Rampa, august 1931 (Anul 16, nr. 4057-4083)

1931-08-01 / nr. 4057

Tradiţia wagneriană de la Bayreuth în prime­ d­e Contnuare din pag. I a Toscanini a fost prodund miş­cat de această atenţie. In urma marilor succese obţi­nute şi anul acesta la Bayreuth, Toscanini a fost invitat de marele dirijor englez Thomas Beech­am să dirijeze anul viitor ciclul „Ni­­belungilor” în cadrul unor mari festivaluri wagneriane care vor avea loc la Londra. Toscanini nu a răspuns încă dacă acceptă a­­ceastă invitaţie. După terminarea festivalurilor din anul acesta de la Bayreuth va avea loc un mare consiliu al fam­i­liei Wagner împreună cu condu­cătorii artistici ai festivalurilor pentru a se lua hotărâri în vede­rea fixării programului spectaco­lelor festive în anii următori.­ ­—■—x o x---T— Piese pentru Teatrul Naţional din Praga Scriitorul Vladislav Vanciura şi poetul Viteslav Nezval lucrează la două piese moderne pentru Teatrul­ Naţional din Praga, care a cerut colaborarea acestor dra­maturgi. Piesele lor vor fi repre­zentate printre cele dintâiu pre­miere ale Teatrului Național în noua stagiune. Tânărul­ scriitor ceh E. Hostov­­sk', cunoscut prin romanul său lul și Crucea“. * 1 La cununia religioasă a A. R. R. IPrincipesa Ileana cu Arhiducele An­­ton de Habsburg s'a executat un im­­presionant concert religios susţinut de violoncelistul George Cocea ■prim concert maestru al Filarmonicei şi O­­­perei Române, acompaniat la orgă ’de maestrul ladler din Braşov. Câteva din teatrele vieneze se vor redeschide la 15 August. * D­ na Maria Ventura va uca la Ince­­putul stagiunei teatrului său in pie­­sete: „Medaille” de Barrie şi „Vocea”­­de Cocteau.­­. In curând vor începe la Teatrul iNaţional repetiţiile piesei „Marion Calibri” de Bataille. D. AL Mavrodi directorul Teatru. Jul Naţional s’a întors ori în Capi­­ta­l­a. Mâine Sâmbâtă încep la Teatrul Naţional repetiţiile pentru stagiunea viitoare. Comedia Franceză a reluat „Almer­” de Paul Gerald cu Marie Therese Pierat şi d-nii Alexandre şi Jean Herve. Teatrul Antoine din Paris continuă cu mare succes representaţiile piesei „Bourachon” de Laurent Dellet. Teatrul Cărăbuş continuă să joace în serie revista de mare spectacol „In draci"! Viitoarea premieră a teatrului Co­­los­­va fi: „Aţi gustat revista noas­­tră”? de d.nii N. Kiriţescu şi N. Kai­­ner. Compania Bulov" de la Teatrul Nou va represinta astă seară „Peri­­ferie”, iar mâine - seară Sâmbătă va relua „Chibiţul”. Repetiţiile la Opera Română vor în­cete Luni. INFORMAŢIUNI Opera „Quo Tails” la în tril» la aer liber din Franţa Zilele trecute a avut loc la teatrul în aer liber zis des Jaco­­bies de la Mans, un grandios spectacolul cu opera „Quo Vadis“ de Jean Nonques. Interpreţii au fost câţi­va artişti de la opera din Paris în frunte cu d-ra Ha­­ramboure care a jucat rolul Ly­­giei. Spectacolul a fost complec­tat cu o exhibiţie de lei prezen­taţi în arenă de îmblânzitorul Jean Pezon. Acelaş spectacol va fi jucat şi la teatrul antic din Orange ———exo-------­ Introducerea radio­foniei în şcolile cehoslovace In anul şcolar viitor se intro­duc în şcolile cehoslovace în mod sistematic, aparate pentru recepţie radiofonică. In acest scop, Ministerul Instrucţiunii Pu­blice a luat o dispoziţiune după care se organizează în diferite or î’­se, cursuri speciale