Rampa, decembrie 1929 (Anul 14, nr. 3561-3583)

1929-12-08 / nr. 3567

'ANUL XIV, No 3567 eeoAOTu. administrate ATELIERELE' GRAFICa iTRADA SAf?lNOAI^ V V ■ » ■ * • M •w/M «a li xm­^as Din cuşca sufleorului SPIRITE. Ofiţerii unui regiment, adunaţi a­­corsă la colonelul­ lor, se distrau cu jocuri de societate. Un obiect­ de artă, gfi f"IC (lUTZiit dC€ltlî(Z VQ- T(l$ pun­de in chipul cel mai spiritual. ia* ■următoarea întrebare pusă de colo., n.el. — Ge -e mai. . plăcut în viaţă ? ' :'~­■ 'Si... efectt­l de­ and fu dălu­gat de locotenentul X, care m­ ilaritatea ge­nerală răspunse : , Găsesc că tot ce-i mai plăcut, e să-ţi faci datoria conjugală / întors acasă, locotenentul, povesti sofiei sale în amănunt serata dela ca. Ionel, dar nu îndrăzni să-şi mărturi­sească răspunsul, şi îi spuse : — «4 fi răspuns că tot ce­i mai plă­­cut in viată, e să te duci la biserică. —, Frumos răspuns? exclamă sofia, dar mă cam mir că vai putut da, toc­mai tu. Peste o săptămână, avu loc un prânz la colonel, fie­ astădată, fură in­vitate şi soţiile ofiţerilor. NevaSia locotenentului, fu așezată lângă colonel, care• tot timpul lăuda spiritul. locotenentului. Bărbatul d.tale c Intri adevăr un om de .spirit și i.am apreciat foa­rte mult răspunsul... — cred că s’a lăudat, d-le co­lonel !­­—‘■ Cum ? — Va ! De căn­d îl cunosc abia da. 6& a fost de trei ori. Prima oară a fost ta ziua munţii; era deci obligat. A doua oară n’a­­stat­­pănă la sfârşit şi ai trei oară a adormit imediat. SPICUIRI O împrejurare fericită ne-a pus in­ posesiunea unui mic manual, apărut acum 60 de ani, intitulat „Soacrele“­­şi dedicat „tuturor fraţilor­­mei de sufe­rinţă,". .de „un­ ginere Spicuim., în cele ce urmează, câteva perle din, această cărticică: ' Soacră-ta a căzut în apă, — acesta e un accident; e­a e salvata, — aceasta e o nenorocire. 1Ducele de Bairaondi dă un mare dl. neu de gală. E un ger năprasnic 'afară și curtea palatului ducal e un adevă­rat loc de patinaj. Unul din oaspeţi alunecă, cade. Se ridică cu mare greu­­tate, şi cu ţinuta foarte deranjată in,, iră în salon. — E oare­cum foarte­ greu să ajungă cineva aci, zise el, silind­ u-se să n­u schioapăte.. De ce nu pui «â*­cureţe ghiaţa din curte, dragă duce? —’S st, tăcere, răspunse ducele, ă­ta nu știi... — Ce să știu ? Și ducele răspunse, șoptind: — Soacră-mea vine și dânsa la dineu.. CUVÂNTARE CARE NU CONSOLEAZĂ Ești tristi prietene. — Viu­­e la cimitir. — Ai pierdut pe cineva din familie? Da... pe soacr­ă.mea.­­— Crede,mă... sunt adânc înfluierat... nondoleanțeie melci.. — O, nu, asta mă face să fiu în­gândurat. Cuvântarea popei mia îngrozit. — Dar ce a spus părintele ? — A­ spus: nu piai plângeți, f vă veți reîntâlni în ceruri!. m . Poetului Lucian Blaga i se repre­zintă cu succes piesele pe stân­g stigihe în vreme ce teatrul ardelean­­ ocheşte găsind mai nemerit sa joace vodeviluri adaptate din un­gureşte. E probabil că societatea autorilor dramatici români va găsi de cuviinţă să se ocupe de năpăs­­tuirea pieselor originale în teatre­le de provincie cumpănind fapte­le pentru care e tipic cazul poe­tului Blaga. i?