Rampa, decembrie 1930 (Anul 15, nr. 3862-3884)

1930-12-08 / nr. 3868

Numărătoarea suflatelor de Em. Bucuţa Discuţia de acum câteva zile din Parlament, între un fost Ministru al Instrucţiei şi Ministrul în func­ţie, a descoperit, la lumina scăpă­rărilor polemice, stări de lucruri îngrijitoare. Peste o jumătate de milion de copii mici nu se înscriu la şcoală. S’ar putea vorbi ca la Gogol, deşi în alt înţeles decât cel economic, de suflete moarte. De altminteri, datele acestea de spaimă sunt, după toate semnele, mai prejos de împrejurările ae­­vea. Datoria cea dintâi ar fi să le cunoaştem. Recensământul gene­ral al populaţiei, de la 29 Decem­brie 1950, ne dă mijlocul. Numărătoarea aceasta e mai cu seama o numărătoare de oameni sau, cum zice poporul aşa de a­­dânc, o numărătoare a sufletelor. C­ând a fost vorba in ziare de recen­samânt,­­întâia latură întoarsă şi răs­toarsă în faţa cititorilor a fost a­­ceea a demobilizaţilor. Care urma să fie semnul de cunoaştere a lo­­cuitorilor României de alt neam , vestita origine etnică sau limba maternă ? Se pare că în cele din urmă foaia de recensământ a iz­butit să liniştească toate temerile şi vâlva din jurul recensământu­lui a căzut în sine, ca o flacără lipsită deodată de izvorul ei de foc. Era nedrept. Zările pe care le deschide recensământul abia du­pă aceea se deschid.­­ Intre altele, el e singurul în sta­re să ne desluşească despre pă­trunderea culturii în ţară, şi în deosebi la sate, care rămân încă sub o lespede pecetluită. Mă gân­desc atât la cultura de cunoştinţe cât şi la cultura artistică. Vom fi în sfârşit destoinici să lucrăm hărţi cu desimea cunoscătorilor de car­te. Atunci se vor arăta pentru­­toţi ochii rostul şi puterea de înrâuri­re a şcolilor elementare pe care le avem. Educaţia poporului presu­pune o mulţime chivernisită prin învăţători cu minimul de cunoş­tinţe cerut. Ea începe numai de acolo mai departe. Pusă în faţa a­­cestui întuneric al analfabeţilor, a­­bia dacă va putea să aşeze în el câteva stele, şi nu să-l împrăştie. Se va vedea tot atunci, dacă sunt şi câte librării ca­r­e distribuţie, în lumea nesfârşită a satelor, între optzeci dintr’o sută de orice bun avem. Dacă depozitele de cărţi şi de publicaţii lipsesc, mişcarea ti­păriturilor de tot felul se va ară­ta mărginită la câteva părţi de ţară. Golurile albe, ca in locurile neumblate dela gheţăriile polilor sau ale munţilor, celor prea înalţi se vor alege dela sine, pe întinde­rea României. Vom afla în câte din cele vreo zece mii de comune sunt case culturale cu săli de adunare şi de joc sau cu săli de cărţi şi de citire. Corurile şi fanfarele nu se desvoltă decât pe acolo pe tinde Germanii au cântat alături de, noi, prin Banat, Transilvania şi Buco­vina, şi mult mai puţin dincoace. Ştiţi ce a însemnat pentru teatrul de iartă rusesc, de la balet până la­­ punere în scenă şi înţelegerea ro- f­lorilor, teatrele mici săteşti, jocu­rile vechi, căzăceşti şi bătute, ho­rele şi colindele. A fost ca o al­toire de­ sânge nou şi rusismul sce­nic a năvălit Europa. El e plin de ţărănism rafinat şi de prospeţimea unei vieţi primitive milenare. Numărătoarea sufletelor începe. Să ne pregătim de toate tainele pe care are să ni le desvălue. DIN CUŞCA SUFLEURULUI JURAMANT Medică, de meserie, mar­tor, la pro­cesele cari se judecă la una din indi­­­âtoriile de ocol ale Capitalei, figu­rează din., nou ca martor intrun pro­ces dintre doi mahalagii. Venindu-i rândul să-şi facă­ depozi­ţia, preşedintele ţi spune : —Înainte de­ a jura, te fac atent a­­supra importantei jurământului.