Rampa, octombrie 1931 (Anul 16, nr. 4109-4135)

1931-10-14 / nr. 4120

2 Rampa Sport REZULTATELE DE DUMINICA Esa PisicaifflCf.it. 1­00­0) Un câştigător norocos După cum am prevăzut în pronos­­ticul nostim, echipa din Dudeşti a reuşit să-şi menţină locul al dolea în clasament, învingând, la mare luptă, puternicul „unsperezece“ al c. t. r.. iştilor. In scontarea acestei victorii, ne-am bazat pe strălucita formă a redutabi­lei apărări alb-albastre. Şi, modul cum s’a desfăşurat lupta şi cum s-a dobândit rezultatul, ne-a confirmat întocmai. Succesul maca­­byştilor e produsul exclusiv al apă­rării şi mai ales al căpitanului lor, internaţionalul Zauber. Apărătorul buturilor alb,albastre, a făcut o par­tidă­ formidabilă, mai ales in repriza doua, când atacurile c. t. r.-iste se succedau in trombă şi doar Interven­ţia, de ultim moment, a lui Zauber le-a împiedecat traducerea in puncte. Teamul domnului silberman are, în prezent, cea mai bună apărare din Bucureşti, care se poate lăuda, după trei matchuri grele, că n’a primit ni­­ci un goal. Macaley a susţinut Duminică cea mai grea luptă, de până acum, din acest campionat. Au avut un adver­sar puternic, decis, cu un moral ex­celent şi au reuşit această ispravă mulţumită unei munci disperate. În­­aintarea lor, deşi mult inferioară co­legilor din spate, a muncit s’a sbă­­tut, a încercat­, într’un cuvânt, a dat »,din mâini şi din picioare“ şi dacă lucrul acesta n’a putut aduce Vr’un sport­ scorului, în schimb a ajutat­­cu folos apărării, ca să poată respi­ra, din­ când în când, în voe şi ast­fel să-şi poată menţine până la sfftr.­git puterea de rezistenţă. Din lucru avem de obiectat învingă­torilor saci, mai­ bine zis conducătoru­lui lor technic (dacă au vre­ unul). In tot timpul matchului n’au sezizat că întrebuinţează o tactică absolut gre­­­şită. Au avut in faţa jucători solizi, înalţi, cu un joc de cap bun avanta­jat mai ades de fizic şi în loc să în­­trebuinţe­ze­­ un joc pe jos,‘ singurul ca­re le-ar fi reuşit, s’au cramponat să joace doar pe sus, din care cauză e­­l-nu respinşi cu multă uşurinţă. C. F R.-ul deşi învins, ne-a convins că, rezultatul reuşit contra Venus­ului a fost produsul valorii lor, că sunt un vrednic participant al categoriei de „onoare" şi că formaţia lor prezentă îi face adversarul cel mai greu de învins. Au toate compartimentele puterni­ce, proporţionate şi animate de un moral excelent. După jocul care l-au desfăşurat în repriza doua, când au dominat surclasant sunt în drept să se considere nedreptăţiţi de rezultat. Punctul marcat a fost din penalty, cauzat de un hands vizibil şi s'ar pu­tea reproşa domnului Costel Rădules­­cu că i’a dat cu prea multă uşurinţă in careu, când infracţia se făcuse pe linia de 16 m. JOCUL Prima parte a jocului ne-a desas­­perat prin factura sub.med­iocră des­făşurată. Timp de 30 minute a fost o debandadă foot-ballistică vrednică de un maidan, unde se războesc două ta­bere de începători în jurul unui ba­lon rotund. Era o întrecere generală de a­ trage în minge,­ indiferent de direcţie. N’a fost nici o acţiune clară. In minutul 35 un atac macabi­st pe dreapta produ­ce un hands lângă linia de 16 m. şi penaltycul e transformat imparabil de Fronto. Restul de 10 