Realitatea Ilustrată, 1931 (Anul 5, nr. 206-230)
1931-06-11 / nr. 228
11 Iunie 1931 REALITATEA ILUSTRATĂ A FARUL ei negru, cu ochii ei sfredelitori, cu trăsăturile ____ feţei puţin încordate, Edith Alwin trăda un temperament sanguin, mândru, o fire impulsivă şi voluntară. Mersul ei ide o maiestate regească cu şerpiuirile unduioase ale trupului ei cambrat, îţi da iluzia acelor vlăstare de „sânge albastru” care-şi consumă viaţa în flăcări dogoritoare de patimă, dintr-un impuls instinctiv nimicitor. Ceva din nesaţiul libertăţii absolute, ceva abia perceptibil, plutea vecinic ca o mărturie de orgoliu femenin în jurul persoanei ei, în gesturile sale, în cuvintele pe care le rostea. Ca un arc permanent întins, nervii ei încordaţi o făceau refractară oricărei tendinţe de supunere. Prin opoziţie, Robert Alwin, soţul ei, era o fire răbdătoare, calmă şi iubitoare, pe al cărei fond sentimental se grefase morala unei vieţi austere de laborator. Era puţin expansiv, laconic în conversaţii şi sobru până în cele mai miciamănunte ale vieţii sale. Cine nu-i cunoştea sufletul, bănuia că acest fel de a fi, isvorăşte dintr’o mândrie nelimitată, dintr’un orgoliu alimentat de succesele sale profesionale. Robert Alwin, era descoperitorul unui explozibil care revoluţionase domeniile pirotechniei, deoarece reuşise să concentreze în nişte cristale de volum minimal, o forţă uriaşă, capabilă de a deslănţui adevărate dezastre, invenţia lui patentată sub numele de „alwinită” îi adusese în cel mai scurt timp o avere imensă. Solicitat de nenumărate societăţi de exploatări miniere şi de diverse state, încasase sume fabuloase, pentru a prepara acest explosibil. Deşi tânăr, savantul chimist îşicâştigase intr’un timp tot atât de scurt o celebriate mondială. Nici geniul său şi nici averea pe care o acumulase, n’au Sus. O bandă luminoasă ii orbi ochii... Jos : Toţi trei urmăriau cu atenţie dispoziţiunile lui Robert ■5