Rampa, ianuarie 1930 (Anul 15, nr. 3504-3603)

1930-01-15 / nr. 3594

AMUL XV, No. 3594 ■*!*»■■■ -JWWIBNILI. wtmrawi» REDACT'A ADIWSTRAT'A Şi ATEL­EitELE­GRAF DE STRADA COAST. VILLE 7 (Fost St­indar) BUCUREŞTI Pubfici­­alea concesionată exclusiv Societăţii Anonime .Rudolf Mosse“ Calea Victoriei, 31 Anunţurile se primesc la toate agenţiile t i de publicita­eţi la administraţia ziarului tf Director: SCARLAT FRODA PAGINI B \ \ ÎIO'UMl ISTORIC de N. PORSERNA S’ar părea poate că literatura istorică este un gen mărginit, în­trucât circumscrie imaginaţia au­torului la fapte şi caractere, că­rora nu le poate altera translaţia pe orbita vieţii, pentruc­ă ar fi contrazisă de adevărul istoria Să ne amintim însă ca Shakespeare a fost doar un literat istoric, copiine eroice, lirice sau patetice ale tre­­du-şi subiectele după o carte fran­cuiului românesc, ceză de nuvele istorice şi după Saxo Gramaticus. Mai mulţi scrii­tori de întâiul ordin, precum Du­­mas­pere, Walter Scott, Sienkie­­witz, au cântat mărirea ţărilor lor în romane de un farmec neîntre­cut şi de un interes captivant. Ceea ce s'ar părea la început o sciziune a inspiraţiei, este de fapt o înlesnire şi o coordonare a ei, în cadrul unor date istorice pre­cise, care scutesc pe scriitor de vagabondajul imaginaţiei, in cău­tarea de subiecte mai mult ori mai puţin verosimile. Cum în esenţa ei, viaţa este mai genială decât arta, persona­lităţile dominante care au existat oficial au mai mult sânge şi nervi decât cele mai ingenioase fic­ţiuni ale romancierilor. Talentul autorului va să se exercite doar în înţelegerea erou­­lui şi în transpunerea literară a unor factori ce-i vin pe de-a gata Licenţa poetică, cu limitele ei, nu este exclusă pentru a modela în liniile indispensabile ale artei o viaţă trăita, conglomerat de pă­mânt şi de cer. Ţara noastră nu-şi posedă c­ântăreţul trecutului ei. Şi doar istoria românilor poate servi drept un model al genului Nu putem tăgădui că dintre scriitorii noştri în viaţă sunt câ­teva puternice talente, care au cu ea se afirmă mai hotărît. Calită­ţile lor de stil, atmosferă, detaliu sunt aproape fără reproş. Defec­tul lor este în lipsa de zbor a fan­teziei , singura care, luând­u-şi e­­lanul de pe pământ, creează viaţă în plaiuri superioare. Ei bine, so­cotim că un model istoric ar în­tregi potenţialitatea creatoare a acestor romancieri, conducându-i să alcătuiască opere literare de­săvârşite. V’aţi întrebat oare ce ar putea reprezenta un mare roman, dominat de umbra gigantică a lui Mircea, Ştefan sau Mihai ? Negre­şit, fără inflaţiunea convenţio­nală a dramelor care sau scris în acest gen, şi având în plus multi­plicitatea de aspecte şi realism, pe care numai romanul o poate complect evoca. Acest gen literar ar face mai intens educaţia poporului decât chiar studiile şcolare: pentru vinii elevi, acestea sunt d­oar prilejuri de-a înjura pe marii strămoşi, care prin războaiele lor silesc pe urmaşi să înveţe atâtea pagini, de multe ori indigeste. Exportul no­stru cultural s’ar recomanda mai prestant şi mai grav din înălţi-Având înălţare, durere — mailTrea unor t­ipuri istorice uriaşe, alea durere sunt note vivace flecirt prin imitaţiile servile după pe portativul letopiseţilor no- bulevardispiul parizian ori pseti­ştic, care nu aşteaptă decât măia­stră virtuozitate a degetelor ce le vor scoate din pulberi de mor­minte. Romanele istorice ale lui Sien­do-misticuria rusească. E ciudat ca autorii români nu vor să pri­ceapă că Dostoievsky e mare, în primul rând fiindcă e rus. Sorbin­­du-şi inspiraţia din psichologia şi kiewîci ne dau o idee apropiată .