Rampa, decembrie 1928 (Anul 13, nr. 3260-3281)
1928-12-08 / nr. 3265
ANUL yin Wo. SMSEDACȚIA, AOWIN!STRAT» A ; 9» ATELIERELE QRA^IOB / 1 W 5* \ f J, Strada Sărindar. 7 tbc «to M •&-*» t*uDtioW«»*« eanataton«!» «x«tu«tv •«*T«t*fR Anonim* Rude» Ma««*. Ost«« Vl*tort*i No. *t • A uiivitjí«« •• adm««« I* s*«(* a*«n III* i • 3uohoi*«m «« I« «omlniMrs^« 0 mdsorâ bund I Tot aci am subliniat ca măsură chibzuită, cea luată pe toamnă de Ministerul Artelor, de a se controla şi aproba de la centru repertoriile teatrelor naţionale din pro■vmcie. Asta ca sâ se pună odată capăt repertoriilor întocmite peste capul directorilor improvizaţi, de către actori şi regizori, cu toţii uneoarind, chiar când sunt pricepuţi, interesele lor în primul rând şi nu interesele instituţiei. Dispozitiv luată atunci, era, după cum am arătat, numai jumătate de măsură Cu ani în urmă şi nu cu un singur prilej cerusem instituirea unei comisiuni centrale, care să întocmească un bilanţ al pieselor ce se pot reprezenta pe scena unui teatru naţional. Din aceste piese reprezentatele, directorii de teatru aveau să-şi întocmească repertoriul, în conformitate bine înţeles cu planul de lucru trasat, şi cu necesităţile instituţiei ce li se ncredinţase spre conducere. Dar încă o măsură bună s'a luat mai deunăzi şi e îmbucurător că Ministerul Artelor începe a tulbura tot mai des. maîestoasa automotaie a teatrelor din provincie La 1 Decembre trebuia sărbătorită unirea ţinuturilor de peste Carpaţi cu patria mumă. Fiindcă timpul şî împrejurările nu îngăduiau să se pregătească o demnă sârbătore a zilei de 1 Decembre, guvernul a găsit cu cale sărman pentru la primăvară — probabil chiar la 10 Mai — comemorarea acestui important eveniment istoric- Să nădăjduim că lipsurile şi greşelile de la comemorarea semicentenarului Dobrinei, nu vor mai figura în programul ce se întocmeşte ne'ndelete pentru viitorul zece Maii. Totuşi guvernul a socotit ca nu se poate trece cu vederea ziua de 1 Decembrie. Şi ziua de 1 Decembrie a test sărbătorit" de autorităţi, de şcoli,’ de testituţiile culturale, T*’s*UHn.’ şi de teatrele naţionale. E bine că Ministerul Artelor a atras, d'n timp, printr’o circulară, atenţiunea teatrelor naţionale, ca sânt obligati, să sărbătorească acest însemnat eveniment naţional, şi nu de prisos a fost schiţarea programului pentru alcătuirea festivalului de 1 Decembrie. Două alte evenimente au fost scăpate in toamna aceasta de teatrele noastre naţionale: zece ani de la întemeierea statului amic şi aliat, Cehoslovacia, şi împlinirea unei jumătăţi de veac de stăpânire românească asupra Dobrogeî lui Mircea. Şi doară programul festivităţilor era aşa de uşor de întocmit! Se putea găsi în centrele respective ori aduce de aiurea conferenţiare, se putea executa de pildă o pagină de muzică cehă, ori reprezenta un act dintr’o operă mai caracteristică. (Toate teatrele noastre naţionale au jucat de curând, ori au înscrise în repertoriile lor lucrări dramatice de ale vecinilor dinspre miazănoapte). Pentru Dobrogea a apărut o întreagă literatura ad-hoc. Im şi o antologie a poeţilor care s’au inspirat ori au urzit pe teme dobrogene. E prin urmare nimerit, ca din când în când, măcar Ministerul Artelor să atragă atenţiunea teatrelor naţionale din provincie, că de un ele nu se aşteaptă numai o activitate pur artistică, deoarece sunt considerate, şi ca atare trebue să activeze neapărat ca focare de animare a mişcării culturale dintr’o regiune întreagă. Ele vor da imbold mişcării cultural-artistice de acolo, şi în jurul lor vor polariza toate vibrările locale. Nu num.’ aşa, ar fi justificate sacrificiile mari pe care