Rampa, februarie 1929 (Anul 14, nr. 3307-3330)
1929-02-01 / nr. 3307
nud fi nervos Y* Vs y*-. ătradui meu căci nu-i'LM&i pulsa vedea ck Lucra, vei ojvbcl . hisonzine si Vel mustul râul VOMALTINE I Fabrica de prepar rate farmaceutice si dialetice. e uil preparat natural, vitaminic concentrat 51 tonic nutritiv, care conţine întreagă valoare nutritivă si vitamina extrasă din laptele proaspăt, ouă, malţ şi cacao Acest preparat tonic, vitaminic concentrat alimentează, timţteşte şi întăreşte nervii, tumuie, aci este prilejul, pune odată capăt acestei stări nervoase şi regenerează-te cu OVOM ALUNE TIMIŞOARAIV, Str. BONAZ 2.0 ♦ (PREZINTA ONORATEI CLIENTELE ULTIMA SA CREATI UN F MAUR A.c1 PRETUTINDENI "S.t.\'nr.................- Dureri de cap cronice, ameţeli, ticuri nervoase, Impotenţă, Umiditate, frigiditatea sexuală, desgustul sexual, menstrualile neregale, lipsa de pofti de mâncare, din cauză nervilor a rmenaţi sau slab ţi se vudecă prin cură scurtă cu TONKcUL SEDATIV NEUtI0tLlN-3ALLA Se găseşte la orice farmacie sau droguerie şi latoate depozitele de ea gros. Reprezentant pentru România farijaacist Iuliu •_____________Pogany. Arad. Str. Rnpmr 7______| SOSIT MARE TRANSPORT PLACI ROMANESTI Cântate de: Marele Coral E. MASSINI si Operai Române dirijat de ROSENSTECK LYDIA BABICI LUCRETIA ENESCU OLGA BERCESCU CHIRCULESCU PERGOLA MANOLESCU Cereţi ultimu TANGO ION PRIBEAGU BOI.YN FANICA LUCA CORASCU SATOMEA, etc., etc. A MEDIA LUZ cu Leny Calei: Placa de succes al zilei 55 zero MII KE mHritE Calea Victoriei, No. 101 Pili UE fLUll Calea Victoriei No. 77.vL -aviz de Biserica Abă SI FULGI pentru trusouri şi perniţe de divane. Spălarea şi refrechtarea fulgilor prin maşini cu abur! în prezenta onor. clientele ALFONSO BENONE FABRICA MAGAZINUL Spl. Bolintineanu 19 Telef. 353/83 B-dul Carol No. 9 Telef. 200/78 VENIŢI, VEDEŢ şi veţi cumpăra la cea mai mare şi frumoasă expoziţie de CADOURI Depozitele ADMA Str. Columbelor 13 (prin Călăraşi) Obiecte de Artă modernă şi orientală. Cristale veritabile Vaze şi Lămpi Galle, Daum şi alte mărci renumite franceze PREŢURI JUMĂTATE ca la AZINELE din CENTRII ingrl]!!!'?â (Unfit la „PROTEZADENTARA Dentişti Asociaţi Str. Bit. Enei No. II fel. 338/2? 5» Extracţii, plombe, dinţi artificiali in toate sistemele. Preţuri moderate. Înlesniri de plată. Consultaţii 8—1 a. m. 2 jumătate 8 p. m. Costume senzaţionale A apărut: «NUDUL LUI GOGU» Schiţe vesele de TUDOR MUŞATESCU pentru Balul Mascat Mircea, în toate genurile pasărilor, închiriază foarte eftin SABINE, Str. Traian No. 117. Precum : Costumele Dominouri noi mătase 200 lei. Costume foarte frumoase de mătase 300 lei. Smoking noi moderne 300 lei Si altei© ne mai văzute. . Chestiunea aceasta, de mare importanţă, este acuma şi de actualitate. Excelenta revistă pariziană Cinémonde a întreprins o anchetă printre personalităţile lumii literare şi cinematografice asupra acestei probleme al cărei rezultat îl reproducem şi noi mai jos. MAURICE LEBLANC Tatăl simpaticului Arséne Lupin, emite o concepte originală dar nu mai puţin interesantă. Arta consistând în deformarea realului pentru a-i da viaţa sa literară, teatrală şi cinematograful, din potrivă, căutându-şi expresia în realitate, un film nu este posibil decât dacă modifică opera pe care vrea s-o interpreteze. Trebue deci lăsată adaptatorului toate