vie cineva la teatru“... Mai îndreptăţit ca oricare al ...Astăzi însă, Sf. Niculae m’a tul, în ajunul Sf. Niculae, mi-am decepţionat ! In locul darurilor pus ghetele la fereastră. E un obiceiu vechiu, pe care Fam practicat şi eu de când eram mic, şi Fam continuat cu precizie in fiecare an. Fiindcă Sf. Niculae, niciodată nu mi-a neglijat... ghetele. Inotdeauna mi le încărca cu tot cu care mă obişnuise, mi-a lăsat în ghete numai următoarea scrisoare: , . Taică Fiule, îartă-mă te rog că n’am să-fi pot fi agreabil în acest an, dar felul de lucruri, cari mai utile, fondurile nu-mi permit atare cari mai puţin utile, în sfârşit îmi chefueli. Ca şi pe pământ şi la punea omul, adică sfântul, ie ere noi în Cer, e o criză teribilă. Sf, dea d-lui că-mi face plăcere... Anion, care mă împrumuta cmd ...Şi, calul de dar nu se jaibă aveam, nevoe de bani, de astădută îehntren-vorbea -tntr’o seară la Tu, că moşu nu va cii dar i-o fi spus ’ mai bine. Magdalena că-i frumos“.. întreg acest eveniment, ca să-ţi închiriezi urechile tuturor prietenilor, să ţi le tragă cu furia şi convingerea cu care un poet modernist trage pe dracul de coadă... Cam sunt preocupările şi îndatoririle acelui care îşi serbează onomastica? 1) Cu o zi înainte să se împrumute de unde o şti cu 20.000 de lei. 2) Tot cu o zi înainte, să invite la el acasă pe toţi prietenii, rudele şi cunoscuţii !„. 3) In dimineaţa zilei onomastice, să se arate gentil cu jupâneasa, bucătăreasa, şi amanţii lor reciproci, cu gardistul de noapte şi cel de zi, cu servitorul de la instituţia unde lucrează, cu zarzavagiul, cu factorul poştal şi cu lăptarul, cari vin toţi să-l felicite. Totodată e obligat să dea câte un bacşiş bun fiecăruia dintre aceştia pentru atenţia arătată. 4) Să, achite la croitoreasa rochia nouă cumpărată de nevastă-sa „expres” pentru ziua lui onomastică. 5) Sa cumpere bomboane, sapoipentru cineva, atunci când îşi arewiciuri, vin şi şampanie pentru Sf. Nicolae , ziua onomastică. Aştepţi un an,prietenii cari vor veni la el aca°ă să-î felicite pentru ziua lui. 6) Să facă foc în toate camerî?3 să cumpere fugări şi să angajeze un pianist ca să distreze pe cei cari s’au gândit să-l felicite... 7) Să se arate foarte bine distrus şi să invite mereu mosafirii la bufet. 8) Să nu se supere când vreun nul dintre mosafiri îi va sparge din greşală vre-o 10-20 de pahare... 9)Să aibă grije ca cei cari au venit să fie mulţumiţi atât de mâncări cât şi felul cum au fost primiți ca să nu-i înjure când vor ibea. 10) Dacă îi mai rămâne vreun ban din cei 20.000 de lei pe care -i împrumutase cu o zi înainte, are dreptul să-și cumpere și el o pereche de ciorapi să se înnoiască de ziua lui !... ...Mare fericire e pe pământul asta o zi onomastică !... Dar, pentru ceilalţi! NICON fîe la fierăriele Merci Ca intrto poveste. Un lucrător, fie.1 .■ar din Hamburg a cântat la o întrunire muncitorească, afost auzit da un amator care îi oferi gratuit să urmeze conservatorul — după un an e angajat la Operă și azi e celebru sub numele de Carl Grunthner. Acum obtine mari succese la Viena în opera „Minunea Helianei1" frnzfca si snarlwl „JtpWf* . ..r»W* O noua mfsa ac Antei In ziua de 17 Decembrie se va reprezenta la Teatrul Femina din Paris noua piesă a lul Denys Amiél «LTmage». Rolul principal va fi jucat de Suzanne Despres. 1 DENIS AMIEL succesii lui Reinhardt In New-York înscenarea piesei lui Shakes, peate „Visul unei nopţi de vară“ la Century Teatre din New-York, obţine un succes atât de strălucit, încât Reinhardt a fost nevoit să prelungească seria spectacolelor până la sfârşitul acestei sâptămâni. Reprezentaţiile au loc în faţa unor săli pline. Luni va avea loc premiera americană a piesei ,,Jedermann“ de H. v. Hoffmannstihal. Reinhardt s’a decis să şi prelungească prezenţa lui la New- York, până după Crăciun, rămânând astfel două luni la New- York. VAX REINHARDT Un nou teatru parizian Se spune că în ansamblul noului teatru vor face parte în mulţi artişi demisionaţi de la Comedia Franceză. „N’al intat In piesele lui Toreutr Un penibil incident Intre NTaarles Rostaud şi Louis Verneuil câţiva autori geloşi de succesele răpunăoare ale autorului lui „Azais“. Incidentul de la „Porte Saint- Martin“ nu a fost decât un rezultat al uneltirilor rivalilor lui Verneuil. E demn de relevat faptul că discursul, lui Maurice Rosend a fost întrerupt în câteva rânduri de publicul indignat de aceste atacuri nemeritate. Scandalul a luat proporţii atât de mari încât a fost necesară intervenţia organizatorului festivităţii care l-a TOW,gat pe fiul lui Edmond Rostank să-și întrerupă terma. In urma ierii tânărului poet de a părăsi scena, publicul La „Teatre de la Porte Saint- Martin“ din Paris a avut loc zilele trecute un inel lent pentru cu prilejul unei serata regală organizată în cinstea bătrânului actor Thales. Cu acest prilej poetul Maurice Rostand a cetit un poem ocazional, spună el între altele: ,,Vei putea afirma cu mândrie că n’ai jucat niciodaă în piesele lui Verneuil!