radiofonice pentru învăţători, cari vor prelua laturea technică a recepţiunii ra­­diofonice. Cursurile prevăd : Fondul radiofoniei, Aparatul de recepţie, defecte şi reparaţii la aparate, problemele technice ale rad­iodifu­ziunii şcolare. Cursurile au loc în zilele, d­e 20—21 August, prevăzându-se sumele necesare pentru deplasarea învăţătorilor,­ticipanţii vor obţine certificate de frecventare a cursurilor. La „Urmele Getto-ului“, va scoate ! La Ministerul cehoslovac al Ins­­în curând un nou roman „Getto- tracţiunii Publice se lucrează la o­ganizarea radiodifuziunii şcolare dus la doctor ? .Să mergem­ acum, cei cari vor să mă urmeze, în căutarea altor aventuri, ce ţi le poate oferi Bu­cureştii vara. Haideţi, iubiţi cititori, la o re­petiţie la Tănase... Nu vă speri­aţi , vă iau pe garanţie ! Se joacă în draci de vreo două săptămâni, „In Draci“. Tot Bucu­­reştiul a văzut-o deci. Chiar şi d-l N. Kiriţescu, pe care progra­mul îl prezintă ca fiind autorul. Seara, în faţa Cărăbuşului“, pe care nasul lui Tănase stăpâ­neşte afişele ce tapetează scându­rile, e îngrămădeală şi dezordine, te-ai crede în faţa unui magazin de alimentaţie pentru ostenirea vieţii. La cassă, planul grădinei seamană cu un cimitir american. Toate locurile sunt vândute. .Căci, seara, s’ar putea spune că primul tablou al revistei dela „Cărăbuş“ începe la intrare, unde, taxi-uri amestecate cu „Nash“-uri şi ,,Hispano“-uri printre care se rătăceşte şi câte un vagon al tramvaiului 16, var Aspecte Bucurestetie O REPETITIE Fetele râd. .— Hei, lăsaţi râsul , n’aţi ve­nit pentru asta aici... O să-i trân­tesc o amendă, să o învăţ minte ! Hei, tăcere, fetelor !­... Ia ascul­taţi, voi alea din colţ, vreţi să vă trântesc o amendă... Imediat o fac... Şi într’o tăcere relativă, Tăna­se, asemeni unui plotoner major în curtea cazărmei, continuă să înşire interminabila listă de nume cu particule pompoase şi naive şi sonorităţi franceze ale cetăţencelor... de pe malul Dâm­­boviţei, decretate „girls“-uri * en­­gleze. ----Şi acum, treceţi în fund, pentru primul tablou ! Din cele patru colţuri ale sce­nei, prost luminate, înaintează câteva femei cu fuste scurte, cu picioarele goale în pantofi. Părul lor necoafat încadrează lamentabil feţe mici, umflate de insomnie. Picioar­ele lor goale sunt muş­­chiuloase ca braţele atleţilor şi să o mulţime ce se calcă în pic braţele lor au aerul unor picioare d­oare. Ziua însă, când Bucureştiul îşi desface caloriferele ce topeşte as­faltul străzilor, nici un om nu staţionează în faţa intrărei de la „Cărăbuş“. Cine să iasă pe căl­dura asta ?­­In grădină, soa­relega, pus stă­pânire pe toate scaunele, ce stră­lucesc albe ca argintul. Intr’un colţ de umbră, câteva actriţe şi artişti, momentan fără angaja­ment şi provizoriu fără notorieta­te, formează partea „dramatică" a publicului. Ceilalţi sunt persoane curioa­se. E d-1 care „cunoaşte pe cine­va dela Tănase“... (Sst ! d-lor, sa fim discreţi : d-1 are o prietenă în baletul dela „Cărăbuş“) şi câţiva snobi, inevitabili, cari, îşi fac plăcere în a asista la repeti­­ţi­i, ca să se laude pe urmă prin saloane). Pe scena cufundată în întune­ric, ca o gură de prăpastie, se repetă. Maşinişti, zugravi, tapi­­ţeri, se duc şi vin, ducând deco­ruri de carton, păsărele, costume. Cu foaia de prezenţă în mână, într’un colţ al scenei, învăluit în umbră, Tănase, ca regisor, face apelul „girls“-urilor. — Tanţi ? — Aici.