le face statul pentru aceste instituţiuni. Mari, comparând ce se dă pentru arta dramatică faţă de ce primesc cartea şi artele plastice, insuficiente însă pentru o activitate normal desfăşurată de aceste importante aşezăminte de cultură naţională. dorin Dongorozi REPUBLICA. Chi siguranță că o cunoaşteţi şi arfa, pe frumoasa artistă de reviste, care de când s'a consacrat acestui gen ,nu a apărui■ decât hi roluride regină : „Regina Chibriturilor’', „Regina Văzduhului’'. ..Regina Dantelelor’', „Regina Tmpărator etc. Şi,e atât de ferm convinsă de menirea, ei de a juca numai regine, in cât acum câtva timp* i se incredință într’o revistă un rol de babă. Art’sta întrebă autorul : ■—Pe tine joc aici ? ' . — O babă. — Cum, o babă?.. — Păi dacă e babă, ce vrei să-ți spun mai mult !.. O babă ca toate babele.... Artista îi aruncă o privire fulgerătoare • —m Nu joc —Pentruce ! — Fiindcă eu nu intru întrun rol de babă ca toate babele... —. Dar ce. vrei să fi las ? nu- Vreau să Hu ^Regina Babelor”. —« Bine dragă, s’a făcut!.. Și după o scurtă pauză, autorul îi adaose : — Draga mea, mă întreb ce te-ai face tu, dacă s‘o introduce republica in revistă. PROFETUL. Mache, neexperimentat cu moravurile cafenelei, s’au simţit foarte măgulit, făcând cunoştinţa actorului T. recunoscut prin arta, desăvârşită cu care ştie să tapeze. Bineînţeles, că a doua zi după ce-l cunoscu pe Mache, actorul T. îi şopti discret : — Dragul meu prieten, împrumută-mă te rog cu o mie de lei... — Bucuroș, răspunse prompt domnul Mache, fiind fericit, că poate fi folositor unui artist. Și-i dete mia de lei... Trecură trei luni, și actorul T. — firește — nici nu se gândea să-i mai restituie banii. Mache insă, obișnuit în negustoria lui ca să plătească și’să-i fie plătite toate datoriile, i se adresă : — Dragul meu !.. ■iţi aduci aminte că acum trei luni ţi-am împrumutat o mie de lei?. e— Da, 1 *■' Atunci, spune-mi te rog când ai să mi-o dai’înapoi ? — De unde vrei să Știu Eu nu sunt profet ! Din cușca sufleolui mi Francis Carco autor dramatic Francis Carco a terminat de scris o comedie cu titlul ,,Amândoi’’, care se va reprezenta în curând la Teatrul Vaudeville. fb 1 . Director s SCARLAT FRODA Intre pictură şi intelectualitate «— Despre şi de vorbă cu pictorul Hans Eder Domnul Hans Eder, cunoscut bine bucureştenilor prin expoziţiile sale şi participările sale la expoziţiile noastre colective, este intelectualul artiştilor braşoveni. D-sa este o autoritate critică şi adeseori revista , «Klîngsor» a publicat cronici de arta semnate de d. Eder. D-sa este un artist mai civilizat, dar nu vreau, prin aceasta, să spun şi mai puţin artist. Dimpotrivă dacă d-sa are o biblioteca bogată în cărţi filosofice şi joacă tennis, dacă d-sa judecă obiectiv lucrările altora, dacă d-sa interpretează talentele, nu înseamnă că puterea-i creiatoare, puţin obişnuită, dispare sau pierde din intensitate. De altfel vânător pasionat şi skieur îndemânate«. d. Eder nu pierde trnp în viaţă contactul cu natura sălbatecă. Prin fumul des al odăii sic, înţesată de cărţi şi pânze d. Hans Eder plănueşte drumuri sacre şi chipuri în luată cu viaţa. Nu vom putea niciodată uita Cristosul chinuit în linitea satului şi a dobitoacelor, sau chinurile-vedenii stricetoare — ale soldaţilor răsboiului european. Expresionist la ‘nceput, d. Hans Eder se îndreaptă acum, către marea compoziţie. Gesturile acelea pline de tortură, mâinile sorsmolice, privirile înfricoşate, svârcolirile vieţii în faţa morţii sau cel de-al doilea chin al răstignitului încep să se limpezească, să cristalizeze în atitudini neo-clasice, în care doar culoarea mai înseamnă