minute ne a­­nunţă o luptă palpitantă, în partea doua a jocului. Repriza doua ne-a compensat din plin. Intr’un tempo îndrăcit, care a epuizat mai mult pe spectatori decât chiar pe jucători, s’a desfăşurat o luptă disperată. Atac C. F. R.est. 7,au ber se precipită şi reuşeşte doar să încurce pe Chiroiu II care dă în put. Corner C. F. R., bate Atilla, Fronio respinge cu­ capul. Chiroiu I trage pu­ternic, Zauber prinde plonjând. Faza se repetă. Un corner bătut de Pipa,­ cu obişnuita-i specialitate, rămâne fă­­ră rezultat. Reacţiunea alb-violeţilor ! Obligă pe Constantinescu să acorde­ corner. Bate Boroş şi Zauber respin­­ge cu pumnii Carm­oişi,a revenit şi trece regulat, dar se opreşte la Foran. C. F. R.-ul atacă din ce în ce mai in­­dârjit. Radu trece de trei adversari­ şi trage peste bară. O lovitură de cap­ a lui Gebrowsky se opreşte în braţe­le lui Zauber. Foran opreşte uşor două shoot­uri ale lui Fronio şi Both. E minutul 25. După o serie de passe Chiroiu I trage o bombă pe care Zau­ber o prinde splendid, printr’un cla­­sic plonjeait in aer. Un corner bătut de Atilla produce un altul bătut de Boroş. Frumos executat, produce o fază minunat de încordată. Zauber in­tervine de două ori cu pumnii, min­gea se învârteşte in grupul numeros din faţa porţei, până ce ese în pat. Invazia c. f. r.-istă se menţine. Sim­­inovici salvează în extremis. Zauber prinde câteva bombe grele. Un corner bătut de Boroş se pierde. JUCĂTORII : Zauber cel mai bun din „22“, Staşinovici şi Klein impecabili. Constantinescu l-a redus la figura­ţie pe Boroş. Pipa a muncit mult,­­insă a fost trecut de multe ori de terţetul ad­vers. K­erl şi­ a marcat bine adversarul, însă nu şi-a ajutat de loc înaintarea. Carniol n’a existat. Poldi e un junior de talent, dar n’a existat din cauza fizicului. Troth binişor. Fronio a muncit neobişnuit de mult. Nereuşind prea multe la înaintare, trecea mereu în apărare, aducând ast­fel un aport preţios. A transformat penaltycul printr’o lovitură foarte frumoasă. . ' ll’ctss LufM strict marcat, n’a e­­xistat. Forau a apărat cu mult calm şi si­guranţă. Penaltycul era imparabil. Swetkowsky şi Ollaghy au jucat fă­ră greşeală. Secundul a fost cel mai bun din apărare. Serb, Pop, Radu, bine atât, în defen­sivă cât şi in ofensivă. Boroş n’a reuşit nimic din cauza lui Constantinescu şi Simşinovici. Chiroiu 11 un bun atacant. Gebroiosky a fost depăşit de intern. Chiroiu I a fost cel mai periculos atacant de pe teren. Are un shoot pu­ternic şi greu de apărat. Atilla, figurant. Bate bine corner. Arbitrajul d.lui, C­ostel Rădulescu a fost pur şi simplu tâlhăresc. R. berceanu Oborenii pornesc viguros la atac din primul minut, instalându-se pe terenul, adver­s. Jonglând , în passe scurte de picioare şi de cap, reuşesc să menţină balonul numai între ei. Robe e singurul care le strică com­binaţiile, servindu-şi asiduu înnainta­rea. Aceasta însă sfârşeşte regulat, ia curstumie la picioarele masivului Russen—Cavăt sau in cel mai bun dar mai rar caz, d­in mâinile lui. Fesei. Tripleta uniristă e într’o formă în­­drăcită, care nu întârzie să-şi dea roadele. In urma unei învălmăşeli şi a unei — a câtea? — combinaţii între Cârján şi Mihai, "acesta din urmă transmite lui Bab­os