Rampa, ianuarie 1930 (Anul 15, nr. 3504-3603)
1930-01-15 / nr. 3594
AMUL XV, No. 3594 ■*!*»■■■ -JWWIBNILI. wtmrawi» REDACT'A ADIWSTRAT'A Şi ATELEitELEGRAF DE STRADA COAST. VILLE 7 (Fost Stindar) BUCUREŞTI Pubficialea concesionată exclusiv Societăţii Anonime .Rudolf Mosse“ Calea Victoriei, 31 Anunţurile se primesc la toate agenţiile t i de publicitaeţi la administraţia ziarului tf Director: SCARLAT FRODA PAGINI B \ \ ÎIO'UMl ISTORIC de N. PORSERNA S’ar părea poate că literatura istorică este un gen mărginit, întrucât circumscrie imaginaţia autorului la fapte şi caractere, cărora nu le poate altera translaţia pe orbita vieţii, pentrucă ar fi contrazisă de adevărul istoria Să ne amintim însă ca Shakespeare a fost doar un literat istoric, copiine eroice, lirice sau patetice ale tredu-şi subiectele după o carte francuiului românesc, ceză de nuvele istorice şi după Saxo Gramaticus. Mai mulţi scriitori de întâiul ordin, precum Dumaspere, Walter Scott, Sienkiewitz, au cântat mărirea ţărilor lor în romane de un farmec neîntrecut şi de un interes captivant. Ceea ce s'ar părea la început o sciziune a inspiraţiei, este de fapt o înlesnire şi o coordonare a ei, în cadrul unor date istorice precise, care scutesc pe scriitor de vagabondajul imaginaţiei, in căutarea de subiecte mai mult ori mai puţin verosimile. Cum în esenţa ei, viaţa este mai genială decât arta, personalităţile dominante care au existat oficial au mai mult sânge şi nervi decât cele mai ingenioase ficţiuni ale romancierilor. Talentul autorului va să se exercite doar în înţelegerea eroului şi în transpunerea literară a unor factori ce-i vin pe de-a gata Licenţa poetică, cu limitele ei, nu este exclusă pentru a modela în liniile indispensabile ale artei o viaţă trăita, conglomerat de pământ şi de cer. Ţara noastră nu-şi posedă cântăreţul trecutului ei. Şi doar istoria românilor poate servi drept un model al genului Nu putem tăgădui că dintre scriitorii noştri în viaţă sunt câteva puternice talente, care au cu ea se afirmă mai hotărît. Calităţile lor de stil, atmosferă, detaliu sunt aproape fără reproş. Defectul lor este în lipsa de zbor a fanteziei , singura care, luându-şi elanul de pe pământ, creează viaţă în plaiuri superioare. Ei bine, socotim că un model istoric ar întregi potenţialitatea creatoare a acestor romancieri, conducându-i să alcătuiască opere literare desăvârşite. V’aţi întrebat oare ce ar putea reprezenta un mare roman, dominat de umbra gigantică a lui Mircea, Ştefan sau Mihai ? Negreşit, fără inflaţiunea convenţională a dramelor care sau scris în acest gen, şi având în plus multiplicitatea de aspecte şi realism, pe care numai romanul o poate complect evoca. Acest gen literar ar face mai intens educaţia poporului decât chiar studiile şcolare: pentru vinii elevi, acestea sunt doar prilejuri de-a înjura pe marii strămoşi, care prin războaiele lor silesc pe urmaşi să înveţe atâtea pagini, de multe ori indigeste. Exportul nostru cultural s’ar recomanda mai prestant şi mai grav din înălţi-Având înălţare, durere — mailTrea unor tipuri istorice uriaşe, alea durere sunt note vivace flecirt prin imitaţiile servile după pe portativul letopiseţilor no- bulevardispiul parizian ori psetiştic, care nu aşteaptă decât măiastră virtuozitate a degetelor ce le vor scoate din pulberi de morminte. Romanele