Renaşterea Bănăţeană, ianuarie 1992 (Anul 4, nr. 560-581)

1992-01-18 / nr. 572

PAGINA . Ingeniozitatea franceză nu cunoaște limite în materie de modă. Parisul redescoperă o nouă fațetă a geniului din Cadaqués, Salvador Dali. Trei creatori de modă, Paco Rabanne, Thierry Mugler și Loris Azzaro au avut o idee pe măsura reputației idolului. Pentru prima dată în Franța, 1000 de metri pătrați au fost destinați realizării unui sanctuar neobișnuit. 25 de sculpturi și aproape 300 de planșe cu ilustrații de carte realizate de Dali au contribuit la crearea universului fantasmagoric al pictorului, transpus în modă. Cel mai mare succes l-a cunoscut Paco Rabanne, care a reușit să confecționeze faimoasa “rochie cu sertare” (în imagine), inspirată de celebrul tablou al lui Dali, “Girafa în flăcări”. Adaptare de LUCIA ROBITU Feriți-vă privirea, domnișoarelor și doamnelor... ... pentru că, în imagine, idolul nostru (al bunicilor, al mamelor, al fiicelor, poate chiar și al nepoatelor noastre), adică Alain Delon, își arată, jucăuș, numii! A nu se crede că, orbit de glorie și succes, dis­tinsul (și frumosul) actor fran­cez a luat-o razna, dedîndu-se la o "îndeletnicire" rezervată, deocamdată, doar sexului fe­minin. Totul s-a întîmplat pe parcursul unui respiro la o fil­mare - pelicula se intitulează "Cassanova", protagonist este, desigur, Alain Delon­­ a fost nevoie de un mic retuș al croi­torului, actorul venea de la duș, îmbrăcat fiind mai mult decît sumar și... fotograful a fost la post! Noroc că dl. Delon și-a acoperit, iute­ iute, goliciunea cu o pălărie. Dacă în fotografia alăturată, unde, este pentru că știe să guste o glumă bună, cum este și aceasta. De la una la alta . Un comitet alcătuit din 700 veterani ai forțelor armate sovietice a spart cercul tăcerii impuse de 30 ani, pentru a denunța cazurile de leucemie și tumori canceroase rezultate în urma experiențelor nucleare și termonucleare în atmosferă între anii 1949 și 1963. Ei cer un decret guvernamental care să acorde membrilor săi aceleași privilegii de care au beneficiat odinioară foștii combatanți, solicitînd să fie asigurate "condiții confortabile de viață persoanelor care și-au sacrificat sănătatea pentru întărirea potențialului militar al țării". ❖ Două submarine nucleare britanice din clasa Valiant Churchill au fost nevoite să petreacă un sejur la donă în scopul modernizării, în sumă de 10 miliarde franci fiecare. Motivul real se pare că se datorează fisurilor rezultate în urma unor defecțiuni de construcție ale reactorului. Alte două submarine din aceeași clasă suferă, probabil, de același lucru, fiind într-o situație similară cu alte patru submarine de tip Polaris, echipate cu același gen de reactor. După estimările survenite datorită acestor "accidente", se pare că Royal Navy a pierdut, în momentul de față, mai mult de o treime din forța sa de șoc. ❖ 400.000 rachete americane cu încărcătură chimică vor fi dezafectate pe atolul Johnston, în Pacific, în ciuda protestelor celor 1400 locuitori. Din iunie 1990, alarmele datorate distrugerii arsenalului chimic au fost șase. Pentru fiecare, procedura de urgență a impus insularilor să poarte măști de gaze. Dar, după cum susține armata americană toate cele șase alarme au fost false. Pînă într-o zi, cînd ca și în povestea cu ciobanul și lupul... ❖ Statisticile internaționale estimează că forțele de securitate din Sri­ Lanka au făcut să "dispară" 60.000 persoane în ultimii trei ani, împotriva evidenței, armata neagă că ar avea vreo responsabilitate în legătură cu aceste masacre. ❖ Jaques Foccart, fosta eminență cenușie a generalului de Gaulle, fost însărcinat cu problemele africane, a reușit să obțină prin intermediul justiției obligația de a se insera în ultima carte a lui Pierre Pean, "Omul din umbră", o observație care să cuprindă "un protest vehement împotriva atentării la viața sa particulară". Pentru celelalte acuzații, Huguette Le Foyer de Costil, primul vice-președinte al tribunalului din Paris, a rămas în espectativă, pentru că Jaques Foccart a recunoscut o parte din reproșurile care i-au fost aduse. într-un interviu acordat revistei Figaro - Magazine, fostul colaborator al generalului de Gaulle a admis că a participat, indirect, la