­­viaţa poporului sau. A aspira la de adevăr, de ce efecte literare admiraţia umanităţii însemnează s’ar putea scoate din propriile întâi de toate a îm noastre cronici. j unul universal cu nota specific na-AmândouS ţările — Polonia şi ţară. Nu scriem acestea pentru a România — la con­finele orien­tu- servi ca regulă generală, ci ca un lui barbar, au avut cam aceleaşi simplu îndreptar, strădanii, acelaş rol şi au îndurat acelaş martiriu. Mai bine decât­ puţinele scrieri istorice ale d-lui Mihail Sadovea­­nu, romanele şi nuvelele cronică­­reşti ale defunctului Radu Rosetti ne deşteaptă într’o excepţională coloratură de viaţă frământările Din cosea sudb­uroiei EVAZIUNEA FISCALA Supunem d.lui ministru Madgearu. Următorul dialog petrecut in biuroul unei mari întreprind­eri. Tânărului ve­nit să ocupe un post vacant la compta­­bilitate, directorul i se adresează : — Ci ești versat in comptabilitatea dublă ? — Si încă cum ! la biuroul unde ans, fost până acum, am lucrat in compta­­bilitate triplă ! — Cum adică ? — Una pentru şef, una pentru clienţi şi una pentru fisc. ANUNŢ MATRIMONIAL In dorinţa de a servi pe cititoarele noastre, reproducem textual anunţul de mai jos, dint­r’o gazetă de căsă­­torii, siguri fiind că se vor lăsa ispi­tite de cuprinsu­l : „Cine vrea­­ să devie soţie de maior decorat cu Mihai Viteazul pe câmpul de onoare ? Cine vrea să devie o bună mamă la doi copilaşi îngeraşi de 5—S­ăni şi are etatea de 18—12 ani, cu su­­flet bun, cinste!! cinste!! ireproşa­bilă. Nu pretind, dar nici nu refuz, dacă există şi avere. Oferte urgente neanonime la ziar pentru Mihai." Băgaţi bine de seamă , oferte ur­­gente... SÂNGE RECE Apreciatul societar al Teatrului Na­ţional nenea I. Br. care se află ac­­tualmente la Sinaia, reintorcându-se noaptea de la o ruinătoare prin împre­­jurimi, rătăcit de tovarăşi, este acos­tat la trecerea printr’o pădure de un individ bine îm­brăcat şi la prima în­­fățişare onorabil. Acesta însă, care era un vestit tâlhar de drumul mare, căutat de mult timp de poliţie, apro­­piindu-se li zise : — Ce bani ai la d-ta ? Nenea I.n.c. îi răspunse insă * . — Ce eşti, d.ta, perceptor, de mă în­trebi asta ! REPAUZ DUMINICAL Duminica trecută, muncitorii au făcut o demonstraţie pentru respecta­­rea repausului duminical Unii dintre manifestanţi au fost arestaţi, ca tul­­burători ai ordinei publice. Duşi la poliţie pe când erau bătuţi — dar nu lege — cum e obiceiul, unul din ei obiectă : — Dar bine d-lor poliţişti, nici dv. nu respectaţi repausul duminical ?! LIBERTATEA Mam­a merge pe stradă de mână cu fetiţa de şapte ani­ , l­a cui e statuia asta, mamă ? !— statuia libertăţii. — A murit de mult ? FABRICIUS M­O­T­M Dregătorii sa ajute teatral! O criză cumplită bântie tea­trul european. La Paris se petrec lucruri extrem de grave Dacă nu li se reduc taxele la jumătate, directorii sunt hotărâţi să’nchidă. Pildă pe care vor fi silite s'o ur­­î meze foarte curând şi teatrele­­ germane. Situaţia acestora este dealtfel mult mai gravă, fiindcă ele n’au nici măcar putinţa de-a reacţiona. Teatrele germane sunt instituţii de Stat — vorbiit de principalele teatre din marile o­­raşe ale­­Reichului. Lupta