istorice ale lui Siendo-misticuria rusească. E ciudat ca autorii români nu vor să priceapă că Dostoievsky e mare, în primul rând fiindcă e rus. Sorbindu-şi inspiraţia din psichologia şi kiewîci ne dau o idee apropiată .viaţa poporului sau. A aspira la de adevăr, de ce efecte literare admiraţia umanităţii însemnează s’ar putea scoate din propriile întâi de toate a îm noastre cronici. j unul universal cu nota specific na-AmândouS ţările — Polonia şi ţară. Nu scriem acestea pentru a România — la confinele orientu- servi ca regulă generală, ci ca un lui barbar, au avut cam aceleaşi simplu îndreptar, strădanii, acelaş rol şi au îndurat acelaş martiriu. Mai bine decât puţinele scrieri istorice ale d-lui Mihail Sadoveanu, romanele şi nuvelele cronicăreşti ale defunctului Radu Rosetti ne deşteaptă într’o excepţională coloratură de viaţă frământările Din cosea sudburoiei EVAZIUNEA FISCALA Supunem d.lui ministru Madgearu. Următorul dialog petrecut in biuroul unei mari întreprinderi. Tânărului venit să ocupe un post vacant la comptabilitate, directorul i se adresează : — Ci ești versat in comptabilitatea dublă ? — Si încă cum ! la biuroul unde ans, fost până acum, am lucrat in comptabilitate triplă ! — Cum adică ? — Una pentru şef, una pentru clienţi şi una pentru fisc. ANUNŢ MATRIMONIAL In dorinţa de a servi pe cititoarele noastre, reproducem textual anunţul de mai jos, dintr’o gazetă de căsătorii, siguri fiind că se vor lăsa ispitite de cuprinsul : „Cine vrea să devie soţie de maior decorat cu Mihai Viteazul pe câmpul de onoare ? Cine vrea să devie o bună mamă la doi copilaşi îngeraşi de 5—Săni şi are etatea de 18—12 ani, cu suflet bun, cinste!! cinste!! ireproşabilă. Nu pretind, dar nici nu refuz, dacă există şi avere. Oferte urgente neanonime la ziar pentru Mihai." Băgaţi bine de seamă , oferte urgente... SÂNGE RECE Apreciatul societar al Teatrului Naţional nenea I. Br. care se află actualmente la Sinaia, reintorcându-se noaptea de la o ruinătoare prin împrejurimi, rătăcit de tovarăşi, este acostat la trecerea printr’o pădure de un individ bine îmbrăcat şi la prima înfățişare onorabil. Acesta însă, care era un vestit tâlhar de drumul mare, căutat de mult timp de poliţie, apropiindu-se li zise : — Ce bani ai la d-ta ? Nenea I.n.c. îi răspunse insă * . — Ce eşti, d.ta, perceptor, de mă întrebi asta ! REPAUZ DUMINICAL Duminica trecută, muncitorii au făcut o demonstraţie pentru respectarea repausului duminical Unii dintre manifestanţi au fost arestaţi, ca tulburători ai ordinei publice. Duşi la poliţie pe când erau bătuţi — dar nu lege — cum e obiceiul, unul din ei obiectă : — Dar bine d-lor poliţişti, nici dv. nu respectaţi repausul duminical ?! LIBERTATEA Mama merge pe stradă de mână cu fetiţa de şapte ani , la cui e statuia asta, mamă ? !— statuia libertăţii. — A murit de mult ? FABRICIUS MOTM Dregătorii sa ajute teatral! O criză cumplită bântie teatrul european. La Paris se petrec lucruri extrem de grave Dacă nu li se reduc taxele la jumătate, directorii sunt hotărâţi să’nchidă. Pildă pe care vor fi silite s'o urî meze foarte curând şi teatrele germane. Situaţia acestora este dealtfel mult mai gravă, fiindcă ele n’au nici măcar putinţa de-a reacţiona. Teatrele germane sunt instituţii de Stat — vorbiit de principalele teatre din marile oraşe aleReichului. Lupta