Rampa, iunie 1928 (Anul 13, nr. 3104-3127)

1928-06-11 / nr. 3113

! “1:®*3SBE«a»íra®SEi2sa^^ mmmm «sa Cumpăraţi numai la sursă!!! Fabrica Englezeasca de MANUFACTURA Vinde produsele sale s. en detail cu preturile fabricei Vizitaţi noile magazine K . TOPAEIAN & Co. din Strada BARATIEI, 9 unde găsiţi în permanenţă toate specialităţile fabricei ca: Popl­us, Satinuri, Veneţiane, Cretoane, Diferite pânzeturi, percaluri, marchizeturi, etc. Doamnelor! I PITUIJPl’C Ho. 1001— „SCHLANKHElTSBAD“ pentru obţinerea siluetei svelte precum şi: „CARMIN LEICHNER“ In borcane toate nuanţele, cel mai bun preparat pentru înfrumuseţarea feţei şi buzelor, au sosit şi se găsesc la farmacii, droguerii şi parfumerii Reprezentanţa generală: Drogueria Mare, Farmacist Alfred Glasner & Co.­ Cernăuţi frost Glasner A MARE OCAZIUNE PENTRU CADOURI CRISTAL­E VERITABILE cu preţuri originale ale fabricei Se vând în Calea Călăraşilor 127 EXPOZIŢIE PERMANENTA. Tel. 330/03. Se I EXPI PANZIRIE ELVEŢIAN IS F. BLUMER STRADA BARATIEI, 2—BUCUREŞTI Mare reducere de preţuri la toate articolele Calităţi recunoscute superioare cu preţuri moderate şi absolu fixe fiind principiul prăvăliei de 30 ani. IB WILHELLH TELL / J*', Lei 25 basmale mari elveţiene. «o metrul dt sifon natural, fonr „ Zb te durabil. 25 prosoape pichetate albe 20 metrul de indian 80 cm. lai „ musulin de «tă 80 cm., culori garm tate. 44 de indian 100 cm. ii 56 68 72 „ pichet pluşat alb 75 cm. H stofă elveţiană 100 cm. ,. etamină maro 100­0 cm. p. cămăşi, n IO bluze confecţionate. 9 fin­imituri de lingerie, compu­­­­­se din 3 bucăţi. Mare asortiment în pânză pentru cearceafuri, transperen­­t filtre de orice fel. Percaluri fine în toate lăţimile. Pânză pentru fete de mese cu metrul şi şervete. Garnituri de olanda albe şi colorate pentru masă şi ceai Otrepe de bumbac şi olandă. Olandă vestită de Berna şi de brodat. Lunca şi batist de olanda până la 270 cm. lăţime. Prosoape pluşate, cearceafuri, halate şi covoraşe de lac. Pânză pluşată albă şi colorată cu metrul. Cuvertură de flanelă, pi­chet şi lână merinos mare şi pen. Pichet de vară, panama şi diferite drillri­ pentru costi­­­ foarte convenabile. Zefiruri, poplinuri, fulardină, liberty, calitati superioare­­ fa ran­ta­te. . . Broderie fine elveţiene c­u preturi ocazionale, le-am pus în vânzare cu pre­turi exceptional de reduse gata şi de comandă Asemenea PORTE-JARTIERE şi SOUTIENE cele mai bune croeli şi calităfi gr gl EL MAI MARE.SUCCES Rochi şi Pardesior, modele originale pariziene dela iei 2900 La „LUVRU'i Calea Victoriei, 30 BUCUREŞTI Expozifii Pinacoteca Statului, la Ateneu, deschisă Marfia, Joia şi Dumi­neca. Muzeul Simu, deschis Dumi­neca. Muzeul Kalindero, deschis Mar­­fia, Joia şi Dumineca. Muzeul Aman, deschis. Marfia, Joia şi Dumineca. Ateneu: Salonul Ateneului, Hasever: Expoziţie de stampe japoneze. Casa grădinilor (Şoseaua Ki­­seleff): Salonul Oficial. Charlette Salon de Corsete Pass. Comoedia Sosind un stoc mare de Mantouri veritabile 2 mm noi ca flXiieMinuRqr ou 4a dcucios AAOMATA» Ven­turis membrilor Academiei franceze Cu prilejul ultimei adunări ge­nerale a Academiei francee, iluş­trii membrii ai înaltului aeropag au discutat şi situaţia materială a academiei. E interesant de re­levat că membrii Academiei fran­ceze cari alcătuesc „Institutul” nu au primit din 1795 nici o mă­rire a diurnelor ce li s’au acor­dat prin statut. Veniturile acade­micienilor au fost fixate atunci la 1500 franci anul. In afară de cest onorariu, academicienii au dreptul la 200 franci cheltueli de reprezentare. Acum, guvernul francez a ho­­tărît să mărească veniturile a­­nuale ale academicenilor la 5000 franci anual. Secretarii vor primi 10.000 franci anual. Onorariul membrilor comitetului pentru re­dactarea dicţionarului a fost de­­asemenea sporite în mod simţitor. K­A­M­P . Iwlrf tcalm şl cmcmaîoiraf Un senzaţional articol al lui Léon Daudet.