­­ — Nu e nevoe, d-le președinte ! răs­punde Mealed. Am stat și la închi­soare, pentru că am­ jurat strâmb. TURNUL LUI BABEL Cel mai bun sistem de a învăța lim­ba târk­ străine in care te afli, este aceea de a citi ziarele scrise in limba, pe care vrei să o înveţi. ■ Aşa de pildă, un refugiat rus, care se află de­ multă vreme în Bucureşti şi care se mărginea la lectura gazele­lor ruseşti, încearcă să pună nu, prac­tică acest sistem, şi, Intrând tntr’o­­cafenea, ceru un ziar românesc. Chelnerul li aduse obiectul dorit.­­ Rusul examină puţin gazeta şi che­mă apoi pe chelner : — Dragul meu, eu ţi-am cerut­ o ga­zetă românească, mi-ai adus una anglezo-română. Ia citeşte: „El a avut loc un mare paper hunt, urmat de s­teeple-chase, câştigat Wlale-Star, călărit de trainer-ul său." Chelnerul se scuză şi-l aduse alt ziar. .. .- ^ |Hj ] Dar Rusul lot nu se declară mul­țumit :­­ — Nici gazeta ăsta nu-i româneas­­­că. E franco-română, ia mal citeşte: „Aseară la premiera dela „Dame de chez maxime“ un public sic. Asista întreaga elită. Nici una din „étoile”-le­­noastre“ IHletish­, chelnerul ti adata şi o a treia gazetă. ■De astă dată rusul deveni furios ! — Ce-i asta, domnule, vrei să-ţi baţi joc de mine ? Asta e latino-română. Şi un adevăr, chelnerul ceti, uimit:­­ „Dacă situaţia rămâne in statu quo ei in ultimatum se va pune condiţia sine qua non.­“ IMPOSIBIL Amicul nostru­­.. . întors de cu­rând, după o şedere de 1 an in Africa, lȘi povesteşte isprăvile intrăin cerc de cuconiţe.­­Vasdzică, v'a fost chiar imposibil să-l mai salvaţi din mâinile caniba­lism, pe prietenul dv. ? — Peste poate !, frumoasă doamnă. Când m'am reîntors era de­-acum ser­vit■ ca aperitiv ! I UN RĂSPUNS NIMERIT In voiaj prin Europa, celebrul star Jackie Coogan s’a oprit pentru câte­va zile la Paris.­ Din vizite nu vizite nimeri şi la nu mai puțin celebra Mistinguette, franţuzoaica voi să-l îmbrățişeze.. Dar „micuțul" se retrase brusc. — Dar ce ? se­­ miră actricd, ești de­­acum prea mare­­pentru o sărut­are . — Eu nu, dv. doamnă SEMN BUN — Gigel dragă, spune-mi sincer. Când ne vom căsători, mă vei iubi tot atât de mult ? — Auzi întrebare! Sigur că da ! Doar ști că întotdeauna mi-au plăcut femeile măritate! 1 Din fotoliul Nr. 13 LEPRA Maladie dramatică in 3 lungi Cassanova-Manoclescu­­ ,­­ NOTA BIO-B1BLIOGRAFICA, Domnul Ion — Marin — Grigore — Cassanova — Manolescu — Sadovea­­nu — Dobrogea, este una din perso­nalităţile intelectuale realizate in multiple activităţi: înfăţişarea şi tot felul său de a fi divulgă comoara ca­lităţilor ce le posedă. E un subtil cri­tic dramatic, şi nu, această activitate poartă monoclu ca orice critic dra­matic care se respectă (vezi Rombcus, Timuş, Ionel Dimitrescu). E­ poet liric, şi în această activitate face cură de slăbire, bea 30 de ceaiuri fără zahăr, pe zi, e­­ galben, străveziu şi melancolic. E inspector general la ,E­­ducaţia