Rampa, decembrie 1928 (Anul 13, nr. 3260-3281)

1928-12-08 / nr. 3265

ANUL yin Wo. SMS­EDACȚIA, AOWIN!­STRAT» A ; 9» ATELIERELE QRA^IOB / 1 W 5* \ f J, Strada Sărindar. 7 tbc «t­o M •&-*» t*uDtioW«»*« eanataton«!» «x«tu«tv •«*T«t*fR Anonim* Rude» Ma««*. Ost«« Vl*tort*i No. *t • A uiivitjí«« •• adm««« I* s*«(* a*«n III* i • 3uohoi*«m «« I« «omlniMrs^« 0 mdsorâ bund I Tot aci am subliniat ca măsură chibzuită, cea­ luată pe toamnă de Ministerul Artelor, de­ a se con­­trola şi aproba de la centru reper­toriile teatrelor naţionale din pro­­■vmcie. Asta ca sâ se pună odată capăt repertoriilor întocmite pe­ste capul directorilor improvizaţi, de către actori şi regizori, cu toţii uneoarind, chiar când sunt price­­puţi, interesele lor în primul rând şi nu interesele instituţiei. Dispozitiv luată atunci, era, du­pă cum am arătat, numai jumă­tate de măsură Cu ani în urmă şi nu cu un singur prilej cerusem instituirea unei comisiuni centra­le, care să întocmească un bilanţ al pieselor ce se pot reprezenta pe scena unui teatru naţional. Din a­­ceste piese reprezentatele, direc­torii de teatru aveau să-şi întoc­­m­ească repertoriul, în con­formi­ta­­te bine înţeles cu planul de lucru trasat, şi cu necesităţile instituţiei ce li se ncredinţase spre condu­cere. Dar încă o măsură bună s'a luat mai deunăzi şi e îmbucurător că Ministerul Artelor începe a tul­bura tot mai des. maîestoasa au­­tomotaie a teatrelor din provincie La 1 Decembre trebuia sărbătorită unirea ţinuturilor de peste Car­­paţi cu patria mumă. Fiindcă tim­­pul şî împrejurările nu îngăduiau să se pregătească o demnă sârbă­­to­re a zilei de 1 Decembre, gu­vernul a găsit cu cale să­rman pentru la primăvară —­ probabil chiar la 10 Mai — comemorarea acestui important eveniment isto­ric- Să nădăjduim că lipsurile şi greşelile de la comemorarea semi­centenarului Dobrinei, nu vor mai figura în programul ce se întoc­meşte ne'n­delete pentru viitorul zece Maii. Totuşi guvernul a soco­tit ca nu se poate trece cu vede­­rea ziua de 1 Decembrie. Şi ziua de 1 Decembrie a test sărbătorit" de autorităţi, de şcoli,’ de testitu­ţiile culturale, T*’s*­UHn.’ şi de tea­trele naţionale. E bine că Ministe­­rul Artelor a atras, d'n timp, printr’o circulară, atenţiunea tea­trelor naţionale, ca sânt obligati, să sărbătorească acest­ însemnat e­­veniment naţional, şi nu de pri­sos a fost schiţarea programului pentru alcătuirea festivalului de 1 Decembrie. Două alte evenimente au fost scăpate in toamna aceasta de tea­trele noastre naţionale: zece ani de la întemeierea statului amic şi aliat, Cehoslovacia, şi împlinirea unei jumătăţi de veac de stăpâ­nire românească asupra Dobrogeî lui Mircea. Şi doară programul fe­­stivităţilor era­ aşa de uşor de în­tocmit! Se putea găsi în centrele respective ori aduce de aiurea con­ferenţiare, se putea executa de pildă o pagină de muzică cehă, ori reprezenta un act dintr’o ope­ră mai caracteristică. (Toate tea­trele noastre naţionale au jucat de curând, ori au înscrise în re­pertoriile lor lucrări dramatice de­ ale vecinilor dinspre miază­noapte). Pentru Dobrogea a apă­rut o întreagă literatura ad-hoc. Im şi o antologie a poeţilor care s’au