prin grevă este aşa­dar exclusă. Fără un cât mai grabnic ajutor, scenele germane, cari și-au aver­tizat publicul încă din primele zile ale stagiunii că nu mai au mijloace de rezistență, nu vor mai vedea aprinzându-se becurile rampei. La Breslau, de-o pildă, închi­derea e o chestiune de zile. Bu­getul Operei de acolo arată un deficit de 120 000 mărci. Consi­liul comunal refuză orice nouă subvenţii, din simplul motiv că şi situaţia financiară a oraşului e catastrofală. Asemenea demersuri făcute de teatrele altor oraşe de importanţa Breslaului, au dat re­­zultate identice. Ministerul de in­terne, cercetând situaţia acestor teatre, a ajuns să se întrebe dacă mai există posibilitatea menţi­nerii subvenţiilor de până astăzi. Totuşi un remediu trebue să existe. Asta şi-au repetat-o de a­­tâtea ori doctorii germani, încât au sfârşit prin a-l găsi. Se va fa­ce apel la funcţionari. Adică , se vor reduce lefurile anumitor demnitari superiori ai oraşelor, şi din economiile astfel realizate se vor plăti lefurile actorilor. Recunoaştem că soluţia nu e tocmai genială Şi «Herr Dok­toriul care a găsit-o pare a se în­­rudi puţin cu venerabilul Arvin­­te. Dar hazul e că demnitarii a­­tât de cumplit loviţi în demnita­tea lor n’au scos nici un, cuvânt de protestare. Gândiţi-vă însă că pentru a a­­juta teatrele româneşti, cineva ar fi cerut demnitarilor noştri ace­laş sacrificiu. Sunteţi în stare să viihnelim­uîtî­n reporţiile scandalu­­i Bernard Shaw răspunde criticelor aduse piesii sale „împăratul Americii“ ..Nu sunt un partizan Idiot"! declară titanuls scriitor Irlandez — Şi răspunsul tău este o usturitoare loctio pentru ziariştii şi agitatorii germani de toate nuanţele Se ştie că presa berlineză, care a privit întotdeauna cu simpatie piesele lui Bernard Shaw, i-a ex­primat oarecari nedumeriri după premiera «împăratului A­metri­cei». Criticii berlinei,] nu se o­­preau chiar sâ-l acuze pe marele autor dramatic englez că și-ar fi schimbat ideologia politica. A­­cestor critici le răspunde acuma Shaw printr’o scrisoare publicată în ziarele vieneze. Iată ce scrie autorul «Medicului în dilemă» : «Criticele berlineze asupra «îm­păratului Americei» voiau cam fă­cut să râd, mai ales acelea în cari se constata că mi-am schim­bat punctul de vedere politic, astfel că scriitorii cari pâni în anul 1929 mă aprobau, trebue să se despartă acuma de mine cu regret. Mă tem, aproape, de-a nu le fi simulat, fără să vreau, în decursul acestor ani, tipul unui bun și bă­trân liberal dela patruzeci şi opt. E posibil oare ca prestigiul de care eram mândru că mă bucur în Germania, să fi fost numai o greşală ? Sau lucrul se datoreşte numai faptului că unii critici tea­trali — ca şi majoritatea celor en­glezi — se duc la teatru şi scriu apoi despre cele văzute fără a se gândi prea mult la sensul lor ? Unde şi când, în decursul întregii mele vieţi, am susţinut cu oare că toţi regii ar fi în mod necesar nişte idioţi şi că pentru crearea unui regim înţelept şi drept a­­jun­ge să-i acorzi lui Ghiţă şi Marghioalei dreptul de vot ? Da­că asta-i totul, şi dacă republica­nismul şi democraţia­­nu înseamnă decât atâta în Germania, atunci să te-ajute Dumnezeu! Vorbind însă astfel, lumea va crede că aşi fi de părere că e sufl­are ca simbol o cască militară «Stahlhelm» N. R . pentru a-l fa­ce atotştiutor. Căci valoare® unei cărţi de o­­ţel depinde de faptul dacă