care nestânjenit transformă imparabil de la trei metri. Minutul 131 a trebuit să fie fatal tocmai pentru Bertumé. Robe ia imediat iniţiativa represa. îiitor şi în urma unei energice acţiu­ni personale, aduce chiar el egalarea numai după două minute jumătate. Cârjan în formă şi... nervi, reia. Pu­ternic susţinut de Steinbach şi de galerie, ameninţă încontinuu pe Ber­­tame, traducându-şi succesiv ame­ninţarea în... goal, în minutele 26 şi 31. Urmează o firească destindere. Ara Există un proverb care spune: Decât multă minte, mai bine un dram de noroc’’. Acest proverb îşi găseşte foarte bine tâlcul sau mai bine zis veridicul, în mat­chul dintre roş-verzi şi alb-negri care s’a disputat pe terenul de lângă Beim Orice* s’ar zice dar credem că este prea mult ca să părăseşti terenul învins, după ce ai dominat în majoritatea timpu­lui, şi ai dovedit cu prisosinţă ca dacă nu eşti mai bun, eşti cel pu­ţin egal învingătorului. Dacă am compara rezultatul final al partidei, cu fazele jocului atunci scorul final ar fi trebuit să fie în favoarea învinşilor, — care au fost superiori în jocul de câmp, dar jocul steril al celor cinci atacanţi umniversitari, ■— ste­ril în privinţa schoolului, căci în combinaţii, driblinguri şi rafina­ment sau mişcat maeştrii, — a împiedicat victoria. Ce folos, dacă toate combinaţii­le şi driblingurile nu ajută la ni­mic, nici măcar la un match... e­­gal. Jocului „de a se amuza” al stu­denților, gazdele au opus un joc, viu, dur, consistent, atacanţii ju­când în „adâncime” şi trăgând la poartă de câte ori s’a găsit oca­zia. Acest joc la care dacă mai a­dăugăm şi ardoarea cu care am­bele echipe au jucat, scuză unele abateri de la jocul dur la cel bru­­tal făcut de roş verzi. A fost un adevărat match de campionat, o luptă în care nu s’a cruţat nici un mijloc de a dobân­di victoria ,şi odată cu ea şi depur­teanu un arbitru lipsit complect de autoritate s­tarea de lumina supărătoare a „lanternei”. Voevodul Mihaiu a reuşit acest lucru în parte, fiind ajutat şi de hai! să zicem, puţin noroc. Jocul îl încep universitarii, ca imediat Ambrozie să cedeze ba­lonul în favoarea lui Rónay, care deschide pe Rogea nemarcat, su­ficient de Fănescu, un passe bine, dat lui Segall şi acesta deschide scorul în minutul 5 al partidei. Studenţii contrariaţi, pornesc la atac bine susţinuţi de Oţeleanu, care lansează pe Mingel şi acesta în timp ce se ducea spre poartă este faultat de Gh. Marin. Fănescu execută admirabil lovi­tura care este reluată direct în goal de către Sehderu 1—1. De acum în colo albnegrii do­mină persistent, fundaşii lor fiind pe centru. Voevodul este presat la 16 m, toţi. Jocul „înainte” făcut de jucăto­rii studenţilor, au ca urmare mar­carea a două goaluri, în urma a două incursiuni terminate cu shooturi puternice ale lui Segall. Fluorul final al d-lui Xi­fa info pune capăt ostilităţilor ce se fac în terenul roşverzilor, care pă­răsesc terenul învingători deşi au fost inferiori învinşilor. Cei mai buni de la Voevodul Mi­haiu au fost: Casagrande, Popes­­cu, Ronay, Tăchiţă, Segall şi Schulder. De la Sp. Studenţesc remarcăm toată apărarea în frunte cu Oţe­­leanu care a fost cel mai bun din „22” acoperind tot terenul, domi­nându-l şi pe