latitudinea. Dacă se înşeală, cu atât mai prost pentru dânsul . Opera rămâne. ANDRE BRETON Proprietatea literară îmi pare destul de prost protejată împotriva adaptărilor ecranului. Chestiunea nu are numai un caracter juridic ; un text de lege nu ar rezolva-o. Ea se naşte, din necesităţile producţiei cinematografice. Filmul şi romanul sunt, într’adevăr puţin comparabile. Technica cinematografului cere adeseori o transformare complectă a operii literare. In afară de aceasta, joacă un rol important şi preocupările comerciale. Aceiaşi dificultate o întâmpinăm şi atunci când se încearcă adaptarea unui roman pentru teatru. Când adaptarea e făcută de acelaș autor, e vorba mai mult de o transformare în scopul de a plăcea altei clientele. Desnodămintele se modifică, de cele mai multe ori, căci teatrul Cei e optimism. însuși Alphonse Daudet modificase deznodământul lui Sapho când o prezentase pe scenă. Din punct de vedere juridic, cred că scriitorul care-şi cedează opera adaptării teatrale, trebue CLEMENT VAUTEL Marele povestitor şi spiritualul autor al lui „Mon cure chez Ies riches’ şi „Madame ne veut pas d’enfant...’’ răspunde : — Da, dar cu condiţia ca autorul operii literare adaptate să consimtă sau, dacă nu, să se resemneze. In ce priveşte supărarea spectatorilor decepţionaţi, asta nu e nimica. Credeţi oare că acei cari au văzut filmul Joulyn au cetit poemul Jordyn ? să-şi ia toate precauţiunile pentru a evita ca adaptarea să devină prea caricaturală. Dar nu se poate înlătura o adaptare profunda, căci exigenţele cinematografului, atât cele comerciale cât şi cele artistice influenţează destul de mult activitatea regizorilor. MIGUEL ZAMACOIS Intriga sau deznodământul unei opere literare adaptata ecranului nu poate fi modificat decât cu autorizaţia autorului. Pentru opera unui autor dispărut, o asemenea modificare înseamnă un sacrilegiu pe care legile ar trebui să-l interzică. CHARLES SILVESTRE Laureatul premiului Femina 1928 răspunde : Cred că modificarea, traducerea însă nu trădarea, unui roman sau unei piese adaptată ecranului este uneori necesară. Dar trebue ca opera să păstreze inspiraţia, suflul primar care a născut-o. Regisorul, demn de acest nume, va avea puterea să o schimbe pe alocuri, fără a altera nici figura personagiilor nici atmosfera. JANE RAVEL-CALS Nu ştiu dacă e drept să se modifice intriga unei opere literare, de a-i schimba deznodămintele, dar îmi pare că nu e deloc convenabil. Mai ales când e vorba de un monument istoric. Nu mi-ar plăcea, de-o pildă, să-l văd pe Napoleon pierzându-şi situaţia şi recâştigându-şi-o apoi prin muncă şi onestitate, sau pe Ioana d’Arc salvată de la rug, măritându-se cu un miliardar american, distingându-se prin virtuţiile sale burgheze şi murind la 91 de ani, înconjurată de stima tuturora şi de o sută opt copii sau nepoţi. Regisorii cinematografici au dreptul să modifice intriga romanelor sau pieselor de teatru pe cari le transpun pe ecran ? Galeria de Cadouri CISTERN1 Str Lipscani 21 (în Gang) VASTA EXPOZITIE de OBIECTE de ARTA Argintărie, Cristaluri, Gallouri, Porţelanuri fine, Obiecte de artă, Lămpile Cristal, Statuete, etc. CEA MAI EFTINA SURSĂ! Excelenta plantă naturală CUTIA DE METAL L 'l 12» C. BEEH Coafor și Furnisor al Curței Regale calea victoriei 96 ■»«isr7". KAMPA Mihail Eminescu despre imoralitatea