se poate găsi sub ea un ereer. Şi nn ! Ziariştii fac exces de zel susţi­nând ca sunt un fel de partizan idiot, pe când eu nici nu sunt în realitate, un idiot, sau, în orice caz, unu­l de-o specie singulară, cu totul deosebită de obişnuita specie a idioţilor politici». Shaw face apoi câteva consi­deraţii, asupra ascensiunii parti­dului social-democrat german şi continuă astfel : «împăratul Americii» e un a­­vertisment pentru toţi neei cari mai visează vechile visuri şi mai ascultă vechile discursuri. Când Regele Magnus (eroul piesii lui Shaw N R.) declară că democra­ţia, după ce a distrus guvernul responsabil, n’a încredinţat pute­rea politică nici regelui şi nici unui ministru ca atare, ci bărba­tului forţei şi şarlatanului abil, fără să-i acorde totuşi vre­o in­fluenţă asupra puterii organizate a capitalului particular, atunci ar trebui sa se întrebe germanii cuminţi: Aşa să fie oare în ade­văr ? In loc să-şi piardă timpul dezbătând faptul dacă mi-am schimbat sau nu culoarea poli­tică. Ce este oare dem­ocrifia de as­tăzi altceva decât arta de a da mulţimii ceea ce Regele Magnus numeşte «Senzaţia unei autogu­vernări», în timp ce realmente ea se «bate tot atât de neputincioasă om care are creer­­e destul de ■î'«B*i’n când \îo** *&i« în deştept ca să-şî aleagă pentru cap tran«ee ?1" 1918 f an,i a M voa­să de-ăcolo ? 1 Nu vreau să vorbesc despre unirea Angliei cu America. Hai sa fie o glumă. Dar să nu se uite o podoabă mai comodă. In Germania, că şi’n alte ţări, există asociaţii de visători cu pă­reri preconcepute, cari n’au, de cele mai multe ori, nici o legă­ că glumele — și'n deosebi gi­t­en rS cu starea reală a lucrurilor ntele, au tendința de-a deveni sau cu natura omeneasca­. Nu'pat realitate», scrie nici un cuvânt fara să fiu ! După cum se vede, răspunsul bogati pătrime­ c*en* sa'* Pu*. 1**1 Ghiţă o cască acuzat că aparţin uneia sau al- Ini Shaw este o usturătoare loc­­de oţel în cap­­aluzie la nafiona­­tei­a din aceste asociaţii, sau că ţie de înţelepciune politică. Dar liştii germani a căror organizaţie sunt împotriva ei.­­ cui va folosi ? In antractul Opaci Un antract de operă, d­e tot ce este mai sugestiv in materie de culisă teatrală... Fiindcă nici un alt gen de teatru nu reuşeşte să adune la un loc atâtea elemen­te diferite ca opera... Balet, cor, solişti, regizori, di­rectori de scenă, maşinişti, elec­mane... Din orchestră se aud acorduri... Basul, aidoma unui om răguşit, tânjeşte... Viorile se aco­rdează- Tromboanele acoperă toate sgomo­­tfile din orchestra... Pe scările laterale ale scenei urca mereu baletiste şi corişti.. Trans­formarea teatrului Eforia a dat prileju'l să se construiască cabine, — în număr considerabil — într'un adevărat labirint, chiar sub sala de spectacol... Labirintul acesta de cabine a întortochiat şi se prelun­geşte în nişte hrube, fără sfârşit... Cabinele unora dintre solişti sunt instalate deasupra scenei­.. Când son­eriile dau ser­ncilul de începere, scările ce duc la cabi­nele de sus, ca şi cele ce duc spre labirint, sunt cuprinse subit de un freamăt.... Baletiste în vârful picioarelor, sus câte două scări... hi dosul scenei, exersează până ce le vine rândul: din predilecţie dan- * tricieni — toţi, se pot vedea \a .Padoană, resfirate, icnite aurit în­­un început de spectacol sau în- I lemnate parcă de un report să tî­­n antract, pe scena Operei Ro-1 imite moartea