Rampa, iulie 1929 (Anul 14, nr. 3430-3455)
1929-07-24 / nr. 3449
aKUE XIV, No. 4493 BEDAOTtA. ADMINISTRAŢIA Şl ATELIERELE GRAFICE STRADA SĂRINDAR, 7 TitifON aot/s» PuMottata* eonoaalonat* ko!u«Ik SooMji Anonim* Rudolf Vom* Oataa vietoru No. o Anunjurll* a* prknMO • moto «oaniM* d* eublloltat* «I li adm lnlatr*|l* ctaruM Pregătesc în editura „Cărţii Româneşti* o publicaţie preţioasă nu prin meritele mele personale, ci prin faptul că reprezintă şi documentează arta vechie românească prezentând în original câteva din cele mai frumoase gravuri pe lemn săpate de călugări, mănăstirilor noastre în veacul al optsprezecelea mai ales. Iubitorii de artă vor avea prilejul să aibă o serie bogată de planşe din gravura românească - fapt ce va putea servi şi la reînviera la noi a acestei arte îndelungata vreme dispreţuită. însemnam de pe acum faptul că această publicaţiune luminează un colţ întreg din arta noastră primitivă şi că nu ne aflăm în faţa unor simple compoziţii religioase, ci în faţa unui fenomen din cele mai interesante în artă . Putându-se urmări cum viaţa religioasă se oglindeşte şi se contopeşte în viaţa românească. Astfel peisagiile din Palestina vor avea brazi ca pe munţii noştri — ciobănaşii vor fi urmaţi de câini dulăi cu coada în covrig. Va apare în aceste săpături pe lemn şi bordeiul şi casa cu coperiş de şindrilă, prin a cărei born iese mult fum, pentru că alta e clima noastră. Fiul rătăcitorva paşte porcii într’un ţarc îngrădit cu răchită de zăvoi, şi va purta la subţioara straiţă ţesută poate cu ornamentede covor, iar Eva de îndată ce e izgonită din rai îşi va pune pe cap marama femeilor măritate, se va aşeza pe un scăunel cu trei picioare şi va toarce scutece Pentru copilul culcat în albioara pe care o leagănă cu piciorul lângă bordei. Vestind această apariţie a acestei publicaţiuni vom însemnă încă trei mari probleme pe care nădăjduim că vom avea prilejul să le lămurim la vreme — deşi o asemenea munci cere multă zăbavă şi nu e făcută să nu întâmpine mari greutăţi. Vom avea obbervaţiuni noi credem asupra portretului românesc, asupra superstiţiei care în artă a întovărăşit ades inspiraţia religioasă, dar mai ales credem că se pot spune multe observaţiuni, nefăcute de alţii asupra ornamentului românesc.— asupra acelor calităţi caracteristice în arta noastră decorativă pe care azi nici şcoala de bele-arte nu le cunoaşte — şi nici efortul graficei contimporane. . Că am văzut la şcoala de arte decorative ornamente moderne îngrozitoare luate după covoare turceşti şi după broderii de mahala, cum am văzut o mare revistă ce credea că a bătut recordul artei tradiţionaliste şi sămănătoriste în care se pretindea să fie — pentru că reproducea cu aur, argint şi ţiplă desenuri cubiste sau de o banalitate jalnică. Sobrietate, şi bogăţie, compoziţie, şi sentiment,, pot fi cu folos învăţate din aceste gravuri vechi, în care arta a fost călăuzităpe cele mai sigure căi de credinţă. Criza teatrala care bântue în toată lumea, deja New-York unde efectele filmului vorbitor au fost pe alocurea catastrofale pentru scenele de dramă americane şi până la Constantinopole, nu a lăsat neatinse nici teatrele din Budapesta. La sfârşitul stagiunei precedente multe dintre principalele scene budapestene şi-au închis porţile cu prea puţine perspective de a le redeschide cândva din nou. In schimb, acele câteva teatre cari stau pe o bază financiară solidă, fac pregătiri uriaşe pentru a face în viitoarea stagiune faţă concurenţei. ,*• • De fapt în clipa de faţă repertoriul marilor teatre budapestene e ca şi întocmit. Acest repertoriu este întocmit în