la Teatrul Naţional (Continuare din pag. I-a) «Meşterul Manole» Notă A. M.) 6) Venim cu părere de rău, la creaturile artei dramatice ale d-lui Bolintineanu... Dacă ar fi să alegem între comediile lui Alexandri şi dramele lui Bolintinea,nu sigur că ar trebui să alegem comediile care cu toată frivolitatea lor, respiră pe fiecare pagină, o mulţime de spirt, de caracteristică şi viaţă palpitândă, pe când dramele lui Bolintineanu n’au nici un fel de viaţă ba încă adesea respiră un fel de imoralitate crasă şi greţoasă... Acuma va să zică, de vom face o socoteală conştiincioasă, vom vedea cu sunt puţine piesele acelea, care prin existenţa lor, nu prostitua teatrul naţional, şi adeseori într’un mod precât de corupt pe atât şi de barbar şi de necult. («Vezi, comedii originale ale d-lui I. Caragiale !» Nota lui Mih. Eminescu !). La reproducerea acestor opiniuni critice ale marelui poet Mihail Eminescu vom găsi scuza unei mentalităţi didactice, amintind din nou faptul ca Eminescu a fost şi el câtva timp revizor şcolar. In studiul amănunţit vom recunoaşte că din nefericire severul critic nu a fost un mare realizator teatral. Totuşi «sufletl Eminescu» şi amantul Eminescu care a scris poezii la «o artistă» destul de obscură, plănuia un teatru şi de pe urma autorului dramatic a rămas versuri şi nume de personagii «o Ringala» un român «Gruie» apar în fragmente dramatice mai lungi sau mai scurte. Noi însă deşi socotim teatru în înaltul înţeles poezie, să ne mulţumim că Eminescu a rămas realizat în poezii înalte, uneori chiar cu mici imagini imorale. ADRIAN MANIU 0X0 De la Universitatea Populară U. E. B. Joi 51 Ianuarie, ora 9 seara d-l avocat L. Osias inaugurează ciclul «Cucerirea drepturilor individuale în Stat, în lumina istoriei» vorbind despre «Drepturile individuale în stat». Intrarea liberă, pentru cei ce vin la ora anunţata. Stimabililor, aveţi puţintică morală!Şn (Continuare în pag. I-a) dimineaţă, pardon de expresie m’am spălat. INOCENŢIU : (se închină) Nu vorbi porcării !... O femeie cinstită nu se cade să spună astfel de blestemăţii... CANDIDA : (se închină) înger îngeraşul meu, roagă-te lui Dumnezeu, pentru sufleţelul meu. INOCENŢIU : Azi la minister ne-a dat leafa şi cum am luat banii i-am împărţit săracilor... Mai mare dragul ţi-era să-i priveşti cum fumau toţi ţigări de foi din banii mei... CANDIDA : Bravo ! Eşti un om milostiv. ANGELA: Azi noi nu mâncăm ? CANDIDA : N’avem bani pentru hrană. INOCENŢIU : Mâncarea e pentru animale. Hrana oamenilor e credinţa în Dumnezeu, Rege şi Ţară !... IONEL : Trăiască România Mare TOŢI : (cântă) Doamne milueşte !... Doamne milueşte !... La arme , Ce-i d’un sânge şi de-o lege La arme Pentru neam şi pentru rege EROUL NECUNOSCUT : (apare în clipa când Inocenţiu, Candida, Angela şi Ionel, leşinaseră de foame. Eroul, decorează pe toţi membrii familiei şi când se pregătea să plece apare Mihai Viteazul şi Napoleon). MIHAI VITEAZUL : Cine sunt oamenii ăştia ? EROUL NECUNOSCUT: Sunt eroii neamului !... Şi au făcut România Mare, ei au desrobit Ardealul, Bucovina şi Basarabia. MIHAI VITEAZUL : Jos bolşevicii. EROUL NECUNOSCUT : Mihai Viteze !... Prezintă eroii domnului Napoleon ! MIHAI VITEAZU : Mon cher, ils qui au leşinat la bas, sont des martiri des alians Franco-Rouma- I me (orchestra cântă Marseilleze şi Inocenţiu se ridică