tratativele comerciale cu organizația germană Todt și a primit o mare sumă de bani, la sfîrșitul războiului, din partea statului francez, în numele unui grup al Rezistenței care nu a existat niciodată Selecții de LUCIA ROBITA RENAȘTEREA BĂNĂȚEANĂ - QK1 “MOARTA-I rata, dar mai zboară... • După cîte se poate remarca­­ scălăm­­băiala asta cu Cartea Cărților este produsă într-un adevărat stil occidental. Ne e dar acum să urmărim un remake al primei va­riante. Bineînțeles, deosebirile sînt fără prea mare importanță, ca la orice remake ce se respectă. Mai precis, conform unei teme cuprinse în subiectul tratat, serialul a renăscut după mai puțin de trei zile. Personajele contemporane s-au înmulțit, contactul cu lumea biblică se face prin intermediul calculatorului - aluzia la dezvoltarea incredibilă a ciberneticii și informaticii, în ultimele decenii, fiind stră­vezie - vocile celor care dublează sînt mult mai bolovănoase și nenaturale decît la ediția princeps, iar genericul, mai amplu, este lipsit de cîntare, fără nici o pierdere, pentru că oricum înainte nu se înțelegea nimic din pițigăiala aceea de porc jugănit; în rest, povestea este, în linii mari, aceeași. Acuma, explicații sunt mai multe. Una­­ că Biblia în sine are mai multe variante și un adevărat credincios trebuie să le cunoască pe toate, ca să nu mai spun că o regulă democratică de bază zice să asculți pe toată lumea. Cele mai importante sunt însă următoarele motive. Concret, pe de o parte, cu toată insistența din finalul fiecărui episod, Alianța Evan­ghelică n-a reușit să distribuie toată macu­latura cu care a fost dotată de dincolo de mări și țări și deci publicitatea trebuie să continue, iar pe de alta, televiziunea, avidă de fonduri, continuă să-și bată joc de telespectatori, numai bani să iasă. Eu zic să începem totuși să plătim cei 1 leu și 78 de bani, că altfel nu scăpăm copiii de porcăria asta de film nici la paștele nostru nici al cailor. • Că tot am ajuns să vorbim de seriale (mă rog, celui amintit mai sus i-am spus așa pentru că, la repezeală, n-am găsit alt cuvînt mai aproape de realitatea de pe ecran), să ne oprim un pic asupra “Dallas”­­ului­. Să-mi fie cu iertare, știu că multă lume îl așteaptă și urmărește cu sufletul la gură, dar hai să recunoaștem că e o idioțenie. De cîteva ori am strîns din dinți, am încordat mușchii stomacului și mi-am impus să rezist pînă la capătul episodului. Ce-am văzut? Că realizarea e sub orice critică. Mersul acțiunii este extrem de fragmentat, compus din zeci de scene scurte­­ de două-trei fraze, nu mai mult­­ lipite într-o ordine impecabilă, ce-ți sugerează finalul de la primele secvențe. Decorurile sînt cîteva, că s-au plictisit de ele și copiii: camera unde “ se bea ceva”, două dormitoare, sufrageria lui WEEK-END LA TV Ray, birourile de la firmă, terasa micului dejun, Clubul Văcarilor și atît. Exterioarele, la rîndul lor, sînt doar trei: ferma văzută din stradă tocmai cînd prin fața ei trec niște cai, clădirea imensă ce reflectă și zgîrie, de 90 de episoade, aceiași nori și, însfîrșit, pisci­na, că, de­, nu haina face pe om.Deci, fraze ușor de ghicit, interioare arhicunoscute, exterioare mai puține ca într-o rezervație și o acțiune ce se poate povesti cu ușurință între două stații de tramvai. în rest, timpul pînă la cele 50 de minute se completează cu cîteva priviri într-o zare ale lui Miss Ellie, cîteva mișcări din maxilarul inferior ale lui Sue Ellen, cîteva zîmbete de jivină ale lui J.R., cîteva mutre de vițel în fața porții numărul 9 ale lui Bobby, doi-trei sîni de-ai Pamelei, două-trei fire de-ale lui aia mică și noroc bun! Bani să iasă! Cu o nerușinare tipică omului de afaceri hollywoodian a fost exploatată (și este, pentru noi) la maximum inclusiv moartea actorului Jim Davis, interpretul lui Jack Ewing. De cîte­va episoade se pedalează pe destrămarea familiei în lipsa capului, de parcă ar fi rămas săracii pe drumuri, fără întreținător. Am spus nerușinare pentru că insistența cu care se bălăcesc Ewing-ii nu are, cum s-ar părea la prima vedere, nici o legătură cu un meritat ultim omagiu adus lui Jim Davis. Și știți de ce? Pentru că Jack n-a murit. Va reapare cît de curînd, interpretat, bine­înțeles, de un alt actor, așa, pentru