spiritul occidental şi coincide cu repertoriul anunţat de marile scene de la Berlin şi Viena. In afară de repertoriul internaţional, Budapesta anunţă şi pentru anul acesta o serie de interesante premiere originale. De pildă Ladislau Fodor, faimosul autor al comediei «Sărac ca un şoarece de biserică» a terminat o nouă comedie a cărei premieră va avea loc concomitent la Viena şi Budapesta. Noua comedie a lui Franz Molnár «Unu, doi, trei...» se va reprezenta pentru prima dată în Octombrie la «Teatrul de comedii» din Budapesta, concomitent cu premierele de la Viena şi Budapesta. Directorii Radnagi şi Hevesi de al «Teatrul naţional» maghiar lucrează actualmente încă la întocmirea repertoriului primei scene de dramă a Ungariei. La acest teatru nu se vor reprezenta numai piese maghiare ci şi câteva lucrări dramatice străine. Deasemenea vor avea loc pe scena acestui teatrul reprezentaţii date de ansambluri străine. Interesant e că lumea teatrală maghiară se ocupă în mod serios cu problema filmului vorbitor. Teatrele particulare se tem de concurenţa filmului vorbitor şi se proiectează chiar ca în cazul introducerii filmului vorbitor, directorii teatrelor particulare să închidă în semn de protest teatrele lor. Fapt e însă că cinematografele o duc mult mai bine la Budapesta decât teatrele. In ceea ce priveşte actorii, celebrităţile o duc foarte bine în actuala situaţie. Mulţi actori maghiari sunt angajaţi şi în străinătate. De pildă, dansatoarea Maria Nemeş a fost angajată la Berlin unde a cucerit mari succese în ultima vreme la revistele berlineze. Tibor von Halmay, elegantul tenor de la «Teatrul de operete» de la Budapesta, a fost angajat la Reinhardt. Nu mai vorbim de piesele maghiare. Ele sunt reprezentate cu tot mai mare succes în întreaga Europă. Intre autorii maghiari cari obţin succes trebuie citată şi contesa Marghit Bethlen, soţia primului ministru ungar. Această distinsă autoare dramatică a scris acum câteva luni o comedie care s’a jucat cu succes nu numai la Budapesta dar şi la Roma. Acum, contesa Bethlenn a scris o pantomime după nişte basme proprii. Pantomima s’a deprezentat mai întâi în castelul primului ministru maghiar şi va vedea in curând lumina rampei şi la teatrul din Fiume. Intre piesele scrise în ultima vreme trebuie citat ca o deosebită senzaţiutic rlrama «Marele povestitor» de Iuliu Szim, cunoscutul autor dramatic maghiar. In această piesă e vorba de arhiducele Rudolf şi de romancierul Maurus Jókai. Reprezentarea acestei piese este aşteptată cu mare interes de publicul maghiar. --------exo-----— de ADRIAN MANIU 100 de ani înainte de Grigorescu Bdapesta pregăteşte o o talină teatrală bogată Supraproducţiunea dramatică originală. — Introducerea filmului vorbitor Directorii ameninţă cu închidarea teatrelor. — Actorii şi autorii maghiari în străinătate. — O nouă piesă de contesa Bethlen Icoană veche Din cuşca sufletului EPIGRAME. In loc de obişnuita cuşcă a sufletului publicăm de astă dată spirituala epigramă a maestrului Cincinat Pavelescu, împreună cu un răspuns al poetului Peon Lefter, care după cum şi numele îl arată, e născut săfie poet: epigrama Dacă ţi-aş face o epigramă tu ai citi-o ori şi cui. Eu aşi fi vrut să-ţi fac dudue ceva să nu spui nimănui. Cincinat Pavelesci RĂSPUNS Ca ştii să-i faci o epigramă e-un lucru ce-l pot face toţi. Eu aşi fi vrut să-i faci Maestre, ceva ce cam de mult nu pofi. Leon Lefter LA ORE MICI. Pe când se întorcea acasă pe la orele 4 noaptea, deliciosul nostru prieten conu Petrache P. se văzu în coiful str. Polonă față’n față cu un individ, care după şapcă, rânjet şi revolver