Rampa, decembrie 1929 (Anul 14, nr. 3561-3583)
1929-12-08 / nr. 3567
'ANUL XIV, No 3567 eeoAOTu. administrate ATELIERELE' GRAFICa iTRADA SAf?lNOAI^ V V ■ » ■ * • M •w/M «a li xm^as Din cuşca sufleorului SPIRITE. Ofiţerii unui regiment, adunaţi acorsă la colonelul lor, se distrau cu jocuri de societate. Un obiect de artă, gfi f"IC (lUTZiit dC€ltlî(Z VQ- T(l$ punde in chipul cel mai spiritual. ia* ■următoarea întrebare pusă de colo., n.el. — Ge -e mai. . plăcut în viaţă ? ' :'~■ 'Si... efecttl de and fu dălugat de locotenentul X, care m ilaritatea generală răspunse : , Găsesc că tot ce-i mai plăcut, e să-ţi faci datoria conjugală / întors acasă, locotenentul, povesti sofiei sale în amănunt serata dela ca. Ionel, dar nu îndrăzni să-şi mărturisească răspunsul, şi îi spuse : — «4 fi răspuns că tot cei mai plăcut in viată, e să te duci la biserică. —, Frumos răspuns? exclamă sofia, dar mă cam mir că vai putut da, tocmai tu. Peste o săptămână, avu loc un prânz la colonel, fie astădată, fură invitate şi soţiile ofiţerilor. NevaSia locotenentului, fu așezată lângă colonel, care• tot timpul lăuda spiritul. locotenentului. Bărbatul d.tale c Intri adevăr un om de .spirit și i.am apreciat foarte mult răspunsul... — cred că s’a lăudat, d-le colonel !—‘■ Cum ? — Va ! De cănd îl cunosc abia da. 6& a fost de trei ori. Prima oară a fost ta ziua munţii; era deci obligat. A doua oară n’astatpănă la sfârşit şi ai trei oară a adormit imediat. SPICUIRI O împrejurare fericită ne-a pus in posesiunea unui mic manual, apărut acum 60 de ani, intitulat „Soacrele“şi dedicat „tuturor fraţilormei de suferinţă,". .de „un ginere Spicuim., în cele ce urmează, câteva perle din, această cărticică: ' Soacră-ta a căzut în apă, — acesta e un accident; ea e salvata, — aceasta e o nenorocire. 1Ducele de Bairaondi dă un mare dl. neu de gală. E un ger năprasnic 'afară și curtea palatului ducal e un adevărat loc de patinaj. Unul din oaspeţi alunecă, cade. Se ridică cu mare greutate, şi cu ţinuta foarte deranjată in,, iră în salon. — E oarecum foarte greu să ajungă cineva aci, zise el, silind u-se să nu schioapăte.. De ce nu pui «â*cureţe ghiaţa din curte, dragă duce? —’S st, tăcere, răspunse ducele, ăta nu știi... — Ce să știu ? Și ducele răspunse, șoptind: — Soacră-mea vine și dânsa la dineu.. CUVÂNTARE CARE NU CONSOLEAZĂ Ești tristi prietene. — Viue la cimitir. — Ai pierdut pe cineva din familie? Da... pe soacră.mea.— Crede,mă... sunt adânc înfluierat... nondoleanțeie melci.. — O, nu, asta mă face să fiu îngândurat. Cuvântarea popei mia îngrozit. — Dar ce a spus părintele ? — A spus: nu piai plângeți, f vă veți reîntâlni în ceruri!. m . Poetului Lucian Blaga i se reprezintă cu succes piesele pe stâng stigihe în vreme ce teatrul ardelean ocheşte găsind mai nemerit sa joace vodeviluri adaptate din ungureşte. E probabil că societatea autorilor dramatici români va găsi de cuviinţă să se ocupe de năpăstuirea pieselor originale în teatrele de provincie cumpănind faptele pentru care e tipic cazul poetului Blaga. i?î tibar Ardealul nu străluceşte prin o abundenţă prea mare de literaţi deşi în această, provincie orice om care a reuşit să agonie gospodărie se socoteşte ca făcând parte din «inteligenţă». Teatrul unguresc a jucat acum câţiva ani piesa «Zemolxe» a dlui Lucian Blaga, iar teatrul românesc din Cluj nu s-a jucat-o pentru că acesta din urnă e susţinut de stat ca să încurajeze producţia dramatică originală. Blaga nu are nevoie de «încurajare» ci de lipsă de persecuţie pentru că jucat pe alte scene, se dovedeşte bun chiar tot ce poate fi mai bun. Motivul adus de unii că străinii sunt