prin grevă este aşadar exclusă. Fără un cât mai grabnic ajutor, scenele germane, cari și-au avertizat publicul încă din primele zile ale stagiunii că nu mai au mijloace de rezistență, nu vor mai vedea aprinzându-se becurile rampei. La Breslau, de-o pildă, închiderea e o chestiune de zile. Bugetul Operei de acolo arată un deficit de 120 000 mărci. Consiliul comunal refuză orice nouă subvenţii, din simplul motiv că şi situaţia financiară a oraşului e catastrofală. Asemenea demersuri făcute de teatrele altor oraşe de importanţa Breslaului, au dat rezultate identice. Ministerul de interne, cercetând situaţia acestor teatre, a ajuns să se întrebe dacă mai există posibilitatea menţinerii subvenţiilor de până astăzi. Totuşi un remediu trebue să existe. Asta şi-au repetat-o de atâtea ori doctorii germani, încât au sfârşit prin a-l găsi. Se va face apel la funcţionari. Adică , se vor reduce lefurile anumitor demnitari superiori ai oraşelor, şi din economiile astfel realizate se vor plăti lefurile actorilor. Recunoaştem că soluţia nu e tocmai genială Şi «Herr Doktoriul care a găsit-o pare a se înrudi puţin cu venerabilul Arvinte. Dar hazul e că demnitarii atât de cumplit loviţi în demnitatea lor n’au scos nici un, cuvânt de protestare. Gândiţi-vă însă că pentru a ajuta teatrele româneşti, cineva ar fi cerut demnitarilor noştri acelaş sacrificiu. Sunteţi în stare să viihnelimuîtîn reporţiile scandalui Bernard Shaw răspunde criticelor aduse piesii sale „împăratul Americii“ ..Nu sunt un partizan Idiot"! declară titanuls scriitor Irlandez — Şi răspunsul tău este o usturitoare loctio pentru ziariştii şi agitatorii germani de toate nuanţele Se ştie că presa berlineză, care a privit întotdeauna cu simpatie piesele lui Bernard Shaw, i-a exprimat oarecari nedumeriri după premiera «împăratului Ametricei». Criticii berlinei,] nu se opreau chiar sâ-l acuze pe marele autor dramatic englez că și-ar fi schimbat ideologia politica. Acestor critici le răspunde acuma Shaw printr’o scrisoare publicată în ziarele vieneze. Iată ce scrie autorul «Medicului în dilemă» : «Criticele berlineze asupra «împăratului Americei» voiau cam făcut să râd, mai ales acelea în cari se constata că mi-am schimbat punctul de vedere politic, astfel că scriitorii cari pâni în anul 1929 mă aprobau, trebue să se despartă acuma de mine cu regret. Mă tem, aproape, de-a nu le fi simulat, fără să vreau, în decursul acestor ani, tipul unui bun și bătrân liberal dela patruzeci şi opt. E posibil oare ca prestigiul de care eram mândru că mă bucur în Germania, să fi fost numai o greşală ? Sau lucrul se datoreşte numai faptului că unii critici teatrali — ca şi majoritatea celor englezi — se duc la teatru şi scriu apoi despre cele văzute fără a se gândi prea mult la sensul lor ? Unde şi când, în decursul întregii mele vieţi, am susţinut cu oare că toţi regii ar fi în mod necesar nişte idioţi şi că pentru crearea unui regim înţelept şi drept ajunge să-i acorzi lui Ghiţă şi Marghioalei dreptul de vot ? Dacă asta-i totul, şi dacă republicanismul şi democraţianu înseamnă decât atâta în Germania, atunci să te-ajute Dumnezeu! Vorbind însă astfel, lumea va crede că aşi fi de părere că e suflare ca simbol o cască militară «Stahlhelm» N. R . pentru a-l face atotştiutor. Căci valoare® unei cărţi de oţel depinde de faptul