se vedea cât de colo că e un borfaş. Petrache înlemni în timp ce borfaşul îi zise : — Dă-mi ceasul! — Regret... Dar am un ceas vechiu... Nu face două parale. Crede-mă, îți dau cuvântul meu de onoare că nu te sfătuesc să mfl ei !... N’are nici geam, nici minutare... — Nu face nimic !... răspunse calm borfașul. Cu banii care o să-i găsesc in portofelul d-tale îfi promit că o să-mi repar și ceasul ! BEBE E CUMINTE. Bebe, odrasla prietenului Vasilică, e un copilaş plin de virtuţii. Un singur defect are . Nu poate vedea o cutie cu bomboane fără să n’o mănânce toată... Toate certurile şi toate ameninţările au fost inutile... Deunăzi, mama mare a lui Bebe s’a adresat d-lui Vasiica: — Lasă maică !... Copilaşul trebue luat cu blândeţe... Şi apoi se adresă lui Bebe : _Bebe puiule /... Să ştii că in sufragerie pe masă e o cutie cu bomboane Dar eu sunt sigură, că tu ai. sa, fii cuminte, și n’ai să te atingi de ea ?..._Nu-i așa ?... • ^. i— Ca mamă mare. Spre mirarea generală, seara sa constatat că Bebe nu se - atinsese de cutie. /! . Domnul Vasaicu își mângâie copilul plin de admirație : 'v — Bravo .Bebe'ca nu te-ailatina de bombomele din sufragerie. Bebe, holbă, ochii mari . — Vai !... Am uitat! ---------------OXO-------------- ([* ..) Director: SCARLAT FRODA Ca premiu pentru an roman Societatea de editură, Atlantic Monthly and Litle Brown and Co. și George Harapp and Go. din Londra au creat un premiu de 25.000 dolari (250.000 franci) pentru cel mai interesant roman inedit ce li se va trimite înainte de 15anuarie 1930. IIII Liebermann ales din nou Profesorul Max Liebermann a fost reales președinte al Academiei Prusiene de artă. Ministerul a aprobat această a legere. „Joddy cântă...“ cenzorat de Soviete Din Moscova se anunţa că comisiunea muzicală a partidului comunist ar fi respins cererea pentru autorizarea reprezentării operelor «Mozzek» şi «Jonny cântă». Se ştie că în Germania şi Austria aceste opere au fost considerate revoluţionare. Referatul spune că aceste opere sunt scrise intr-un spirit contrarevoluționar. O nouă operă de Darius Milhaild a terminat nouă operă intitulată «Cristoph Colomb», pe un libret scris de Paul Claudel. Opera va fi reprezentata, la toamnă la Paris. D’Annunzio e vindecat Nemuritorul Gábriellé d’Annunzio a telegrafiat d-lui An- dré Doderet la Paris următoarea telegramă : Sunt vindecat și la 21 iulie îmi reiau lucrul. Gabrielle -OXO- D’Annunzio O biografie a lui Shakespeare la vorbitor După cum se anunţă din Londra, în ' Septembrie va începe în Austria turnarea unui film vorbitor şi colorat întitulat «Viaţa lui Shakespeare»'. ' ' • : Filmul se va realiza in vesiunile gemana, franceze şi bineînţeles engleză. Realizarea va costa 5 milioane de schillingi. Shakespeare Elisabeth Bergner Învaţă englezeşte Celebra tragediană germană Elisabeth Bergner s’a retras întrun sat în apropiere de Dorking unde învaţă limba engleză. Succesele filmului vorbitor in America au determinat-o pe Elisabeth Bergner să se pregătească în vederea angajamentelor ce ie va căpăta pentru filmul vorbitor. Deocamdată ea va apare intr-un film vorbitor care se va realiza In Germania după piesa «Victoria». '18 Ssl(C91r SÜLYIT 1928 Marcel Achard despre noua lui piesă Noua piesă a lui Marcel Achard e o piesă sentimentală în 3 acte intitulată : «La Belle Mariniere». Acţiunea se petrece pe bordul unui şlep. Piesa va fi jucată în toamnă la Comedia Franceză şi pusă în scenă de Emile Fabre. Rolul principal va fi jucat de Marcel Bell. In celelalte roluri vor apare Andre Brúnet, Dorwal, Lucien Dubosc, Marcel Achard i Românul — Mie studiu de psihologie