un public mai inteligent şi potpricepe de Blaga, iar publicul român e mai tâmpit şi nu se satisface decât cu vodeviluri un gureşti ne pare ofensator. O altă piesa de Blaga e jucată la Berna şi teatrul român din Cluj se scuză în scris că nu o joacă pentru că a făcut montare veristă sau naturalistă, ori autorul doreşte o montare mai stilizată. Şi acel motiv e bun pentru Proşti,căci orice regizor or cât de mediocru, nu poate concepe montarea unei piese decât în linia pe care o dictează textul, afară de cazul când vrea să monteze pe Hamlet la smoking. Piesele lui Blaga şi dacă nu întrebi pe autor dar şti să citeşti textul, nu poţi sa le montezi decât în linii simple. Im dau însă seama de toate insuficienţele de gust şi cap ale regiei■ clujane, dar teatritrfeb mai departe cum se face că Teatrul din Bucureşti face apel la pictorul clujan, A Demian pentru montarea piesei lui Blaga la București, ■ar teatrul clujan nu vrea să facă anei la acest artist ale cărui machete au fost expuse la Barcelona, ci declară ca a comandat de sute de mii de lei decoruri pentru piesa cu care nu se poate juca. După zece ani dezile, teatrul clujan merita altă soartă, şi literatura dramatică românească de asemeni. Credem că aceste fapte ies, din sfera provinciala şi aparţia ţării, şi neutru ,căavem o direcţie generală a teatrelor naţionale, cred că, datoria acestei direcţii este să dea teatrelor de provincie îndrumă-' rile de care se arată atâta nevoie — atât ca repertor cât şi ca gust artistic. Şi fireşte prin aceste măsuri prestigiul directorilor provinciaii nu se va mai compromite ffMeşterul Manole“ in Elveţia „Salammbd“ prostie, erele adrian manie N OTP! Reclama in literatură Piaţa literaro-comercială a Budapestei e animată azi de scandalul procesului intentat faimosului dramaturg Franz Molnár de către o casă de parfumari pentru denigrarea in public a produselor sale. In ultima lui piesă Franz Molnár, recomanda într'adevăr, prin replica ţinut interpret folosirea unui parfum bine cunoscut,, ca fiind mai plăcut şi mai puţin costisitor decât altul, pe care a avut imprudenţa să-l numească. Nu interesează desigur preferinţele olfactice ale d-lui Molnár, şi nici cronica galantă nu cunoaşte peripeţiile vreunei aventuri cu o fentee a cărei amintire parfumată să obsedeze până la indiscreţie nasul sensibilului autor. . E vorba de ceva cu mult mai plat şi mai trist. Franz Molnár a voit pur şi simplu să facă reclamă, din motive uşor de înţeles, unei mărci comerciale. Procedeul nu e nou. S-a întâmplat şi pe la noi, ca vre-o trupă de nevoiaşi, neputându-şi procura o sticlă de şampanie reclamată de recuzită, se adresează unei case, obligându-se în schimbul gratuităţii să introducă in text o amabilă frază de reclama. Am văzut de asemeni, şi la noi şi în occident artiste celebre, ori mai puţin celebre semnând subt fotografie o amabilitate pentru ciorapul, pudra ori jartiera preferată. Dar n’am întâlnit până acum un poet care să închine o baladă negustorului său de cravate, nici vre-un prozator care sa scrie romanul vinurilor pivniţelor din care se adapă. I A introduce amabilităţile remunerate ori inspirate de rabat furnizorilor in chiar opera literară iată un procedeu cu totul nou. Căci între libertatea pe care şî-o ia un artist în viaţa particulară şi compromisul creaţiei artistice cu reclama, e o deosebire simţitoare. Cu atât mai mult trebuia să sesizeze aceasta autorul aclamat pretutindeni, consacrat de public şi fericit de venituri fabuloase dili tantieme. Procedeul denigrează opera literară şi pe autor. Ar fi de dorit ca instanţele de judecata să condamne pe delicvent la