inspirat ori au urzit pe teme dobrogene. E prin urmare nimerit, ca din când în când, măcar Ministerul Artelor să atragă atenţiunea tea­trelor naţionale din provincie, că de un ele nu se aşteaptă numai o activitate pur artistică, deoarece sunt considerate, şi ca atare tre­­bue să activeze neapărat ca focare de animare a mişcării culturale dintr’o regiune întreagă. Ele vor da imbold mişcării cultu­ral-artis­­tice de acolo, şi în jurul lor vor polariza toate vibrările locale. Nu num.’ aşa, ar fi justificate sacrifi­ciile mari pe care le face statul pentru aceste instituţiuni. Mari, comparând ce se dă­ pen­tru arta dramatică faţă­ de ce primesc cartea şi artele plastice, insuficiente însă pentru o activi­tate normal desfăşurată de aceste importante aşezăminte de cultură naţională. do­rin Dongorozi REPUBLICA. Chi sig­uranță că o cunoaşteţi şi arfa, pe frumoasa artistă de reviste, care de când s'a consacrat acestui gen ,­nu a apărui■ decât hi roluri­­de regină : „Regina Chibrituri­­lor’', „Regina Văzduhului’'. ..Re­­gina Dantelelor’', „Regina Tmpă­­rat­or etc. Şi,e atât de ferm convinsă de menirea, ei de a juca numai re­gine, in cât acum câtva timp* i se incredință într’o revistă un rol de babă.­­ Art’sta întrebă autorul : ■—Pe tine joc aici ? ' . — O babă. — Cum, o babă?.. —­ Păi dacă e babă, ce vrei să-ți spun mai mult !.. O babă ca toate babele.... Artista îi aruncă o privire ful­gerătoare • —m Nu joc —Pentruce ! — Fiindcă eu nu intru întrun rol de babă ca toate babele... —. Dar ce. vrei să­ fi las ? nu- Vreau să Hu ^Regina Babe­­lor”. —« Bine dragă, s’a făcut!.. Și după o scurtă pauză, autorul îi a­­daose : — Draga mea, mă întreb ce te-ai face tu, dacă s‘o introduce re­publica in revistă. PROFETUL. Mache, neexperimentat cu mo­ravurile cafenelei, s’au simţit foarte măgulit, făcând cunoştinţa actorului T. recunoscut prin arta, desăvârşită cu care ştie să tapeze. Bineînţeles, că a doua zi după ce-l cunoscu pe Mache, actorul T. îi şopti discret : — Dragul meu prieten, împru­­mută-mă te rog cu o mie de lei... — Bucuroș­­­, răspunse prompt domnul Mache, fiind fericit, că poate fi folositor unui artist. Și-i dete mia de lei... Trecură trei luni, și actorul T. — firește — nici nu se gândea să-i mai restituie banii. Mache insă, obișnuit în negus­toria lui ca să plătească și’să-i fie plătite toate datoriile, i se adresă : — Dragul meu !.. ■iţi aduci a­­minte că acum trei luni ţi-am îm­prumutat o mie de lei?. e— Da, 1 *■' Atunci, spune-mi te rog când ai să mi-o dai’înapoi ? — De unde vrei să Știu Eu nu sunt profet ! Din cușca sufleol­ui mi Francis Carco autor dramatic Francis Carco a terminat de scris o comedie cu titlul ,,Amân­doi’’, care se va reprezenta în cu­rând la Teatrul Vaudeville. fb­ 1 . Director s SCARLAT FRODA Intre pictură şi intelectualitate «— Despre şi de vorbă cu pictorul Hans Eder Domnul Hans Eder, cunoscut bine bucureştenilor prin expozi­ţiile sale şi participările sale la expoziţiile noastre colective, este intelectualul artiştilor braşoveni. D-sa este o autoritate critică şi adeseori revista , «Klîngsor» a publicat cronici de arta semnate de d. Eder. D-sa este un artist mai civilizat, dar nu