comparaţi — die Rodin INTRODUCERE •a hi Românul e un animal din specia zisă latină. Deşi se zice că Românul e născut poet, lucrul nu e adevărat decât în parte nu toţi Românii sunt născuţi poeţi, dar toţi poeţii mari sunt născuţi Români. Exemple: Mircea Rădulescu, Jean de Leresty, Radu Cosmin, Gheorghe Talaz, etc., etc.) Acest studiu concis şi rezumat are de scop să evidenţieze atitudinea Românului în faţa diferitelor împrejurări ale vieţii, felul cum el reacţionează, îi eviaţaţ-vţiază personalitatea, deosebindu-l de celelalte popoare. .zisa lui nu e a lui, deoarece Românul e născut... chiriaş. E însurat şi funcţionar, prin definiţie? Are copii mulţi dacă are leafă, mică şi n’are de loc dacă e bogat. Se scoală întotdeauna în virtor., ziere şi trăgând o înjurătură...fie nevestei, fie ceasornicului, fie servitoarei (dacă are) fie... vieţii în genere. Fumează mult şi se spală puţin, îşi bea cafeaua citind «Universul» şi îşi curăţă unghiile cu briceagul privind pe fereastră (asta, evident nu în fiecare zi). Pleacă trântind uşa. UN TRAMVAI Stă pe platformă şi împiedică pe alţii să se urce. Când vede o damă bine se îndeasă în ea zicându-i pardon, dacă întoarce capul, dacă nu, continuă zâmbind, satisfăcut. La staţia unde trebue să doboare îmbrânceşte pe ■toţi’ceune împiedică'coborârea şi-i” înjură. f ‘ r ■ '• !• 1 ,[ r, ■ r. , - Y? i Fumează , şiţ, bea cafele. 7 Citeşte: «Gazeta sporturilor» său* face spirite decoltate cu dactilografa sau colegele de slujba. Se poartă politicos cu şefii, ceva mai nervos cu egalii şi foarte agitat şi plastic cu subalternii. Tratează publicul ca pe subalterni. Când îl repezi, devină blajin şî candid. LA BODEGĂ acasa.Ba şi pleci» masă cu Aci se simte ca Ia el chiar ceva mai bine. _ — «MNumai un şpriţ, zice el aşezându-se la încă 6, 7 sau 8. Se'. hrăneşte deobicei cu chifteluţe, debreţini, creeri, pană de somn sau marinată, (acasă refuza oricare din mâncărurile astea când i Ie oferă nevasta). După un sfert de ceas, şpriţurile se transformă în baterii. La 2 jumatate telefonează acasă că nu vine la masa. La 3 începe seria anecdotelor picante şi a planurilor de viitor. In fiecare suflet de român, un erou se naşte şi creşte,, creşte cu fiecare şpriţ. La piaţă, discuţiile se prelungesc la infinit, fiecare concetăţean neamintindu-şi exact ce a consumat şi fiecare având impresia că-i trage pe sfoară chelnerul. A CURS La curse. Românul are ghinion, întotdeauna, era să joace pe calul care a câştigat, dar i s’a închis ghişeul de bilete «în nas». După fiecare cursă, anunţă că victoria cărţiîrii care a ieşit era o certitudine. Când joacă o sută de lei şi pierde, anunţă în gura mare că a pierdut o mie. Dacă joacă o mie câştigă spune că a jucat o sutâ, prudent! . Când jokeul pe care a jucat pierde cursa, Românul îl înjură. Când jokeul lui câştigă, îl înjură de bucurie. PE CALEA VICTORIEI Iarna şi vara, pe vreme bună sau rea, necăjit sau mulţumit. Românul se plimbă zilnic pe Calea Victoriei. Caută întotdeauna pe cineva şi găseşte întotdeauna pe alţii pe care nu-i caută. Fiecare femee mai nostimă e prilej de spirite cu dublu sens. Până şi saluturile între sexe au un «sous-entendu» discret., Umblă , de preferință, prin .mij. locul străzei. Pe trotuar nu se urcă, decât când, e să-i calce un automobil şi numail,.după ce a adresat şofeurului replica: '!