despăgubiri cât mai copioase pentru ca d. I. Molnár să fie pedepsit pe unde a păcătuit. ««' V. TITUS «X«“ Direct: SCAILAT FRODA . Re Jean Giraudoux îl poţi găsi sigur în birourile „Comisiunii pentru evaluarea pagubelor comise de turci în timpul marelui răsboi pe teritoriile Aliaţilor”. Acolo, autorul lui „Siegfried” ne-a făcut aceste interesante destăinuiri : „Mi-e egal ce scriu. Subiectul nu importă. Ştiu că voi introduce tot ce voi dori în cuprinsul povestirii. ■ . . . Dispariţia prietenului meu Andre Dufresney mi-a dat ideea lui „Siegfried”, cartea în care ara introdus criza Franţa-Germania din 1920. Dar aproape nimeni n’a văzut acolo. Franţa şi Germania. In teatru, s’au văzut însă numai ele. Noi suntem adevăraţii scriitori romantici. Ceilalţi erau romantici falşi. Noi am realizat, acordul între personalitatea noastră şi expresia ei scrisă. Prin transfiguraţia realului ? Nu, nici măcar... Veţi înţelege,* că exista poate doi adevăraţi romantici : Gérard de Nerval şi Alfred de Vigny. Toţi ceilalţi sunt anti-romantici ! Priviţi dramele lor istorice ! Au început prin a ,inventa decorurile şi apoi au inventat personagii cari să se poată ■ mişca în aceste decoruri... Astăzi ,suntem vreo cincisprezece sau douăzeci , asemeni romanticilor din secolul al XVIII-lea, Rousseau, Diderot, pe care chestiunea socială şi apropierea revoluţiei îi dezorientase, din nefericire. • „ Astăzi, revoluţia socială e fapt împlinit. Ea a dat totul. Se poate vorbi de adaptarea, de perfecţionarea ei, dar nu de-o reîncepere. Putem fi mult mai liniştiţi. In societatea actuala scriitorul joacă un rol imens. Fiindcă barierele au căzut Contactul direct între sensibilitatea scriitorului şi aceea a cititorului e stabilit înainte era între ei , literatura. Un obstacol teribil, înainte literatura punea o crustă asupra sensibilităţii romanticilor. Şi această crustă strălucitoare acoperea totul. De cele mai multe ori, de altfel, ea nu acoperea nimic... Şi cum nimeni nu se gândea s’o spargă... Noi am suprimat crusta. Astăzi, fabricantul de automobile şi farmacistul, industriaşul şi comerciantul, primesc orice lucru imprimat, Valery şi Vautel, fără să facă mare deosebire. Pentru ei literatura a devenit material documentar. Ei înţeleg sau nu înţeleg. Dar când nu înţeleg, ei nu-l mai acuză pe autor, ei pe sine însuşi. Literatura s’a încorporat vieţii. A fi scriitor înseamnă, în fine, a avea o profesiune, o profesiune nobilă, dar o adevărată profesiune. Trebuesc aptitudini speciale şi o valoare morală. Influenţa nu există decât cu acest preţ. Valoarea estetică nu contează sau când contează, ea n’are nici un efect. Azi nu mai descriem epoca noastră pentru a o descrie. Arta pentru artă, imposibil. O descriem pentru a ne exprimă cât mai perfect, cât mai complect posibil. Orice stil care nu corespunde sensibilităţii scriitorului, care nu e creat de ea, orice stil-eisvelopă slăbeşte cele mai bune cârţi-Scrisul profesoral al Franţei strică întregii sale opere... Salammbo este o imensă prostie, executată de bina credinţă, ceea ce o face foarte mişcătoare...” este o imensă Jean Ghanaom De vorbă cu autorul lui „Siegfried“. — Arta pentru artă e imposibil. — Rolul scriitorului în societatea de astăzi — Romanticii de eri și de azi Principesa Romano, recte d-na Marioara Voiculescu. — şi-a invitat cunoscuţii, prietenii, „lumea bine“ la o mare serată cu prilejul alegere! ca Mitropolit al ţarei, a lui George Calboreanu... Serata, cu adevărat dansantă, are loc pe scena Teatrului Naţional, despărţită, pentru circumstanţă, în trei saloane, proprietatea principesei... Primul salon, o încăpere decentă, e