vreau, prin aceasta, să spun şi mai puţin ar­tist. Dimpotrivă dacă d-sa are o biblioteca bogată în cărţi filoso­fice şi joacă tennis, dacă d-sa ju­decă obiectiv lucrările altora, da­că d-sa interpretează talentele, nu înseamnă că puterea-i creia­­toare, puţin obişnuită, dispare sau pierde din intensitate. De alt­fel vânător pasionat şi skieur în­demânate«. d. Eder nu pierde trnp în viaţă contactul cu natur­a săl­batecă. Prin fumul des al odăii s­ic, înţesată de cărţi şi pânze d. Hans Eder plănueşte drumuri sacre şi chipuri în luată cu viaţa. Nu vom putea niciodată uita Cristosul chinuit în lini­tea satu­lui şi a dobitoacelor, sau chinu­rile-vedenii stricetoare — ale sol­daţilor răsboiului european. Ex­presionist la ‘nceput, d. Hans Eder se îndreaptă acum, către marea compoziţie. Gesturile ace­lea pline de tortură­, mâinile sor­smo­lice, privirile înfricoşate, svârcolirile vieţii în faţa morţii sau cel de-al doilea chin al răs­tignitului încep să se limpezeas­­că, să cristalizeze în atitudini neo-clasice, în care doar culoarea mai înseamnă câteodată, trage­­die.­ * Naturile moarte, cu flori amin­­titoare de cruci, mai amintesc nevoia de refugiu, te­­ren din real, drumul absolutului,, Culo­­rile albastre şi verzi, înch­ise şi pline, dense şi cuprinzătoare de vibraţii specifice, mişcă întreaga atmosferă, în care volumele prind şedere şi consist­enţă. Fans Eder vrea, însă, mai mult. Vrea interpretări m­onu­­mentale, în care intelectualita­tea compoziţiei să prindă adân­cimi metafizice, caracterizări semnificată psihologice, întru­­niri sintetice de chipuri mari. «Nunta din Oua Gallilei» , începutul drumului acesta su­prem pentru un artist. «Cina cea de taină» ar putea fi marea în­cheiere, neobişnuită tuturor vie­ţilor de traffic, orgoliu şi încer­care a artiştilor. Pictura d-lui Hans Eder vrea să rupă zăgazurile vremii. Setea de monumental îl va izbăvi, în orice caz. Prin artă, caută Dum­nezeirea. S’ar putea să afle marea artă, ruptă din adâncul sufletului. Poate şi pe Dumnezeu. Iar de nu va găsi nici pe una, nici pe alta, omul Eder tot va fi încă un feri­cit, căci n'a trăit zadarnic această viaţă , a căutat tot ce ne poate da ea mai bun, mai frumos, mai înalt. PETRU COMARNESCU EVOLUŢII Sunt născut la Braşov în 1883. Am studiat la München îndelung timp. Am fost prin Paris, Bruges. Am fost corector la «Palette», bodien Simon. Van Gogh şi Münch m’au influenţat îndeo­sebi. Prin ei am înţeles expresio­nismul. Trebue să vă mai spun că înainte de aceasta în 1913 am condus o şcoală de pictură la Viena, cu Harta iar în timpul răs­­boiului am fost însărcinat de car­tierul general să pictez răsboiul. Am făcut iasă, tablouri rele, re­prezentând scene din Galiţia. Am expus în 1918 într’o expo­ziţie colectivă la Buda-Pesta, în 1923 la Viena. Intre timp la Mün­chen şi Buda-Pesta. Succes mai osebit am avut la Viena. La Bru­xelles, mi s’a cumpărat prima schiţă a Christosului, cumpărată apoi de statul român pentru pi­nacotecă, sub titlul «Sat de mun­te». Am mai expus la Salzburg (1924) • la Braşov iar în 1925 am expus în sala Mozart, din Bucu­reşti şi la Salor­ul oficial român SENSUL ARTEI MELE Caut expresivul prin culoare şi