Rampa, decembrie 1930 (Anul 15, nr. 3862-3884)
1930-12-08 / nr. 3868
Numărătoarea suflatelor de Em. Bucuţa Discuţia de acum câteva zile din Parlament, între un fost Ministru al Instrucţiei şi Ministrul în funcţie, a descoperit, la lumina scăpărărilor polemice, stări de lucruri îngrijitoare. Peste o jumătate de milion de copii mici nu se înscriu la şcoală. S’ar putea vorbi ca la Gogol, deşi în alt înţeles decât cel economic, de suflete moarte. De altminteri, datele acestea de spaimă sunt, după toate semnele, mai prejos de împrejurările aevea. Datoria cea dintâi ar fi să le cunoaştem. Recensământul general al populaţiei, de la 29 Decembrie 1950, ne dă mijlocul. Numărătoarea aceasta e mai cu seama o numărătoare de oameni sau, cum zice poporul aşa de adânc, o numărătoare a sufletelor. Când a fost vorba in ziare de recensamânt,întâia latură întoarsă şi răstoarsă în faţa cititorilor a fost aceea a demobilizaţilor. Care urma să fie semnul de cunoaştere a locuitorilor României de alt neam , vestita origine etnică sau limba maternă ? Se pare că în cele din urmă foaia de recensământ a izbutit să liniştească toate temerile şi vâlva din jurul recensământului a căzut în sine, ca o flacără lipsită deodată de izvorul ei de foc. Era nedrept. Zările pe care le deschide recensământul abia după aceea se deschid. Intre altele, el e singurul în stare să ne desluşească despre pătrunderea culturii în ţară, şi în deosebi la sate, care rămân încă sub o lespede pecetluită. Mă gândesc atât la cultura de cunoştinţe cât şi la cultura artistică. Vom fi în sfârşit destoinici să lucrăm hărţi cu desimea cunoscătorilor de carte. Atunci se vor arăta pentrutoţi ochii rostul şi puterea de înrâurire a şcolilor elementare pe care le avem. Educaţia poporului presupune o mulţime chivernisită prin învăţători cu minimul de cunoştinţe cerut. Ea începe numai de acolo mai departe. Pusă în faţa acestui întuneric al analfabeţilor, abia dacă va putea să aşeze în el câteva stele, şi nu să-l împrăştie. Se va vedea tot atunci, dacă sunt şi câte librării care distribuţie, în lumea nesfârşită a satelor, între optzeci dintr’o sută de orice bun avem. Dacă depozitele de cărţi şi de publicaţii lipsesc, mişcarea tipăriturilor de tot felul se va arăta mărginită la câteva părţi de ţară. Golurile albe, ca in locurile neumblate dela gheţăriile polilor sau ale munţilor, celor prea înalţi se vor alege dela sine, pe întinderea României. Vom afla în câte din cele vreo zece mii de comune sunt case culturale cu săli de adunare şi de joc sau cu săli de cărţi şi de citire. Corurile şi fanfarele nu se desvoltă decât pe acolo pe tinde Germanii au cântat alături de, noi, prin Banat, Transilvania şi Bucovina, şi mult mai puţin dincoace. Ştiţi ce a însemnat pentru teatrul de iartă rusesc, de la balet până la punere în scenă şi înţelegerea ro- florilor, teatrele mici săteşti, jocurile vechi, căzăceşti şi bătute, horele şi colindele. A fost ca o altoire de sânge nou şi rusismul scenic a năvălit Europa. El e plin de ţărănism rafinat şi de prospeţimea unei vieţi primitive milenare. Numărătoarea sufletelor începe. Să ne pregătim de toate tainele pe care are să ni le desvălue. DIN CUŞCA SUFLEURULUI JURAMANT Medică, de meserie, martor, la procesele cari se judecă la una din indiâtoriile de ocol ale Capitalei, figurează din., nou ca martor intrun proces dintre doi mahalagii. Venindu-i rândul să-şi facă depoziţia, preşedintele ţi spune : —Înainte de a jura, te fac atent asupra importantei jurământului. — Nu e nevoe, d-le președinte ! răspunde Mealed. Am stat și la închisoare, pentru că am jurat strâmb. TURNUL LUI BABEL Cel mai bun sistem de a învăța limba târk străine in care te afli, este