Rampa, decembrie 1932 (Anul 15, nr. 4464-4488)

1932-12-08 / nr. 4470

ANUL XV No. 4470 Redacţia, Administraţia şi Atelierele Grafice INTRAREA 2 ALOMIT Nr. % (Hotel Astoria) — Telefon 30159, ❖ Publicitatea s RUDOLF MOSSE S. A. Bulev. Brătîanu 22 — Telel. 24004, 24005 an u 4 Pagini 3 Lei Director i SCARLAT FROD ABONAMENTE w tara « turn . . • • • « • , ,77 |.ei soce asa luni , oOo n an „ 1000 IN STRĂINĂTATE DUBLU Abonamentele se plâtesc înainte la 1 eag la 15 ale fiecărei luni O senzaţională vânzare colecţiilor Blumenthal la Paris Zilele trecute a fost risipită la Paris printr’o vânzare la licitaţie la galeriile Georges Petit admirabila colecţie de obiecte de artă şi de mobile strânse la Paris de dl Georges Blumenthal, mecena şi filantrop american. Oricât de bogat ar fi d-1 Blumenthal, na putut rezista fiscalităţei excesive de care era lovit prin faptul că locuia o lună sau două pe an în Franţa. După moartea soiţei sale care s’a întâmplat acum doi ani, d-1 Blumenthal a părăsit definitiv Franţa şi acum se află instalat la New York, unde nu poate transporta această numeroasă colecţie. E o vânzare senzaţională, cum nu s’a mai văzut la Paris dinainte de război, şi pentru care vre-o cincisprezece amatori transatlantici au venit special la Paris, pe când alţii au venit din Anglia, din Germania şi se zice că şi din Rusia. Colecţia cuprinde între altele tablouri de Hubert Robert, Fragonard, desenuri de Boucher, de Watteau, iar între mobile faimoasa masă mecanică Louis XYI de Riesener şi o mobilă de muzicant care provine din colecţia Richard Wallare. Pe catalog covoare Savonnerie stau alături de sculpturi de Clodion, de Falconet, de vase rare de Sevres şi de Vieux Saxa. Prima zi de vânzare a produs aproape trei milioane și jumătate franci. O gravură de Deboucourt: ,,La Proménade publique” s’a vândut 22.000 franci. Un studiu de Gauthier Dajoty 22.000 franci. O sepie de Fragonard s’a urcai la 107.000 franci, o guache de Watteau s’a adjudecat pentru 212.000 franci. Un ou de struţ montat în bronz a ajuns la cifra de 81.000 franci. Vânzarea a continuat şi a doua zi şi produsul totalizat al celor două zile reprezintă pste opt milioane de franci. Clou-ul vânzărei a fost o masă mecanică în marchetărie de pe vremea lui Ludovic al XVI-Iea, care fusese făcută pentru Maria Antoinette. Fusese evaluată la 400 000 franci şi a realizat 605 mii franci. Un grup de terre cuite „La surprise de Clodion s’a vândut cu 360.000 franci. Un covor, proveniență Savonnerie, a obținut 350 mii franci. Reconstituirea vocei lui Caruso Se anunţă de la Londra că în curând se va putea auzi vocea lui Caruso aşa cum era acum douăzeci şi cinci de ani. O Societate de gramofoane care poseda cele mai buneînregistrări ale lui Caruso, a reuşit după şase ani de muncă să recupereze de pe plăci vechi vocea faimosului tenor italian şi să-i redea strălucirea ei originală. Experienţele s’au făcut cu două plăci din 1902 şi din 1905: în această vreme, înregistrarea fonografică lăsa foarte mult de dorit, până în anul 1925 artiştii erau obligaţi să cânte direct ,-vr’un cornet acustic, şi o mare parte din voce se pierdea. De atunci s-au făcut mari progrese și noile plăci înregistrate sunt cu acompaniament de orchestră de o perfectă sincronizare. Sinuciderea artistei Marcella Romee O telegramă din Paris anunță sinuciderea artistei Marcel le Romee, fosta societară a Co-mediei Franceze și interpretata numeroase filme. La noi a fost văzută în filmul: „Scrisoarea” după romanul lui Maugham. La