ritmul acestei culori- In ma­rea compoziţie caut să obţin ceee.ce am obţinut deja în na­(Urmeatză în pagina II-a) D. Hans Eder HANS EDER : Nunta din Kana Gallilei. Nicuşor, Nicu şi Nas de N. CONSTANTINESCU Cine nu-l cunoaşte pe sfântul cu barba albă ca zahărul, cu o evanghelie in mâna stângă, şi cu degetele mânei drepte crucificate, în semn de binecuvântare ? Ei bine, el e patronul meu ! •Şi lui, aş fi vrut să-i închin foiletonul Dar superioritatea Sfântului Ni­­culae, asupra celorlalţi sfinţi, con­stă in barba lui ninsă de zăpadă, ca aceea a lui Tilică Bunteanu sau Manu. Şi tocmai în acest an, Sfântul Niculae, în loc să vină cu sania, apăru la bariera Bucureşti,­lor pe b­ci­cletă, şi fără barbă. Fiindcă barba lui, fiind de zăpa­dă, din cauza ploii se topise.. De aceea am renunţat să mă bărbieresc preamărindu-i barba inexistentă şi am întreprins o an­chetă „printre diverşi Niculaî. .* Scopul vizitelor mele era sa­u­ fiu, cum petrec la onomastica lor, tizii mei. NICUŞOR: Nicuşor are opt ani In noaptea „de 5 Decembrie­­şi-a pus ghetel la fereastră şi s’a culcat fericit că a doua zi e onomastica lui. S’a deşteptat în zori şi a scoto­cit in ghete, cu gesturi nerăbdă­toare şi ochi sclipind de curiozi­tate. Ghetuţele lui erau încărcate cu ciocolată, bomboane, mandari­ne, migdale şi stafide, iar alături de ele găsi două volume «Biblio­­teque Rose» cu poveşti de Contesa de Ségur, un tren cu patru va­goane, şine şi gară şi o scrisoare . Dragă Nicuşor, Am aflat că anul acesta nu prea ai fost cuminte şi ai supărat prin purtarea ta pe mămica şi tăticul tău., Eu însă­ am­ fost bun şi ie­ an­, iertat. Insă, te rog să-mi prom­i fi că de acum înainte ai să te cu­minţeşti. ' Ascultă de. sfaturile părinţilor■ tăi, fiindcă ei îţi vor biitele. , Te sărut dulce SFANŢUL NICULAE Nicuşor, după ce citi scrisoarea, fugi în odaia de culcare »„părin­ţilor.: /›" — Mămică Tăticule !·.* , › —. Să trăieşti Nicuşor Dum­nezeu să- ţi­ dea sănătate, minte şi noroc. Şi părinţii îl sărutară pe amân­­doi obrajii. — Mămică !.. Uite ce mi-a scris Sfântul Niculae !... Bomboane, cio­­colată, o gară cu tren, cărţi «Bi­­blioteque rose» şi o scrisoare.­Tatăl, se interesă cu o seriozi­tate prefăcută : — Ei ?... Ce'ţi scrie în scrisoare? — Să fiu cuminte. —­ Aşa­dar, de acum înainte să-l asculţi pe Sfântul Niculae, că altfel n’o să-ţi mai aducă nici o jucărie — Fireşte că o s­ă-l ascult­e...­ — Şi ascUltându-l pe el, să ne asculţi şi pe noi... — Pe voi, pentru ce să vă as­cult ? Pe Sfântul Niculae ii as­cult că mi-a adus’ cadouri, dar voi nu, m­i-aţi dat nimic. — Ba, uite pachetul ăsta!... Sunt jucării pentru tine...­­ Nicuşor le sări de gât îmbrăţi­­şându-i fericit... Toată ziu­a, Nicuşor aştepta ne­răbdător sosirea fiecărui unchiu sau a fiecărei matuşi, fireşte pen­tru cadourile care trebuia să le primească... Spre seară, în cuhnea fericirii, Nicuşor „începu sa^ răscolească toată casa tăvălindu-se pe cana­­pel­e, pe scaune şi pe covoare. „Mam­a, vru sa-1 Iiniiştească: — Nicuşor. Ui cuminte !... Nu-l supăra iarăşi pe Sfântul Niculae . — Sfântul Niculae n’are de un­de să ştie ce fac cu... — Cum, n’are de unde să ştie? Ai văzut doar ce ţi-a scris