Ronay, adversarul direct. Botescu-Boby au muncit mult, Fănescu, Constantinescu u­­tili, înaintarea, a avut vedeta în Schileru, care a fost bine secon­dat de Ambrozie­­. Dl: Xi fando a condus admira­bil. GRIT Voevodul Mihaiu-Sp. Studenţesc 3-1 (1-1) Unirea Tricolor-Olimpia 4-1 (3-1) bine şi să confirme justeţea premize­­lor şi deci şi a concluziilor noastre din articolul întitulat „Cine e de vină“? Dintre sateliţii săi a strălucit Cir­­­jan care exceptând nervii şi capri­­ciile a jucat cum nu se putea mai bine, secondat dealtfel admirabil de întreaga înaintare a cărei ardoare a fost inepuizabilă. Remarc deasemeni tandemul Ga­­vath Russen. Au jucat amândoi fru­mos. La învinşi, Robe s-a întrebuinţat ca întotdeauna cel mai mult. A muncit enorm, încurajând prin dese acţiuni personale o înaintare anemică în care au mişcat puţin Kluge, Kroner şi Stift. Silberman şi Alterescu au fost dour olds.boys ieşiţi din formă. Lingner acelaş foot-ballist de rasă pe care îl cunoaştem. Neobosit de la început până la sfârşit, a salvat de nenumărate ori poarta din situaţii crtice. Bertumé nu plonjează prompt şi­ de aceea a înghiţit două goaluri ab­solut parabile. In concluzie, ambele echipe au ju­cat frumos şi în technică, însă Uni­rea a dominat teritorial şi a putut înscrie patru puncte, graţie elanului său tineresc şi dorinţei de a învinge cu orice preţ şi menţine locul prim­­ în clasament. O menţiune specială merită jocul lă fiecare ce poate. Backii degajează­ lung corespondând prin mutuale „la­ toţi‘«i 2 mânţÎT­if, halfii hdf în rhra/*!­fii iînnilT _Partida a fost condusă de d­­eau­mânări”, halfii bat în draci cu capul iar extremele bat tuşele şi chiar câm­pii. Robe şi Steinbach au mici şi fru­­moase dueluri in aplauzele asitenţei. In repriza doua elanul se mai do­­moleşte. Paradoxal, insă. La unirişti mai puţin, la olimpişti mult de tot. Robe nu mai e pretutindeni ca de obiceiu. Kroner în schimb activează intens, dă ochii deseori cu Fesel nu­deaproape, dar nu reuşeşte a fi pupat de coechipieri. Leaderii, deşi ghicesc că şi-au şoptit „cu toţii la apărare“, trec totuşi mereu de centru smulgând balonul olimpiştilor dezorientaţi. Şi tot în urma unei învălmăşeli în ca­reul olimpist, inepuizabilul Cârjan passează lui Bab­os care ridică scorul la 4—1 pentru Unirea, m­ uralele la­­comei galerii — masă de suporteri a­­nonimi, care ar fi vrut pe puţin 14:1. După cincisprezece minute în tim­pul cărora în ambele tabere victoria, respectiv Înfrângerea erau certe ju­­cându-se în consecinţă fără vlagă şi deci infructuos, fluerul arbitrului pe­cetluieşte rezultatul mai susmenţio­nat. JOCUL La învingători. Cel mai bun uni­­rist a fost de departe — Steinbach Calm, sigur de sine, eficace, prompt, și­ a condus și servit cârlanii fără să Dezaprobăm, însă, odioasa a­piardă o singură mingie. Jocul său gresiune a unui reporter ceferist, de Duminică 11 nu face decât să.­ in Care, după match, l-a administrat fierele pe cel de Duminică 4 Octomb­ o corecţie d-lui Costel Rădulescu. SILVIU PANTELIMON Protestil C. F.R.-ulu Clubul C. F. R. a înaintat un protest Federaţiei Române de foot-ball, contra felului cum a arbitrat d. Costel Rădulescu matchul C. F. R.