tehariei... E foa­rte simplu da altfel. Corpul se spri­jină doar în nârilie picioarelor, braţ­u’­? tremură­, capul se pleacă și se ridică. Până ce la un mo­ment dat, genunchii se îndu­ie, şi balerina cade, la pământ, conti­nuând să se sbată iar în acest timp, pe coridoare in cabins,, cântăreţii îşi încearcă glasul. Tenorii, de exemplu, cântă arta, faimoasă, din ultimul act al lui «Rigoletto»... B­ritonii încearcă moartea lui Valentin din Faust.... Iar buşii îşi aleg, după dispoziţie, dintrun material vast... Cântăreţii Operei au scăpat de un duşma'n teribil al uten«i’i actoriceşti. . Duşmanul acesta gă­sise în cabinele de altădată ale Eforiei un adăpost sigur unde nu era deranjat de nimeni... Apariţia şi dispariţia lui făcea ravagii. Şi cu toate că fusese identificat nu putea fi stârpit. E vorba de armata şoarecilor scritor care pare un supravieţui­tor al anticilor tragici greci. Un om care nu a putut râde, râsul la el devine sarcasm, are o nuvelă cu titlul «Râsul roşu». Chipul lui pare chipul unui om de dimensiuni colosale cari lua­ care a văzut ,tot infernul vieţii sează în vârful picioarelor, şi faci­seră în exploatare, cabinele de omeneşti. L’am­ putea asemăna cu viruete... |­­ al lui Dante. La Bargello, unul In fiecare din baletiste, zace o (Continuarea în pag. S.a, toi. *_? jos)­­din muzeele din Florența, se află O dispariţie misterioasă de TUDOR MUŞATESCU rupe­re ca Un fior atmosferic... — Unde e Alice De doi ani de când locuiau î.m­Au trecut două zile,­ Alice n’a dat niciun semn de viaţă... Dan s’a adresat întâiu poliţiei. Dimineaţa lividă de iarna, a li-f obosit, deprimat, cadaveric, pit pe ferestrele biuroului, drept­ Dan deschide fereastra. O năvală apoi prietenilor, şi cunoscuţilor şi unghiuri de lumină vânătă,­­de aer rece, jilav de ceaţă şi mur­ în cele din urmă, gazetelor, la îmbrăcat, aşa cum a dormit de dar de noapte — pătrunde în în-­­ „Mica Publicitate” şi alte patru aseară în fotoliul de piele, Dan se deșteaptă, cu capul greu, cu bu­zele arse de tutun— Primul gest pe care-1 face, e spre sonerie... Servitoarea a apărut in uşe, ne­spălată și cu picioarele goale in pantofi de lac. — S’a întors conița ? — Nu. — Conaşul nu dorește un ceai ? — Nu Ana... Nu vreau nimic.­­Du-te... In mintea lui Dan Augustin gândurile sunt turburi ca apele pârâiaşelor când plouă in ajun, la vă’nchipuiţi proporţiile scandalu- i munte­lui ce-ar provoca în rândurile — Unde poate fi Alice De ce patrioţilor şi culturalilor domni n’a venit Alice acasă ?.. De ce nu dregători asemenea intenţii revo­’ i-a lăsat vorba unde se duce, când [­luţionare B. CEHAN , a plecat ? Provincială, adusă de dragostea lui în Bucureşti, Alice, navei prietene şi nici unde să-şi petrea­că noaptea... — Unde a „dormit” Alice ?„ Dacă nimic rău nu i s’ar fi în­tâmplat, bănuind neliniştea lui legitimă, Alice, l’ar fi anunţat, Tar fi liniştit cu un cuvânt la te­lefon, cu o scrisoare. — De ce nu i-a comunicat A­­lice, nimic ?— Dacă Alice l-ar fi înşelata ! Alice, nu era singură în tren, zile au trecut, pline de gri­je, de nelinişte şi aşteptare... Dan a slăbit, şi-a pierdut inci­­preună — maritallement — eva­ţiunea şi dispoziţia... Singurătatea prima dată când Alice nu venea garsonierei îl neurasteniza. S’a „acasa — — De ce n’a venit, Alice, a­casă ?.. . mutat la hotel, evitând cunoscu­ţii, consacrându-şi timpul lecturii de romane senzaţionale... In sfârşit!