Comedia Franceză ultimul rol jucat a fost în piesa „Les Trois Henri” de Lang. «BB» admenea minijiomulD non EPIGRAMA CIRCUL KLUDSKY merge prost! Motivul prăbuşirii sale il afli uşor, numai să vrei: Are tot ţelul de animale, Dar duce-o lipsă grea de... „lei!" M. SILVIAN MNICA SOLUȚIE Auzită Intr’un grup de funcţionari care discutau politica financiară a guvrnului, reducerile de salarii şi suprimările de funcţionari, preconizate dle d. Virgil Madgearu, ministrul finanţelor. — Tu cât ai pe lună! — 548 lei! — Iţi face $.100! — Aoleu! — Ce să mai zic eu, că pe mine vrea să mă suprime! — Şi crezi că până la urmă se vor line de cuvânt cu suprimările? — Ba bine că nu! S’a hotărât! Ce dracu să mă fac ca să rămân și pe •ion ’departe In slujba Patriei, să nu măi suprime! — Fă-te automobil ministerial! SURPRIZA TIMPULUI amiază, fără a mai pomeni de tineretul sportiv care n'a ezitat „să se afișeze" în talie. Cineva remarca — E unul din putinii „Niculae" na. rs au venit fără barba albă a zăpezii. — Barbă albă? Sfântul Nicolae de anul ăsta a fost mai cu mol! A venit... ras, tuns și frezat!... In repetate rânduri am avut prilejul să înregistrăm, în cuprinsul acestei rubrici, istorii amuzante din viata zilnică a unui venerabil profesor universitar,—de curând devenit, în urma unei alegeri parţiale care a avut loc intr’un judeţ de munte, fi membru al maturului Corp, — care ifi poate revendica titlul... onorific de cel mai distrat om din lume... Isprăvile lui, — şi n’am avut posibilitatea să le recenzăm pe toate, în spaţiul acestei rubrici, mi-au creat o faimă cu mult mai vastă decât toate lucrările sale ştiinţifice. Iată fi pe cea mai recentă... până la ora când scriem aceste rânduri. Fusese invitat. Duminică seara, intr’o familie, la o reuniune la care mai erau invitaţi şi alte personalită.i din lumea noastră politică, literară fi teatrală... — A! domnul profesor! Ce onoare! — Bună seara! Bună seara. — O, dar dece n'a venit fi doamna, șefia Di.? PUȚIN DISTRAT Ce este destinul ? Cronica dramatica O interesantă discuţie la Paris Părerile marei scriitoare Karen Bramson şi ale celebrului humorist al Fischer Jr*. Paris. — Cercul International din ce Destinul a decis să facă din noi, pseudonimul împrumutat Paris a organizat deunăzi, cu prilejul nenorociţi sau fericiţi, criminali sau noastră, când, săvârşind obişnuitului său banchet lunar, o interesantă discutiune in jurul problemei: Este Destinul stăpânul nostru?" Au participat la discuţie marea scriitoare Karen Bramson şi cunoscutul umorist Max Fischer. Discursurile pe care le-au pronunţat, au fost viu aplaudate de o asistenţă numeroasă şi autentic internaţională, un fost preşedinte de consiliu turc se găsea în vecinătatea unui profesor de drept penal elveţian, care la rândul său era aşezat între o doctoriţă româncă şi văduva tânără a unui parlamentar canadian. D-na Karen Bramson care a luat prima cuvântul, a afirmat cu vigoare, cu o inteligenţă ascuţită, credinţa sa în existenţa destinului şi se făcu şampion al determinismului şi al fatalismului. Este totuşi indiscutabil că alcătuirea materiei noastre, adică forţa noastră fizică, sănătatea noastră, structura şi compoziţia materiei cenuşii a creerului nostru — au decis, odată pentru totdeauna, în ceea ce priveşte posibilităţile noastre în viaţa... Şi nu trebuie să uităm mediul în care ne-am născut, exemplul ce-am avut înaintea ochilor noştri în timpul copilăriei şi educaţiunei ce am primit. Sărmanii de noi! Devenim cevavirtuoşi. Şi, din această cauză, nu suntem responsabili nici de gândurile, nici de actele noastre. Oii! Ştiu ceea ce aveţi de gând să-mi răspundeţi ! „Asta ar fi realmente prea uşori... După teza d.voastră, putem comite orice crimă fără să fim responsabili!