câteodată, tragedie. * Naturile moarte, cu flori amintitoare de cruci, mai amintesc nevoia de refugiu, teren din real, drumul absolutului,, Culorile albastre şi verzi, închise şi pline, dense şi cuprinzătoare de vibraţii specifice, mişcă întreaga atmosferă, în care volumele prind şedere şi consistenţă. Fans Eder vrea, însă, mai mult. Vrea interpretări monumentale, în care intelectualitatea compoziţiei să prindă adâncimi metafizice, caracterizări semnificată psihologice, întruniri sintetice de chipuri mari. «Nunta din Oua Gallilei» , începutul drumului acesta suprem pentru un artist. «Cina cea de taină» ar putea fi marea încheiere, neobişnuită tuturor vieţilor de traffic, orgoliu şi încercare a artiştilor. Pictura d-lui Hans Eder vrea să rupă zăgazurile vremii. Setea de monumental îl va izbăvi, în orice caz. Prin artă, caută Dumnezeirea. S’ar putea să afle marea artă, ruptă din adâncul sufletului. Poate şi pe Dumnezeu. Iar de nu va găsi nici pe una, nici pe alta, omul Eder tot va fi încă un fericit, căci n'a trăit zadarnic această viaţă , a căutat tot ce ne poate da ea mai bun, mai frumos, mai înalt. PETRU COMARNESCU EVOLUŢII Sunt născut la Braşov în 1883. Am studiat la München îndelung timp. Am fost prin Paris, Bruges. Am fost corector la «Palette», bodien Simon. Van Gogh şi Münch m’au influenţat îndeosebi. Prin ei am înţeles expresionismul. Trebue să vă mai spun că înainte de aceasta în 1913 am condus o şcoală de pictură la Viena, cu Harta iar în timpul răsboiului am fost însărcinat de cartierul general să pictez răsboiul. Am făcut iasă, tablouri rele, reprezentând scene din Galiţia. Am expus în 1918 într’o expoziţie colectivă la Buda-Pesta, în 1923 la Viena. Intre timp la München şi Buda-Pesta. Succes mai osebit am avut la Viena. La Bruxelles, mi s’a cumpărat prima schiţă a Christosului, cumpărată apoi de statul român pentru pinacotecă, sub titlul «Sat de munte». Am mai expus la Salzburg (1924) • la Braşov iar în 1925 am expus în sala Mozart, din Bucureşti şi la Salorul oficial român SENSUL ARTEI MELE Caut expresivul prin culoare şi ritmul acestei culori- In marea compoziţie caut să obţin ceee.ce am obţinut deja în na(Urmeatză în pagina II-a) D. Hans Eder HANS EDER : Nunta din Kana Gallilei. Nicuşor, Nicu şi Nas de N. CONSTANTINESCU Cine nu-l cunoaşte pe sfântul cu barba albă ca zahărul, cu o evanghelie in mâna stângă, şi cu degetele mânei drepte crucificate, în semn de binecuvântare ? Ei bine, el e patronul meu ! •Şi lui, aş fi vrut să-i închin foiletonul Dar superioritatea Sfântului Niculae, asupra celorlalţi sfinţi, constă in barba lui ninsă de zăpadă, ca aceea a lui Tilică Bunteanu sau Manu. Şi tocmai în acest an, Sfântul Niculae, în loc să vină cu sania, apăru la bariera Bucureşti,lor pe bcicletă, şi fără barbă. Fiindcă barba lui, fiind de zăpadă, din cauza ploii se topise.. De aceea am renunţat să mă bărbieresc preamărindu-i barba inexistentă şi am întreprins o anchetă „printre diverşi Niculaî. .* Scopul vizitelor mele era sau fiu, cum petrec la onomastica lor, tizii mei. NICUŞOR: Nicuşor are opt ani In noaptea „de 5 Decembrieşi-a pus ghetel la fereastră şi s’a culcat fericit că a doua zi e onomastica lui. S’a deşteptat în zori şi a scotocit in ghete, cu gesturi nerăbdătoare şi ochi sclipind de curiozitate. Ghetuţele lui erau încărcate cu ciocolată, bomboane, mandarine, migdale şi stafide, iar alături de ele găsi două volume «Biblioteque Rose» cu poveşti de Contesa de Ségur, un tren cu patru vagoane, şine şi gară şi o scrisoare . Dragă Nicuşor, Am aflat că anul acesta nu prea ai fost cuminte şi ai supărat prin purtarea ta pe mămica şi tăticul tău., Eu însă am fost bun şi ie an, iertat. Insă, te rog să-mi promi fi că de acum înainte ai să te cuminţeşti. ' Ascultă de. sfaturile părinţilor■ tăi, fiindcă ei îţi vor biitele. , Te sărut dulce SFANŢUL NICULAE Nicuşor, după ce citi scrisoarea, fugi în odaia de culcare »„părinţilor.: /›" — Mămică Tăticule !