î tibar Ardealul nu străluceşte prin o abundenţă prea mare de literaţi deşi în această, provincie ori­ce om care a reuşit să agoni­­e gospodărie se socoteşte ca făcând parte din «inteligenţă». Teatrul unguresc a jucat acum câţiva ani piesa «Zemolxe» a dlui Lucian Blaga, iar teatrul româ­­nesc din Cluj nu s-a jucat-o pen­tru că acesta din urnă e susţinut de stat ca să încurajeze producţia dramatică originală. Blaga nu are nevoie de «încu­rajare» ci de lipsă de persecuţie pentru că jucat pe alte scene, se dovedeşte bun chiar tot ce poate fi mai bun. Motivul adus de unii că străinii sunt un public mai inteligent şi pot­­pricepe de Blaga, iar publi­cul român e mai tâmpit şi nu se satisface decât cu vodeviluri un gureşti ne pare ofensator. O altă piesa de Blaga e jucată la Berna şi teatrul român din Clu­j se scuză în scris că nu o joacă pentru că a făcut montare veristă sau naturalistă, ori autorul do­reşte o montare mai stilizată. Şi acel motiv e bun pentru Proşti,­­căci ori­ce regizor or cât de me­­diocru, nu poate concepe montar­ea unei piese decât în linia pe care o dictează textul, afară d­e cazul când vrea să monteze pe Hamlet la smoking. Piesele lui Blaga şi dacă nu întrebi pe autor dar şti să citeşti textul, nu poţi sa le montezi decât în linii simple. Im dau însă seama de toate in­suficienţele de gust şi cap ale re­­giei­■ clujane, dar tea­tritrfeb mai departe cum se face că Teatrul din Bucureşti face apel la pictorul clujan, A Demian pentru monta­rea piesei lui Blaga la București, ■ar teatrul clujan nu vrea să facă anei la acest artist ale cărui ma­chete au fost expuse la Barcelona, ci declară ca a comandat de sute de mii de lei decoruri pentru pie­sa cu care nu se poate juca. După zece ani de­­zile, teatrul clujan merita altă soartă, şi literatura dramatică românească de ase­meni. Credem că aceste fapte ies, din sfera provinciala şi aparţia ţării, şi neutru ,că­­avem o direcţie gene­ral­ă a teatrelor naţionale, cred că, datoria acestei direcţii este să dea teatrelor de provincie îndrumă-' rile de care se arată atâta nevoie — atât ca repertor cât şi ca gust artistic. Şi fireşte prin aceste măsuri prestigiul directorilor pro­vinci­aii nu se va mai compromite ffMeşterul Manole“ in Elveţia „Salammbd“ prostie, erele adrian manie N O­T­P! Reclama in literatură Piaţa literaro-comercială a Bu­dapestei e animată azi de scan­dalul procesului intentat faimo­sului dramaturg Franz Molnár de către o casă de parfumari pentru denigrarea in public a produselor sale. In ultima lui piesă Franz Mol­nár, recomanda într'adevăr, prin replica ţinut interpret folosirea unui parfum bine cunoscut,, ca fiind mai plăcut şi mai puţin cos­tisitor decât altul, pe care a avut imprudenţa să-l numească. Nu interesează desigur prefe­rinţele olfactice ale d-lui Mol­nár, şi nici cronica galantă nu cunoaşte peripeţiile vre­unei a­­venturi cu o fentee a cărei amin­tire parfumată să obsedeze până la indiscreţie nasul sensibilului autor. . E vorba de ceva cu mult mai plat şi mai trist. Franz Molnár a voit pur şi sim­plu să facă reclamă, din motive uşor de înţeles, unei mărci co­merciale. Procedeul nu e nou. S-a întâmplat şi pe la noi, ca vre-o trupă de nevoiaşi, neputân­­du-şi procura o sticlă de şampa­nie