“ „Dar, nu! Noi nu facem niciodată nimic. Urmăm calea pe care trebuie să o urmăm. Dacă n’am îi fost destinaţi să comitem o crimă, voinţa noastră de a rezista tentaţiei şi de a nu comite crima ar fi vană. A vorbit apoi Max Fischer. Eminentul scriitor a început prin a stabili linia de demarcaţie între ereditate, postulat care a făcut din noi ceea ce suntem sau ceea ce începem să fim, în faţa vieţii, şi voinţa noastră care ne permite să luptăm contra destinului, să-l ţinem în eşec, să ne eschivăm de loviturile soartei, şi chiar să li îndreptăm spre profitul nostru. Alocuţiunea sa, rând pe rând persuasiva şi glumeaţă, a obţinut cel mai viu succes. Iată o parte veselă din acest discurs : Destinul este, după credinţa mea, de voinţa ceva, este constrânsă să ţie seama de circulasanţe, să accepte colaborări întâmplătoare, pentru a îndeplini, cu orice preţ, obositoarea sa meserie de voinţă. Dacă aş fi Dumnezeu... — sau, mai G' modestie, dacă aş fi chimist măjor, elementele care trebuie să alcătuiască un kilogram curent de Destin. Intr'un Iprogram de Destin, ar trebui să se găsească la analiză : Voinţa personală 100 grame Perseverenţă în ambiţii 75 „ Atenţie trează, tot timpul trează pentru a nu lăsa bunele ocazii să treacă, fără să tragă un profit 225 „ Hiard, hazard pur, absolut pur 600 „ Iată analiza. Cred că sumele adunate fac un kiligram, şi cred deasemeni că acesta e Desţinut. Intr’o zi, un jurnalist indiscret întrebând pe dra Suzanne Lenglen, campioana de tennis, pe care o cu.noaşteţi cu toţi din auzite: „Ce este! Continuare în pagina III-a, colonia V-a jos Claymoor, răposatul întru Dom-major şi de vocea de stentor a d-rei profesor Jenica Cruţescu, în interminabilele controverse angajate cu d. Camil Petrescu, pe arzătoarea chestiune dacă genetivul singular al substantivelor terminate în r nu fac pluralul nere Dintr’o strapontină Vrem pământ! său, d. Sorbul de altfel şi fami-' Georg eseu veşnic amurat, d. Al. Ha romancierului — et pour ca Buzescu se plimbă cu mâinile la uşe — e străbătută de fiorii emo- spate având aerul să se gândească, fiei : soţia, — grijulie — fata — ! dacă trebue sau nu să ceară soco- . elegantă, ginerele, chipeş ofiteală pentrucă la un moment dat tată cu viu şi crescând ţel de cavalerie, — fata piesei i se spune soţiei sale — bine’nţeles fără nici un moment de relaxare, durdulia d-ră Sorbul. pe scenă — scroafoţ _ d-na chiar pentru cunoscătorii romanu-r In loja direcţiei, d. Al. Mauro-'’ Bebe Sân Giorgiu, intro rochie lui. In schimb toate aceste adaodi, cu surâsu-i eniamatic de Mona roşie, atât de roşie, încât dacă s’ar suri, fără a constitui lungimi con-Lissa , niciodată nu ştii dacă vrea afla un curcan în sală, har ceatribuesc la împlinirea peisaj mm _ să te poftească să iei loc sau să te parcea i-ar face-o, d. Romulus dramatic, deci la fixarea: şi niţele ^ _ dea pe uşe afară — d. prof. loan Seişeanu, care de când cu „pozi- ; gerea dramei, cu mult mai bine g Qiprian pe Vasile bruta in Petrovici, alt sfinx moldovean • —j ţia orizontală“ e privit cu interes decât obicinuitele scene de^ expo-, trilajg şi întunecare, d-na Petrovici şi d. Japon Petroj şi nedumerire, d-na Agepsina Ma- , ziţie de tip teatral. Mă gândesc, D-na Aura Buzescu a dat avidi, în schimb expansiv în