dacă se poate găsi sub ea un ereer. Şi nn ! Ziariştii fac exces de zel susţinând ca sunt un fel de partizan idiot, pe când eu nici nu sunt în realitate, un idiot, sau, în orice caz, unul de-o specie singulară, cu totul deosebită de obişnuita specie a idioţilor politici». Shaw face apoi câteva consideraţii, asupra ascensiunii partidului social-democrat german şi continuă astfel : «împăratul Americii» e un avertisment pentru toţi neei cari mai visează vechile visuri şi mai ascultă vechile discursuri. Când Regele Magnus (eroul piesii lui Shaw N R.) declară că democraţia, după ce a distrus guvernul responsabil, n’a încredinţat puterea politică nici regelui şi nici unui ministru ca atare, ci bărbatului forţei şi şarlatanului abil, fără să-i acorde totuşi vreo influenţă asupra puterii organizate a capitalului particular, atunci ar trebui sa se întrebe germanii cuminţi: Aşa să fie oare în adevăr ? In loc să-şi piardă timpul dezbătând faptul dacă mi-am schimbat sau nu culoarea politică. Ce este oare democrifia de astăzi altceva decât arta de a da mulţimii ceea ce Regele Magnus numeşte «Senzaţia unei autoguvernări», în timp ce realmente ea se «bate tot atât de neputincioasă om care are creere destul de ■î'«B*i’n când \îo** *&i« în deştept ca să-şî aleagă pentru cap tran«ee ?1" 1918 f an,i a M voasă de-ăcolo ? 1 Nu vreau să vorbesc despre unirea Angliei cu America. Hai sa fie o glumă. Dar să nu se uite o podoabă mai comodă. In Germania, că şi’n alte ţări, există asociaţii de visători cu păreri preconcepute, cari n’au, de cele mai multe ori, nici o legă că glumele — și'n deosebi giten rS cu starea reală a lucrurilor ntele, au tendința de-a deveni sau cu natura omeneasca. Nu'pat realitate», scrie nici un cuvânt fara să fiu ! După cum se vede, răspunsul bogati pătrime c*en* sa'* Pu*. 1**1 Ghiţă o cască acuzat că aparţin uneia sau al- Ini Shaw este o usturătoare locde oţel în capaluzie la nafionateia din aceste asociaţii, sau că ţie de înţelepciune politică. Dar liştii germani a căror organizaţie sunt împotriva ei. cui va folosi ? In antractul Opaci Un antract de operă, de tot ce este mai sugestiv in materie de culisă teatrală... Fiindcă nici un alt gen de teatru nu reuşeşte să adune la un loc atâtea elemente diferite ca opera... Balet, cor, solişti, regizori, directori de scenă, maşinişti, elecmane... Din orchestră se aud acorduri... Basul, aidoma unui om răguşit, tânjeşte... Viorile se acordează- Tromboanele acoperă toate sgomotfile din orchestra... Pe scările laterale ale scenei urca mereu baletiste şi corişti.. Transformarea teatrului Eforia a dat prileju'l să se construiască cabine, — în număr considerabil — într'un adevărat labirint, chiar sub sala de spectacol... Labirintul acesta de cabine a întortochiat şi se prelungeşte în nişte hrube, fără sfârşit... Cabinele unora dintre solişti sunt instalate deasupra scenei.. Când soneriile dau serncilul de începere, scările ce duc la cabinele de sus, ca şi cele ce duc spre labirint, sunt cuprinse subit de un freamăt.... Baletiste în vârful picioarelor, sus câte două scări... hi dosul scenei, exersează până ce le vine rândul: din predilecţie dan- * tricieni — toţi, se pot vedea \a .Padoană, resfirate, icnite aurit înun început de spectacol sau în- I lemnate parcă de un report să tîn antract, pe scena Operei Ro-1 imite