­ ­ Cinematograful câştigă pe zi ce trece noui victorii. Dar o victorie presupune două tabe­re : una învinsă, alta biruitoa­re. In cazul nostru, partea în­vinsă este teatrul. «Să nu se creadă însă că du­elul dintre aceste două arte este de dată recentă. El a înce­put de mult. Primul film pro­­ectat, a însemnat prima piatră aruncată edificiului formidabil al acestei vechi instituţii care este teatrul. Şi tocmai datori­tă vechimei sale, măreţiei sale şi, poate, chiar puterii şi pres­tigiului său, teatrul nu a simţit lovitura. Când s’a repetat, când a crescut în intensitate, când loviturile s’au înmulţit, teatrul încă nu le-a arătat de­cât un profund dispreţ. Astăzi însă „acest duel este un eveni­ment considerabil”. Cu aceste cuvinte îşi începe Léon Dau­det articolul său «Duelul din­tre teatru şi cinematograf» în ultimul număr al revistei «Candide». Şi mai departe ci­tim : «Intr’o zi aflăm că «ala cu­tare — Vaudeville-ul spre ex­emplu — se transformă în sală de cinema. A doua zi, aflăm că există un comitet de cenzură a filmelor care ia cutare sau cu­tare măsură în potriva filme­lor străine şi că Edouard Her­­riot, ministru, face şi el parte din acest comitet. Dar faptul esenţial este că cinemato­graful, arta mută în mişcare, este pe cale să întreacă drama şi comedia în carne şi oase. Asupra acestei chestiuni vreau să insist, căci mă întreb dacă nu cumva arta dramatică se află astăzi în situaţia inferioară a calului faţă de automobil». Mai departe Daudet face o destăinuire : « Nu vă voi ascunde nici un minut faptul că teatrul mă plictiseşte astăzi — afară de ceea ce priveşte pe Shakespea­re şi Moliére — că pe Corneille şi Racine îi citesc şi că sunt un mare amator de drame cine­­grafice».­­ Şi’n privinţa însuşi a filme­lor Daudet scrie : « N’are nici un fel de gust — dar absolut nici unul — pentru cinematograful instructiv şi moralizator, care demonstrea­ză răul produs de alcool şi ex­pune geneza unui fluture în­cepând de la crysalidă. Ceea ce îmi place este un film frumos, pasional sau poetic, sau un film arătându-mi modele, mas­culine sau femenine, de-acum douăzeci de ani». Asupra posibilităţilor nouei arte Daudet împărtăşeşte ideile oamenilor de specialitate cu toate că-i contrazice, în para­graful precedent, în privinţa filmului documentar, a cărui valoare, e drept, o recunoaşte. „Mi se pare că ecranul prezin­tă posibilităţile infinite ale unei arte nemi: contopirea in a­celaş timp a scenei, picturii şi sculptu­rii (vezi aricolul publicat de Fritz Lang în „CineaCine” No. 109 din 15 Mai 1928 N. R.) ca­pabilă de-a evoca, în momentul o­­portun, fapte din memorie, adică succesivul în simultan”. Daudet vorbeşte apoi de oritea teatrului pe care o considera tri­plă , erotică, de ambiţie şi de farsă. Şi după ce,­o discută pe fie­care în parte, el se întreabă : „De ce drama vorbită, în carne şi oase, cedează astfel, prin etape rapide, dramei mute şi numai de imagini Şi Daudet vede două cauze: în­tâia este că vorba trece de sinceri­tate, cade în flecăreală şi îngreu­nează acţiunea. Vorba este, totuşi, fiica gestului şi a mişcării. „Eroii lui Moliere vorbesc şi se exprimă în liniile gesturilor şi determinaţiilor lor. Acei ai lui Shakespeare şi al Renaşterii ita­liene, deasemeni. Forain, acest genial artist, fu întrebat odată : „Cum vă scrieţi legendele desenurilor voastre ?” El răspunse : „Stabilesc desenul şi, pe urmă, îl ascult. E, aceasta, o foarte frumoasă demonstraţie a primatului vederii şi mişcării a­­supra termenilor care le exprimă. Un spectacol ne frapează şi­ apoi ne scoate o interjecţie. Memoria, esenţă fidelă a impresiilor inte­lectului, ne reproduce, întâi un aspect. S’a spus că verbul este motor. Exact. Dar el urmează în­totdeauna după un spectacol su­fletesc, sau după unul exterior. Cuvântul e un mic film com­pus din multe imagini». A doua cauză «este că cinema­tograful poate să ne reprezinte o amintire cu ocazia unui act sau a unui aspect, adică simultaneita­­tea în succesiv. Spirtul omului este sintetic; el caută într’una să adune, să confrunte,­­să grupeze, să scoată un principiu sau o lege generală dintr’un ansamblu de observaţii, sau de evocaţiuni. Ne­cesitatea sintezii este, pentru om, o necesitate vitală, pe câtă vreme reflexia analitică nu vine decât pe urmă». Și proclamând adevărul că «toa­te spiritele cu adevărat mari au fost spirite sintetice», Leon Dau­det aduce cel mai frumos omagiu cinematografului, artă prin exce- H. R. Lenormand din a cărui operă Teatrul Na­țional va reprezenta în viitoa­rea stagiune „Omul şi fanto­mele sale” Hart toată lumea O CARTE FRUMOASA „Carnet de vară” de Cezar Pe­­trescu e un volum apărut la Cra­iova în condiţii de mare artă la editura Ramuri. Confine în afară de proza scriitorului cunoscut din „scrisorile unui răzeş” o serie ad­mirabilă de desen­uri în culoare sobră, datorite pictorului Demian care întruneşte o grec­ie deosebi­tă cu cel mai delicat stil româ­nesc, MANCATOAREA DE BOA. Provoacă mare senzaţie la târ­gul Cricket din departamentul Chon (America) o femeie care înghite în faţa spectatorilor două şerpi boa pe care îi vomitează peste vre­o câteva minute. însuşi preşedintele Republicii şi-a exprimat dorinţa de a vedea acest „fenomen”. UN NOU TIP DE OM PREIS­­TORIC. Se anunţa din Browning (sta­tul Illinois) că nu departe de acest oraş s-a descoperit 70 de schelete de oameni preistorici. Antropologiştii cari au exami­nat aceste schelete au declarat ca printre cele 70 de schelete, nici unul nu seamănă unui tip al unui trib sau rasă cunoscută până în prezent. Ne găsim dar în prezența unui nou tip preistoric, corespunzător lui «homo americanus». O NOUA LUCRARE LITE­­RARA A LUI B. SHAW Zilele trecute a apărut la L­ondra o nouă lucrare a lui Bernard Shaw, o scriere anun­ţată cu multă reclamă de au­torul ei şi numită chiar de dânsul „Testamentul său so­cial”. Marele scriitor irlandez dis­cută în acest volum, în 500 de pagini principalele probleme ale vieţii moderne şi critică fără cruţare toate institutiuni­­le sociale contimporane. Lucrarea a stârnit o enormă senzaţie nu numai în cercurile literare ci în lumea politică in­ternaţională, CONGRESUL ISTORICILOR. In curând va avea loc la Oslo (Norvegia) congresul internatio­nal al istoricilor. România va fi reprezentată la acest congres prin d. prof. N. Iorga. UN NOU ACADEMICIAN FRANCEZ Cu prilejul alegerii la „Aca­demia franceză”* a unui nemu­ritor în locul decedatului se­nator Jounart a fost ales fostul ambasador al Franţei la Pe­tersburg, Paleologue. Paleologu este autorul unor importante lucrări istorice și al unor romane apreciate în lumea literară. Contracandi­datul lui Paleologue a fost Claude Farrère. Paleologu a fost ales mem­bru de onoare al Academiei franceze. O PIESA DE LA FOUCHAR­­DIERE George de La Fouchardiere a terminat de scris o comedie cu titlul „Pepenii”. In cercurile teatrale franceze se aşteaptă cu nerăbdare repre­zentarea acestei comedii a cele­brului humorist, BEDEL ŞI NORVEGIENII. Norvegienii, foarte