reclamată de recuzită, se a­­dresează unei case, obligându-se în schimbul gratuităţii să intro­ducă in text o amabilă frază de reclama. Am văzut de asemeni, şi la noi şi în occident artiste celebre, ori mai puţin celebre semnând subt fotografie o amabilitate pentru ciorapul, pudra ori jartiera pre­ferată. Dar n’am întâlnit până acum un poet care să închine o ba­ladă negustorului său de cravate, nici vre-­un prozator care sa scrie romanul vinurilor pivniţelor din care se adapă. I A introduce amabilităţile re­munerate ori inspirate de raba­­t­­ furnizorilor in chiar opera literară iată un procedeu cu to­tul nou. Căci între libertatea pe care şî-o ia un artist în viaţa parti­culară şi compromisul creaţiei ar­tistice cu reclama, e o deosebire simţitoare. Cu atât mai mult trebuia să sesizeze aceasta autorul aclamat pretutindeni, consacrat de public şi fericit de venituri fabuloase dili tantieme. Procedeul denigrează opera li­terară şi pe autor. Ar fi de do­rit ca instanţele de judecata să condamne pe delicvent la despă­gubiri cât mai copioase pentru ca d. I. Molnár să fie pedepsit pe unde a păcătuit. ««' V. TI­TUS­ ­«X«“ Direct­: SCAILAT FRODA . Re Jean Giraudoux îl poţi­ găsi sigur în birourile „Comisiunii pentru evaluarea pagubelor co­mise de turci în timpul marelui răsboi pe teritoriile Aliaţilor”. Acolo, autorul lui „Siegfried” ne-a făcut aceste interesante des­tăinuiri : „Mi-e egal c­e scriu. Subiectul nu importă. Ştiu că voi introduce tot ce voi dori în cuprinsul po­vestirii. ■ . . . Dispariţia prietenului meu An­dre Dufresney mi-a dat ideea lui „Siegfried”, cartea în care ara introdus criza Franţa-Germania din 1920. Dar aproape nimeni n’a văzut acolo. Franţa şi Ger­mania. In teatru, s’au văzut însă numai ele. Noi suntem adevăraţii scriitori romantici. Ceilalţi erau roman­tici falşi. Noi am realizat, acor­dul între personalitatea noastră şi expresia ei scrisă. Prin trans­­­figuraţia realului ? Nu, nici mă­car... Veţi înţelege,* că exista poate doi adevăraţi romantici : Gérard de Nerval şi Alfred de Vigny. Toţi ceilalţi sunt anti-romantici ! Priviţi dramele lor istorice ! Au început prin a ,inventa decorurile şi apoi au inventat personagii cari să se poată ■ mişca în aceste decoruri..­. Astăzi ,suntem­­ vre­o cincisprezece sau douăzeci , ase­meni romanticilor din secolul al XVIII-lea, Rousseau, Diderot, pe care chestiunea socială şi apro­pierea revoluţiei îi dezorientase, din nefericire. • „ Astăzi, revoluţia socială e fapt împlinit. Ea a dat totul. Se poate vorbi de adaptarea, de perfecţio­narea ei, d­ar nu de-o reîncepere. Putem fi­ mult mai liniştiţi. In societatea actuala scriitorul joacă un rol imens. Fiindcă ba­rierele au căzut Contactul direct între sensibi­litatea scriitorului şi aceea a citi­torului e stabilit înainte era în­tre ei , literatura. Un obstacol teribil, înainte literatura punea o crustă asupra sensibilităţii ro­manticilor. Şi această crustă stră­lucitoare acoperea totul. De cele mai mul­te ori, de altfel, ea nu a­­coperea nimic... Şi cum nimeni nu se gândea s’o spargă... Noi am suprimat crusta. Astăzi, fabricantul de automobile şi far­macistul, industriaşul şi comer­ciantul, primesc