moartea tehariei... E foarte simplu da altfel. Corpul se sprijină doar în nârilie picioarelor, braţu’? tremură, capul se pleacă și se ridică. Până ce la un moment dat, genunchii se înduie, şi balerina cade, la pământ, continuând să se sbată iar în acest timp, pe coridoare in cabins,, cântăreţii îşi încearcă glasul. Tenorii, de exemplu, cântă arta, faimoasă, din ultimul act al lui «Rigoletto»... Britonii încearcă moartea lui Valentin din Faust.... Iar buşii îşi aleg, după dispoziţie, dintrun material vast... Cântăreţii Operei au scăpat de un duşma'n teribil al uten«i’i actoriceşti. . Duşmanul acesta găsise în cabinele de altădată ale Eforiei un adăpost sigur unde nu era deranjat de nimeni... Apariţia şi dispariţia lui făcea ravagii. Şi cu toate că fusese identificat nu putea fi stârpit. E vorba de armata şoarecilor scritor care pare un supravieţuitor al anticilor tragici greci. Un om care nu a putut râde, râsul la el devine sarcasm, are o nuvelă cu titlul «Râsul roşu». Chipul lui pare chipul unui om de dimensiuni colosale cari lua care a văzut ,tot infernul vieţii sează în vârful picioarelor, şi faciseră în exploatare, cabinele de omeneşti. L’am putea asemăna cu viruete... | al lui Dante. La Bargello, unul In fiecare din baletiste, zace o (Continuarea în pag. S.a, toi. *_? jos)din muzeele din Florența, se află O dispariţie misterioasă de TUDOR MUŞATESCU rupere ca Un fior atmosferic... — Unde e Alice De doi ani de când locuiau î.mAu trecut două zile, Alice n’a dat niciun semn de viaţă... Dan s’a adresat întâiu poliţiei. Dimineaţa lividă de iarna, a li-f obosit, deprimat, cadaveric, pit pe ferestrele biuroului, drept Dan deschide fereastra. O năvală apoi prietenilor, şi cunoscuţilor şi unghiuri de lumină vânătă,de aer rece, jilav de ceaţă şi mur în cele din urmă, gazetelor, la îmbrăcat, aşa cum a dormit de dar de noapte — pătrunde în în- „Mica Publicitate” şi alte patru aseară în fotoliul de piele, Dan se deșteaptă, cu capul greu, cu buzele arse de tutun— Primul gest pe care-1 face, e spre sonerie... Servitoarea a apărut in uşe, nespălată și cu picioarele goale in pantofi de lac. — S’a întors conița ? — Nu. — Conaşul nu dorește un ceai ? — Nu Ana... Nu vreau nimic.Du-te... In mintea lui Dan Augustin gândurile sunt turburi ca apele pârâiaşelor când plouă in ajun, la vă’nchipuiţi proporţiile scandalu- i muntelui ce-ar provoca în rândurile — Unde poate fi Alice De ce patrioţilor şi culturalilor domni n’a venit Alice acasă ?.. De ce nu dregători asemenea intenţii revo’ i-a lăsat vorba unde se duce, când [luţionare B. CEHAN , a plecat ? Provincială, adusă de dragostea lui în Bucureşti, Alice, navei prietene şi nici unde să-şi petreacă noaptea... — Unde a „dormit” Alice ?„ Dacă nimic rău nu i s’ar fi întâmplat, bănuind neliniştea lui legitimă, Alice, l’ar fi anunţat, Tar fi liniştit cu un cuvânt la telefon, cu o scrisoare. — De ce nu i-a comunicat Alice, nimic ?