­­— Mimi ? — Sunt ai ol — Tamara ? — Prezent. — Jeana ?... Jeana ?... — E la doctor. — Tocmai acum și-a găsit ! Ar fi putut să-mi spuie, se su­pără Tănase. Să intre alta... Continuam... Lulu lonescu ? de bebe. Cu aer obosit, iau, fără convingere, poze care ar putea fi armonioase, dar care nu sunt de­cât picioare în aer și brațe în­tinse. Cine ar recunoaşte, în aces­te manechine cari execută ni­şte ordine, batalionul de girls care, în fiecare seară farmecă specta­torii cu graţia, viaţa, surîsul şi frăgezimea lor ? Nu mai sunt ,,girls“-urile su­râzătoare, scăldate în aur şi lu­mină, care desvăluie toate tainele corpurilor lor graţioase unei mul­ţimi care îndreaptă spre ele do­rinţele brutale,­ dorinţele celor cari, la cassă, au plătit preţul u­­nui fotoliu cu dreptul de a le vedea în pudoarea lor astfel des­­văluită. Intr’un colţ al scenei, cu ochiul absent, cu gândul aiurea, pianis­tul, ca un automat, atacă cuple­tul şi repetiţia începe. — Hai fetelor, strigă Tănase. Mai multă viaţă, ce dracu ! Aşa vreţi să facem treabă, să plăceţi publicului ? Mişcaţi-vă mai repe­de şi cântaţi mai tare... Nu se aude deloc ! Unde vă credeţi aici? La sanatoriu ?... Haideţi... Un... doi... un... doi... Pianistul automat atacă din nou melodia și vaietul de la înce­put devine un fel de muzică, a­­surzitoare, în cari vocale, încăle­­cându-se unele pe altele, reușesc, în ciuda tuturor regulilor muzi­cale, să ajungă nota finală. Tănase își smulge părul din cap •— O să fie frumos dacă o să cântaţi aşa în faţa publicului, zău, nu-i aşa... Mai cu foc_^H«i­Lulu lonescu ?... Şi asta s’o fi deţi, din nou... Dar unde e ala ... 1 - J ^ _ A_O * I.’ - V». __fi lungă, din stânga ?... — A ieşit puţ’n până afară... A chemat-o cineva. _ Aşa ? Credi că aici e de capul ei ? Ii trântesc o amendă, ca să o învăț minte să mai plece fără să mă întrebe... Haideți, să ne grăbi­m, că nu mai terminăm nic'odată... Hi, doi... un... doi... In această clipă, se aude un scâncet în dosul unui decor. — Ei, cine miorlăie acolo ?... — E Jeana, care ați căutat-o adineaori... — Ah ! iată-te d-tă... Zi, d-ta îţi faci de cap !... Pleci când vrei... Te duci să stai de vorbă şi noi ne omorîm aici. — M’a chemat frate-meu, ca să-mi spuie că... — Bine, bine, cunosc eu astea... Treci în rând şi nu-mi mai bate capul. — Mulţumesc. — Şi acum, haideţi, să-i dăm, drumul... Şi repetiţia e luată de-acola, cu aceleaşi greutăţi, cu aceleaşi observaţii. —­ Unde-i Zizi Nu sunteţi decât zece, în loc de douăspre­zece ! Unde sunt celelalte ? Dacă o sperge tot aşa, o dau dracului de treabă şi vă dau pe toate afară. Etc., etc. Dar, fiţi liniştiţi, nici Tănase n’o dă „dracului de treabă“ şi nici nu dă afară pe cineva. Şi acum, regisorul Tănase se transformă în artistul Tănase. E rândul lui. Cu o generozitate de nabab, Tănase risipeşte atâta voie bună şi atâta glumă sănătoasă, în., felul cum spune cupletul, în gesturile lui sugestive, în paşii lui de dans, în mişcările lui groteşti, în piruetele de graţie clownească, în verva antrenantă cu care repetă, încât râsul irezistibil al ,,girlsm­­urilor şi celorlalţi actori de pe scenă, năvăleşte în grădina şi iese pe stradă, unde agentul de circulaţie din Colţ, prinzând, dusă