aia a poporului şi în această calitate poartă în permanenţă asu­pra sa trei duzini de stilouri. In situ­ait, fiind şi autor dramatic, poartă, cioc ca Shakespeare, Moliére,­ Sorbul, etc. Dar, din motive de h igiena si eleganță, d. Ion — Marim — Grigore acte de Ion-Marin-Grigore­­• Sadoveanu-Dobrogea — Cassanova —­­Monoclescu — Sado­­veanu — Dobrogea, poartă ciocul ras si la figurat, fiind mai in toate îm­prejurările, fraier cu cioc. Născut în anul 1839, deci în vârstă de 91 de ani, autorul Molimei, e încă în plină vigoare, reuşind să facă mul­te victime. Contrariu celorlalţi con­fraţi, victimele nu şi le face prin pie­sele sale de teatru, ci prin alte cali­tăţi strict personale şi dobrogene. SUBIECTUL Ne am adresat autorului rugân­­du-ne să ne dea subiectul dramei „Molima“. Cu amabiltatea care-l ca­racterizează, d-sa ne-a dictat urmă­toarele fraze explicite : „Cristalizarea sentimentelor marine, gravitează eul nostru in axa i­aru­lui intelectual şi senzorial. Cu alte cu­vinte, intolerarea şi toleranta baccili­a­că a molimei sanguinare și­mpace a ammmemmmmmmmmn transcedentalei, simetrico-opuse bazei, craniene, divulgă secretul­­interepciu­­nei lui An­. Ca să fiu mai clar,: „Mo­lima" este acapararea dinamică și centrifugă a platitudinei superhibride a inhubatiunilor carapatice ce se pro­filează pe sardanapalica ihtiperzie solemnă ,şi hipersubconştientă­ ,a masselor subterane celeste, în care inundă­­ acel • „gegenhundermachenge­­wesen" a lui Goethe combinat cu uni­cul „Yes waiter pour Vautchuk­ dar­ling" al lui Wilde, cristalizat în filo­zofia lui Nietzche : „So sprach Zara­thustra . Auch du wirt mich ein mal betrugen, weil Ich bin von köpf bis Fuss auf Liebe eingestellt“. 1­­ ASPECTE DELA PREMIERA • Era fatal ca d. Ion -- Marin Grigo­­re — Cassanova — Monoclescu —­ Sa­dov­eanu — Dobrogea, să scrie o piesă intitulată „Molima", deoarece e ins­pector la ministerul Sănătăţii. „Molima" sau „Lepra" a stârnit o vie şi legitimă curiozitate în rândul spectatorilor. Cum era­ de aşteptat, sala de opera­ţie a sanatoriului Ventura, era plină până la ultimul loc. Jimta'de' rigoe'­ re, şortul alb,' cu o banderolă de cru­cea roşie g ş­i mâna stângă, Domni cu mănuşi de cauciuc. Doamnele cu pă­lării,­nu erau admise. In schimb, toţi spectatorii aveau dreptul să poarte căşti de metal contra gazelor asfi­xiante sau microbiene. La bufetul tea­trului Ventura, se servea soluţie de sublimat precum şi alte desinfec­­tante. . .• Autorul, a fost influenţat în opera sa, de vastele sale lecturi din Ibsen, Strindberg, Kant, Fichte, Hegel, Ein­stein, Krishna-Murki şi Marion (Spai­ma­­ dela „Universul") Săptămână calmă, chiar dezolant de calmă. Şapte zile trecute, ca şi cum n'au fost. Nici un eveniment mai de seamă care să le­ fi­ întrerupt monoto­nia.