-Macabi. Ceferiştii aduc următoarele a­­cuzaţii întemeiate : 1. D. Costel Rădulescu, a cărei pasiune pentru produsele stru­gurilor este arhi-cunoscută, a fost până joi, ca oaspe, la vila lui Zauber, căpitanul echipei Ma­caby ; 2. Handsul penalizat în careu, s’a făptuit pe linie ; 3. Matchul a fost scurtat cu câteva minute. Cunoscute fiind antecedentele d-lui Costel Rădulescu, nici o surpriză în modul cum și-a în­deplinit misiunea. Probistul va fi, totuși, respins tocmai fiindcă se recomanda a fi admis. xOx- »AMPI Juventus-Venus 3-2 (1-2) Pe noul şi elegantul stadion din Splaiul Independenţei, situat în imediata vecinătate a arenei Romcomit, sa desfăşurat, Dumi­nică, într-o atmosferă de o fru­m­u­seţe unică, — cel puţin pentru is­toria campionatelor bucureştene! — matchul dintre Juventus şi Ve­nis. Partida, mulţumită magnificu­lui joc furnizat de echipa ju­ven­­tistă, a corespuns, în totul, cadru­lui strălucit în care s-a consumat şi dacă nu toţi spectatorii au fost satisfăcuţi de aspectul final al tabelei de afişaj, — de vreme ce mai mult de jumătate arborau simpatii venusiste ! — în ce pri­veşte footballul ce s’a manifes­tat în­ 75 din cele 90 minute ale matchului, el a avut darul să en­tuziasmeze asistenţa. Juventus păşeşte pe teren în­­tr’o formaţie handicapată prin ab­senţa de ultimă oră a lui Fagara­saim, bolnav de guturai şi a lui Constantinescu-Gâju, suferind fie somnolenţă cronica. Suporterii roş-albaştrilor trec prin nişte emoţii teribile, mai a­­les că, în primele minute de joc, ofensivele „negrilor” sunt de o insistenţă supărătoare. O intervenţie viguroasă a lui Petrescu, continuată cu un puter­nic atac al tripletei, deconges­­tionează câmpul juventist şi asis­tăm la o perioadă, — aproape im­perceptibilă,—de dominare a oas­peţilor. După o învălmăşeală h­az­lie, Stanciu respinge cu siguranţă­­şi balonul ajunge la Motorol, do­miciliat în acel moment, la cel puţin 6 metri în spatele fundaşi­lor. Arbitrul, voluminosul domn Nagy Lajos, nu flueră offside-ul, Motorol porneşte, singur, în trom­bă, spre goal, punctul e inevita­bil, însă extrema stângă a Venus­­ului se pricepe să... corijeze gre­­şala arbitrului. Un minut mai târ­ziu, un shoot tras de la 30 metri de Colea Vâlcov, surprinde pe Lan­ky într’un acces de reverie şi, spre Stupefacţia unanimă, 1—0 pentru Venus. Un goal stupid! Ve­nus, încurajat, înteţeşte efortul, elanul se fermentează cu repezi­ciune şi, cu mare dificultate, La­ky reuşeşte să evite marcarea u­­nui al doilea punct ca şi făcut. Brusc, verva venusistă se epui­zează şi Juventus se afirmă clipă cu clipă. Stoian refuză o minge cu pumnul şi Maior, aflat în pli­nă rază a porţii, egalizează situa­ţi­a printr'un shoot impecabil, pla­­­sat în colţul stâng a­l goalului. Şi Juventus domină, domină, do­mină, fortificând impresia că are matchul în mână. O şarje venusistă provoacă pa­nică în rândurile juventiştilor, mingea se plimbă prin faţa porţii apărate de Lucky şi finalmente, Sile Georgescu o trimite în cor­ner. Lovitura, minunat executată de Motoroiu e transformată cu ca­­şi cu cap de Fetea Vâl­­de pâl­cov. Cu rezultatul acesta de 2-1 pentru Venus ia sfârşit prima re­priză. Ian acest moment, un pronostic nu se putea formula decât în fa­voarea Juventus-ului, care se ara­tase, de