­ Răspunsurile soseau­­ Primul, o scrisoare recoman­data cu conţinut lapidar din par­tea unui prieten— „Intorcându-mă de la Timişoara, am văzut la Piatra-Olt pe Alice... Am schimbat câteva cuvinte... Mi-a spus că se duce la Sibiu să se întâlnească cu tine... Era foarte veselă și frumoasă... I­ ar a oferit­­o portocală. (Asta ea amănunt).­­ Indreaptă-ți cercetările într’acolo Si — Nu!.. Alice nu mă poate în­șela !.. *•••*' • • • • . * * Al doilea, o scrisoare lăsată la redacţia unui ziar : Domnule, Te cunosc şi o cunosc şi pe fru­moasa dispărută... Am văzut-o în ziua fatală, la şosea... Sta pe o bancă dosnică şi fuma. Mi s’a pă­­rut că are în mână un revolver­­itate. Sta zile întregi nemâncat. Nu putea publica începuturile lui literare, din cauza lipsei de bani. Disperat se sinucide, dar nu se răneşte mortal şi scapă. A trăit şi el clipele înfrigurate ale răs­­boiului, dar nu a luat parte nici la mişcările revoluţionare ale bol­şevicilor nici la măcelul euro­ Şi în aceeaş după amiază, pos­ din 1914 Detesta răsboiuL ţarul aducea la adresa lui J­an Augustin, o scrisoare mică şi par­­fumată, cu următorul conținut: Dragul meu Dan, Ce-i fi zis de plecarea mea Comisar Georgesen c­MiEncd*, 15 iAjNn AtilL 1UJJI Numai asta s’o mai știi ? KOPROL se da și la copii :wKS*aBM­iSIWft Teatrele franceze sunt pil să ! Grava continuă a $® organiza.— Atttu­dinaa «stărilor, a plasai fi a onticii dramatica La Paris situaţia e din ce în ce clară a taxelor pentru săraci CE VA FACE SOCIETATEA AUTORILOR Societatea autorilor, după care am spus şi eri, îi va asigura pe directori de întreaga lor solidari­tate. In faţa gravităţii consecinţe­lor unei greve generale,­­ Ch­ar­­­­les Méré, preşedintele autorilor crede că un demers al Societăţii pe lângă autorităţile publice, ar rezistenţă. Comoedia sosită eri ia Capitală putea fi urmat fie hotărâri ceri aduce noui amănunte asupra mi?! Trebue să aşteptăm deci re­stăm deci re­întoarcerea d-lor Tardieu, Che­­ron, Loucheur, cari sunt actual­mente la Haga. ATITUDINEA ACTORILOR Actorii sunt liniştiţi. Gate a-şi afirma solidaritatea cu directorii, ei ştiu acuma că mult discutata casă a grevei nu e un mit şi că directorii au luat toate precau­­ţiunile pentru ca ea să poată funcţiona. CINEMATOGRAFELE Deriziunile directorilor de ci­nematografe au fost date publi­cităţii. D. Brézillon, preşedintele lor, şi-a afirmat solidaritatea cu directorii de teatre El a decla­rat că cinematografele, lovite as­tăzi de­ un frumos total de taxe de 35 la sută, vor lupta alături de teatre până la complecta sa­tisfacţie a cererilor lor legitime. CRITICA APROBA Asociaţia criticii dramatice şi muzicale a transmis f-lu­i Max Maurey următoarea adresă : Interesele superioare ale teatru­lui fiind strâns legate de chestiu­regi­m fiscal excepţional pe care­­­nea taxelor. Asociaţia criticii numeroşi comercianţi din Paris dramatice şi muzicale aprobă au­- i-au condamnat şi ei comunicând­i­tudinea energică a Asociaţiei Di­­d-lui Max Maurey că sunt co­­rectorilor şi decide să-i dea tot­­ralmente alături de directorii de­­ sprijinul în protestele sale ampo­­teatre. J­triva regimului fiscal căruia îi facă in­formaţiunile noastre este supus spectacolul, sunt exacte, ceea ce vor directorii Vice­preşedinţi Preşedinte este o reducere a taxelor cu 50 A. Boschot Paul la suită, afară de chestiunea fun- Edmond See Ginisty mai încordata. Greva