ca lipsa de respect față de spectator să fie într-a­­devăr minimă. Vă mai amintiți scena în care cei trei băieți, căutîndu-și tatăl prăbușit prin America de Sud, întîlnesc un bărbat cărunt, căzut la pămînt, primind îngrijiri medica­le? Ei bine, acela este actorul care-l va interpreta pe Jock în episoadele viitoare. Le-a plăcut băieților de el și l-au ales ca tată. © Să mai rămînem un pic în domeniul creației cinematografice. Ceea ce ne prezintă televiziunea se înscrie doar în partea a doua a expresiei, de creație fiind greu de vorbit. Un lucru nu înțeleg, în afară de filmele românești și, să zicem, ale fostului lagăr socialist, celelalte sunt preluate de pe canalele occidentale transmise prin satelit. Cei ce recepționează aceste canale știu că, vorbind de filme, ai de unde alege. Or, dacă tot sunt preluate și nu cumpărate, de ce Dumnezeu nu alege TVR filme într-adevăr de valoare? Ce gusturi ar avea selecționării sau, mai precis, după ce criterii se ghidează? Vor să ne îndobitocească? Vor să ne lehănnu­ească? Vor să ne demonstreze că tot ale noastre sunt mai bune? într-un program saturat de economie, de politică, de econo­mie politică, politică economică și multe alte tîmpenii legate de acestea, pentru simplul telespectator filmul TV ar trebui să fie o oază de reconfortare, de divertisment. Dar credeți că se gîndește cineva din televiziune la acest lucru? Noo! Și, colac peste pupăză, am auzit că taxa se va transforma din 1,78 lei/zi în cîteva mii ce se vor plăti anual. Păi, pentru ce să plătim? Nu instig la ilegalități, dar am o propunere: prima dată să ne spună TVR ce are de gînd să ne prezinte, măcar în linii mari, structura viitoare a programelor și abia apoi, dacă ne convine, plătim, dacă nu, nu. Oricum, fiți liniștiți, nu moare TVR nici așa: are Alianța Evanghelică bani s-o sprijine, pînă la Apocalipsă. FLORIN BOIERU 99 Raquel Welch își dezvăluie secretele Sportivă, practicînd de cî­­țiva ani yoga și stretching. Rachel Welch este adepta relaxării dina­mice: "această tehnică îmi per­mite să fac față cu calm și echi­libru dificultăților vieții moder­ne. Sîntem în permanență agre­sați de stress. Ne simțim depășiți și resimțim un penibil sentiment de incapacitate care ne produc boli și angoase. Or, totul în viața noastră înseamnă stress, chiar și bucuria. Trebuie să trăim cu el. Pentru a-1 controla și domina, am descoperit o tehnică care face legătura între corp și spirit, care liniștește și dinamizează." Ar­monioasă combinație între des­tindere și repunere în formă, fie­care ședință se bazează pe respi­rație și destinderea mușchilor. Puțin obositoare la început a­­ceastă tehnică va deveni repede indispensabilă pentru forma dvs. de fiecare zi, în același timp vă va ameliora somnul și vă va reechilibra ritmul alimentar. Sunt suficiente trei ședințe pe săptă­­mînă pentru a obține rezultate. Exerciții de destindere Bazate pe tehnica yoga și stretching, realizate prin mișcări lente, aceste exerciții ar trebui practicate zilnic. Pentru început. Picioarele lipite, mîinile sub bărbie, degetele încrucișate. Inspirați lent numărînd în gînd pînă la șase, ridicînd coatele cît mai sus. Expirați puternic revenind ușor la poziția inițială. Efectuați de 6 ori. Destinderea spatelui Culcat pe spate cu umerii bine lipiți de sol, picioarele lipite și întinse, îndoiți piciorul drept și aduceți genunchiul spre piept inspirînd profund, inspirați lent întinzînd piciorul. Procedați la fel cu celălalt picior și terminați cu ambele picioare deodată. Poziția trestiei Pentru început, picioarele drepte, genunchii îndoiți, mîinile sub cap, încrucișați degetele, inspirînd. Fără a înceta să vă întindeți, răsuciți-vă pe partea stîngă. Expirați gîndindu-vă în același timp că eliminați toate tensiunile. Efectuați aceeași miș­care pe partea dreaptă. Terminați această mișcare înclinîndu-vă în față, cu spatele plat. Antrenament respirator pentru a învinge stress-ul Numai o respirație profundă, în ritm lent și echilibrat vă va permite să luptați împotriva stress-ului. Respirația de bază Instalați-vă confortabil în­tr-un fotoliu, brațele și picioarele relaxate, spatele sprijinit de o pernă. Puneți mîna dreaptă pe abdomen, stînga sub sîni, res­pirați normal. Dacă