de vânt o frântură de cu­plet, începe să fluere şăgalnic, zâmbind şi uitând de toate regu­lamentele circulaţiei şi ordonan­ţele Prefecturei Tramvaiul s-a oprit şi lumea a năvălit la geamuri, ca să prindă, măcar în treacăt, ceva de dincolo de scândurile grădinii „Cărăbuş“. Vatmanul bate tactul în clopot, maşinile s’au oprit, d­acsoanele urlă de zor, sergentul flueră, cir­culaţia s’a oprit... E o hărmălaie de nedescris. Dar cupletul s’a terminat. Şi, ca la un semn al unei baghete magi­ ce, totul a intrat în normal. Căci acum e rândul directorului Tănase, care examinează câţiva artişti noui, cari stau îngrămă­diţi într’un colţ, de unde se ridi­că un murmur, ca plânsul unor sclavi. E rândul unei balerine , dansează în mijlocul scenei, a­­proape goală. Nu ştie să danseze, dar e bine făcută. Insă sub lumi­na ingrată de pe scenă, carnea ei are un reflex îngheţat şi cada­veric de Morgă sau de consiliu de revizie. Astfel, se cântă, astfel se dan­sează. Pianistul, indiferent, cân­tă tot ce i se cere. Repetiţia a început la 9, acum e 2. Şi aşa în fiecare zi pentru ca, într’o bună zi, ca să nu zic seară, proiectoarele vor năvăli pe scenă, stampa se va lumina, mătăsuri şi danteluri multicolore vor străluci şi massa informă şi ştearsă de la repetiţii, devine o succesiune fer­mecătoare de colori şi lumini. Femeile, sub perlele şi diamante­le lor false, purtătoare de costu­me picurate cu boabe de nepre­ţuit,­­vor fascina grădina săptă­mâni întregi şi fiecare va uita toate micile mizerii alee repeti­ţiilor. Aceasta-i întreaga viaţă a unei reviste, care naşte într’o seară trăeşte cea mai arzătoare viaţă şi moare: carton, câteva bucăţi de strass, pene, câteva bucăţi de mă­tase colorate... Sunt milioane , totuş nu-i nimic fără mângâierea sunetului şi a luminei. E o mun­­că formidabilă, tot aşa de precisă ca şi fabricarea în serie a unui automobil sau punerea lui la punct. E nebunesc şi biroucratic totodată. Dar unde-i aventura, mă veţi întreba dv. ? Hm ! Deschizând o uşe, am călcat greşit pe un „prac­­ticabil“, care într’o scurtă săltare, a schimbat echilibrul unui borcan cu ulei, al cărui conţinut s’a văr­sat pe pantalonii mei bej-deschişi „o minune de pantaloni“, cum căuta să mă convingă croitorul. La paguba de 2.000 lei, se ma adaugă 200 lei curăţatul... Dar în schimb am două bilete gratis pe diseară. Veniţi şi dv.­­ Atunci, la revedere. PAUL B. MARIAN st AMPA MAREA CARAVANA FORD care parcurge toate colţurile ţărei noastre, este echipată cu renumitele cauciucuri t­re$fort* „Gum - Dipped“. Faptul că fabrica cea mai mare de automobile din toată lumea întrebuinţează şi recomandă cauciucuri Firestone, este cea mai bună dovadă de superioritatea şi rezistenţa lor. „MARCA DE CALITATE» E­STE PREFERATA PRETUTINDENI ! ­ RAMPA Caută corespondenţi întrepizi pentru cronici de vilegiatură şi anchete. RAMPA-SPORT:: De ce nu mai vina publicul la box 2.] Lacunele organizării In dorința de a stabili moţi- La match al Doculescu—N­o­­vele de nemulţumiri ale publi-­hman, uitându-se la o fiţuică cului, — care-l îndeamnă să o­ ne care o tinca în mână, spea­­colească reuniunile de box, am început, şi suntem hotărâ­ţi să atacăm problema în toa­tă amploarea ei, un ciclu de articole, ocupându-ne, în artico­lul iniţial, apărut în numărul de eri, despre scumpetea