— Dacă Alice l-ar fi înşelata ! Alice, nu era singură în tren, zile au trecut, pline de grije, de nelinişte şi aşteptare... Dan a slăbit, şi-a pierdut incipreună — maritallement — evaţiunea şi dispoziţia... Singurătatea prima dată când Alice nu venea garsonierei îl neurasteniza. S’a „acasa — — De ce n’a venit, Alice, acasă ?.. . mutat la hotel, evitând cunoscuţii, consacrându-şi timpul lecturii de romane senzaţionale... In sfârşit! Răspunsurile soseau Primul, o scrisoare recomandata cu conţinut lapidar din partea unui prieten— „Intorcându-mă de la Timişoara, am văzut la Piatra-Olt pe Alice... Am schimbat câteva cuvinte... Mi-a spus că se duce la Sibiu să se întâlnească cu tine... Era foarte veselă și frumoasă... I ar a oferito portocală. (Asta ea amănunt). Indreaptă-ți cercetările într’acolo Si — Nu!.. Alice nu mă poate înșela !.. *•••*' • • • • . * * Al doilea, o scrisoare lăsată la redacţia unui ziar : Domnule, Te cunosc şi o cunosc şi pe frumoasa dispărută... Am văzut-o în ziua fatală, la şosea... Sta pe o bancă dosnică şi fuma. Mi s’a părut că are în mână un revolveritate. Sta zile întregi nemâncat. Nu putea publica începuturile lui literare, din cauza lipsei de bani. Disperat se sinucide, dar nu se răneşte mortal şi scapă. A trăit şi el clipele înfrigurate ale răsboiului, dar nu a luat parte nici la mişcările revoluţionare ale bolşevicilor nici la măcelul euro Şi în aceeaş după amiază, pos din 1914 Detesta răsboiuL ţarul aducea la adresa lui Jan Augustin, o scrisoare mică şi parfumată, cu următorul conținut: Dragul meu Dan, Ce-i fi zis de plecarea mea Comisar Georgesen cMiEncd*, 15 iAjNn AtilL 1UJJI Numai asta s’o mai știi ? KOPROL se da și la copii :wKS*aBMiSIWft Teatrele franceze sunt pil să ! Grava continuă a $® organiza.— Atttudinaa «stărilor, a plasai fi a onticii dramatica La Paris situaţia e din ce în ce clară a taxelor pentru săraci CE VA FACE SOCIETATEA AUTORILOR Societatea autorilor, după care am spus şi eri, îi va asigura pe directori de întreaga lor solidaritate. In faţa gravităţii consecinţelor unei greve generale, Charles Méré, preşedintele autorilor crede că un demers al Societăţii pe lângă autorităţile publice, ar rezistenţă. Comoedia sosită eri ia Capitală putea fi urmat fie hotărâri ceri aduce noui amănunte asupra mi?! Trebue să aşteptăm deci restăm deci reîntoarcerea d-lor Tardieu, Cheron, Loucheur, cari sunt actualmente la Haga. ATITUDINEA ACTORILOR Actorii sunt liniştiţi. Gate a-şi afirma solidaritatea cu directorii, ei ştiu acuma că mult discutata casă a grevei nu e un mit şi că directorii au luat toate precauţiunile pentru ca ea să poată funcţiona. CINEMATOGRAFELE Deriziunile directorilor de cinematografe au fost date publicităţii. D. Brézillon, preşedintele lor, şi-a afirmat solidaritatea cu directorii de teatre El a declarat că cinematografele, lovite astăzi de un frumos total de taxe de 35 la sută, vor lupta alături de teatre până la complecta satisfacţie a cererilor lor legitime. CRITICA APROBA Asociaţia criticii dramatice şi muzicale a transmis f-lui Max Maurey următoarea adresă : Interesele superioare ale teatrului fiind strâns legate de chestiuregim fiscal excepţional pe carenea taxelor. Asociaţia criticii numeroşi comercianţi din Paris dramatice şi muzicale aprobă au- i-au condamnat şi ei comunicânditudinea energică a Asociaţiei Did-lui Max Maurey că sunt corectorilor şi decide să-i dea totralmente alături de directorii de sprijinul în protestele sale ampoteatre. Jtriva regimului fiscal căruia îi facă informaţiunile noastre este supus spectacolul, sunt exacte, ceea ce vor directorii Vicepreşedinţi Preşedinte este o reducere a taxelor cu 50 A. Boschot Paul la suită, afară de chestiunea fun- Edmond See Ginisty mai