—‘ Ce eşti' chior, mă! Nu vezi? La ‘vitrine ‘nu se uită decât noaptea. . LA TEATRU Nu se duce decât la Naţional, doar Dumineca şi numai la piese de Shakespeare. Carageale, Mircea Rădulescu şi C. Rîuleţ, înjură pe cei care vin târziu dar nu admite să protesteze cineva, când întârzie el. Confundă pe Vracea şi Pop Marţian şi pe Calboreanu cu Duţulescu. Cunoaşte perfect pe Nottara, Brezeanu şi Romano. Aplaudă la replicele patriotice şi la fiecare final de act ţipă «autorul». Fumează numai în foyer unde fumatul e oprit şi când se urcă în fumoar... stă de vorbă. La sfârşit se repede la garderobă şi face moarte de om ca să-şi recapete paltonul. LA PARIS Român care să nu fi fost la Paris e tot aşa de rar ca un parizian care să fi fost la Bucureşti. După orice lovitură în stil mare (sau după un împrumut idem) ei pleacă la Paris. In călătorie de nuntă tot la Paris pleacă. Când e urmărit pentru vreo escrocherie, tot la Paris se refugiază. In capitala Franţei, îl găseşti pretutindeni. Pe marile bulevarde, la Café de la Paix sau în cartierul latin, unde are o cafenea ce-i aparţine aproape exclusiv. In faţa edificiilor celebre sau pe malul Senei, la Longchamps sau Maisons Laffitte, la Comedia Franceză sau (Continuare în pagina IlI-a) • . . . •• • ti LA BIROU ACASĂ Senzaţionalele memorii ale D-nei Huguette ex-Duflos Despre Emil Febre şi Comedia Franceză Huguette ex-Duflos, faimoasa transfugă de la Comedia Franceză a devenit astăzi una din cele mai strălucite vedete ale teatrelor particulare, din Paris. Cum d-na Huguette şi-a notat multe lucruri intersante în cursul carierei sate, ea a decis sâ şi le publice. Fiind însă prea tânără pentru a şi le putea intitula «memorii» ea ii-a dat numele de «Heures d’actrice». Volumul acesta de confidenţi a apărut de curând şi constitue senzaţia zilei în cercuril’ teatrale parisiene. Huguette ex-Duflos Iată cateva fragmente, cari evocă scene trăite la Comedia Franceză: Comedia este o hydră cu două capete. De-o parte, comitetul, ale cărui lupte interne care nu îndulcesc deloc hotărârile implacabile, pe de altă parte administratorul, al cărui rol s’ar putea asemăna cu acela al unui dansator pe sârmă. Astfel se nasc, zilnic, mici drame emoţionante, din cari vă voiu înfăţişa aci una. Primul act se petrece în comitet. X... are cuvântul. I s’a spus că o camaradă, Z.„ joacă roluri prea tinere pentru ea. Ce cred colegii ? Replici... Discuţii.... In fine se ajunge la o soluţie. Comitetul 11 nu roagă pe d. Emile Fabre să aducă la cunoştinţa d-nei sau d-rei Z... ca talentul său nu e în cauză, că societatea îi mulţumeşte pentru devotamentul său, dar că trebue să se obişnuiască cu bătrâneţea, şi in consecinţă, să cedeze camaradelor mai tinere un rol care, se pare, nu e tocmai pentru dânsa „. .. *’ Al doilea act se petrece în biroul d-lui Emile Fabre. Este un moment foarte penibil, acela în care d-na, sau d-ra Z... afla cauza convocării sale. D. Emile Fabre nu cunoaşte multe drumuri. — Iată, îi spune el, nu mai poţi juca asta. — Cum, domnule administrator, exclamă excelenta societară... Dar sunt şef de distribuţie... Atunci, d. Fabre răspunde pe tonul cel mai respectuos: — Ei spun că sunteţi prea bătrână. . . Lacrimi, strigăte, proteste, indignare. Ce importă! D. Fabre ţine să satisfacă dorinţele comitetului. El se supune acestor deciziuni, cari îi par suverane. El nu aprobă şi nici nu dezapiSSS execută. In schimb domneşte. Căci ştie să învrăjbească. D. Emile Fabre serveşte doui stăpâni, ministrul şi comitetul. Ministrul nu este întotdeauna de acord cu comitetul. Nici comitetul cu ministrul. Rolul administratorului este să-l joace pe ţapul ispăşitor. Lucrul nu este tocmai plăcut. Or, d. Emile Fabre caută, ca toată lumea pacea. Şi pentru a o obţine el întrebuinţează foarte comodul procedeu de-a arunca vina pe fiecare din cele două tabere. Comitetul protestează ? — Așa a vrut