per-' cry — elegantă şi distinsă — d. în special la personagiue fami-' rlândme tragediei Anei într’o immanenţa. Victor Eftimiu, care de când e H®1 Herdelea şi la preotul Belciug presignantă reţinere de mers te-Loja artiştilor, flancată ed pro debater parlamentar nu-l mai în- în aparenţa inutile unei tragedii dg fflag gtins ş. iviri firul elegant al d-rei Ehira Go , cape fracul şi alţi mulţi, care se circumscrie in triunghiul,riîntergtăcite şi rugătoare, nul, cronicar monden, dacă ar fi deanu, în frigurile turneului ceva’ Pe scenă, toţi mocanii şi mocanăl , ceilalţi Vinţulescu, Vicasistat la premiera lui Ion“, are să înceapă şi de silueta, mai cele de la „radina Sfanţul Gheor- ®tor Antones cu: Ghibericon, Poli,i terit 1» limba l ui VoUat. «**«. « **S SAS&ASi A sudălmi, se cântă „Mureşanca“, pentru tehnica şi divertisment. Alexandra Toto Ionescu Brne-D-1 Sorbul nu le foloseşte ca - - • în roman, pentru lungile confesive : ,,O sală, cu tot ce au politica, Foyerul, dominat de interesanfinanţa, cultura mai select, a ţinut la doamnă Bebe maior Nanu, veş-\ . . .. să asiste, luni seara, la Teatrul nie înconjurată de un întreg stat TMiroase a oaie, a fan cosi , a şi Naţional“... Intr’adevăr, domnul Sorbid poate fi mulţumit : a avut ceea ce se numeşte „o sală frumoasă", ornată la casă cu fatidica firmă ■: „Pentru astă-seară nu mai sunt bilete Se observă foarte mulţi nepremierişti ardeleni, — aceştia veniţi anume să-şi vadă „ţara' pe scenă. In fruntea lor, d. Ilie La-un rol în care să i se spuie că e „slabă şi sluja‘ ! După actul al doilea şi-a făcut gulat. Încolo, ca de obicei , d. Ione apariţia pe scenă, elegant ca un Dimitrescu e sceptic, d. doctor A- 9inerică[ de la *8, fericitul autor drian Verea împarte mâini, ca la fi Sorbul, leit Trotzki, bazar, de profesiune chestor la Ca-’ logodnă şi e întotdeauna încăn labănindu-se ca un scamator când meră şi interpelator pe chestia tat, d-ra Lily Verea zâmbeşte fără Prime?te aplauze după ce-a scos Operei Române. J intermitenţe, d. procuror Missir V°rumbeiv din joben. In avant-scena dreaptă,S. 'Ar-' fredonează ultimul şlagăr şi e de La sfârşitul spectacolului, doi mand Calinescu, sfârlează cu Părere că tot mai bună decât oameni, cu privirile aţintite în ......______ monoclu negru cu aer bănuitor »Ionie „Simfonia noua", d. Ion 991, au luat-o razna pe străzi, ceva Cu mult mai de preţ. Cu tehde Scorpia ’scos la rebut, văzând Marin Sadoveanu povesteşte că a 'T desigur ceva, subversiv în pofta d^t ° carte : Technic für Iultur. nesăţioasă a lui Ion pentru pă- Vergangenheit sau aşa ceva, d. mănt. general Mihail Ionescu, stă izolat Din guvern, d. ministru Gusty, ca Pe O ljie moartă, d. Ion lanjoviar şi întotdeauna bine dispus. Iovescu asigură că tot d-sa va veni aceiaşi loje d. Liviu Rebrea- forma teatrul românesc, d. medic nu, vădit emoţionat, oricât ar căpitan Ion Athanasiu îşi admiră Aveţi dreptate! Mă tot gândeam' vrea să nu pară şi cu toată inere-j încontinuu frumoşii pantaloni eu pe drum că am uitat ceva acasă!.. derea pe care o are în cumnatul *roşi ai nouii uniforme, d. George Ioviţă, singur d. O. Stăncescu e de o eleganţă petroniană. Bravo doamna Aura Buzescu ! S’a găsit în sfârşit o artistă la Mihail Sorbu. Pe marginea cânilor M. SADOVEANU, UZAL roman, Editura „Cartea Trăim, după cum se vede, nu numai in anul surprizelor politice, — demisiunea d-lui dr. Al. Vaida Voencd, — teatrale, — jucarea unei piese de d. Ion Sân Giorgiu, — literare, — traducerea, în românește pe șteaua „Amantului