­­ Criza de direcţie de la Teatrul Naţional, odată rezolvată, candidaţii, întocmai ca nişte­ lei tolăniţi pe pa­tru labe, se odihnesc. Premierele­­se scurg­ monoton, ca un­­ râuleţ la poalele­­unui munte; • nici căderi ca­tastrofale, nici succese de să rupă ini­ma târgului. Ce i drept, urlă târgul de văicăre­lile unor­­ autori dramatici autohtoni, înainte de a încheia, tin sd aduc viile , unele mulţumiri d-lui Alex. Bu­­zescu, energicul administrator , gene­ral al Teatrului Ventura, care a făcut tot, ce i-a stat in putinţă pentru a sa­tisface onor, pubicul. Astfel, la sfârşi­tul reprezentaţiei, spectatorii au avut fericirea să-şi ia paltoanele de la gar­derobă,'mototolite şi jilave, proaspăt scoase din^­etuva special comandată pentru' r ' -'rra „Molimei", recent jucaţi, cari suferind probabil de mania persecuţiei, văd în fiecare cunoscut un conspirator la gloria lor dramaturgică. Unul dintre aceştia, se crede persecutat nici mai­­ mult nici mai puţin decât de... casieriţă. Cică biata casieriţă­, ori "d­e câte ori i se cere bilete la­ piesa respectivă, răs­punde stereotipic : „Nu mai sunt bi­lete“­. Ce interes are casieriţa să facă acest lucru, numai dramaturgul nos­tru ştie. In orice caz, pretendentul român la gloria lui Will nu cunoaş­te de fel psihologia casieriţei de tea­om de stat, capabil să privească evenimentele de-o clipă oarecum sub specie aeterxiitatis~. Ei bine tru, care ’mai totdeauna, se , substitue» insuș directorului îi crește inima­ de bucurie când i se cer câte mai multe bilete. ' . f' '' : v" ]" Concepem­ un negustor cu rafturile doldora de marfă ,și care să nu vrea s-o vândă ? Dar să te ferească Dum­nezeu de autorul dramatic român, mai ales atunci când publicul nu prea se înghesue la reprezentaţiile sale. După care să te ferească Dumnezeu şi de actriţa română, când trebue să joace în toalete moderne. Toaletele au fost întotdeauna o problemă în tea­tru, o problemă greu de rezolvat. Ele trebue să Îndeplinească atâtea ondiţiuni : să armonizeze cu culoă­­rea decorurilor, cu lumina re­flec-^ toarelor, în sfârşit trebue să se pre-* teze scenelor pe cari le­­ interpretea­ză actriţa respectivă, să nu-i parali­zeze mişcările şi să nu pleznească în mijlocul scenei celei mari, provocând ilaritatea spectatorilor. Dar mai cu seamă toaleta unei actriţe trebue să armonizeze cu ale partenerilor. In nici un caz ţesăturile şi croiala nu trebue să se asemene, interpret în asemenea caz, făcându-ţi impre­sia că sunt îmbrăcaţi în uniforme. Dacă într’o simplă familie copierea unui model de rochie poate provoca un conflict destul de grav, vă inchi­puiţi ce poate provoca în teatru ! E de prisos să vă spun, că in preaj­ma premierei, fiecare actriţă cloceşte planuri infernale pentru „a-şi tăia“ partenerele. De aceea la repetiţiile ge­nerale ale pieselor moderne, vezi de­seori, dinţi Încleştaţi­ şi pumni strânşi. Când coboară din cabină interpreta învestmântată în­­rochia cea nouă, co­­legele­ o examinează ca pe o substanţă de laborator şi se sim­t străbătute de un fluid de fericire când s'au con­vins că volanul cade strâmb : — Par'că e o paparudă“ — îşi şop­tesc intre ele. Iar „paparudei“ ii spune :. . . ' — Eşti delicioasă ! — Vai dragă modelul asta te prin­de de minune! ■ — Ţi-a reuşit mult mai bine decât mie ! . Montarea "Evantaiului— Doamnei Wenderm­eere" a prilejuit asemenea scene. Plângeţi-l­ pe bietul Soare Z. Soare, care, în calitate de­ regizor, a avut greaua misiune să rezolve" toate aceste conflicte „de toaletă". Exasperat­ de atâtea „lucrături“, Soare a pus rezoluţia „La Banca­­Na­ţională“ pe petiţiile actriţelor , car­e solicitau „cheltueli de toaletă". Să așteptăm în­­săptămâna ce vine, evenimentul care să ne­­ scoată din toropeala celei încheiate. -OMQ- de N1C0N Panopticum săptăminal de Joan Massoff ­ ANUL XV .No 3868 REDACT A: ADMINISTRAȚIA ȘI ATELIERELE GRAF CE INTRAREA ZALOMIT No. I (Hotel Astoria). _ Telefon 301/5^ BUC­URE­ȘTI Publicîtatea concesionată exclusiv Societății Anonime «Rudolf Mosse», Calea Victoriei, 31 N^fv ' C. LUNI 8 DECEMBRIE 19% ABO RAMIRTIK M TAMA §«•• luni * I • • Un wt o.»