pre­ţurilor de intrare, scumpete care nu este determinată de calitatea excepţională a pro­gramului, ci de anumite (şi nai­ve) calcule ale domnilor orga­nizatori. Am ilustrat, cu date autenti­ce şi recente, toată povestea preţurilor de intrare şi con­cluzia logică ce s-a desprins a fost că, din moment ce, la ul­timele gale, cu programe in­­ferioare celor din anul trecut, keryl a anunţat distanţa de 10 reprize a trei minute, când şi cel mai umil ins de la galeriei ştia că matchul fusese angajat, pentru opt reprize a trei mi­nute ! Şi încă multe alte reproşuri ce i s’ar putea aduce unui speaker, indiferent, dacă e sau nu îmbrăcat în smoking... Ultima obiecţiune ar fi asu­­pra anunţării reprizelor. Execrabilă e inovaţia cu pla­cartele acelea minuscule! Nu toată lumea, din depăr­tare, poate distinge cifrele. D De ce nu se procedează ca mai înainte, dându-se această atribuţiune­­ calierului? Aceste mic­i amănunte, dacă preturile au fost sporite, nu petie coalizăm, fac o cantitate dei de mirare că s’a redus... numă- supărare deloc neglijabilă, ca­rul spectatorilor... f­ie și ea e abia unul din moti-Trecând la alt capitol, vom jvele pentru care nu mai vine vorbi, azi, după lacunele orga­nizării. In primul rând vom releva că, la noi, galele încep mai târziu, — chiar când, rarissi­­ma, încep fix la ora anunţa­tă, — decât în oricare altă ţară din Europa şi ca urmare sfârşesc noaptea, după ora 1. S’a mai ridicat odată, tot prin presă, această chestiune, şi organizatorii au răspuns că publicul e obicinuit să vie târziu. Este, aci, o nuanţă. Publicul a fost obicinuit. I s’a oferit prilejul să se obiş­nuiască, fiindcă galele anunţa­te pentru ora 9, începeau aproa­pe de 10. Dacă, — măsură generala,— reuniunile de box ar începe la orele 8, precis, putem afir­ma că, aşa cum s’a obicinuit să da pe brazdă şi îşi va ocupa lo­cul la ora anunţată. Căci punctul nevralgic, —şi care organizator se încumetă ă afirme că publicul s’a obici­nuit cu actualul regim? — este sfârşitul galei. Sfârşit care, în cele mai dese cezuri, are loc după orele 8A. Ora aceasta este prohibitivă şi din cauza ei, foarte mulţi,— mai ales familiştii şi cei cari ocnesc în alt colţ al oraşu­­ui, — nu fac deplasarea la A­­rene. Remediul e simplu: galele să înceapă la orele 8A. Apoi, publicul este bruscat a intrare de către indivizi ne­­ciopliţi însărcinaţi cu contro­lul. Contează şi acest, — în a­­pa­rentă neînsemnat, — incon­venient. Un alt motiv de anti-propa­­g­andă, îl constitue pauzele din­tre matchuri, pauze ce, dese­ori, însuma câte un sfert de oră. Nu înţelegem de ce, la o ju­mătate minut după pronunţa­rea deciziei într’un match, nu se prezintă pe ring adversarii din următoara întâlnire. Trebue să-i aducă flueratu­­rile publicului? Trecând peste alte inconve­­niente, cum ar fi: lipsa megafo­nului, a insuficienţii gongului, ne vom opri asupra speakeru­­lui şi a anunţării reprizelor. De cele mai multe ori, spea­­kerul habar n’are de progra­şi spirituali în toate . STAȚIUNILE CLIMATERICErnul reuniunii şi el, tocmai el las să informeze publicul, es­te corijat de spectatori! Dacă se poate admite așa ceva f­i miblicul la ei!... JACK BERARIU --------x 0 x-------­ R­adio ESE Vineri 31 IULIE 1931 394 m. BUCUREŞTI 16 kw. — 761 kHz. 13 : Muzică simfonică (plăci de gra­­mofon). 