în scri­soarea 'lui ’... Nicuşor, îşi privi ironic toată, familia şi adaose mândru, ca un general Fliputan : — îmi pare râu mămică, da prea mă crezi prost!... Par’că ei nu ştiu că scrisoarea, lui Sfanţi­ Niculae aţi scris-o voi ?... Şi fără să­­ mai aştepte vre-un alt răspuns, şi-a continuat seric rag­aielilor... Nicuşor era fericiri că e zim­bri,­­ fiindcă primea jucării, îl sa­luta toata lumea şi-i era permis sa facă orice. Iar seara, întiinte de culcare Nicuşor mormăia mâhnit: — Ce rău îmi pare că a trecu'! Sfântul Niculae.... , Nicu are 30 de ani. In noapte de 5 Decembrie, a făcut om­ «che­fuleţ» cu priet'Tiii şi veni acas­ă în zorii zilei. Când vru să-şi pună papucii, nisi o scrisoare : Dragă Nicule, Te-am căutat astă seară acasă, ■i negăsindu-te acasă, am luat la. ■ul Sfântului Niculae, şi ţi-am strecurat scrisoarea mea în papuca Dragă Nicule, mâine e ziua ta , vreau să fim împreună- Voiu veni la tine de dimineaţă. Te să­rut mult, mult şi nespus de dulce. Te ador. Pa ! DRAGA Draga era metresa lui Nicu, şi veni la el cu noaptea în cap și cu un buchet de crisantheme îji mâ­na. —• Te ador ! —­ Scumpa' mea ! — Vino să 'te trag de urechi... ■—■ Am făcut vre­o greșală ? Nu !... Dar e ziua ta, prostu­­’e drag !... Azi o să fim împreună patiî»zina ? — F'rește !... — Numai noi doi ? — Numai. .i • —­ No să ne deranjeze nimeni ? — Nimeni!... și Nicu apăsă bu­­ritul soneriei. Peste câteva minute apăru ser­­.'toarea: “ — Ascultă-mă Marișca !... Ori­­cine m’o căuta astăzi, sa spui că (Urmnare în pagina II a) . 'NICU1 : ■ ; ! ' I» SAMBXTA 8 DECEMBRIE 1988 (ABONAMENTE­L­EI IN TARA ▼r*l funl... . . • • • • • • • La* spa 9*u* «uni .. *..•••«•• • 800 Via sn ..•••••••••••» • iOOO m atrăinâtate dublu Abo r»am*n*ete •• 6­8*8«o trmtnt® O 1 «au la 18 ale fl*o&iec kmi Personalităţi art*st*ce trensUvăr»^^ Lucrarea unui om de teatru „Politica culturală“ d* Profesorul I. U/oscu Profesorul I. Livescu, căruia nu.i­ se poate cont,estca priceperea în che­stiunile de artă teatrală, publică un volum cu titlul „Politica Cul­turală’’ în care se analizează felu­­ritele faţete ale unei probleme strâns legate de propăşirea ţârei. Atenţia lectorului e atrasă de re­­flecţiunile pe care omul de teatru, care e şi autorul volumului, le face asupra necesităţei de a uni distractivul cu utilul în teatru, a­­supra pericolului de a chema la cârma scenelor pe cei ce nici,­­ pre­gătire anterioară nu-i indică să ceară o funcţie de ordin tehnic şi de specialitate» etc. D. I. Livescu explică de as©­­meni tinde duce exagerarea moder­nismului în decoraţie şi montare şi cum trebue înţeleasă armonizarea gustului public cu repertoriul ce i se dă. Cartea d-lui I. Livescu, intere­sează cu modul acesta pe toţi oa­menii de cultură, dar mai ales pe oamenii ce se ocupă în special de teatru şi de mişcarea dramatică românească. Dar lucrarea d-lui Livescu, care este isvorâtă din o bogată expe­rienţă şi " din o pregătire îndelun­gată în direcţia artei teatrale, este preţioasă şi prin aceea că vine să atragă atenţia conducătorilor po­litici ai acestei ţări asupra impor­tanţei ce o joacă teatrul în mişca­rea culturală, şi deci în consolida­rea naţională. Un stat ca