orice lucru im­primat, Valery şi Vautel, fără să facă mare deosebire. Pentru ei literatura a devenit material do­cumentar. Ei înţeleg sau nu înţeleg. Dar când nu înţeleg, ei nu-l mai a­­cu­ză pe autor, ei pe sine însuşi. Literatura s’a încorporat vieţii. A fi scriitor înseamnă, în fine, a avea o profesiune, o profesiune nobilă, dar o adevărată profe­siune. Trebuesc aptitudini spe­ciale şi o valoare morală. In­fluenţa nu există decât cu acest preţ. Valoarea estetică nu con­tează sau când contează, ea n’are nici un efect. Azi nu mai de­scriem epoca noastră pentru a o descrie. Arta pentru artă, impo­sibil. O descriem pentru a ne ex­primă câ­t mai perfect, cât mai com­plect posibil. Orice stil care nu corespunde sensibilităţii scrii­torului, care nu e cre­­at de ea, orice stil-eisvelopă slăbeşte cele mai bune cârţi-Scrisul profesoral al Franţei strică întregii sale opere... Sa­­lammbo este o imensă prostie, e­­xecutată de bin­a credinţă, ceea ce o face foarte mişcătoare...” este o imensă Jean Gh­an­aom De vorbă cu autorul lui „Siegfried“. — Arta pentru artă e imposibil. — Rolul scriitorului în societatea de astăzi — Romanticii de eri și de azi Principesa Romano, recte d­-na Marioara Voiculescu. — şi-a invi­tat cunoscuţii, prietenii, „lumea bine“­ la o mare serată cu prilejul alegere! ca Mitropolit al ţarei, a lui George Calboreanu... Serata, cu adevărat dansantă, are loc pe scena Teatrului Naţio­nal, despărţită, pentru circum­stanţă, în trei saloane, proprieta­tea principesei... Primul salon, o încăpere decentă, e chiar în faţa spectatorilor, şi e despărţită de al doilea, prin uşi de sticlă şi o per­dea groasă... Cel de al doilea sac­­on e mai sus ca celalalt ,­­aşezat pe trape, până la care ajungi cu scări, serveşte propriu zis drept sală de dans... palmieri, două ca­napele, l­imb­­ă multă, cu­loare., Iar al treilea salon e în fund... Sim­plu, aproape nevăzut de public... Cum se construeşte acest salon , în mai puţin de cinci minute, e foarte uşor ce ghicit. De sus, se lasă, cu frânghfi, tavanele... Lu­crătorii aşează culisele,, mobila, iar pentru sala de dans, aşează, una lângă alta, un­ soia de bănci joase... Candelabrul cade de sus, din tavanul scenei şi se furişează dis­cret printr’o deschizătură a ta­vanului propriu zis al salonului... Jazzul e aşezat în stânga culi­se­lor, Alexiu, şeful muzicei Tea­trului Naţional, dirijează... A di­rija e un fel de a spune. Fiindcă în realitate, totul este aici mo­mentul când muzica trebue să cânte mai tare, mai încet, sau să înceteze. De exemplu, când uşa ce desparte cele două saloane din faţă se deschide, muzica trebue să cânte mai tare pentru a da spectatorilor impresia că melodia a răsbit... Iar când uşa se inche­te, muzica trebue să cânte în surdină pentru a da impresia că se aude încet, din cealaltă încăpere în­chisă... ! In salonul de dans al principe­sei Rod­ano perechile invitate, sunt tineri actori ai Naţionalului şi elevi de conservator... Unii în fracuri, alţii în uniforme mili­tare... Există, astfel, un subloco­tenent de roşiori şi unul de ma­rină, cari dansează aproape tot • •• timpul cu invitatele... Şi în timp ce în primul salon, com­andorul