chiar în faţa spectatorilor, şi e despărţită de al doilea, prin uşi de sticlă şi o perdea groasă... Cel de al doilea sacon e mai sus ca celalalt ,aşezat pe trape, până la care ajungi cu scări, serveşte propriu zis drept sală de dans... palmieri, două canapele, limbă multă, culoare., Iar al treilea salon e în fund... Simplu, aproape nevăzut de public... Cum se construeşte acest salon , în mai puţin de cinci minute, e foarte uşor ce ghicit. De sus, se lasă, cu frânghfi, tavanele... Lucrătorii aşează culisele,, mobila, iar pentru sala de dans, aşează, una lângă alta, un soia de bănci joase... Candelabrul cade de sus, din tavanul scenei şi se furişează discret printr’o deschizătură a tavanului propriu zis al salonului... Jazzul e aşezat în stânga culiselor, Alexiu, şeful muzicei Teatrului Naţional, dirijează... A dirija e un fel de a spune. Fiindcă în realitate, totul este aici momentul când muzica trebue să cânte mai tare, mai încet, sau să înceteze. De exemplu, când uşa ce desparte cele două saloane din faţă se deschide, muzica trebue să cânte mai tare pentru a da spectatorilor impresia că melodia a răsbit... Iar când uşa se inchete, muzica trebue să cânte în surdină pentru a da impresia că se aude încet, din cealaltă încăpere închisă... ! In salonul de dans al principesei Rodano perechile invitate, sunt tineri actori ai Naţionalului şi elevi de conservator... Unii în fracuri, alţii în uniforme militare... Există, astfel, un sublocotenent de roşiori şi unul de marină, cari dansează aproape tot • •• timpul cu invitatele... Şi în timp ce în primul salon, comandorul Dinu se duce pe Magda, soţie iubitoare ameţita de cuvintele lui Bălţăţeanu, în cel de al doilea salon, printre perechile ce dansează, defilează, mimând convorbiri, d-nele loto Ionescu, Nataşa Alexandra d-pii Gr. Mărculescu, Finteşteanu, Amigdalis, şi un trimis al Vaticanului in frumoase sirae violete... Finteşteanu poartă, impozant, monoclu şi rivalizează cu sublocotenentul de roşiori... Ajuns în culise. Finteşteanu socoteşte câte roluri de gazetar a jucat... Fiindcă de la o vrem© încoace joacă numai gazetari. Dar, tipuri de lichele, escroci... ~rr „Sa vezi, — spune Finteşteanu — rolurile astea însă plac. Şi ştii de ce ? __ 9 9 — „Fiindcă tipii au un merit , sunt tot ce vrei, dar sunt şi... inteligenţi ! * De la primul spectacol al „Viarelui duhovnic“ pe scena Teatrului Naţional, o singură categorie de oameni e profund nemulțumită de lucrarea d-lui Victor Eftimiu. Sunt pompierii. In actul al treilea, stau smirnă. De vină sunt (Continuare în pag. Ilf.a coloana 4.a sus) R nnrtsii!ta tf^swt »I * .* ••• D-na M. Voiculescu w JL DC St NlnlflC Cine nu-1 cunoaşte pe sfântul cu barbă albă ca zahărul, cu o e- Vîsnghelie în mâna stângă, iar cu degetele manei drepte, crucificate, in semn de binecuvântare ? . Ei bine, el e patronul meu ! Mai îndreptăţit ca oricare altul în ajunul Sf. Niculae, mi-am pus ghetele la fereastră. E un obiceiu vechi, pe care Fam practicat şi eu de când eram mic, şi Fam continuat cu precizie în fiecare an. Fiindcă Sf. Niculae, niciodată nu mi-a neglijat... ghetele, întotdeauna mi le încărca cu tot felul de lucruri, cari maiutile, cari mai puţin utile, în sfârşit îmi punea omul, adică sfântul, ce credea d-lui, că-mi face plăcere... ...