în picioare strigând transfigurat) : INOCENŢIU : Vive la France ! NAPOLEON : Vive la Roumamé. CORTINA P1 Rubrica femeii Gânduri ş3 (Schimb da Idei între cititorii şi cititoarele ziarului Rampa) Zbucium Mă spovedesc celor cari pot vedea mai limpede decât mine. Mi-este sufletul plin fi greu: am impresia că, de mi-aş scoate inima din piept, m’aşi putea, în sfârşit, odihni, fără zbucium. Foiu încerca să mă prezint. Frumoasă? Nu, Doamne păzeşte! Doi ochi negri, adânci şi umbriţi, o gură bine arcuită, un nas în vânt, un ten mat... Nostimă , se spune, tandră, lipicioasă prin excelenţă. Milionară? Ferească sfântul. Totuşi, cu venitul de la părinţi şi cu leafa mea de profesoară (sunt licenţiată) se face o sumă rotundă. L-am cunoscut asta vară pe ţărm de mare, un om în toată firea, e cu treisprezece ani mai mare ca mine care nu de mult am trecut de douăzeci şi unu de ani. Cu toate că ador dansul şi flirtul — ca simplu amuzament — nu pot trăi fără o pasiune, fără o dragoste; când mă simt complect legată de cineva, mă pot numi fericita. Mă hotărâsem, totuşi, să-mi trec viaţa fără nimic serios, deoarece flirtam cu îndârjire, cu frenezie. M’a remarcat, m’a oprit din drumul pe care pornisem, s' a agăţat de mine, spunându-mi că mă iubeşte. E un om serios, avea accente convingătoare. Simpatic, cald, duios, atent, m’a câştigat; acum îl iubesc... îl iubesc ca o nebună, gata să sacrific orice pentru el. Făceam proecte de căsătorie; orice obiecţie adusă de vreunul din noi, judecând serios, o înlăturam. Simţeam că-i sunt scumpă; un bărbat nu poate ascunde lucrul acesta. Deodată situaţia lui financiară devine foarte precară: încurcături, lipsă de bani. Ştiu precis de această situaţie; totuşi, surplusul de necazuri, griji, a făcut să nu ne vedem ca mai înainte, a făcut ca deseori să nu se mai ţie de cuvânt. Acum e plecat pentru o lună din Bucureşti şi n’am primit de cincisprezece zile nici o vorbă... Eu nu i-am făcut nimic... De ce ? Mi-este aşa de dragi îşi închipuie poate că, fiind dat situaţia lui actuală, e cinstit să rupă orice legături? îşi închipuie că la mine e un simplu flirt şi, dacă va face o lună, o să-l uit? Mă întreb, mă frământ. Mă chinuesc zi şi noapte şi nu-l pot înlătura o clipă din gând... Când se va întoarce, simt că voiu răsturna pământul pentru a avea o întâlnire cu el... Mi-e drag, sunt gata să accept orice situaţie. Oameni buni, răspundeţi-mi voi, care poate veţi da sufletului meu ros de îndoială liniştea după care râvneşte. CREOLA să mă ierte d. Nucet, dar deşi tânăr, în vigoare, iar aspectul—cel puţin după spusele celor din juru-mi, nu mă arată deloc în rolul lui Quasimodo — eu nu văd altfel iubirea de astăzi decât așa cum am încercat, cu modestele mele puteri, s’o redau... Iar iubirea pătimașă, sau senzuală, eu o detest: căci nu carnea — cer iertare de cuvânt—este tiparul hărăzit iubirei, ci sufletul... dar sufletul oamenilor de astăzi este în plină decădere... Cât despre flirt — altă formă a iubirii de astăzi, în care tinerii de ambe sexe îşi divulgă, reciproc, promiscuitatea şi lascivismul cel mai abject — îl detest... Până acuma, n’am putut să mă conving de contrariul. Dacă, totuş, eu sunt în eroare şi nu acesta este adevărul, numai timpul mi-o va dovedi... Şi, atunci, la fel, cu Pilatus Pontius, voiu face şi eu, mea culpa... PAVEL IEŞANU (Răspunsurile