Dinu se duce pe Magda, soţie iu­bitoare ameţita de cuvintele lui Bălţăţeanu, în cel de al doilea sa­lon, printre perechile ce dansea­ză, defilează, mimând convorbiri, d-nele loto Ionescu, N­ataşa A­­lexandra d-pii Gr. Mărculescu, Finteşteanu, Amigdalis, şi un tri­mis al Vaticanului in frumoase sirae violete... F­inteşteanu poartă, impozant, monoclu şi rivalizează cu subloco­tenentul de roşiori... Ajuns în cu­lise­. F­inteşteanu socoteşte câte roluri de gazetar a jucat... Fiind­că de la o vrem© încoace joacă nu­mai gazetari. Dar, tipuri de li­chele, escroci.­.. ~rr „Sa vezi, — spune Finteştea­­nu — rolurile astea însă plac. Şi ştii de ce ? __ 9 9 — „Fiindcă tipii au un merit , sunt tot ce vrei, dar sunt şi... inte­ligenţi ! * De la primul spectacol al „Via­­relui duhovnic“ pe scena Teatru­lui Naţion­al, o singură categorie d­e oameni e profund nemul­țu­­mită de lucrarea d-lui Victor Ef­­timiu. Sunt pompierii. In actul al treilea, stau smirnă. De vină sunt (Continuare în pag. Ilf.a coloana 4.a sus) R nnrtsii!­ta tf^swt »I * .* ••• D-na M. Voiculescu w JL DC St Nl­nlflC Cine nu-1 cunoaşte pe sfântul cu barbă albă ca zahărul, cu o e- Vîsnghelie în mâna stân­gă, iar cu degetele manei drepte, crucifi­cate, in semn de binecuvântare ? . Ei bine, el e patronul meu ! Mai îndreptăţit ca oricare al­tul în ajunul Sf. Niculae, mi-am pus­ ghetele la fereastră. E un o­­biceiu vechi, pe care Fam prac­ticat şi eu de când eram mic, şi Fam continuat cu precizie în fie­care an. Fiindcă Sf. Niculae, nici­odată nu mi-a neglijat... ghetele, întotdeauna mi le încărca cu tot felul de lucruri, cari mai­­utile, cari mai puţin utile, în sfârşit îmi punea omul, adică sfântul, ce cre­dea d-lui, că-mi face plăcere... ...Şi, calul de dar nu se caută îa dinţi! Aşa că n’am­ protestat nici când mi-a adus acum un an, printre altele şi „Babilon”, şi nici când mi-a adrus două bilete de favoare la Teatrul Popular. Des­pre „Babilon” mi-am zis : — S Si­­­gur ca moșu'­ nu l’a citit dar i-o fi spus Magdalena că-i frumos”... ...Iar despre" biletele dela Popu­lar ’ „Se vede treaba că d. Sân-Georgiu ne mai având cui trimite bilete de favoare pe pă­mânt, a început să le trimeata și în cer, doar, doar să-­i vie cineva la­ teatru”... ...Astăzi însă, Sf. Niculae m’a decepţionat! In locul darurilor cu care mă obişnuise mi-a lăsat în ghete numai următoarea scri­soare : Taică Fiule, iartă-mă te rog că n’am să-ţi pot fi agreabil în acest an, dar fondurile nu-mi permit a face cheltueli. Ca şi pe pământ şi la noi în Cer, e o criză teribilă. Sf. Anton, care mă împrumuta când aveam nevoe de bani, de astă­dată m’a refuzat categoric. Am a­­pelat la Sf IILe. Confratele meu a vrut sa mă servească; dar, a dat cu­... tunul şi n’a găsit nici un franc... Aşa dar, te rog să ma ertî şi sa fii convins de intenţiile mele cele mai bune. SF. NICOLAE ...Ce e drept a fost o lovitură destul de neaşteptată, dar am su­­por­tat-o. Speranţa îmi era în cele­lalte persoane, recte, în darurile lor. ...Şi aceste daruri nu intar­ziara­ sa-mi vie . METRESA MEA îmi oferi ca de obiceiu, o porţie de GOGOŞI. NEVASTA-MEA, îmi oferi tot ca de obiceiu, o porţie de SE­MINŢE. SOACRA­ MEA, îmi dete o porţie de PAPARA. NENEA STANCIU mi-a ofe­rit ..NIŞTE FLACOANE”. MAIE SMARA, o cutie de „CONSERVE”. MIU­ DRAGOMIRESCU, o por­ţie de „PELTEA”. .