“. Această observaţie adresată nepotului Sarai Bernhardt a produs o rea impresie în ■public cu atât mai mult cu cât s’a organizat în ultimul timp a campaniei împotriva lui Louis, început să manifesteze ostil strig Verneuil. Campania aceasta, care gând „ive Edmond Lotpand.’ ‘ În urma acestor manifestări La Gloire“ & fost Nu a avut nici un răsunet în public a fost organizată cu prea pu’autorul piesei din succes în cercurile artistice de nevoit să se retragă* MAURICE ROSTAND ZOIS VERNEUIL BucureştU noapte^ Pasagiul Román de Lunette* »tobe« Şi iîtpă ceva. Chelnerii şi-a^ scos eu eium, petele de y* fracuri... De îndată ce ai intrat te salută o salvă de ţipete, ca la maiorii de rezervă morţi, o salvă de puşti.«, Lopez, iţi surâde de la tejghea, orchestra întoarce privirile 1« tine, chelnerii te întâmpină prie tenos şi damele iţi sar in spate pe întrecute... ^ Sunt toate în păr... Tamara, frumuşică, materi*' liartS şi ispititoare ••o V. Marimra zisă şi Kluusley, singeră, prietenoasă şi beată. Florica, sentimentală, pilită f! geloasă. i Zoe, neagră, perversă şi „smeckeră“. Anişoara, presumţioasă, hin* făcută, şi peltică. ! Nelly, grimată, graţioasă şi greţoasă. Aneta, elegantă, urâtă şi sim*. patică... 1 Iei loc la o masă, .comanzi ce-ţ! pofteşte inima (şi dacă ti’ai bani, sizes Hap — zedo*j •••joiaiu o mr peste tot . creditul se refuză cu de* săvârşire** nu te forţează să pacă treci noaptea pe Calea Victoriei — prin dreptul Pasagiului Român — o năvală de sunete muzicale îţi acostează urechile... Iţi închipui — dacă nu ' «ştii seama1* locului, că pe pasagiu, înfcr’una din casele paşnice şi taciume care îi decorează marginile, se sărbătoreşte în fiecare seară o nuntă o onomastică ori un botez... Şi dacă te iei după muzică — lâsând-o să te ducă de urechi , ca un copil, un orb de mână, — ajungi în dreptul unei ferestre mari, luminată puternic pe dinauntru... Acolo, sub perdeaua aia, se învălmăşesc glasuri, sunete şi ţipete petrecăreţe... Nu ştii ce poate fi, şi pătrunzi înăuntru prin uşa îngustă cât un coşciug aşezat în picioare... Nu-ţi trebue mult ca să te regăseşti, în localul pe care îl cunoşteai — fără îndoială — sub numele de Bar... E neschimbat... S’a mutat dintr’un loc întreitul, aşa cum muţi un vas de flori de pe o etajeră pe alta... ^ j p]gteşti... şi nici măcar nu se pij~ Sa_mutat cu tot ce avea m el: | Lx-x j- s: __..1 „s cu tejghea, cu mese, cu sticle, cu reclame, cu chelneri, cu Dolly (Dolly e o minunată căţeluşă pără. Surâde... Și cred că da oorită acestui surâs, Lopez, și-a re*crutat majoritatea clienților). ^ Infcr’tra Bar — în genere se perece ca în orice local de noapte... Se fumează... se cântă.. se dan- sează, se bea și se bate. La Barul lui • Lopez — deși eu acelaș material —se petrece totuși, alti fel... .. " Ca într’o sendrofie intimă... Dacă începe să cânte’cineva din gură, toată lumea îl acompaniază... Dacă n’are țigări, poate cere —* fără supărare — deh oricine. Dacă are cineva poftă sa cânte la pian, n’are decât s’o facă— Pianistul se aşează în chip de client la masă și restul orhestrei acompaniază pe client străduindu-se să „iasă bine“. „Damele“ trec de la o masă la alta, fără , să provoace gelozii fi incidente. Tu însuţi, într’o singură seară, treci şi consumi la toate mesele, pentru că îa fiecare găseşti dacă nu un prieten, e-i puţin un cunoscut, sau un „amfitrion“... Dar după miezul nopţii, fumul se’ngroaşă, chelnerii moţăe şi lămpile aburesc... Doîîr adoarme, albă şi plastică, ca un Rosenhal şlefuit, pe tejghea... Itopez aspiră mănunchiul de crizanteme, decoraţia botanică şi permanentă a localului. Diamandi (șeful orhestrei) cântă cu ochi albi, închiși pe jumătate... _ j Femeile încep să aibă Aj?pozi«., (Urmarea în pas. II-® In curând se va inaugura la Fans, în rue Pigalle, un nou teatru. - - , - ... care va purta numele de ,,Mo- ] a!bă), cu orchestra, cu oglinzire, Höf©** J nn ráírvar‹f5l›=› o cu damele, cu canapelele, cu tot. Nu s’a schimbat nimic din ceea ce cunoşteai.... Ba da... Dacă uiţi bine, vezi că s’a adus un fotoliu, şi o damă în plus...