zeloşi de prestigiul ţării lor au anatemizat volumul lui Maurice Bedel „60 grade latitudine” care pune pe coreligionarii lui Ibsen într’o lu­mină nu tocmai simpatică. In acelaș timp au instituit un premiu destinat autorului unui volum ,care să pue la punct, lu­crurile denaturate de Bedel”. BAL­TEW SE IN­APOI­AZ­A IN FRANTA Baljev, directorul celebru­lui cabaret rus „Chauve Sou­ris” a fost sărbătorit de curând în America cu prilejul ani­versării jubileului de 20 de ani de existenţă a cabaretului înfiinţat de dânsul. Guvernul francez i-a acor­dat lui Baljew „Legiunea de onoare” în gradul de cavaler. Baljew intenţionează să se înapoieze în Europa pentru a se stabili în Franţa unde a dat un ciclu de reprezentaţii du­pă războiu. UN TEATRU INUNDAT LA NEW­ YORK In timpul reprezentaţiei unei operete la un teatru de cartier din New-York, teatru aşezat în subsol, a început afară o groaz­nică furtună urmată de o puter­nică ploaie, care a durat mai mult de o oră. Zgomotele produse de furtună n’au pătruns în sala de teatru. Nu fără groază­ au constatat la un moment dat spectatorii că stau pe un strat de apă, strat care se mărea cu cât înainta spectaco­lul. Lesne de închipuit că la un moment dat — cu tot sângele re­ce al americanilor — sala a tre­buit să fie evacuată. RACHILDE AUTOARE DRA­MATICA. Rachilde, bătrâna scriitoare a trimes Comediei franceze manu« CONGRESUL S. U. T. Mâine dimineaţă se va deschi­de la Fundaţia Rotschild din Pa­ris congresul internaţional al Societăţii Universale a Teatrului, de sub preşedinţia d-lui Finnin Gemier. O NOUA PIESA DE GEORGES DUHAMEL Georges Duhamel, medic şi mare scriitor, care nu mai produ­sese de multă vreme nimic în do­meniul literaturii a terminat de scris o piesă cu titlul „Soviet”. Premiera acestei piese va avea loc probabil în cursul viitoarei stagiuni. O NOUA PIESA DE GEOR­GES DE BOUHELIER Autorul „Carnavalului copiilor" a terminat de scris o tragedie in cinci acte cu titlu „Remember" pe care a prezentat-o Comediei franceze.­­ Rolul prncipal îl va juca Sil­­vain. A HERMANN SCHERCHEN Hermann Scherchen, cunos­cutul dirijor modernist ger­man, apreciat şi la noi a fost angajat ca director al orhestrei simfonice şi al orhestrei sta­­ţiunei de radio din Königs­­berg. Acest post a fost ocupat până în prezent de dirijorul Ernst Kunwald. Scherchen îşi­ va relua activitatea la Königs­berg în toamnă, fără a-şi în­trerupe seria concertelor sale în diverse centre din Apus şi în Rusia. EPILOG LA «SCRISOAREA’ PIERDUTA» . La Cluj în procesul contra unui­ prefect care a chieltuit pe ale­geri 80.000 lei din fondul siniss­­traţilor, ministerul a cerut achi­tarea vinovatului cea ce s’a ad­mis. Cesar Petrescu A . D. prof. Nicolae Iorgu G. de la Fouchardiere Rachilde scrisul unei piese a sale intitulată «Renaștere». St. George de Boubelier II. Scherchen Citisem multă vreme, lungită’n iarbă — sub un stejar bătrîn și cu privirea obosită scrutam acum zările pierzându-mă în depăr­tări. Soarele fugise de mult, pădurea parcă își aplecase crăngile să mă umbrească. f ■ i Ici și colea cădea câte o frunză îngălbenită. O răcoare plăcută se amesteca în adierea vântului cu o boare parfumată adusa dinspre câmpie ; ca un val plin de mires­me se înalță din când în când ; era parcă răsuflarea profundă a pământului. Miros de fân cosit, de iarbă încălzită, parfum de flori. Suflete risipite... Un scârțâit de creangă, un tâ­râit de greere’n iarbă. Căderea unei ghinde pe fruntea mea, un, bâzâit de muscă mă trezi, din aromeala unei visări. Sgomotul unui şipot de apă, ce auzeam, îmi aducea par’că răcoa­rea lui. Un sbor de rândunică, căderea dupe cracă a