aceea de a citi ziarele scrise in limba, pe care vrei să o înveţi. ■ Aşa de pildă, un refugiat rus, care se află de multă vreme în Bucureşti şi care se mărginea la lectura gazelelor ruseşti, încearcă să pună nu, practică acest sistem, şi, Intrând tntr’ocafenea, ceru un ziar românesc. Chelnerul li aduse obiectul dorit. Rusul examină puţin gazeta şi chemă apoi pe chelner : — Dragul meu, eu ţi-am cerut o gazetă românească, mi-ai adus una anglezo-română. Ia citeşte: „El a avut loc un mare paper hunt, urmat de steeple-chase, câştigat Wlale-Star, călărit de trainer-ul său." Chelnerul se scuză şi-l aduse alt ziar. .. .- ^ |Hj ] Dar Rusul lot nu se declară mulțumit : — Nici gazeta ăsta nu-i românească. E franco-română, ia mal citeşte: „Aseară la premiera dela „Dame de chez maxime“ un public sic. Asista întreaga elită. Nici una din „étoile”-lenoastre“ IHletish, chelnerul ti adata şi o a treia gazetă. ■De astă dată rusul deveni furios ! — Ce-i asta, domnule, vrei să-ţi baţi joc de mine ? Asta e latino-română. Şi un adevăr, chelnerul ceti, uimit: „Dacă situaţia rămâne in statu quo ei in ultimatum se va pune condiţia sine qua non.“ IMPOSIBIL Amicul nostru.. . întors de curând, după o şedere de 1 an in Africa, lȘi povesteşte isprăvile intrăin cerc de cuconiţe.Vasdzică, v'a fost chiar imposibil să-l mai salvaţi din mâinile canibalism, pe prietenul dv. ? — Peste poate !, frumoasă doamnă. Când m'am reîntors era de-acum servit■ ca aperitiv ! I UN RĂSPUNS NIMERIT In voiaj prin Europa, celebrul star Jackie Coogan s’a oprit pentru câteva zile la Paris. Din vizite nu vizite nimeri şi la nu mai puțin celebra Mistinguette, franţuzoaica voi să-l îmbrățişeze.. Dar „micuțul" se retrase brusc. — Dar ce ? se miră actricd, ești deacum prea marepentru o sărutare . — Eu nu, dv. doamnă SEMN BUN — Gigel dragă, spune-mi sincer. Când ne vom căsători, mă vei iubi tot atât de mult ? — Auzi întrebare! Sigur că da ! Doar ști că întotdeauna mi-au plăcut femeile măritate! 1 Din fotoliul Nr. 13 LEPRA Maladie dramatică in 3 lungi Cassanova-Manoclescu , NOTA BIO-B1BLIOGRAFICA, Domnul Ion — Marin — Grigore — Cassanova — Manolescu — Sadoveanu — Dobrogea, este una din personalităţile intelectuale realizate in multiple activităţi: înfăţişarea şi tot felul său de a fi divulgă comoara calităţilor ce le posedă. E un subtil critic dramatic, şi nu, această activitate poartă monoclu ca orice critic dramatic care se respectă (vezi Rombcus, Timuş, Ionel Dimitrescu). E poet liric, şi în această activitate face cură de slăbire, bea 30 de ceaiuri fără zahăr, pe zi, e galben, străveziu şi melancolic. E inspector general la ,Educaţia aia a poporului şi în această calitate poartă în permanenţă asupra sa trei duzini de stilouri. In situait, fiind şi autor dramatic, poartă, cioc ca Shakespeare, Moliére, Sorbul, etc. Dar, din motive de h igiena si eleganță, d. Ion — Marim — Grigore acte de Ion-Marin-Grigore• Sadoveanu-Dobrogea — Cassanova —Monoclescu — Sadoveanu — Dobrogea, poartă ciocul ras si la figurat, fiind mai in toate împrejurările, fraier cu cioc. Născut în anul 1839, deci în vârstă de 91 de ani, autorul Molimei, e încă în plină vigoare, reuşind să facă multe victime. Contrariu celorlalţi confraţi, victimele nu şi le face prin piesele sale de teatru, ci prin alte calităţi strict personale şi dobrogene. SUBIECTUL Ne am adresat autorului rugându-ne să ne dea subiectul dramei „Molima“. Cu amabiltatea care-l caracterizează, d-sa ne-a dictat următoarele fraze explicite : „Cristalizarea sentimentelor marine, gravitează eul nostru in axa iarului intelectual şi senzorial. Cu alte cuvinte, intolerarea şi toleranta bacciliacă a molimei sanguinare șimpace a