abdomenul se ridică sub mîna dvs, înseamnă că respirați cu diafragma, adică practicați din instinct această respirație abdominală căreia a­­dulții stresați i-au pierdut ritmul. Dacă nu, înseamnă că respirați greșit și trebuie să regăsiți acest suflu absolut indispensabil re­laxării. Nu uitați că e o respirație naturală asemă­nătoare celei a copiilor. Respirația antistress Așezat în­tr-un fotoliu ins­pirați profund, lăsînd aerul să pătrundă în corp. Luați aer cît pu­teți, apoi expirați foarte lent pe gu­ră, ca și cum ați sufla praful. Fă­­cînd acest exerci­țiu supraveghea­­ți-vă abdomenul. Trebuie să se re­tragă. Aprofun­dați la maximum, apoi reluați aer pe nas prin respirația dvs. obișnuită, trebuie să conti­nuați să respirați natural prin abdomen și să vă destindeți puțin cîte puțin. Respirația dinamică Cînd deveniți conștient că o senzație de destindere acompa­niază total practica dvs. respira­torie, puteți continua cu alte exerciții de același tip. Așezat, cu mîinile pe genunchi, inspirați profund întinzînd corpul ca și cînd ați dori să atingeți tavanul cu capul. Apoi, expirați, jndoind foarte lent corpul în față, înclinați capul pînă simțiți mușchii cefei încordați, apoi ridicați-1 inspi­rînd. Expirați înclinîndu-vă spre spate. Totul foarte lent. (D.C.) " Dînd curs unui anumit anunț apărut într-o revistă specializată în nemulțumire. Sloganul în care constă puterea întreprinderii sale e­­­ arme și vînătoare, doi ziariști francezi au intrat într-o fermă puțin "Dacă nu ucizi, nu plătești!". Dar este imposibil sa nu ucizi, căci obișnuită din Oklahoma, pentru a vîna...un leu. Iată cum s­au dacă nu o faci tu însuți, o face vreunul din cei patru tipi care te petrecut lucrurile. După o așteptare de șase luni, ajung la rînd, înconjoară, așa-zis pentru securitate. Nici o șansă pentru animal. A Sosind la Oklahoma, sunt îmbar-­­— ...............111 ■ ■ —--------------------------------—­ doua zi, vînătoare. O lungă călă­­gfi@Baifingl|pislton­ an ta gärt rasÄSIS de fapt o jalnică fermă transform­ată v.............................................................................................II In ciuda negațiilor organizatorilor, într-un soi de colibă africană. In mijlocul curții se află o clădire mare ziariștii au impresia că merg în cerc. După două ore de "plimbare", avînd de fiecare parte cuști goale, Bert, directorul, jovial, purtînd o li se spune că leul trebuie să se găsească prin preajmă. Desigur că se pălărie tivită cu o piele de panteră, îi întîmpină și le prezintă află acolo. Este chiar închis într-o îngrăditură de jumătate de hectar ajutoarele. Herbert, instructorul, purtînd un„Magnum 35” pentru la numai 300 de metri de fermă. Regia este bine pusă la punct, cazul în care...și Gary, paznicul cuștilor. In birou, o încăpere Vînătorul este instalat pe un turn amenajat special pentru clienți. Din regoasă, li se cer banii pentru cele­ doua zile: 35000 de franci pentru acest loc de tragere fiara prizonieră nu se găsește niciunde la mai vînătoare și 7000 pentru alte cheltuieli. Pentru început, Herbert le dă mult de 100 metri de țeava puștii. Dacă glontele nu lovește în locul cîteva instrucțiuni de genul "cum să ucizi mai bine", glontele trebuie indicat de instructor, leul nu este ucis imediat, ci lăsat să moară să pătrundă în primele vertebre cervicale, cinci centimetri înapoia singur, pentru a nu-i deteriora pielea. Oroarea ajunge la culmea craniului. Urmează apoi antrenamentul cu arma cu lunetă. Ținta se urmează ceremonia de consacrare a vînătorilor: o parte din sîngele află la 100 de metri și constă dintr-un tomberon. Trebuie sa fii orb bietului animal este întinsă pe obrajii clienților. "Gentilii organizatori" sau debil să nu nimerești. După-amiaza este adus cu un camion un le propun apoi să le vîndă capul și pielea. Lupta împotriva acestei leu tînăr. Seara, o atmosferă anemică, wisky-ul curge în valuri. Este afaceri scandaloase a început deja. Dar masacrul nu poate fi oprit momentul ales de Bart pentru a-i pune să semneze o declarație prin decît prin sensibilizarea opiniei publice. Și asta înainte ca fenomenul care nu-și asumă nici o răspundere în caz de accident sau de să crească în intensitate.___________________F.L. DĂNTT­Ă

Next