ce ni se trimit la problema pusă vor continua pe pH menţiunea : PENTRU ANCHETA). Precizări la precizări D-lui Raul Nucet La articolul meu intitulat: «Iubirea, aşa cum este astăzi», publicat deunăzi şi pe care l-am scris fără gând de polemică, ci îndemnat numai de constatările mele, în credinţa că sunt în unison cu majoritatea generaţiei de acum, d. Raul Nucet ripostează cu ditirambe de închinăciune iubirii (iubirii de astăzi). Nu mă iartă inima să-l las prea multă vreme în îndoială, căci, spune d. Nucet: «Să aştepte d. leşanu cu răspunsul până când va simţi iubirea colcăindu-i în piept...» Dar de unde ştie d. Raul Nucet aşa de bine — de vreme ce-o spunem că noi n’am simţit încă «adevărata dragoste? Adică, să ne înţelegem: dragostea de astăzi, nu cea dela 1400... Nu vreau să-mi aduc singur elogii , îmi repugnă autotămâierea, _ dar senzibilitatea mea excesivă mi-a dat deseori prilejul să pătrund în forul interior al fiinţelor către cari mă simţeam atras„. Am constatat astfel — recunosc, spre durerea mea, — atâta meschinărie, atâta falsitate în sufletele oamenilor — indiferent de sex, sau de stare sociala — încât, Filmai preferat al Ini Miss Lilian Gish iZarul american «The Sun» publică un interview cu Lilian Gish. La întrebarea : «Care este cel mai frumos film pe care Laţi văzut anul acesta ?» Miss Gish răspunde : «Mungo, asasinul şerpilor» un documentar german prodigios realizat Şi Miss Gish adaugă : «Este filmul care mi-a procurat cea mai puternică emoţie şi a cărui amintire mă urmăreşte încă. Lupta dintre un mingo şi o cobră este însăşi esenţa dramei cinegrafice, ceea ce nici teatrul şi nici un alt mijloc de expresie nu ne poate reda. Cine le-a acuzat deci pe vedetele americane de uşurinţă? Pentru 1. Prefect al Poliţiei Capitalei Suntem din nou sesizaţi asupra abuzului făcut de direcţia mai multor cinematografe din Capitală care vând bilete peste numărul locurilor. Am controlat plângerea la unul din cinematografele indicate şi am constatat că faptul e perfect exact şi într’adevăr scandalos, întrucât cazul nu e izolat ne vedem nevoiţi să cerem autorităţilor să ia măsurile dictate de lege. Când teatrelor le este interzis să pună scaune suplimentare — de locuri în picioare nici vorbă nu poate fi — şi funcţionarea nu le este autorizată până nu îndeplinesc toate condiţiile regulamentare, este neîngăduit ca cinematografe cu capacitate de peste 1000 de locuri să-şi îngădue un scandal care periclitează viaţa şi siguranţa atâtor persoane. „Jomscuie de filote“ interzis de cenzură în Spania Marele film al lui Joseph von Sternberg «Crepuscule de glorie», interpretat de Emil Jannings și Ewelyn Brent a fost interzis de cenzura spaniolă. Filmul a rulat la noi sub titlul «Ironiadestinului». DXD Ewelyn Brent Un teatru american la Paris In curând se va deschide la Paris, în boulevard Raspail, un teatru american cu titlul «The Little American Theater». La acest teatru va juca trupa de avantgardă din New- York «Provincetow/ ! Galanterie in tramvai MAŞINILE ASASINE Iată ceva paradoxal. La noi, cine oare poate îndrăzni s'o pretindă? Merg zilnic cu tramvaiul, căi lungi pe toate liniile, la toate orele şi încă n’am întâlnit un domn care să-mi cedeze locul, deşi vârsta mea mi-ar da dreptul la aşa ceva. Ca să putem lupta cu vicisitudinile vieţii, e nevoie câteodată să n’o