d. ministru, declară el. Ministrul se miră de vre-o boroboață a Comediei ? — Comitetul, domnule ministru, răspunde d. Fabre. ! Camaradul Nicon, în foiletonul publicat Duminecă, redă, cu detalii savuroase, pățania d-lui C. Stăncescu, actorul inteligent şi simpatic, care în plin Paris,n’a întâlnit, în prunele zile, nici o franţuzoaică. Stanciu — cum îi spun prietenii — era disperat constatând că toate femeile cari îi plăceau, şi pe cari Ie credea pariziene, erau străine. O întâmplare la fel, mult mai complicată, mai savuroasă, a înregistrat un tovarăş al nostru, literat şi ziarist distins, care se află încă în momentul de faţă la Paris. Prietenul nostru ne era vecin de camera... Venit la Paris să guste din plin viaţa cu tot farmecul şi consecinţele lui, omul era într’o vecinică vânătoare după femei. Declara sus şi tare oricui vroia să-l audă, că femeia în Paris n’a văzut de când e. Adevărat este că la Paris vezi exemplare care te minunează. Prietenului nostru aceste exemplare i se păreau și mai frumoase, astfel că era întotdeauna într’o febrilă vânătoare... Prima zi, după o primă cucerire, l’exa văzut indispus. îmi declară că femeia care-1 vizitase e italiancă. A doua seară, am auzit, din odaia mea, pe prietenul care traversa coridorul însoţit... Dar dimineaţa l-am văzut tot indispus. Nu era nici femeia din această noapte, franţuzoaică. Ei bine, două săptămâni în şir, am auzit noaptea pe prietenul meu venind cu femei şi în tot acest timp, în toate diminneţile, era disperat... Nu dăduse, în paisprezece zile, de nici o franţuzoaică. Tocmai primise sfatul unui prieten localnic, care îndemna pe cei ce vor să cunoască franţuzoaice, să se ducă la... Londra, şi vecinul de cameră îşi mutase gândul de la femei, când, în metroul ce ne aducea din cartierul latin, întâlni o blondă foarte nostima, foarte agreabilă... Prietenul a desfăşurat arsenalul de cucerire şi seara, am auzit uşa camerei vecine deschizându-se pentru doi inşi... Râdeam , îl şi vedeam, dimineaţa, iarăşi dezolat. Dar, deodată, după vreo jumătate de oră, aud o bătae în uşă. Deschid. In prag, prietenul. Transfigurat de bucurie, nu-mi spune decât trei cuvinte : — Franţuzoaică, şi încă pariziană... După cincisprezece zile, găsise în sfârşit o franţuzoaică... întâmplarea aceasta ne aduce aminte de străinii cari stăpânesc azi Parisul. E drept insa, pe aceşti străini stabiliţi aici, e greu să te ghiceşti origina... Până şi românii de aici, sunt greu de ghicit, fiindcă de multe ori, fac pe... turcii... La «Şeherezada» cel mai chic local al Parisului, intram într’o seară în compania câtorva compatrioţi. Ni se recomandase acest local «oriental, — şi ni se spusese că până şi orchestra e formată din muzicanţi turci. In compania noastră se afla şi o tânnără artistă bucureşteană, foarte frumoasă şi elegantă. Trecurăm prin dreptul orchestrei, care făcea tocmai pauză, şi pândeam o masă, când auzim pe unul dintre «turci» din orchestră, explicându-se în cel mai original argot bucureştean : — «Gineşte, şefule la damă !... Am rămas uimiţi. Văzurăm un ţigan foarte elegant în frac, care-şi acorda vioara uitându-se la actriţă) ! — Zi îţi place, şefule ? — se adresă unul dintre noi muzicantului. Ţiganul a îngheţat. A venit lângă noi, s’a scuzat, era emoţionat... Pe urmă, au început să cânte... Programul indica doar atât: cântec turcesc... Ne-a fost dat să auzim atunci în unul dintre cele mai elegante localuri ale Parisului, cântându-se una dintre Cele mai româneşti bucăţi, în speţă «La moară, la hârţa-pârla» sub (Continuare în pagina III-a) Aspecte pariziana Orhestră turcă de ţigani români