Lady Chatterlay, — dar şi in anul surprizelor... atmosferice. Intr’adevăr, după o toamnă de o dulceaţă nemai întâlnită, in loc să-şi - . facă drum frigul şi mizeria iernii, s’ar răspândi, toate legile vitale iată ne, în Decembrie, blagosloviţi cu ale romanului cât şi orientarea rozile de autentică primăvară, j mancierului în viaţă, desigur că, j constatărilor, direct la un caz . Eri, de o pildă, Sf. Niculae, zi odată aceste legi puse la dispozi- 1............1 rT—--------” consacrată, de când lumea, ca făcând ţia şi discreţia lucrătorilor de literatură, le-am cere necruţători Dacă s’ar stabili la noi ca o află în noi, circulă pe străzi şi-l roză a vânturilor şi dacă mai ales întâlnim la fiecare iis şi pas. Dinainte neîndurător pentru romanul-surogat, dela abstractul constatărilor, direct la un caz , la cazul „Uvar” — „roman” —de d-1 M Sadoveanu, parte din patrimoniul zăpezii, am a. j teratură, le-am cere necruţători In toată vastitudinea activităvui un soare superb, o temperatură! respectate. Dintre toate cărţile a- ţii povestitorului Sadoveanu, rare de + 8 arade şi n’au fost putini aceia'părute, de pildă toamna aceasta, ori şi atunci cu reticenţe, se poacari au umblat în pardesiu ori după şi subintitulate cu străşnicie edi- te vorbi despre roman, torială „romană", toate, în afara ! Oricum, dar fără îndoială că oricăror reguli şi consecinţe, sunt acum mai puţin decât niciodată, sau memorii, sau jurnal sau, în , Uvare o povestire şi numai acele mai multe cazuri, simplă po- i tât, o povestire ca „Robinson Cruvestire. In roman verosimilul e un com. Românească” spe‘‘ sau ca „Guliver în ţara pii o povestire frumoasă, puţin diminuată de nereuşita unei încercări de roman. Pentru că cu toate acestea, e limpede, d-l Sadoveanu a încercat să facă un roman. Efort complect inutil. Pentru că ochiul sănătos, pe care d-sa îl are, nu îl lasă să vadă atâtea putregaiuri şi atâta minciună. D-sa trebuie să rămână la apariţiile de basm, ca Uvar, la dascăli sfătoşi, la vătafi amorezaţi şi la vânătorii iscusiţi, atât de dragi d-sale ! Uvar e un lacut de pe malurile Lenei, la nord-estul extrem Siberian, pripăşit pe plaiurile moldoveneşti, la Roznov, cu ocazia răzcii pretenţii nesatisfăcute de roman ! Fiindcă lipsa oricărui conflict sufletesc ne arată suficient distanţa de la un roman la Uvar. Roman ar vrea d-l Sadoveanu să fie cearta dintre prof. Melinte şi soţia lui. Aici d-sa plasează un dialog melodramatic şi tot aici mi-aş plasa cu siguranţa că aceştia doi nu sunt fericiţi schiţaţi, după cum nu e fericit nici ing. Rohalschi, pe care, ca să aflăm că e un intelectual, d-l Savodeanu îl lasă să vorbească aşa : „Elementul emoţiune se sporeşte cu al noutăţii, aşa încât borşul mamei d-tale are să aibă tot boiului, el este soldat rus, şi cam ce-i trebuie ca să biruiască nu s’a statornicit la noi după o serie de întâmplări tragice şi diverse. Deci, un personaj de cea mai pură fantezie, din care, aproape îmi pare rău că d-l Sadoveanu nu a numai spaţiul, dar şi timpul. Las altora plăcerea să facă legătura dintre emoţiune şi borş. Pe acelaş Rohalschi, ca să ştim că e rus, deci slav, d-1 Sadoveanu îl scos unRobinson Crusoe s&M ba-1 pune să-i zică lui Melinte , Jacobicilor*', Ceiace, nici vorbă, nu am un fel de boer Miclescu, celi Ioanovici'* şi soţiei acestuia „Eufrosina Andmierna"'. Şi atât. Dar în schimb cât de bine a prins d-1 Sadoveanu pe bătrâna Verona, promis. Pentru că se cere mai l-ar fi împiedicat pe d-1 Sado- care a fost prin China, mult : realul. Un real nu scos din veam să dea o capo d’operă şi Dar dacă d-1 Sadoveanu nu a raftul cu cărţi, ci unul care se ceiace totuşi i-a îngăduit să scrie rămas aici, ci s’a dedat la Dafini care îşi face despre chinezi, în timpul războiului au venit în sat câţiva, concepţii de felul ăstora : „Aiştia se trag din căpcăuni şi trăiesc sub pământ. Nu se închină, nici se spală. Aiştia-s de cei care fură copii şi-i mănâncă nefripţi*". Apoi permanenta vânătoare a d-lui Sadoveanu, care aici, ca şi în celelalte cărţi, e dată bogat, cu vânători meşteri şi cu vulpi care râd de cei cu puşca’n spate. Dar ceiace trebuie subliniat e povestirea bătrânului lacut, introdusă în text printr’un procedeu simplu, dar bine venit, de o frumuseţe pe care oricare pană celebră ar invidia-o. Aşadar, de la d-l Mihail Sadoveanu care la eroii d-sale nu are scrupulul motivării sufleteşti, aşteptăm numai povestire, singurul Fierre Fresnay, gen în care geniul d-sale de povestaş mucalit se ia la întrecere şi se depăşeşte. Al. ROBOT (Continuare în pag. II-a) Teatrul National, ION ‘, dramă la 15 tablouri, dod. Mih. Sorbul după romanul d-lui Lira Rebreanu O nouă mare biruinţă a literaturii originale. Teatrul Naţional înregistrează cu ,Ion” nu numai răsunătorul succes al unei seri — şi al multor seri ce vor urma — dar înscrie un fapt literar de mare prestigiu pentru adevăratul său „repertoriu“ permanent. Şi trebue să mărturisesc că în entuziasmul primirii ce s’a făcut aicicred că aş descompune, în felul urmei premiere naţionale a fost în »„«nr .X1 rândul întâiu un omagiu pentru d. Liviu Rebreanu fixând astfel locul pe care marele romancier îl deţine , în preţuirea publicului nostru. Cartea d-lui Rebreanu a cunoscut pentru prima oară, la noi marele tragiu, şi în manifestarea de Luni seara au fost şi confirmarea trăiniciei legăturilor dintre scriitor şi public şi indicaţia pentru aşteptările viitoare. Căci personalitatea d-lui Rebreanu a fost mereu prezentă în spectacolul acesta, cu toată abstinenţa d-lui Rebreanu de a răspunde aclamărilor sălii. Dacă am avut în dramatizările de nană acum un „David Copperfield” fără Dickens şi un „Msnon” fără abatele Prevost—„Ion’’ viaţa?“, ea a răspuns, se pare, fără ! In schimb îl are întregime pe Liviu Rebreanu. E aci desigur şi marele merit al d-lui Mih. Sor- bul că a ştiut să păstreze atât de intact spiritul operii epice. Alegându-şi calea tehnică a tablourilor, a oferit o frescă minunată din epopea de luptă a ţăranului pentru cucerirea pământului, centrată cu viguros simţ dramatic în jurul tragediei eroului Ion Glanetaşul. Şi astfel deşi piesa aduce în scenă şi personagii cu totul neutile desfăşurării dramatice şi tablouri fără directa legătură cu anecdotica drama e totuş asculinteres, în cerdacul înflorat de ciripitul „domnişoarelor"* Herdelea din melodiile dirijate cu ridicolă metodă scolastică de domnul învăţător pornesc visurile mărunte de măritiş cuminte, departe, oriunde lângă orice soi de Făt-Frumos parohial. E singura ,tragedie’’ a acestei potolite familii amototolului‘‘ Herdelea. Ea rămâne mereu străină şi nebănuitoare de tragedia reală, şi profundă pe care o trăeşte Ion, ţesând-o cu atâta primitivă iscusinţă şi disperată îndrăzneală. Şi între aceste profund deosebite manifestări de idealuri şi năzuinţe între oameni trăind totuş în cotidiană legătură, preotul Belciug îşi plimba cuvântul său de propăvăduire a zădărniciei oricărei legături de cele pământeşti, deşi el însuşi însetat să înavuţească modesta „Casă a Domnului”. Şi