·.* , › —. Să trăieşti Nicuşor Dumnezeu să- ţi dea sănătate, minte şi noroc. Şi părinţii îl sărutară pe amândoi obrajii. — Mămică !.. Uite ce mi-a scris Sfântul Niculae !... Bomboane, ciocolată, o gară cu tren, cărţi «Biblioteque rose» şi o scrisoare.Tatăl, se interesă cu o seriozitate prefăcută : — Ei ?... Ce'ţi scrie în scrisoare? — Să fiu cuminte. — Aşadar, de acum înainte să-l asculţi pe Sfântul Niculae, că altfel n’o să-ţi mai aducă nici o jucărie — Fireşte că o să-l asculte... — Şi ascUltându-l pe el, să ne asculţi şi pe noi... — Pe voi, pentru ce să vă ascult ? Pe Sfântul Niculae ii ascult că mi-a adus’ cadouri, dar voi nu, mi-aţi dat nimic. — Ba, uite pachetul ăsta!... Sunt jucării pentru tine... Nicuşor le sări de gât îmbrăţişându-i fericit... Toată ziua, Nicuşor aştepta nerăbdător sosirea fiecărui unchiu sau a fiecărei matuşi, fireşte pentru cadourile care trebuia să le primească... Spre seară, în cuhnea fericirii, Nicuşor „începu sa^ răscolească toată casa tăvălindu-se pe canapele, pe scaune şi pe covoare. „Mama, vru sa-1 Iiniiştească: — Nicuşor. Ui cuminte !... Nu-l supăra iarăşi pe Sfântul Niculae . — Sfântul Niculae n’are de unde să ştie ce fac cu... — Cum, n’are de unde să ştie? Ai văzut doar ce ţi-a scris în scrisoarea 'lui ’... Nicuşor, îşi privi ironic toată, familia şi adaose mândru, ca un general Fliputan : — îmi pare râu mămică, da prea mă crezi prost!... Par’că ei nu ştiu că scrisoarea, lui Sfanţi Niculae aţi scris-o voi ?... Şi fără să mai aştepte vre-un alt răspuns, şi-a continuat seric ragaielilor... Nicuşor era fericiri că e zimbri, fiindcă primea jucării, îl saluta toata lumea şi-i era permis sa facă orice. Iar seara, întiinte de culcare Nicuşor mormăia mâhnit: — Ce rău îmi pare că a trecu'! Sfântul Niculae.... , Nicu are 30 de ani. In noapte de 5 Decembrie, a făcut om «chefuleţ» cu priet'Tiii şi veni acasă în zorii zilei. Când vru să-şi pună papucii, nisi o scrisoare : Dragă Nicule, Te-am căutat astă seară acasă, ■i negăsindu-te acasă, am luat la. ■ul Sfântului Niculae, şi ţi-am strecurat scrisoarea mea în papuca Dragă Nicule, mâine e ziua ta , vreau să fim împreună- Voiu veni la tine de dimineaţă. Te sărut mult, mult şi nespus de dulce. Te ador. Pa ! DRAGA Draga era metresa lui Nicu, şi veni la el cu noaptea în cap și cu un buchet de crisantheme îji mâna. —• Te ador ! — Scumpa' mea ! — Vino să 'te trag de urechi... ■—■ Am făcut vreo greșală ? Nu !... Dar e ziua ta, prostu’e drag !... Azi o să fim împreună patiî»zina ? — F'rește !... — Numai noi doi ? — Numai. .i • — No să ne deranjeze nimeni ? — Nimeni!... și Nicu apăsă buritul soneriei. Peste câteva minute apăru ser.'toarea: “ — Ascultă-mă Marișca !... Oricine m’o căuta astăzi, sa spui că (Urmnare în pagina II a) . 'NICU1 : ■ ; ! ' I» SAMBXTA 8 DECEMBRIE 1988 (ABONAMENTELEI IN TARA ▼r*l funl... . . • • • • • • • La* spa 9*u* «uni .. *..•••«•• • 800 Via sn ..