#»»«» *•••■• • M STMAINATATE OUM.U tB 1 mu Ml Ml ml* iMArai Mini ■i — — «• /•' Director­­ SCARLAT FRODA Cn Lilian Olsh despre ca sl despre alţii James Lee Gitch creiază o familie.— Sofia lui moştenește un faliment.— De la tejgheaua băcăniei ne scena teatrului.— Gladys Smith nu vrea să fie vedetă de cinema.— Iar Lilian Gish poartă rochiile ei.— Un „regisor“: D. W. Griffith.— De ce n’a turnat Max Reinhardt „Miracolul“? Voga e meriită,­ prin însuşi na­­tura ei, unei rapide pieiri. O vedetă nu se poate , bucura I de vogă ? i multă vreme de vogă, şi nu sej A fi, un moment, în centrul! poate considera perimată când «discuţiilor, a fi, câtva timp, i- a dolul zilei, a-ţi vedea fotogra­fia, apărând în şir pe toate co­pertele revistelor ilustrate, a acorda zeci de interviewuri pe zi reporterilor dornici să impar­­tăsească publicului curios se­cretele vieţi tale. E o perioadă anormală în cariera unui ac­tor, o perioadă prin care trebue să treacă însă fiecare, înainte de a intra în perioada normală, aceea care-ţi dă răgazul şi cal­mul necesar ca să poţi crea cu adevărat. Şi perioada aceasta anormală trece repede, fatal, căci odată satisfăcută curiozi­tatea şi săturată privirea mul­­ţimei, vedeta nu mai poate fi în vogă. Este însă consacrată. Cu valoarea creaţiilor artis­tice ale vedetei n’are însă nici o legătură voga. E lucru con­statat că cele mai slabe creaţii le-au avut totdeauna vedetele în perioada de vogă — în timp ce lucrurile bune le-au reali­zat fie înainte, fie după. Pe de altă parte însă, în ce priveşte atracţia pe care nu-­lorilor, yoga nu face decât să (Continuare din pagina IlI-a) Continuam astăzi să publicăm alte interesante amintiri ale fostu­­lui ministru al Artelor, în cadrul interviewului „cu d. Const. Banu­mele vedetei îl exercită asupra] de"Pre el şi desPTM . publicului, atracția pe care un ‘ Car,era zmristica mi*am ince' i-a trecut yoga. Căci ce în- r I put-o Iseamnă, în definitv, a se bucura ^rflj! mai aduce astăzi aminte Hi i 11 2 m Naţionalul se află un pretit­ unei mari premiere. ■ Atmosfera e încărcată ca înaintea unei mari lupte a cărui izbândă este aproa­pe sigură. Teatrul, întocmai ca un câmp de operaţii oferă­­ nenumă­rate surprize, totuşi toate prono­sticurile tind să arate că­ premie­ra de mâine seară cu „Evantaiul Doamnei Wendermeere1, va fi un mare succes pentru Teatrul Na­ţional. Există, fără­ îndoială, un imponderabil în atmosfera bătrâ­nei case al lui Milo, care pr­ev­este­şte acest lucru. Soare 2. ’ Soare, acest mare animator, e par­că mai livid decât deobiceiu — dacă se mai poate acest lucru. Pudrat ca un franzelar de lux, înfipt în ghe­tele sale­­,pinet‘­ cu mâinile vâ­­ ratTy­ei Wendumeere■■■ râie tn buzunarele părdxiiului, Voiculescu. In culise, aşteptân­­calcă apăsat cu mixtări de „hc-Jtându-şi „intrarea mai emoţionată inunaPus“. E ţeapăn şi Hgid şi­ decât 0 debutantă, d-na Voicules­cu îmi sprune t \ -— „Deşi eu cred că piesa o să a’loc succes sunt mai emoţionată când te'u'fi mm muH la el, fj«, I face impresia unui cadavru am­bulant. De abii s’a ridicat corti­na, la repetiţia generală, şi o mi­că neatenţie de recuzită, îl face să repeadă în alt sferă primele per­le; nu uitaţi că acţiunea piesei lui Wilde se petrece in cea mai înaltă societate londoneză! Dar par­că Soare e inoculat a­­gitaţia sa tuturor interpreţilor, in special nterpretelor, toţi preocu­paţi în afară de rolul propriu zis, de chestiunea, tot atât de im­portantă , „cum le va sta toaleta“. Va­­­in piesa lui Wilde o în­trecere de eleganţă, cum de mult nu s’a văzut în teatrul românesc, de eleganţă femenină şi masculi­nă. La un moment dat, douăzeci de posesori de fracuri, tăiate du­pă ultimul jurnal, aranjaţi în front se, închină britanic de res­pectuos în faţa a douăzeci de mo­­dele, dintre cele mai recente, pro­duse ale celor mai mari case de „robes et monteaux*. In culise un jazz cântă „Lady Djoine"1..­­ Succesul e­­ astfel asigurat şi cred că esteţii noştri nu vor con­sidera un sacrilegiu faptul că timpanele d-lor vor fi impresio­nate de cuvintele genialului pa­radoxal Wilde! Spectatorul de a­­stăzi vede destulă mizerie în via­ţa de to­ate zilele pentru ca ochiul sau să nu dorească fastul şi bogă­ţia etalate cel puţin pe scenă. Singura persoană din piesa lui Wilde, prin vinele căreia nu curge sânge albastru e doamna Erhinne, interpretată de d-na Marioara ca de obiceiu. Eu am insistat mult sa se joace piesa lui Wilde, astfel că „Evan­taiul“ e un fel de copil al meu adoptiv ; aşa se face că am emo­ţie şi pentru ceilalţi camarazi ai mei. — Rolul vă place?. — „O spun sincer că-mi place cu adevărat şi cred că intră per­fect în mijloacele mele de inter­pretare. De aceea l-am învăţat cu multă plăcere şi aştept pre­miera cu nerăbdare. Gândeşte-te d-ta în ce situaţie este pus de multe ori actorul când e nevoit să-şi bage în cap fraze întregi, pentru care n’are absolut nici un fel de afinitate. Eu, din fericire, n’am fost de multe ori în această situaţie cu adevărat oribilă. Nu voi uita niciodată ce-am păţit cu un asemenea rol în piesa „Pu­hoiul", reprezentată de către com­pania Davila. Răposatul Davila chiar mă ameninţa câteodată „Vezi, Marioare, că iar jucăm „Puhoiul" !. Totuş mi s-a întâmplat deseori ca prieteni sau cunoscuţi să-mi spue : „Bine ai fost d-ta în „Pu­hoiul“ !. D-na Voladescu intră la serata pe care-o oferă Lordul Wender­meere. Din cabine coboară numai Lorzi și Ladys. I. M. * Marianna Voiculescu 6 PAGINI­ LE| Alte interesante amintiri ale d-lui Constantin Banu . G. Duca: perpetum mobile. Ion Mînulescu: gură rea, inimă bună.— Vintilă Brătianu şi Al. Mavrodi.— Partidul liberal şi literatura.