ammmemmmmmmmmn transcedentalei, simetrico-opuse bazei, craniene, divulgă secretulinterepciunei lui An. Ca să fiu mai clar,: „Molima" este acapararea dinamică și centrifugă a platitudinei superhibride a inhubatiunilor carapatice ce se profilează pe sardanapalica ihtiperzie solemnă ,şi hipersubconştientă ,a masselor subterane celeste, în care inundă acel • „gegenhundermachengewesen" a lui Goethe combinat cu unicul „Yes waiter pour Vautchuk darling" al lui Wilde, cristalizat în filozofia lui Nietzche : „So sprach Zarathustra . Auch du wirt mich ein mal betrugen, weil Ich bin von köpf bis Fuss auf Liebe eingestellt“. 1 ASPECTE DELA PREMIERA • Era fatal ca d. Ion -- Marin Grigore — Cassanova — Monoclescu — Sadoveanu — Dobrogea, să scrie o piesă intitulată „Molima", deoarece e inspector la ministerul Sănătăţii. „Molima" sau „Lepra" a stârnit o vie şi legitimă curiozitate în rândul spectatorilor. Cum era de aşteptat, sala de operaţie a sanatoriului Ventura, era plină până la ultimul loc. Jimta'de' rigoe' re, şortul alb,' cu o banderolă de crucea roşie g şi mâna stângă, Domni cu mănuşi de cauciuc. Doamnele cu pălării,nu erau admise. In schimb, toţi spectatorii aveau dreptul să poarte căşti de metal contra gazelor asfixiante sau microbiene. La bufetul teatrului Ventura, se servea soluţie de sublimat precum şi alte desinfectante. . .• Autorul, a fost influenţat în opera sa, de vastele sale lecturi din Ibsen, Strindberg, Kant, Fichte, Hegel, Einstein, Krishna-Murki şi Marion (Spaima dela „Universul") Săptămână calmă, chiar dezolant de calmă. Şapte zile trecute, ca şi cum n'au fost. Nici un eveniment mai de seamă care să le fi întrerupt monotonia. Criza de direcţie de la Teatrul Naţional, odată rezolvată, candidaţii, întocmai ca nişte lei tolăniţi pe patru labe, se odihnesc. Premierelese scurg monoton, ca un râuleţ la poaleleunui munte; • nici căderi catastrofale, nici succese de să rupă inima târgului. Ce i drept, urlă târgul de văicărelile unor autori dramatici autohtoni, înainte de a încheia, tin sd aduc viile , unele mulţumiri d-lui Alex. Buzescu, energicul administrator , general al Teatrului Ventura, care a făcut tot, ce i-a stat in putinţă pentru a satisface onor, pubicul. Astfel, la sfârşitul reprezentaţiei, spectatorii au avut fericirea să-şi ia paltoanele de la garderobă,'mototolite şi jilave, proaspăt scoase din^etuva special comandată pentru' r ' -'rra „Molimei", recent jucaţi, cari suferind probabil de mania persecuţiei, văd în fiecare cunoscut un conspirator la gloria lor dramaturgică. Unul dintre aceştia, se crede persecutat nici mai mult nici mai puţin decât de... casieriţă. Cică biata casieriţă, ori "de câte ori i se cere bilete la piesa respectivă, răspunde stereotipic : „Nu mai sunt bilete“. Ce interes are casieriţa să facă acest lucru, numai dramaturgul nostru ştie. In orice caz, pretendentul român la gloria lui Will nu cunoaşte de fel psihologia casieriţei de teaom de stat, capabil să privească evenimentele de-o clipă oarecum sub specie aeterxiitatis~. Ei bine tru, care ’mai totdeauna, se , substitue» insuș directorului îi crește inima de bucurie când i se cer câte mai multe bilete. ' . f' '' : v" ]" Concepem un negustor cu rafturile doldora de marfă ,și care să nu vrea s-o vândă ? Dar să te ferească Dumnezeu de autorul dramatic român, mai ales atunci când publicul nu prea se înghesue la reprezentaţiile sale. După care să te ferească Dumnezeu şi de actriţa română, când trebue să joace în toalete moderne. Toaletele au fost întotdeauna o problemă în teatru, o problemă greu de rezolvat. Ele trebue să Îndeplinească atâtea ondiţiuni : să armonizeze cu culoărea decorurilor, cu lumina reflec-^ toarelor, în