„Şi astea au fost toate cadou­rile pe cari le-am primit de ziua mea. ■ Printre nenumăratele scrisori de felicitare cari mi-au fost tri­mise, mi-a făcut o deosebită plă­­cere numai telegrama de mai jos: SINCERE SĂRUTĂRI­­ •­­ MADGEARU Acum să vă spun ce fericire e pentru cineva, atunci când îşi are ziua onomastică. Aştepţi un an întreg acest eveniment, ca să-ţi închiriezi urechile tuturor prie­tenilor, să ţi le tragă cu furia şi convingerea cu care un poet mo­dernist trage pe dracul de coadă... Cam­ simt preocupările şi înda­toririle acelui care îşi serbează onomastica ? îl Cu o zi înainte să se împru­mute de unde o şti cu 20.000 de lei. 2) Tot cu o zi înainte, să invite la el acasă pe toţi prietenii, ru­dele şi cunoscuţii­­. 5) In dimineaţa zilei onomas­tice, să se arate gentil cu jupâ­­neasa, bucătăreasa, şi amanţii lor reciproci, cu gardistul de noapte şi cel de zi, cu servitorul de la in­stituţia unde lucrează, cu zarza­vagiul, cu factorul poştal şi cu lăptarul, cari vin toţi să-l felicite. Tot­odată e obligat să dea câte un bacşiş bun fiecăruia dintre, a­­ceştia, pentru atenţia arătată. 4) Să achite la croitoreasă ro­chia nouă cumpărată de nevas­îContinuare în pagina s­a­, coloanele 4—5 jos) Chestii de actualitate PAGINI * DUMINICA * DECEMBRIE 1929 Te doare capul si stomacul? KOPROL singur este leacul. Tairoil ameninţat de noul com­i­­sar al poporului pentru instrucţie publică Noul comisar pentru instrucţia publică Bubnov­ şi-a inaugurat activitatea printr-o serie de ame­ninţări adresate fruntaşilor miş­cării artistice şi intelectuale­­ din Rusia Sovietică. Astfel el l-a mustrat pe preşe­dintele comitetului repertoriului teatral Pikel pentru neglijarea a­­tribu­­ţiuiţilor sale. Această mustrare a fost provo­cată de premiera piesei «Natalia Tarpova» la teatrul Tairoff­ din Moscova. Aceasta piesa este con­siderată în cercurile comuniste drept contrarevoluţionara. In ur­ma protestelor comuniştilor inte­grali, piesa a fost scoasă din re­pertoriu. Tot­odată Rubnov la amenin­ţat în mod public pe Tairoff pen­tru atitudinea sa, am­eninţându-l cu in­chiderea teatrului său din Moscova. Interesant e că ziarul «Verer­­naia Moscova» vorbește de un «ucaz» al comisarului Bubnov împotriva pieselor anticomuniste. După cum se ştie sistemul «uca­zului», era practicat în vremea ţa­ristă în Rusia. Tairoff Ciclul „Fantome“ de 9. Hauptmann a obţinut un succes triumfal la Burgtheater Marţi seara a avut loc la „Burg­­theater” premiera pieselor „Ma­sca neagra” şi „Cavalcada vrăji­toarelor” de Gerhart Hauptmann care alcătuesc un ciclu intitulat „Fantome". Aceste piese sunt cele mai re­cente lucrări dramatice ale cele­brului scriitor german şi premie­­­ra lor a fost aşteptată cu vădit­­ interes de publicul german. Pre­miera de la Burgtheater­ a fost cu adevărat un mare eveniment ar­tistic şi literar cu caracter inter­na­ţional. Acţiunea ambelor piese se des­făşoară întro atmosferă bizara de mister și groază cu o intensitate dramatică extraordinară care cla­sifică