departe, superior. Şi, într adevăr, în 35 din cele 45 minute următoare, atacurile juventiste se succed într-un ritm Vasile Cristescu şi Dobo făuresc victoria, — o victorie pe care fa­zele jocului ar fi recomandat-o la o diferenţă cu mult mai mare. După cum am spus la început, jocul a decurs frumos, ambele e­­chipe păstrând o atitudine dem­nă. Juventus, — care a realizat cea mai meritorie partidă din ul­timii ani, — şi-a avut cel mai bun om în Bărbulescu, care, în noul lui post de half de aripă, a fost, pe drept cuvânt, senzaţional. Du­pă el, Petrescu, a avut o zi form­i­­dabilă. Se cuvine să mai remar­căm pe Vogi, — extraordinar în al doilea mi-temps, — pe Dobo, care a muncit enorm, pe Sile Georgescu, foarte, foarte bine, pe Brandabur, de un neastâmpăr a­­greabil şi folositor, pe Maior, mai sigur ca oricând, pe Vasile Cris­tescu, a cărui reintrare a fost pro­miţătoare, şi chiar pe Lacky, ca­re în afară de primul goal care e exclusiv al său, s’a comportat ex­celent şi pe Carianopol, care a fost de o mediocritate incurabilă. Venus a avut un portar nesigur doi fundaşi revoltător de proşti şi pentru „Căţeaua sportivă”, o linie de halfi pirpirie şi o înainta­re destul de omogenă, din care s au relevat Stanciu şi Petea Vâl­cov. Abuzează, însă de shooturi de la mare distanţă, în clipe de plină ofensivă. Arbitrajul d-lui Nagy Lajos, cu desăvârşire de imparţial dat prost. Dacă forma arătată în matchul de Duminică, nu e o ispravă „Sans lendemain”, Juventus are o sarcină uşoară în celelalte mat­churi pe cari le va mai disputa. JACK BERAR­IU --------0X0-------­Viforul Deda-Urda 1-1 Nici în noua categorie, — in­ferioară, — unde­­ activează, Tur­da nu e capabilă să se impună. A jucat brutal, reușind cu mare greutate să smulgă un draw. Informație rapidă şi precisă și Critică obiectivă şi încadrate de un timp admirabil, mtchurile de Duminică s’au disputat in faţa unei numeroase asistenţe. Stadiul Român a învins P. T. T.ul, iar R. C. R. a obţinut o frumoasă vie torie în faţa Tennisului. După aceste matchuri clasamentul rămâne neschimbat, P. T. T„ Stadiul Român, Sportul Studenţesc şi B. C. R. fiind în frunte fiecare cu câte o înfrângere ! V. STADIUL ROMAN— P. T. T. 11-5 (8-0) Stadiul Român a prezentat o ech­i­­pă întărită cu fraţii Tudor şi Virgil Ion, în schimb P. T. T. a jucat nu­­mai în 14 oameni, Tudor Florian fiind lovit la începutul matchului. Matchul a fost de o duritate ex­­traordinară, după cum indică şi hilari­tul lui: de la P. T. T. Tudor Florian s’a ales cu o claviculă ruptă, lui Vişan cu o plagă la şold, iar de la Stadiul Român, Jipescu a păţit acelaş lucru ca şi Florian şi aite accidenta mai mici pe cari le trecem cu vede­­rea. Stadiul Român a obţinut prima în­cercare prin Eremia, dintr’o greşalie a lui Petculescu. La sfârşitul primei reprize, Virgil, dintr’o şarjă ridică scorul la S—6. Repriza II începe cu un joc foartel iute. Virgil marchează încă o Încer­care de astă dată Insă netransfor­­mată. Puţin după aceasta, un P. T. T-ist mi poate culca balonul în buturiia adverse, din cauza unei obstrucţii. Ar­bitrul in loc să-i acorde „essai“, du­pă cum e regula, acordă balon mort. Către sfârşitul matchului Florea ob­ţine o încercare transformată. Matchul a fost lipsit de spectaculo­zinte şi după cum am spus mai sus, foarte dur. Poşta a simţit lipsa lui Valter. S’au remarcat dela învingători: Ma­teescu, Jipescu şi G. Sfetescu, iar de la învinşi Solidu Niculescu — cel mai bun de pe teren — Vespremeanu şi Niculae Constantinescu. R. C. R.