sfârşit trebue să se pre-* teze scenelor pe cari le interpretează actriţa respectivă, să nu-i paralizeze mişcările şi să nu pleznească în mijlocul scenei celei mari, provocând ilaritatea spectatorilor. Dar mai cu seamă toaleta unei actriţe trebue să armonizeze cu ale partenerilor. In nici un caz ţesăturile şi croiala nu trebue să se asemene, interpret în asemenea caz, făcându-ţi impresia că sunt îmbrăcaţi în uniforme. Dacă într’o simplă familie copierea unui model de rochie poate provoca un conflict destul de grav, vă inchipuiţi ce poate provoca în teatru ! E de prisos să vă spun, că in preajma premierei, fiecare actriţă cloceşte planuri infernale pentru „a-şi tăia“ partenerele. De aceea la repetiţiile generale ale pieselor moderne, vezi deseori, dinţi Încleştaţi şi pumni strânşi. Când coboară din cabină interpreta învestmântată înrochia cea nouă, colegele o examinează ca pe o substanţă de laborator şi se simt străbătute de un fluid de fericire când s'au convins că volanul cade strâmb : — Par'că e o paparudă“ — îşi şoptesc intre ele. Iar „paparudei“ ii spune :. . . ' — Eşti delicioasă ! — Vai dragă modelul asta te prinde de minune! ■ — Ţi-a reuşit mult mai bine decât mie ! . Montarea "Evantaiului— Doamnei Wendermeere" a prilejuit asemenea scene. Plângeţi-l pe bietul Soare Z. Soare, care, în calitate de regizor, a avut greaua misiune să rezolve" toate aceste conflicte „de toaletă". Exasperat de atâtea „lucrături“, Soare a pus rezoluţia „La BancaNaţională“ pe petiţiile actriţelor , care solicitau „cheltueli de toaletă". Să așteptăm însăptămâna ce vine, evenimentul care să ne scoată din toropeala celei încheiate. -OMQ- de N1C0N Panopticum săptăminal de Joan Massoff ANUL XV .No 3868 REDACT A: ADMINISTRAȚIA ȘI ATELIERELE GRAF CE INTRAREA ZALOMIT No. I (Hotel Astoria). _ Telefon 301/5^ BUCUREȘTI Publicîtatea concesionată exclusiv Societății Anonime «Rudolf Mosse», Calea Victoriei, 31 N^fv ' C. LUNI 8 DECEMBRIE 19% ABO RAMIRTIK M TAMA §«•• luni * I • • Un wt o.»#»»«» *•••■• • M STMAINATATE OUM.U tB 1 mu Ml Ml ml* iMArai Mini ■i — — «• /•' Director SCARLAT FRODA Cn Lilian Olsh despre ca sl despre alţii James Lee Gitch creiază o familie.— Sofia lui moştenește un faliment.— De la tejgheaua băcăniei ne scena teatrului.— Gladys Smith nu vrea să fie vedetă de cinema.— Iar Lilian Gish poartă rochiile ei.— Un „regisor“: D. W. Griffith.— De ce n’a turnat Max Reinhardt „Miracolul“? Voga e meriită, prin însuşi natura ei, unei rapide pieiri. O vedetă nu se poate , bucura I de vogă ? i multă vreme de vogă, şi nu sej A fi, un moment, în centrul! poate considera perimată când «discuţiilor, a fi, câtva timp, i- a dolul zilei, a-ţi vedea fotografia, apărând în şir pe toate copertele revistelor ilustrate, a acorda zeci de interviewuri pe zi reporterilor dornici să impartăsească publicului curios secretele vieţi tale. E o perioadă anormală în cariera unui actor, o perioadă prin care trebue să treacă însă fiecare, înainte de a intra în perioada normală, aceea care-ţi dă răgazul şi calmul necesar ca să poţi crea cu adevărat. Şi perioada aceasta anormală trece repede, fatal, căci odată satisfăcută curiozitatea şi săturată privirea mulţimei, vedeta nu mai poate fi în vogă. Este însă consacrată. Cu valoarea creaţiilor artistice ale vedetei n’are însă nici o legătură voga. E lucru constatat că cele mai slabe creaţii le-au avut totdeauna vedetele în perioada de vogă — în timp ce lucrurile bune le-au realizat fie înainte, fie după. Pe de altă parte însă, în ce priveşte atracţia pe care nu-lorilor, yoga nu face decât să (Continuare din pagina IlI-a) Continuam astăzi să publicăm alte interesante amintiri ale fostului ministru al Artelor, în