— Regele şi cultura româneasc­ă la «Secolul». Dar cine îşi de a­ceasta gazetă? Colegul de dăscă­lie, Ştefan Ioan, m-a dus acolo. Se zicea că Eugen Stătescu o sus­ţine şi o inspiră. Pentru noi, cei tineri, Stătescu era un mit. Nu-l vedeam, nu-l auzeam. Ne între­bam uneori dacă într-adevăr e­­xistă. Profesorul Mihail Ghim­pa, care trecea drept directorul ziarului,­­ne afirma­m n­umai că există clar că încă citește ș­i articolele, pe care le scriam noi- Nu o singură dată l-am auzit pe Ghimpa spă­­pându-mi cu accentele lui de ţâr­­covnic: . . , , . . . — Ţi-a citit Conu Evghenie ar­ticolul și i-a plăcut.... Bietul Ghimpa își închipuia probabil că prin aceasta mă lipesc discursurile lui Stătescu se pot încă ceti. Ele interesează încă prin superioritatea cugetării, prin logica lor stringentă, prin pasiu­nea lor concentrată şi­ mai presus de toate, prin acel neîntrecut spi­rit juridic, care făcea dintr’însul nu numai un mare avocat câştigă­tor de procese dar şi un mare a­­vocat creator. La «Secolul» am­ legat prietenie cu Streitmann care, pentru ui­ salariu de mizerie, traducea zil­nic inspiraţiile politice ale lui Ghimpu, exprimate mai mult prin interjecţii ori vederile lui Bazil Epurescu om cult, inteligent dar ,lipsit şi de, măsură ,şi de . simţul realităţilor. încă de pe atunci Streitmann era un nesăturat ci­titor. Spiritul lui curie»*, pornea se agăţa de toate problemele; hoi­nărea, prin toate domeniile gândi­­rei;­ căuta, sub aspectele eviden­te ale acţiunilor omeneşti, resor­turile propulsive tăinuite, privi­rilor comune. Ce păcat că vârte­jul şi poate şi această multimate­re şi mai mult de «Secolul» lui, o­eală şi nepotrivită curiozitate in­uinde colaborarea mea regulata şi­­ telectuală, nu i-au dat răgazul gratuită era de­sigur apreciată, necesar spre a lasa altceva decât mai ales din acest din urmă punct fragmente şi note fugitive. Dar, de vedere. Adevărul e însă că pe bun prieten, îl aştept încă... atunci îmi păsa de Conu Evghe­nie ca de împăratul Chinei pre­cum imi era tot aşa de indiferent daca pe Conu Mitiţă îl încânta sau nu proza celor de la «Secolul», organ al omului «verde», pe care îl detesta dar de care se temea SCRIITORII DELA «VIITORUL» La «Viitorul» am fost dela în­temeiere. Răpă’satul Alimăniştea­­nu, Duca şi cu mice am fost­ pri­mii conducători ai acestei gazete. Alimănişteanu, absorbit’ de mul-Mai târziu am citit multe din dis- ţiplele lui ocupaţiuni, apărea mai cursurile lui Eugeniu Stătescu şi rar la gazetă. Duca însă venea tocmai atunci am înţeles marea zilnic şi scria zilnic. Inteligenta autoritate de care acest bărbat lui vrea pururea în mişcare, —­m­ politic s’a bucurat în sânul parti­ fet perpetuum mobile, — pă­­dului liberal. Intr’adevăr, puţini trundei, cu o dexteritate uimitoa­­oratori rezistă lecturei şi mai ales rea până în măduva actualităţii; după o vreme îndelungată dela descoperea aspectul politic al vie­­pronunţarea discursurilor. Rosti-­ ţei publice de . toate zilele, reda­­te în vălmăşagul luptelor păliţi- ] cu o expresiune fericită, punctul ce, smulse din cea mai stricta ac­­­ele vedere ce ,i se impunea şi pe tualitate, urmărind un anume­­ care-1 impunea, cu o elocinţă reti­­scop al momentului, ele nu mai­­ n„^ Contingentele vieţei şi tem­­rămân în curând decât pulbere şi o­peramentul l-au împins în politi­­umbră. Mântuite din valul uitării ca, unde remarcabile însuşiri l-au nu sânt decât acelea pe care le au­ aşezat de timpuriu printre cei minează o gândire de­ adevărat d’întâi. Sânt sigur însă că dacă o soartă mai vitregă l-ar fi menit Contnuare în pag. I l­ a D-l C. Banu, la moșia

Next