-T. C. R. 16­9 (9—3) Acesta a fost un match mai fru­mos. R. C. B-ul în plin progres a reuşit să dispue uşor de T. C. R. Prima încercare o obţine R. C. B.ul dintr’un „coup franc“ transformat de Dumitriu. Tenisul egalează prin Dumitriu, dar pierd repriza cu 9—3. In repriza II se remarcă inimoasa, de­şarje ale R. C. B.ului care câştigă matchul cu 16—9. S’au remarcat de la R. C. R.: Dan ştefănescu, Colibaşi şi Cionga, iar de la T. C. R.: Polizu, Dragu şi Dimi­­trievici. Arbitrajul d-lui I. Anastasia­de, corect ca deobiceiu. ROLLYN R D e B r Brutalităţile de Duminică Cronica plasticii (Continuare din pag. I-a) peisagiile, adevărate simfonii de culori, ale acestui artist­ Maxy, Corneliu Michailescu şi Lucia Demetriade Bălăcescu. In secţia de acuarele şi gonna­­che, remarcăm pitoreştile acua­rele ale lui Szatmary, câteva schiţe de Grigorescu apoi alte acuarele de Petraşcu, Iser, Si­rato, Pallady, Tonitza, Ştefan Popescu, L. Demetriade Bălăcescu Rodica Maniu, Mutzner şi St. Dumitrescu. In secţia a treia de „alb şi ne­­gră”, Grigorescu alături de Lu­­chian, Gabriel Popescu lângă Pe­traşcu, Steriadi cu Sirato, d-na Cutzescu Storck, Tonitza, Iser, Nina Arbore, Demian, Militza Pătrăşcanu, Marcel Iancu, Nadia Bulighin, Maria Pană Buescu expun desenuri şi schiţe vale­lucrări de technică amănunţită. Sculptura — în lipsa regreta­bilă a unui Brâncuş — reuneşte totuş minunatul ■ „Arcaş al lui­­ Ion Jalea cu câteva bronzuri fin modelate de F. Stork, cu bustu­­rile lui O. Han, cu portrete dăl­tuite inspirate de Paciurea şi cu alte lucrări datorite d-nelor Mi­litza Pătraşcu, Irina Codreanu, Se­rova Medrea şi d-lor C. Medrea şi Mac Constantinescu. Expoziţia de artă românească din Pavilionul Artelor de la Şo­sea, constituie — repetăm — o admirabilă­­lecţie de istorie a ar­tei plastice româneşti, care va fo­losi nu numai publicului, ci şi artiştilor tineri ce vor putea a­­fla în realizările maeştrilor, un îndemn şi un sfat. Dar, mai presus de toate, ea e o afirmare a existenţei proprii,­­ valoroase şi independente a artei roase, xylografii şi gravuri vari­­uluitor. Asistăm la o serie de com­ate, însemnări fugare de linii şi binaţii savante. Venus­ul e de nor gesturi, expresii prinse în rata- i plastice româneşti, după un veac­­ dat cu totul şi, la scurte intervale , cirea creionului sau minuţioase­i de eforturi şi realizări. . Rezerva formulată la timp, prin articolul „Nansuc, victima culiselor” cu privire la exactita­tea ultimelor performanţe ale ar­măsarului din antrenamentul lui Pinka, a fost perfect îndreptăţită. Tras de două ori, odată in par­cursul premiului „Vittorio Ema­ilurile” şi a doua oară în faimo­sul „Saint Leger” — unde a fost bătut până şi de modestul Mugu­rel — pensionarul d-lui Schwartz şi-a luat o revanşă netă, câşti­gând la pas, clasica alergare a „Arcului de Triumf” unde a dis­pus c­u o uşurinţă uimitoare de toţi concurenţii ce i s’au opus. Dacă acest mare succes al zia­rului