cadrul interviewului „cu d. Const. Banumele vedetei îl exercită asupra] de"Pre el şi desPTM . publicului, atracția pe care un ‘ Car,era zmristica mi*am ince' i-a trecut yoga. Căci ce în- r I put-o Iseamnă, în definitv, a se bucura ^rflj! mai aduce astăzi aminte Hi i 11 2 m Naţionalul se află un pretit unei mari premiere. ■ Atmosfera e încărcată ca înaintea unei mari lupte a cărui izbândă este aproape sigură. Teatrul, întocmai ca un câmp de operaţii oferă nenumărate surprize, totuşi toate pronosticurile tind să arate că premiera de mâine seară cu „Evantaiul Doamnei Wendermeere1, va fi un mare succes pentru Teatrul Naţional. Există, fără îndoială, un imponderabil în atmosfera bătrânei case al lui Milo, care prevesteşte acest lucru. Soare 2. ’ Soare, acest mare animator, e parcă mai livid decât deobiceiu — dacă se mai poate acest lucru. Pudrat ca un franzelar de lux, înfipt în ghetele sale,pinet‘ cu mâinile vâ ratTyei Wendumeere■■■ râie tn buzunarele părdxiiului, Voiculescu. In culise, aşteptâncalcă apăsat cu mixtări de „hc-Jtându-şi „intrarea mai emoţionată inunaPus“. E ţeapăn şi Hgid şi decât 0 debutantă, d-na Voiculescu îmi sprune t \ -— „Deşi eu cred că piesa o să a’loc succes sunt mai emoţionată când te'u'fi mm muH la el, fj«, I face impresia unui cadavru ambulant. De abii s’a ridicat cortina, la repetiţia generală, şi o mică neatenţie de recuzită, îl face să repeadă în alt sferă primele perle; nu uitaţi că acţiunea piesei lui Wilde se petrece in cea mai înaltă societate londoneză! Dar parcă Soare e inoculat agitaţia sa tuturor interpreţilor, in special nterpretelor, toţi preocupaţi în afară de rolul propriu zis, de chestiunea, tot atât de importantă , „cum le va sta toaleta“. Vain piesa lui Wilde o întrecere de eleganţă, cum de mult nu s’a văzut în teatrul românesc, de eleganţă femenină şi masculină. La un moment dat, douăzeci de posesori de fracuri, tăiate după ultimul jurnal, aranjaţi în front se, închină britanic de respectuos în faţa a douăzeci de modele, dintre cele mai recente, produse ale celor mai mari case de „robes et monteaux*. In culise un jazz cântă „Lady Djoine"1.. Succesul e astfel asigurat şi cred că esteţii noştri nu vor considera un sacrilegiu faptul că timpanele d-lor vor fi impresionate de cuvintele genialului paradoxal Wilde! Spectatorul de astăzi vede destulă mizerie în viaţa de toate zilele pentru ca ochiul sau să nu dorească fastul şi bogăţia etalate cel puţin pe scenă. Singura persoană din piesa lui Wilde, prin vinele căreia nu curge sânge albastru e doamna Erhinne, interpretată de d-na Marioara ca de obiceiu. Eu am insistat mult sa se joace piesa lui Wilde, astfel că „Evantaiul“ e un fel de copil al meu adoptiv ; aşa se face că am emoţie şi pentru ceilalţi camarazi ai mei. — Rolul vă place?. — „O spun sincer că-mi place cu adevărat şi cred că intră perfect în mijloacele mele de interpretare. De aceea l-am învăţat cu multă plăcere şi aştept premiera cu nerăbdare. Gândeşte-te d-ta în ce situaţie este pus de multe ori actorul când e nevoit să-şi bage în cap fraze întregi, pentru care n’are absolut nici un fel de afinitate. Eu, din fericire, n’am fost de multe ori în această situaţie cu adevărat oribilă. Nu voi uita niciodată ce-am păţit cu un asemenea rol în piesa „Puhoiul", reprezentată de către compania Davila. Răposatul Davila chiar mă ameninţa câteodată „Vezi, Marioare, că iar jucăm „Puhoiul" !. Totuş mi s-a întâmplat deseori ca prieteni sau cunoscuţi să-mi spue : „Bine ai fost d-ta în „Puhoiul“ !. D-na Voladescu intră la serata pe care-o oferă Lordul Wendermeere. Din cabine coboară numai Lorzi și Ladys. I. M. * Marianna Voiculescu 6 PAGINI LE| Alte interesante amintiri ale d-lui Constantin Banu . G. Duca: perpetum mobile. Ion Mînulescu: gură rea, inimă bună.