•••••••••••» • iOOO m atrăinâtate dublu Abo r»am*n*ete •• 68*8«o trmtnt® O 1 «au la 18 ale fl*o&iec kmi Personalităţi art*st*ce trensUvăr»^^ Lucrarea unui om de teatru „Politica culturală“ d* Profesorul I. U/oscu Profesorul I. Livescu, căruia nu.i se poate cont,estca priceperea în chestiunile de artă teatrală, publică un volum cu titlul „Politica Culturală’’ în care se analizează feluritele faţete ale unei probleme strâns legate de propăşirea ţârei. Atenţia lectorului e atrasă de reflecţiunile pe care omul de teatru, care e şi autorul volumului, le face asupra necesităţei de a uni distractivul cu utilul în teatru, asupra pericolului de a chema la cârma scenelor pe cei ce nici, pregătire anterioară nu-i indică să ceară o funcţie de ordin tehnic şi de specialitate» etc. D. I. Livescu explică de as©meni tinde duce exagerarea modernismului în decoraţie şi montare şi cum trebue înţeleasă armonizarea gustului public cu repertoriul ce i se dă. Cartea d-lui I. Livescu, interesează cu modul acesta pe toţi oamenii de cultură, dar mai ales pe oamenii ce se ocupă în special de teatru şi de mişcarea dramatică românească. Dar lucrarea d-lui Livescu, care este isvorâtă din o bogată experienţă şi " din o pregătire îndelungată în direcţia artei teatrale, este preţioasă şi prin aceea că vine să atragă atenţia conducătorilor politici ai acestei ţări asupra importanţei ce o joacă teatrul în mişcarea culturală, şi deci în consolidarea naţională. Un stat ca al nostru,, cu minoritaţi legate de culturi şi civilizaţii străine de noi, evident că teatrul apare ca un factor de primul rând al asimilărei minoritarilor la cultura românească. Prin carte şi prin ziar, prin conferinţe, ori prin propagande didactice, mai greu se pot atrage sufletele, pentru că n’au cu ele vra-* ticul ce se numeşte plăcere şi distracţie. Teatrul are acest meşteşug propriu de a instrui, distrând şi de a învăţa prin delectare. A face apel la; el este deci de a te duce la mijlocul, cel mai uşor de cartare şi reţinere a sufletelor. Scena, apoi are privilegiul de a încânta auzul cu sundtul unei limbi ce o cerem şi o dorim a fi stăpânitoare. Ce alt mijloc mai bun de a face pe minoritari să vorbească limba statului nostru decât a-i face să o asculte pronunţată frumos de meşteşugarii dicţiunei corecte şi expresive, cari sunt tocmai actorii ? Aceste reflecţiuni şi sugestiuni apar din paginile cărţei d-lui L Livescu — careştie să scrie frumos, viciu şi cu o frescheţă de cugetare tinerească — şi sunt menite a pune probleme importante, de stat, peplanurile de conştiinţă ale oficialităţei şi oficialilor noştrinu totdeauna convinşi, sincer, de însemnătatea teatrului în propăşirea naţională. Dr. Truşitt Cécile Sorei la Bucureşti E foarte probabil ca Cecile Sorei, contesă de Segur să fie chiar în iarna aceasta la Bucureşti. Societara Comediei franceze va veni sau însoțită de un ansamblu, pentru a da o serie de reprezentații sau va ţine un ciclu , de conferinţe. -----------xox---------- Pretinsa HMMe a savanţilor in Rusia Se anunţă din Riga că 14 profesori din Petrograd au fost revocaţi pentru că împreună cu savanţii ruşi exilaţi au publicat la Praga o revistă de artă şi arheologie în care nu adus laude arheologului Smirnoff, un duşman al bolşevismului. După Soviete aceşti savanți au defăimat regimul Uniunii în streinătate. xox- Academia serbează pe Petrarca Academia „Română va ţine Vineri7 Decembrie la ora 3 d. la. şedinţă solemnă pentru comemorarea lui Petrarca,, marele poet al Italiei şi al Lumei. P-l N. Iorga va cuvânta despre personalitatea şi activitatea genialului poet. Josefine Beker, eleva lui Mai Reinhardt Josefine Baker, care s-a terminat la 3 Decembrie, angajamentul ei la Berlin a plecat la Viena unde va lua parte la cursurile seminarului de artă dramatică al lui Reinhardt. Interesant e, de relevat faptul că Reinhardt '■‘apreciază , talentul dansatoarei negre și i-a propus în câteva rânduri sa devină artistă dramatică. - -XOE Josephine Baker Tragicul sfârşit al unui actor american din cauza neurasteniei, Joe King