spectacole­lor continuă să se organizeze A­­gitaţia creată în jurul închiderii sălilor a suscitat în unanimitatea cadrelor profesiunii o stare de spirit de grevă care ar putea triumfa cu uşurinţa asupra scep­ticismului interesat, dacă se va opune mereu aceeaşi îndărătnică Directorii nu cer nimic imposi­bil. Revendicările lor vizează un Edmond See carii acesteea care tinde să ia proporţii nebănuite. Compedia scrie : CE VOR DIRECTORII Icairul­ici­an Urce­a de AL. LAZEANU Directorul Teatrului Naţional din Craiova Leonida Andreev, este cunoscut capul lui Dante în bronz, faţa sa publicului românesc, mai mult ca este calmă, priveşte indiferent şi nuvelist. Lucrările lui dramatice totuşi, se poate vedea dintr’o sin­­sunt puţin cunoscute. Teatrul lui gură dată, că este figura unui om Andreev, a văzut pentru prima care a văzut infernul. Acelaş la­­prima oara lumina rampei la cru şi cu Andreev. Scrierile lui Andreev au fost asemănate de palme, un critic cu scrisorile unor simi­­pentru cigaşi, atât sunt de disperate. Craiova. «Acela care primeşte este caracteristică atât teatrul lui, cât şi prin faptul că din ea se degajează concepţia fi­losofică a lui Andreev asupra vie­ţii. Sufletul nostru modern nu poate fi satisfăcut numai de tra­gedia clasică. Drama modernă drama serioasă, drama lui Curei, Tolstoi, Ibsen, Becque, Andreev, Hauptmann, ne lămuresc mai e­­xact rosturile acestui suflet al­­ mersele poziţiuni pe cari le ia un nostru de azi, atât de frământat­­ bolnav când se sbate în patul lui de problemele chinuitoare ale Lre suferinţă.Tară a găsi odihnă, prezentului. Andreew este un Bâjbâjm în întuneric. Inteli­­semtor, care ne-a desvălnt tn „ • 1 • , , i- -i £•• genta o slaba lumina, care ne c­a­scnerile lui, toate adâncurile fun- j ’ ’ ţei noastre, străluminate de gro- lăuzeşte paşii. Pentru ce să lupţi, zăvia tragică a destinului Un dacă nu poţi învinge? Ele par un imn adus desnadejdei şi nimicniciei vieţii omeneşti. An­dreev. crede ca tot sbuciumul şi efortul existenţei noastre este o zădărnicie continuă. Tot ce a fost — va fi — socialism, capitalism, republică, democraţie, toate revo­luţiile sociale nu sunt decât di­­ntr una din nuvelele lui «Te­roriştii», unul din terorişti se a­­dresează celuilalt cu cuvintele «Bea pentru tovărăşia noastră. Bea pentru cei desnadăjduiţi şi sdrobiţi de viaţă. Să ne crăpăm ochii. Daca cu aceste mici lanter­ne ale noastre noi nu putem lu­mina întunericul, sa stingem fo­cul şi să ne târâm, aşa, în noap­tea întunecată. Să bem pentru ca toate focurile să se stingă, să bem pentru întuneric». Opera lui literară este un re­flex al vieţii sbuciumate pe care a dus-o. Toată viaţa a îndurat nu­mai mizerie, — orfan de tata, fa­pe care­­ a ascuns la trecerea­­­milia lui sărăcise ; n’avea cu ce mea... Avea aerul deprimat, pri-­­ continue studiile la Univer­­sarea rătăcită a sinucigaşilor.. Al curaj— Viaţa distruge şi tot ca Al treilea, o telegramă din par­tea siguranţei. CLUJ Descoperit cadravru blond, parc orăşenesc.. A tent­at sigur... Expediat victimă morgă Bucu­reşti autopsie.» Bijuterii absente, condoleanţe... Andreev este un gânditor. El cu­getă viaţa. Orice faptă a omului este pentru el un prilej de re­­flecţiune. Se poate compara mu­tatis mutandis cu Shakespeare. —. ..........­...........................................— 2-a jos) 1 (Continuarea (n_jtag. u-g col. t jos): i

Next