nostru, singurul care s’a îm potrivit să creadă în regularitatea curselor anterioare ale lui Nan­­suc, ne bucură prin faptul că nu a întârziat să ne confirme justele noastre aprecieri, apoi avertismen tul «lui acelora cari conduc destine­le câmpului nostru și sunt însărc­i­naţi să vegheze la bunul mers al curselor, nu poate decât să ne în­tristeze prin faptul că ne face să­­ resimţim acea lipsă de autoritate care a dus la rezultate absolut ne­prevăzute. Faptul că nu au ştiut să se im­pună la timp, prin măsuri energi­ce, nelăsând hippodromul pe mâi­nile unor inşi, cointeresaţi a a­­dus cu sine teoria „bunului plac” care a avut drept rezultat: pier­derea „la sigur” a imnului jucat la curse. Şi sa ne mai mirăm de ce publicul nu mai încurajează spor­tul hippie! Trecând la desfăşurarea alergă­rii, vom spune că, deşi Nansuc a plecat ultimul, a reuşit totuşi, pe măsură ce distanţa se mărea să retrapeze din terenul pierdut la start, de aşa manieră încât de la primele rulouri şi-a presărat, pur şi simplu, adversarii pe drum. I­­linca, jockeul câştigătorului, a fost primit de public cu aplauze bine meritate. Aceasta atenţiune a publicului merită a fi reţinută, de­oarece o parte din aplauze cău­­tau par­că să demonstreze anumi­tor jockey puterea de înţelegere a sportivilor, cari ştiu să răsplă­tească cum se cuvine, cinstea pro­fesională. Discuţiile armate după cursa lui Nansuc, de către o parte din persoanele ce fac parte din aşa zisa presă de specialitate care a atribuit victoria unor combinaţii nepermise, nu-şi au nici un rost din moment ce Nansuc s’a dove­­dit întotdeauna, (cu excepţia ce­lor două curse necinstite) net su­perior concurenţilor ce i sau o­­pus. Orice alte explicaţiuni ră­mân deci de domeniul fanteziei, din moment ce însăşi ziarele cu pricina au recunoscut în chiar cro­nica din premiul Arcului de Triumf, că armăsarul d-lui Sch­wartz a dat întotdeauna satisfac­ţie la lucru. La ce fost dar atâta caz cu „mi­cul Nansuc”, care numai graţie pri­­ceperei redactorului de la „ofi­cios” a scăpat spre potou adu­când cu sine pe Ilinc­ă şi stabilind încă odată „glorioasa incertitudi­ne a târtului’. PR. FLOREASCA. A revenit lui Boris, care a reuşit în fine, să-şi adjudece o alergare deplin meri­tată. Szabad şi Bajazzo au ocu­pat locurile următoare. PR. EDWIN. Cu greutatea de­ pană ce o purta, Răsărit a câşti­gat comod acest premiu, dovedii­­du-se în progres faţă de ultima eşire. Coca deşi venea puternic d­in urmă nu l-a mai putut între­ce pe armăsarul d-lui Catargi, mulţumu­indu-se cu locul al treilea după Dor Pribeag. PR. CRESCĂTORILOR a oca­zionat o uşoară victorie a Bădiţei­, şi o justă recompensă pentru spor­tivii proprietari ai acestei forma­ţiuni. Firman nu a confirmat în­crederea anturajului de­oarece nu a reuşit — decât cu greu —« să se ţie de inimoasa iapă a d-lui Grigorescu. PR. PIPERA. Fraga II propriei­tatea d-lui S. Schwartz a dispus­ cu uşurinţă de Mixture care mi s’a arătat nici un moment periei»­loasă. PR. CAIMATEI. A treia şi ulti­ma victorie din această zi, a gra­î du­lui Schwartz a fost obţinută de Crivică care a bătut comod cu Rohano şi Mugurel. ION CYR. HIPPISM lliic?, reabilitează pe Nansuc! O surpriză pe care noi am prevăzuto!

Next