luăm în serios. De aceea vou face o glumă, pentru a numi atrage urgia sexului tare. Propun să devieobligatorie galanteria de a ceda locul în tramvaiu, numai doamnelor dela patruzeci de ani în sus. Care n’a ajuns încă la această vârstă, poate sta în picioare. Domnii au perspectiva, astfel, de a călători mereu pe scaun. Cînd unei doamne îi se oferă locul şi ea ştie că, din pricina vârstei înaintate se bucură de acest privilegiu, refuză pur şi smplu. Cum nu poţi fi senator înainte de patruzeci de ani, tot aşa nu poţi avea scaun în tramvai. Mai mult încă, aş crede cuviincios ca o d-tă tânără să cedeze locul unui domn bătrân. Odată această chestie rezolvită, să trecem mai departe. Dacă bietele oropsite ale soartei, călătoarele cu tramvaiul, ar suferi numai inconvenientul de a sta în picioare, schimbând când, din unul când din altul, în faţa unui tânăr student sau licean, n ar fi mare lucru. Suntem in preajma căpătării de drepturi egale; deci, la ele, datorii egale ! Ce! mai tare învinge. Dreptul pumnului. La suirea în tramvai însă, e adevârata tragedie. Cine se mie mai intâiu are norocul să găsească loc Eber. De aceea, domnii se grăbesc să fie primii, împăgând, maltratând femeile, cari sele, tot cu un flas scop, caută să s* suie Innrtfe. Cel puţin atâta d‘acă s’ar rta’ za, să li s® permit femeilor să se urce în voie. La scoborît acelaş procedeu. Orice prefacere ţiu se înfăptuieşte deodată şi deplin; de aceia, să ne mulţumim cu puţin. Acestea din punctul de vedere al călătorilor. Fiindcă veni vorba de tramvaie şi de neplăcerile ce le întâmpini în ele, pentru că am pornit pe calea propunerilor, mai emit câteva. Prima ar fi să nu se primească mai mulţi călători decât sardele într’o cutie. Apoi pentru prestigiul călătorului cu trmvaiul să nu fie degradat la acel al pietonului, care obligator trebuie să fie călcat de maşinile ce circulă fără nic’o ordine, mai propun ca să se ia severe măsuri ca, în clipa când un tramvai se opreşte într-o staţie, nicio maşină să nu-şi permită să treacă prin faţa uşilor de scoborîre, dacă oprirea maşinilor, în urma acestui destul de nobil vehicul electric, nu este cu putinţă. Atâta dovadă de democratism ne putem permite să cerem în vremurile noastre. Acelaş drept la viaţă îl au şi cei din tramvaie ca şi cei din maşini. Nu odată eram să fiu prefăcută în piftie de o maşină care trecea vertiginos pe lângă scara de scoborîre. Fără îndoială că acesta nu e un privilegiu de care m’am bucurat numai eu, ci mulţi au fost vecini cu moartea ca şi mine. Trăim vremi utilitariste; de aceea să realizăm întâiu strictul necesar: Asigurarea vieţii şi apoi luxul, galanteria cedării locului. Când lupta pentru existenţă este aşa de aprigă şi când în ea s’a aruncat fără voie un element ce, până mai cii, sta în preajma căminului, e cam greu să pretinzi acel: «scoală tu, să stau eu!» prin sancţiunea codului manierelor elegante. E însă firesc să ceri ca nimeni să nu-ţi ştirbească din dreptul tău de a te bucura de un traiu tihnit şi sigur, în favoarea lui. Respectul reciproc, iar nu galanteria, trebuie să fie norma de conduită în viaţă. O călătoare pe toate liniile (Orice impresii, comunicări, destăinuiri, întrebări, confidenţe, destinate acestei rubrici se vor adresa ziarului «Rampa», Strada Sărindar I, menționându-se în narantez, pe plic, PENTRU RAMONA».