noile lucrări dramatice ale lui Hauptmann între cele mai bune piese reprezentate în ultimii ani. In „Cavalcada vrăjitoarelor” ro­lul" principal e interpretat de Al­bert Heine cunoscutul societar al Burnstheater.uhri. Celelalte roluri au fost create de actorii Tressler, May și de d-na Senders. In „Masca neagră" au jucat principalele roluri d-na Wohlge­muth, și d-nii Paul­­ Hartmann, Hennings, Tressler, Aslan şi Rei­mers. Ambele piese, jucate în­­ regia lui Hans Brahms și cu decorurile lui Strrtad au obținut un succes triumfal. ih! * vn V r ß' (\ iá ! ■'sa®'.'-iîâi' 1 pib:;Y) R. C. Sheriff acuzat da plagiat Nu se putea ca un succes ,atât de mare şi neprevăzut ca al piesei „­Jour­ney’s f­nd“, de Sheriff, sa nu dea loc şi la o acuzaţie de plagiat. Ea s’a produs, într’adevăr, şi ziarele eur­opei­e o comenteză cu mult scepti­­cism. Acuzaţia vine din America, din par­­tea scriitoarei Burke Sherman, care pretinde că lucrarea lui Sheriff e pla­giată după piesa ei „Flggs and Fla­­wers“. Ea l-a­ dat î­n judecata şi pe im­pre­­sarul Gilbert Stiller, cerând, în pri­mul rând o despăgubire de 200.000 dolari şi apoi o participare la toate tantiemele trecute şi viitoare. Presa engleză se ocupă pe larg de acuzaţia adusă lui R. C. Sheriff, luând apărarea lui Sheriff. Direcţiunea teatrului unde se repre­zintă piesa lui Sherifff ,a publicat, un­­com­unicat în care anunţă că paini in prezent nu a loat", informată.' 1« mod. oficial de o acţiune ce s-ar, fi inten­­­­tat împotriva lui Sheriff. Acordând un i­tterview,express zia­rului „Observer“, Sheriff a declarat că nu a cunoscut nici­odată o piesă intitulată „Steaguri şi Flori“ şi nici o autoare Miss Shermartn. Sheriff dovedeşte cu însemnările sale zilnice din­ timpul războiului, că sceri de redate în piesa sa .jou­rk­ey’s Erii“ Sunt dramatizarea, întâmplărilor sale din război. Toate f­­aiegațiuihile'■ cuprinse,' în­ p­am­­fletele • răspândite de­­Miss - Sherăiarm surit iconsiderate, de ’ Sheriff ca ; insi­­nuări neîntemeiate. ' ' Interesant e că pamfletele se­ oferă gratuit­ publicu­lu­i­ care face 'toboda îa casa teatrelor din, New,York, și Lon­d­ra unde se reprezintă piesa lui Sheriff. Dr. Nansen, cunoscutul pacifist nor­­vegiani, a­­asistat la reprezentarea pie­sei lui Sheriff, la OSlo. După premieră, Na­men a declarat : „Drama e, magistral realizată. Ea redă impresionant • adevărattul aspect al războiului, şi. fiecare air trebui să o vadă. Dacă te gândeşti • că viitoru­l războiu vă fi cu mult mai brutal, este de necrezut că lumea nu­ ‘se strădueşte să înlăture p'critra totdeauna ' războ­iul“.­­ ‘­­ Oricum, „Journey’s End“ rămâne cea mai bu­nă piesă1 ’pentru propa­­gardă pacifistă. ------0x0 —----- D­em­poziţis VAartea topii are la Praga In frumosul palat al Bibliotecii Comunale, s’a deschis zilele ace­stea (1 Decembrie), o expoziţie a cărţilor pentru Copii. Expoziţia are câteva secţiuni, cari cuprind diferite categorii, de cărţi : po­veşti, poezii, romane, cărţi ’ ilus­trate,­­ etc. Expoziţia a fost orga­nizată de Institutul de Educaţie Masaryk­a şi la deschiderea ei au participat numeroşi reprezentanţi ai cercurilor literare, pedagogice, editoriale şi sociale.

Next