Şi, calul de dar nu se caută îa dinţi! Aşa că n’am protestat nici când mi-a adus acum un an, printre altele şi „Babilon”, şi nici când mi-a adrus două bilete de favoare la Teatrul Popular. Despre „Babilon” mi-am zis : — S Sigur ca moșu' nu l’a citit dar i-o fi spus Magdalena că-i frumos”... ...Iar despre" biletele dela Popular ’ „Se vede treaba că d. Sân-Georgiu ne mai având cui trimite bilete de favoare pe pământ, a început să le trimeata și în cer, doar, doar să-i vie cineva la teatru”... ...Astăzi însă, Sf. Niculae m’a decepţionat! In locul darurilor cu care mă obişnuise mi-a lăsat în ghete numai următoarea scrisoare : Taică Fiule, iartă-mă te rog că n’am să-ţi pot fi agreabil în acest an, dar fondurile nu-mi permit a face cheltueli. Ca şi pe pământ şi la noi în Cer, e o criză teribilă. Sf. Anton, care mă împrumuta când aveam nevoe de bani, de astădată m’a refuzat categoric. Am apelat la Sf IILe. Confratele meu a vrut sa mă servească; dar, a dat cu... tunul şi n’a găsit nici un franc... Aşa dar, te rog să ma ertî şi sa fii convins de intenţiile mele cele mai bune. SF. NICOLAE ...Ce e drept a fost o lovitură destul de neaşteptată, dar am suportat-o. Speranţa îmi era în celelalte persoane, recte, în darurile lor. ...Şi aceste daruri nu intarziara sa-mi vie . METRESA MEA îmi oferi ca de obiceiu, o porţie de GOGOŞI. NEVASTA-MEA, îmi oferi tot ca de obiceiu, o porţie de SEMINŢE. SOACRA MEA, îmi dete o porţie de PAPARA. NENEA STANCIU mi-a oferit ..NIŞTE FLACOANE”. MAIE SMARA, o cutie de „CONSERVE”. MIU DRAGOMIRESCU, o porţie de „PELTEA”. .„Şi astea au fost toate cadourile pe cari le-am primit de ziua mea. ■ Printre nenumăratele scrisori de felicitare cari mi-au fost trimise, mi-a făcut o deosebită plăcere numai telegrama de mai jos: SINCERE SĂRUTĂRI • MADGEARU Acum să vă spun ce fericire e pentru cineva, atunci când îşi are ziua onomastică. Aştepţi un an întreg acest eveniment, ca să-ţi închiriezi urechile tuturor prietenilor, să ţi le tragă cu furia şi convingerea cu care un poet modernist trage pe dracul de coadă... Cam simt preocupările şi îndatoririle acelui care îşi serbează onomastica ? îl Cu o zi înainte să se împrumute de unde o şti cu 20.000 de lei. 2) Tot cu o zi înainte, să invite la el acasă pe toţi prietenii, rudele şi cunoscuţii. 5) In dimineaţa zilei onomastice, să se arate gentil cu jupâneasa, bucătăreasa, şi amanţii lor reciproci, cu gardistul de noapte şi cel de zi, cu servitorul de la instituţia unde lucrează, cu zarzavagiul, cu factorul poştal şi cu lăptarul, cari vin toţi să-l felicite. Totodată e obligat să dea câte un bacşiş bun fiecăruia dintre, aceştia, pentru atenţia arătată. 4) Să achite la croitoreasă rochia nouă cumpărată de nevasîContinuare în pagina sa, coloanele 4—5 jos) Chestii de actualitate PAGINI * DUMINICA * DECEMBRIE 1929 Te doare capul si stomacul? KOPROL singur este leacul. Tairoil ameninţat de noul comisar al poporului pentru instrucţie publică Noul comisar pentru instrucţia publică Bubnov şi-a inaugurat activitatea printr-o serie de ameninţări adresate fruntaşilor mişcării artistice şi intelectuale din Rusia Sovietică. Astfel el l-a mustrat pe preşedintele comitetului repertoriului teatral Pikel pentru neglijarea atribuţiuiţilor sale. Această mustrare a fost provocată de premiera piesei «Natalia Tarpova» la teatrul Tairoff din Moscova. Aceasta piesa este considerată în cercurile comuniste drept contrarevoluţionara. In urma protestelor comuniştilor integrali, piesa a fost scoasă din repertoriu. Totodată Rubnov la ameninţat în mod public pe Tairoff pentru atitudinea sa, ameninţându-l cu inchiderea teatrului său din Moscova. Interesant e că ziarul «Verernaia Moscova» vorbește de un «ucaz» al comisarului Bubnov împotriva pieselor anticomuniste. După cum se ştie sistemul «ucazului», era practicat în vremea ţaristă în Rusia. Tairoff Ciclul „Fantome“ de 9. Hauptmann a obţinut un succes triumfal la Burgtheater Marţi seara a avut loc la „Burgtheater” premiera pieselor „Masca neagra” şi „Cavalcada vrăjitoarelor” de Gerhart Hauptmann care alcătuesc un ciclu intitulat „Fantome". Aceste piese sunt cele mai recente lucrări dramatice ale celebrului scriitor german şi premiera lor a fost aşteptată cu vădit interes de publicul german. Premiera de la Burgtheater a fost cu adevărat un mare eveniment artistic şi literar cu caracter internaţional. Acţiunea ambelor piese se desfăşoară întro atmosferă bizara de mister și groază cu o intensitate dramatică extraordinară care clasifică noile lucrări dramatice ale lui Hauptmann între cele mai bune piese reprezentate în ultimii ani. In „Cavalcada vrăjitoarelor” rolul" principal e interpretat de Albert Heine cunoscutul societar al Burnstheater.uhri. Celelalte roluri au fost create de actorii Tressler, May și de d-na Senders. In „Masca neagră" au jucat principalele roluri d-na Wohlgemuth, și d-nii Paul Hartmann, Hennings, Tressler, Aslan şi Reimers. Ambele piese, jucate în regia lui Hans Brahms și cu decorurile lui Strrtad au obținut un succes triumfal. ih! * vn V r ß' (\ iá ! ■'sa®'.'-iîâi' 1 pib:;Y) R. C. Sheriff acuzat da plagiat Nu se putea ca un succes ,atât de mare şi neprevăzut ca al piesei „Journey’s fnd“, de Sheriff, sa nu dea loc şi la o acuzaţie de plagiat. Ea s’a produs, într’adevăr, şi ziarele europeie o comenteză cu mult scepticism. Acuzaţia vine din America, din partea scriitoarei Burke Sherman, care pretinde că lucrarea lui Sheriff e plagiată după piesa ei „Flggs and Flawers“. Ea l-a dat în judecata şi pe impresarul Gilbert Stiller, cerând, în primul rând o despăgubire de 200.000 dolari şi apoi o participare la toate tantiemele trecute şi viitoare. Presa engleză se ocupă pe larg de acuzaţia adusă lui R. C. Sheriff, luând apărarea lui Sheriff. Direcţiunea teatrului unde se reprezintă piesa lui Sherifff ,a publicat, uncomunicat în care anunţă că paini in prezent nu a loat", informată.' 1« mod. oficial de o acţiune ce s-ar, fi intentat împotriva lui Sheriff. Acordând un itterview,express ziarului „Observer“, Sheriff a declarat că nu a cunoscut niciodată o piesă intitulată „Steaguri şi Flori“ şi nici o autoare Miss Shermartn. Sheriff dovedeşte cu însemnările sale zilnice din timpul războiului, că sceri de redate în piesa sa .jourkey’s Erii“ Sunt dramatizarea, întâmplărilor sale din război. Toate faiegațiuihile'■ cuprinse,' în pamfletele • răspândite deMiss - Sherăiarm surit iconsiderate, de ’ Sheriff ca ; insinuări neîntemeiate. ' ' Interesant e că pamfletele se oferă gratuit publicului care face 'toboda îa casa teatrelor din, New,York, și Londra unde se reprezintă piesa lui Sheriff. Dr. Nansen, cunoscutul pacifist norvegiani, aasistat la reprezentarea piesei lui Sheriff, la OSlo. După premieră, Namen a declarat : „Drama e, magistral realizată. Ea redă impresionant • adevărattul aspect al războiului, şi. fiecare air trebui să o vadă. Dacă te gândeşti • că viitorul războiu vă fi cu mult mai brutal, este de necrezut că lumea nu ‘se strădueşte să înlăture p'critra totdeauna ' războiul“. ‘ Oricum, „Journey’s End“ rămâne cea mai bună piesă1 ’pentru propagardă pacifistă. ------0x0 —----- Dempoziţis VAartea topii are la Praga In frumosul palat al Bibliotecii Comunale, s’a deschis zilele acestea (1 Decembrie), o expoziţie a cărţilor pentru Copii. Expoziţia are câteva secţiuni, cari cuprind diferite categorii, de cărţi : poveşti, poezii, romane, cărţi ’ ilustrate, etc. Expoziţia a fost organizată de Institutul de Educaţie Masaryka şi la deschiderea ei au participat numeroşi reprezentanţi ai cercurilor literare, pedagogice, editoriale şi sociale.