i l-a pus capăt zilelor Ziarele de peste ocean înregistrează, dându-i o ‘amploare de amănunt cum numai americanii sunt capabili, sfârşitul tragic al artistului Joe King. K’tty Wa de zeceani vedeta unuia dintre principatele teatre din New-York. Cucerise un joc din cele mai frumoase în mişcarea teatrală yaukee şi em idolul femeilor. Tânăr, frumos şi elegant, actorul american abordase genul rolurilor de amorez şi obţinuse, în cariera ce i se anunţa strălucită, succese mari. Nu mai puţin ca acum două luni, creiase rolul prim din comedia autorului american Wander, şi înregistrase unul dintre cele mai mari succese. Bine apreciat de critică, King a întreprins de curând un turneu prin orăşelele americane, unde succesele il însoţiră. Când s’a înapoiat din turneu, a declarat camarazilor săi că se simte obosit. Dădea semne de nervozitate, nu mai era stăpân pe sine şi cu toate insistenţele directorului teatrului, nu va sa reapară, — cel puţin deocamdată, declara el — pe , scenă. Se crezu mai întâi că e vorba de un conflict între actor şi direcţia teatrului. Curând însă veni desmintirea. Directorul teatrului era îngrijat şi se gândea la o eventuală tranzacţie bănească cu King, in vederea reapariţiei acestuia pe scena teatrului. Acum zece zile, King fu găsit mort în locuinţa sa. Din tâmple, se prelungea o şuviţă de , sânge... Era cald încă. Medicul chemat în graba, nu-i fu de nici un ajutor. Lângă canapeaua pe care a fost găsit King, a fost ridicat revolverul cu care actorul își pusese capăt zilelor. In încăperea sinucigaşului, nici o scrisoare, nici un rând, care să lămurească atmosfera curioasă a întâmplărei. Toate cercetările ce sau faetjt, —eși cari au avut darul să ațâțe curiozitatea publicului n’au dat nici un fel de rezultat. Sa crezut otai întâi că e vorba de o drago* «te nenorocită a lui Joe pentru fiica, unui. vestit miliardar, apoi s’a discutat pe larg in ziare, o întâmplare din turneu, când eenucigaşul s’a văzut urmărit, din oraş în oraş, în sfârşit pretutindeni de o veche simpatie a sa, văduva ţinut financiar mort de curând. Ipotezele acestea căzură, rând pe rând. Interveni şi parchetul din New- York, care, crezu la un moment dat când afacerea atinsese culmea curiozăţei, că e vorba, poate de o crimă săvârşită în împrejurări misterioase şi mascată de o înscenare care să dea impresia că poate fi la mijloc o sinucidere. Şi această ipoteză căzu. In sfârşit, făcându-se autopsia cadavrului, un reputat om de ştiinţă a putut stabili că Joe King şi-a pus capăt zilelor din cauza neurasteniei. Boala se agravase în ultimul timp şi îi provoca adeseori crize nervoase, bănuite la început a fi simple iritări ale sistemului nervos din cauza muncei excesive. Mai târziu, King consultă un mare specialist, care își dădu avizul că e vorba tot de o stare de nervi încordată. Acesta sfătui pe King să se retragă pentru câtva timp într’un sanatoriu, ceea reactorul refuză pentru a nu da prilejul să se spună ca-i nebun. Din zi in zi, boala s’a agravat, șî în ultimul timp.. King umbla din loc în loc, disperat Când a văzut că nu mai are nici o speranţă de senare, a luat decizia să-şi curme zilele. La căpătâiul sau au plâns femeile din New-York.. adnuratorii i-au înfăşurat catafalcul între mantie cte flori, iar masa publicului care l-a iubit,el a condus până la mormânt, emoționată, și plină de prosie. Bragaglia adept al rcriiii imit fc**vf«*«i Ljiuglio Bragaglia etni'pacte animator al , teatrului italian declarat revistei, italiene :C rnoedia» că și-a schimbat eu i tul părerea asupra teatrului cotemporan. A descoperit o no foT-»Ti â de teatru care va fac« semație '*■* ■• ‘ ■ -xox-