încordata. Greva spectacolelor continuă să se organizeze Agitaţia creată în jurul închiderii sălilor a suscitat în unanimitatea cadrelor profesiunii o stare de spirit de grevă care ar putea triumfa cu uşurinţa asupra scepticismului interesat, dacă se va opune mereu aceeaşi îndărătnică Directorii nu cer nimic imposibil. Revendicările lor vizează un Edmond See carii acesteea care tinde să ia proporţii nebănuite. Compedia scrie : CE VOR DIRECTORII Icairulician Urcea de AL. LAZEANU Directorul Teatrului Naţional din Craiova Leonida Andreev, este cunoscut capul lui Dante în bronz, faţa sa publicului românesc, mai mult ca este calmă, priveşte indiferent şi nuvelist. Lucrările lui dramatice totuşi, se poate vedea dintr’o sinsunt puţin cunoscute. Teatrul lui gură dată, că este figura unui om Andreev, a văzut pentru prima care a văzut infernul. Acelaş laprima oara lumina rampei la cru şi cu Andreev. Scrierile lui Andreev au fost asemănate de palme, un critic cu scrisorile unor simipentru cigaşi, atât sunt de disperate. Craiova. «Acela care primeşte este caracteristică atât teatrul lui, cât şi prin faptul că din ea se degajează concepţia filosofică a lui Andreev asupra vieţii. Sufletul nostru modern nu poate fi satisfăcut numai de tragedia clasică. Drama modernă drama serioasă, drama lui Curei, Tolstoi, Ibsen, Becque, Andreev, Hauptmann, ne lămuresc mai exact rosturile acestui suflet al mersele poziţiuni pe cari le ia un nostru de azi, atât de frământat bolnav când se sbate în patul lui de problemele chinuitoare ale Lre suferinţă.Tară a găsi odihnă, prezentului. Andreew este un Bâjbâjm în întuneric. Intelisemtor, care ne-a desvălnt tn „ • 1 • , , i- -i £•• genta o slaba lumina, care ne cascnerile lui, toate adâncurile fun- j ’ ’ ţei noastre, străluminate de gro- lăuzeşte paşii. Pentru ce să lupţi, zăvia tragică a destinului Un dacă nu poţi învinge? Ele par un imn adus desnadejdei şi nimicniciei vieţii omeneşti. Andreev. crede ca tot sbuciumul şi efortul existenţei noastre este o zădărnicie continuă. Tot ce a fost — va fi — socialism, capitalism, republică, democraţie, toate revoluţiile sociale nu sunt decât dintr una din nuvelele lui «Teroriştii», unul din terorişti se adresează celuilalt cu cuvintele «Bea pentru tovărăşia noastră. Bea pentru cei desnadăjduiţi şi sdrobiţi de viaţă. Să ne crăpăm ochii. Daca cu aceste mici lanterne ale noastre noi nu putem lumina întunericul, sa stingem focul şi să ne târâm, aşa, în noaptea întunecată. Să bem pentru ca toate focurile să se stingă, să bem pentru întuneric». Opera lui literară este un reflex al vieţii sbuciumate pe care a dus-o. Toată viaţa a îndurat numai mizerie, — orfan de tata, fape care a ascuns la trecereamilia lui sărăcise ; n’avea cu ce mea... Avea aerul deprimat, pri- continue studiile la Universarea rătăcită a sinucigaşilor.. Al curaj— Viaţa distruge şi tot ca Al treilea, o telegramă din partea siguranţei. CLUJ Descoperit cadravru blond, parc orăşenesc.. A tentat sigur... Expediat victimă morgă Bucureşti autopsie.» Bijuterii absente, condoleanţe... Andreev este un gânditor. El cugetă viaţa. Orice faptă a omului este pentru el un prilej de reflecţiune. Se poate compara mutatis mutandis cu Shakespeare. —. .....................................................— 2-a jos) 1 (Continuarea (n_jtag. u-g col. t jos): i