— Vintilă Brătianu şi Al. Mavrodi.— Partidul liberal şi literatura.— Regele şi cultura românească la «Secolul». Dar cine îşi de aceasta gazetă? Colegul de dăscălie, Ştefan Ioan, m-a dus acolo. Se zicea că Eugen Stătescu o susţine şi o inspiră. Pentru noi, cei tineri, Stătescu era un mit. Nu-l vedeam, nu-l auzeam. Ne întrebam uneori dacă într-adevăr există. Profesorul Mihail Ghimpa, care trecea drept directorul ziarului,ne afirmam numai că există clar că încă citește și articolele, pe care le scriam noi- Nu o singură dată l-am auzit pe Ghimpa spăpându-mi cu accentele lui de ţârcovnic: . . , , . . . — Ţi-a citit Conu Evghenie articolul și i-a plăcut.... Bietul Ghimpa își închipuia probabil că prin aceasta mă lipesc discursurile lui Stătescu se pot încă ceti. Ele interesează încă prin superioritatea cugetării, prin logica lor stringentă, prin pasiunea lor concentrată şi mai presus de toate, prin acel neîntrecut spirit juridic, care făcea dintr’însul nu numai un mare avocat câştigător de procese dar şi un mare avocat creator. La «Secolul» am legat prietenie cu Streitmann care, pentru ui salariu de mizerie, traducea zilnic inspiraţiile politice ale lui Ghimpu, exprimate mai mult prin interjecţii ori vederile lui Bazil Epurescu om cult, inteligent dar ,lipsit şi de, măsură ,şi de . simţul realităţilor. încă de pe atunci Streitmann era un nesăturat cititor. Spiritul lui curie»*, pornea se agăţa de toate problemele; hoinărea, prin toate domeniile gândirei; căuta, sub aspectele evidente ale acţiunilor omeneşti, resorturile propulsive tăinuite, privirilor comune. Ce păcat că vârtejul şi poate şi această multimatere şi mai mult de «Secolul» lui, oeală şi nepotrivită curiozitate inuinde colaborarea mea regulata şi telectuală, nu i-au dat răgazul gratuită era desigur apreciată, necesar spre a lasa altceva decât mai ales din acest din urmă punct fragmente şi note fugitive. Dar, de vedere. Adevărul e însă că pe bun prieten, îl aştept încă... atunci îmi păsa de Conu Evghenie ca de împăratul Chinei precum imi era tot aşa de indiferent daca pe Conu Mitiţă îl încânta sau nu proza celor de la «Secolul», organ al omului «verde», pe care îl detesta dar de care se temea SCRIITORII DELA «VIITORUL» La «Viitorul» am fost dela întemeiere. Răpă’satul Alimănişteanu, Duca şi cu mice am fost primii conducători ai acestei gazete. Alimănişteanu, absorbit’ de mul-Mai târziu am citit multe din dis- ţiplele lui ocupaţiuni, apărea mai cursurile lui Eugeniu Stătescu şi rar la gazetă. Duca însă venea tocmai atunci am înţeles marea zilnic şi scria zilnic. Inteligenta autoritate de care acest bărbat lui vrea pururea în mişcare, —m politic s’a bucurat în sânul parti fet perpetuum mobile, — pădului liberal. Intr’adevăr, puţini trundei, cu o dexteritate uimitoaoratori rezistă lecturei şi mai ales rea până în măduva actualităţii; după o vreme îndelungată dela descoperea aspectul politic al viepronunţarea discursurilor. Rosti- ţei publice de . toate zilele, redate în vălmăşagul luptelor păliţi- ] cu o expresiune fericită, punctul ce, smulse din cea mai stricta acele vedere ce ,i se impunea şi pe tualitate, urmărind un anume care-1 impunea, cu o elocinţă retiscop al momentului, ele nu mai n„^ Contingentele vieţei şi temrămân în curând decât pulbere şi operamentul l-au împins în politiumbră. Mântuite din valul uitării ca, unde remarcabile însuşiri l-au nu sânt decât acelea pe care le au aşezat de timpuriu printre cei minează o gândire de adevărat d’întâi. Sânt sigur însă că dacă o soartă mai vitregă l-ar fi menit Contnuare în pag. I l a D-l C. Banu, la moșia