mai profundă, mai zguduitoare apare drama lui Ion, detaşată astfel de neînţelegerea mută a celor din jur, după cum e de adâncă şi tragedia neexprimată a Anei, câine bătut la toate porţile unde se ogoeşte umilă şi prigonită. Emoţionanta piesă a fost slujită de o interpretare fericită, însemn în primul rând marele succes al d-lui N. Bălţăţeanu, cel mai frumos şi mai valoros în dramă, de la comedia lui Păturică. Cu o vigoare ce nu-i o bănuiam şi o pătrundere impresionantă a redat ideal pe Ion eroul, în priviri sticloase răsfrânte din afara înăuntru un glas domol sugrumat de neputinţa de a-şi găsi expresia, cu grumazul trudit dar neînfrânt, în jocuri de braţe ce se avântă şi se strâng îndoelnice, în totul a fost veridic şi meticulos eroul acesta de mare anvergură dramatică, într’o creaţie puternică, şi viguros susţinută tot timpul. ( Mai chinuit mai colţuros — caracteristic jocului său — dar nu una Zaharia, Maria Voluntaru. Ma ■ „1 1 ■ Tn o Sil rl'e^a Anca au fost individual sî uni ale iui Ion unde e nevoe de - . * , , : analiză epică. . în ansamblu pretîoși colaboratori -r, , , ... I ai unei opere valoroase. - -------------- Dramaturg de puternic și me-} D ^ z ^ are meritul mană de talent, care să joace i r 11 nou instln°ţ aramatic, «-,004, pregătirii acestui excelent ansambul are o metoda cu mult m„ ef.- j Wu 5, iiduotea de a fi ma„L câce si de un deosebit interes tea- vrat atât de precig 16 tablouri , .1. , tr , î . 1 f montate plastic intr’un cadru de Viaţa familiei Herdelea şi rarele admirabilă pictura, opera d-lui Traian. Cornescu, apariţii ale preotului Belciug sunt închise în tablouri detaşate de dramă şi paralele cu mersul acţiunii. Astfel îşi pot păstra întregul pitoresc divertisant şi redau admirabil mediul acela, în care d. Rebreanu evocă minunat, viaţa românilor bistriţeni. Dar e care încotro : Soare Z. Soare, în®-j nica acestor tablouri paralele dehunit de o lună de repetiţie şi ^ Sorbul, animă şi adânceşte însuş Traian Cornescu, care a adus un peisagiul dramatic. El e evidensat întreg ardelenesc în Piaţa, ţiază şi reliefează lupta sălbatecă Teatrul. .aja ţăranului pentru cucerirea pă-La „Gambrinusi ” a discutat mântului alături de oameni care până târziu după miezul nopţii în deşi atât de aproape de el rămân franţuzeşte despre dragostea de străini de surda lui tragedie. Unglie a lui Ion al Glanetașului. I gard desparte numai gospodăria san Massoff lini Ion de a Herdelilor. Aci însă V. TIMOȘ Ds la teatrele din Paris Comedia Franceză a mai admis spre representare piesa : „Coriolan” adaptate de Plachand după Shakespeare. Rolurile principale vor fi jucate de Leon Bernard şi Jeanne Delvair. La „Francerie” de Paul Raynal se va juca la comedia Franceză în Februarie având ca principali interpreţi pe Jean Yonnel ,şi pe d-nele Mary Marquet şi Marie Bell. Piesa lui Bernstein: „Secretul” va trece pe afiş spre sfârșitul lunei Decembrie. Rolurile principale vor fi jucate de d-na Ventura şi d-l Francon. * Comedia lui Denys Amiei : „Trois et une” va fi jucată la teatrul St. Georges cu Andre Luguet în rolul creat de d-l Tony Bulandra şi cu d-nele Gabrielle Dorziat, Alice Field, Alice Ael, şi d-nii Champell, Georges Clarins şi Jean Vall. Teatrul Michel va represinta după ce se va epuiza succesul lui: „Valentin le Dessose”o piesă de Yvan Noe, în care rolul principal va fi jucat de Comedia lui Verneuil . „Avril” creată la teatrul Varietes se joacă acum la teatrul Renaissance cu aceiaşi distribuţieîn frunte cu Andre Brule.