al nostru,, cu mino­ritaţi legate de culturi şi civili­zaţii străine de noi, evident că teatrul apare ca un factor de pri­mul rând al asimilărei minorita­rilor la cultura românească. Prin carte şi prin ziar, prin conferinţe, ori prin propagande didactice, mai greu se pot atrage sufletele, pentru că n’au cu ele vra-* ticul ce se numeşte plăcere şi dis­tracţie. Teatrul are acest­ meşte­şug propriu de a instrui, distrând şi de a învăţa prin delectare. A­ face apel la; el este deci de a te duce la mijlocul, cel mai­ uşor de cartare şi reţinere a sufletelor. Scena, apoi are privilegiul de a­ încânta auzul cu sundtul unei limbi ce o cerem şi o dorim a fi stăpânitoare. Ce alt mijloc mai bun de a face pe minoritari să vorbească limba statului nostru de­cât a-i face să o asculte pronun­ţată frumos de meşteşugarii dic­­ţiunei corecte şi expresive, cari sunt tocmai actorii ? Aceste reflecţiuni şi sugestiuni apar din paginile cărţei d-lui L Livescu — care­­ştie să scrie fru­mos, viciu şi cu o frescheţă de cu­getare tinerească —­ şi sunt menite a pune probleme importante, de stat, pe­­planurile de conştiinţă ale oficialităţei şi oficialilor noştri­­nu totdeauna convinşi, sincer, de însemnătatea teatrului în propă­şirea naţională. Dr. Truşitt Cécile Sorei la Bucureşti E foarte probabil ca Cecile So­rei, contesă de Segur să fie chiar în iarna aceasta la Bucureşti. Societara Comediei franceze va veni sau însoțită de un ansamblu, pentru a da o serie de reprezen­tații­ sau va ţine un ciclu , de con­ferinţe. -----------xox----------­ Pretinsa HMMe a savanţilor in Rusia­ ­ Se anunţă din Riga că 14 pro­­fesori din Petrograd au fost revo­caţi pentru că împreună cu savan­ţii ruşi exilaţi au publicat la Pra­­ga o revistă de artă şi arheologie în care nu adus laude arheologu­lui Smirnoff, un duşman al bolşe­vismului. După Soviete aceşti savanți au defăimat regimul Uniunii în strei­­nătate.­ ­xox- Academia serbează pe Petrarca Academia „Română va­­ ţine Vi­neri­­7 Decembrie la ora 3 d. la. şedinţă solemnă pentru comemo­rarea lui Petrarca,, marele poet al Italiei şi al Lumei. P-l N. Iorga va cuvânta des­pre personalitatea şi­­ activitatea genialului poet. Josefine Beker, eleva lui Mai Reinhardt Josefine Baker, care s-a termi­nat la 3 Decembrie, angajamentul ei la Berlin a plecat la Viena un­de va lua parte la cursurile semi­narului de artă dramatică al lui Reinhardt. Interesant e, de relevat faptul că Reinhardt '■‘apreciază , talentul dansatoarei negre și i-a propus în câteva rânduri sa devină artistă dramatică. - -XOE­ Josephine Baker Tragicul sfârşit al unui actor american din cauza neurasteniei, Joe King i l-a pus capăt zilelor Ziarele de peste ocean înregi­strează, dându-i o ‘amploare de a­­mănunt cum numai americanii sunt capabili, sfârşitul tragic al artistului Joe King. K’tty Wa de zece­­ani vedeta u­­nuia dintre principatele teatre din New-York. Cucerise un joc din cele mai frumoase în mişcarea tea­trală yaukee şi em idolul femei­lor. Tânăr, frumos şi elegant, acto­­rul american abordase genul rolu­­rilor de amorez şi obţinuse, în ca­riera ce i se anunţa strălucită, succese mari. Nu mai puţin ca a­­cum două luni, creiase