unei fructe coapte, un ţipăt de bubă, în lini­ştea suavă — tăia armonia, cu su­­netu-i bizar. Sub vraja acestor plăcute mo­­ ­n­dis­ mente, cu părul în bătăia vântu­lui priveam cum se luminau ca sub un far magic, depărtările, po­­leindu-le în soare. In spaţiu Crepusculul îşi şterge pensulele-i multicolore şi visător apoi se afundă în mare... Ca pâr­­guita în soare (viţa) Canada, lunecând pe ziduri, lasciv, la tre­cători, întinde braţe rugătoare. Prin pomi şi pe dealuri, întâr­ziată Toamnă, alene îşi târăşte bogata-i mantilă, dantelă de aur —■ muiată în sânge! târînd după dânsa în foşnet de frunze — căzu­tele foi ! Departe,.., departe — s’aprinde, coama păd­urei. Cuprinsă d’o troropeală ameţi­toare, pleoapele mele greoaie se lasă încetişor. Trupul meu întins, nu simte, cum soarele răcorea pă­mântul. Nu mai percep nici un sunet distinct. Gândurile multiple se amestecă, se frământă, se des­fac şi pornesc unde vor.. Mă ’nalţ pe aripele visului, le­gănată de adierea parfumată a zefirului.... dar graiul Aquilonu­­lui e îngheţat... şi trâmbiţa lui mă ’mpinge înaintea furtunei şi mă strecor între coloanele de trap şi vârtejul petalelor căzute. In goană nebună, ca nişte mânzi tineri, norii se aleargă. Sgomote surde par’că răstoarnă omenirea. Zigzaguri aurite, lumi­nează zarea, dar eu mă înalţ şi departe sub mine, furtuna se des­­lanţueşte. Sufletul meu ca un Pescăruş se leagănă pe valurile vieţii, mai sus, tot mai sus, şi mai jos şi lar sus! Devenită forţă din forţele na­turii, gândurile mele ca nişte va­luri năprasnice, cu furie se pră­vălesc în adâncimea vremei, pe când ochii sufletului meu, pri­vesc cum înaintează dealungul a­­pelor, uşor păşind pe suprafaţa lor — tristul şi tăcutul convoi, al sufletelor — ultimilor morţi. Ce trist păşeau în calda însera­re... ce lin... şi fără sunet, deşi în pasul cadenţat — ca nişte umbre — plutesc pe suprafaţa apei. Suflete chinuite, jerba de flori moarte, luată de ape. Sinistru, mecanic, trece, con­voiul tăcut. Tristeţea figurilor palide, duce cu ele, în misterioasa tăcere... du­­rerea supremei despărţiri. Sufletul meu profund tulburat de această privelişte, se avânta şi mai sus, şi ca furată de farmecul profunzimilor albastre, prinsa, pierdută între sclipitoarea miş­care a stelelor şi stolul păsărele­lor din alte lumi. Ameţită şi totuşi fermecată da musica eternei mişcări, mă’nalţi spre locul unde florile durează veşnic, şi amorul purificat... este etern. Steaua albastră—Astrul fa­tidic la ea s’a­jung. M’avânt... spre imensa câmpie de mărgăritare. Acolo, în pajiştea frumoasă înfloresc, lacrimile ma­melor ce sufăr..... Acolo undeva se cristalizează : parfumul inimi­lor curate şi trandafirii au flori de diamante. Mă’nlaţ, mă’nalţ, un dor pro­­fund mă duce spre ţara visurilor mele. Hei! cine-a ţipat ? sunt poa­­lele pădurei ? şi cine m’a trezit din splendida’mi visare ? Fii blestemat... tu ce m’ai re­adus în imunda mocirlă pămân­tească !­­... din visul meu de apă... şi pulbere de stele... Cine-a ţipat ? Hei Cine ? O tânără creangă se sbate şi se frânge sub vântul vagabond —« ce’i smulge şi ultima-i podoabă ». Ecoul ruşinat... se pierde în­depărtări ca pasări speriate — la vale fug câteva frunze... iar din desiș ca un profund oftat se’nalță:] Vaetul pădurei ! SMARANDA FLORESCU ! UN STRĂNEPOT AL LUI MOLIERE. Horace Poquelin, de meserie negustor de fierărie la Lyon, se dă drept strănepot al lui Moliere. Un ziar francez publică­ foto­grafia negustorului însoţită de actul său de naştere. După un pretins strănepot al lui Shakespeare, avem şi unul al lui Moliere. primeşte abonamente de Vilegiatură cu ÎO0 lei lunar

Next