13.30 : Informaţiuni, bursa de ce­­reale, bursa de efecte, cota apelor Dunării şi semnal orar. 13.50: Muzică instrumentală (plăci de gramofon). 18 : Orchestra Sibiceanu : Muzică uşoară şi românească. 19 : Informaţiuni, meteorul şi sem­­nat orar. 19.10: Orchestra Sibiceanu : conti­­nuarea concertului. UNIVERSITATEA RADIO DE VARA D. Florinescu : Forma pământu­lui. PROGRAMUL DE SEARA 20.20 : Muzică uşoară (plăci de gra­­mofon). 20.40 : D. Horia Furtună : Despre plictiseală. 21 : „Aida" operă în 5 acte de Verdi (doză electromagnetică). Intre acte Informaţiuni. Sâmbătă 1 AUGUST 1931 394 TO. BUCUREȘTI 16 kw.— 761 kHz. 13: Muzică vocală (plăci de gramo­­fon). 13.30: Informaţiuni, bursa de cerea­­le, bursa de efecte, cota apelor , nări şi semnal orar. 13.50: Muzică de orchestră (plăci de gramofon). 18: Muzica regimentului 21 Infante­rie sub conducerea d-lui sublocote­­nent Stamatiade; Lt. Al. Marian: Fan­tezie militară; Halévy: Fantezie din opera „Ebrea”; Sublocotenent Stama­­tiade: Amintiri din Osci —­vals; Ver. di: Bani falşi cavatină. 19: informaţiuni, meteorul şi sem­­nat orar. 19.10: Muzica militară a regimentu­­lui 21 Infanterie; Subit. Stamatiadel Clava — tango; Supe: Urme de ban­diţi — uvertură; Schwelpberg; Pri­­măvara — fantezie; Vechiul Heidel, berg potpuri studenţesc.­­ UNIVERSITATEA RADIO DE VARA 20: D. Radu Vulpe; Arheologia Ba­­sarabiei. PROGRAMUL DE SEARA 20.20: Muzică românească (plăci de gramofon).­­ 21; orchestra Radio: T. Dron; Re­­gimentul 41 Călugăreni — marş; Pas­­chill: Floricelele — potpuri; Lehár; Muzică din opereta „Eva”. 21.45: D. prof. I. Simionescu: Toron­talul. 20.45: informaţiuni --------e­x o-------­ Informaţiuni­, telegrafice E vorba, fireşte, despre infor­maţiile... telegrafice ale „Gaze­tei”. Una din ele anunţa Luni că Vineri, la Paris, Dundee învin­sese pe Thil, când rezultatul era invers. O altă informaţie, — tot... te­legrafică, — spunea că, pentru cupa Davis, dublul francez a în­vins pe cel englez în patru se­turi. Adevărul, în patru seturi. Ultima informaţie, — şi asta tot... telegrafică, publicată în nu­mărul de Miercuri seara, glăsueş­te că ultima etapă a turului Fran­ţei, terminată Duminică diminea­ţa a revenit lui Magne. Realitatea: Etapa a fost­ câşti­gată de Pelissier şi Magne a so­sit al 14-lea. Şi rapide, dar şi... exacte, a­­ceste informaţii... telegrafice! Şi e vorba despre o gazetă de specialitate d­ ini TENNIS După matchurile Challenge-Roundului Dăm, mai jos, un „compte- reu­du” al match­ului. AUSTIN— BOROT­­I A Primul set: 1-0 p. Borotra, 2-0, 3— 0, 3—1, 4—1, 4—2, 4—3, 5-5 p Borotra 5—4, 5—5, 6—5, 7—5, pentru Austin. SETUL II: 1—0 p. Austin, 1—1, 2—1, 2—2, 3—2, p. Borotra 3—5, 4— 3, 5—3, 6—3 pentru Austin. SETUL III: 1—0 p. Austin, 1-1 2— 1, 3-1, 3—2, 3—3, 3—1, 3—5, 3— 6. Deci 6—3 pentru Borotra. SETUL IV: 1—0 p. Borotra 1—0 2—1 p. Austin, 2—2, 3—2 p. Aus­tin, 4-2, 4—3, 4—4, 4—5, 5—5. vie târziu, spectatorul se va jh_5, 7_5 p. Austin. COCHET—PERRY SETUL I: 1—0 p. Perry, 1—1, 2—1, 3—1, 4—1, 4-2, 4—5, 4—4, 4—5, 4—6. Deci 6—4 pentru Co­chet. SETUL II: 1—0, 2-0, 3—0, 4—­ 4— 1, 5—1, 6—1 pentru Perry. SETUL III: 1-0 p. Cochet, 1-1, 2—1, 2—2, 3—2, 3—3, 4—3, 4-4, 5- 4, 5-5, 6-5, 6-6, 7-6, 7-7,­ 8—7, 9—7 pentru Cochet. SETUL IV: 1-0 p. Perry l—L 2— 1, 2-2, 3—2, 3—3, 3—4, 3—5, 3— 6 pentru Cochet.

Next