rolul prim din comedia autorului american Wander, şi înregistrase unul din­­tre cele mai mari succese. Bine apreciat de critică, King a întreprins de curând un turneu prin orăşelele americane, unde suc­cesele il însoţiră. Când s’a înapo­iat d­in turneu, a declarat camara­zilor săi că se simte obosit. Dădea semne de nervozitate, nu mai era stăpân pe sine şi cu toate insisten­ţele directorului teatrului, nu va sa reapară, — cel puţin deocam­dată, declara el — pe , scenă. Se crezu mai întâi că e vorba de un conflict între actor şi direcţia tea­­trului. Curând însă veni desmin­tirea. Directorul teatrului era în­­grijat şi se gândea la o eventuală tranzacţie bănească cu King, in vederea reapariţiei acestuia pe scena teatrului. Acum zece zile, King fu găsit mort în locuinţa sa. Din tâmple, se prelu­ngea­ o şuviţă de , sânge... Era cald încă. Medicul chemat în graba, nu-i fu de nici un aju­tor. Lângă canapeaua pe care a fost găsit King, a fost ridicat re­volverul cu care actorul își puse­se capăt zilelor. In încăperea si­nucigaşului, nici o scrisoare, nici­ un rând, care să lămurească at­mosfera curioasă a întâmplărei. Toate cercetările ce sau faetjt, —e­și cari au avut darul să ațâțe cu­riozitatea publicului n’au dat nici un fel de rezultat. Sa crezut otai întâi că e vorba de o drago* «te nenorocită a lui Joe pentru fiica, unui. vestit miliardar, apoi s’a discutat pe larg in ziare, o în­tâmplare din turneu, când eenu­­cigaşul s’a văzut urmărit, din oraş în oraş, în sfârşit pretutindeni de o veche simpatie a sa, văduva ţi­nut financiar mort de curând. Ipotezele acestea căzură, rând pe rând.­­ Interveni şi parchetul din New- York, care, crezu la un moment dat când afacerea atinsese culmea curioz­ăţei, că e vorba, poate de o crimă săvârşită în împrejurări misterioase şi mascată de o însce­nare care să dea impresia că poa­te fi la mijloc o sinucidere. Şi a­­ceastă ipoteză căzu. In sfârşit, făcându-se autopsia cadavrului, un reputat om de şti­inţă a putut stabili că Joe King şi-a pus capăt zilelor din cauza neurasteniei. Boala se agravase în­ ultimul timp şi îi provoca adese­ori crize nervoase, bănuite la înc­eput a fi sim­ple iritări ale siste­mului nervos din cauza muncei excesive. Mai târziu, King consul­tă un mare specialist, care își dă­du avizul că e vorba tot de o stare de nervi încordată. Acesta sfătui pe King să se retragă pentru cât­­va timp într’un sanatoriu, ceea re­actorul refuză pentru a nu da prilejul să se spună ca-i nebun. Din zi in zi, boala s’a agravat, șî în ultimul timp.. King umbla din loc în loc, disperat Când a văzut că nu mai are nici o speranţă de senare, a luat decizia să-şi curme zilele. La căpătâiul sau au plâns fe­meile din New-York.. adnuratorii i-au înfăşurat catafalcul între mantie cte flori, iar masa publicu­­lui care l-a iubit,e­l a condus până la mormânt, emoționată, și plină de prosie. Bragaglia adept al rcriiii imit fc**vf«*«i Ljiuglio Bragaglia etni'pacte animator al , teatrului italian declarat revistei, italiene :C rnoedia» că și-a schimbat eu i tul părerea asupra teatrului co­temporan. A descoperit o no foT-»Ti â de teatru care va fac« se­mație '*■* ■• ‘ ■ -xox-

Next