Renaşterea Bănăţeană, ianuarie 1997 (Anul 9, nr. 2094-2117)
1997-01-15 / nr. 2103
PAGINA 2 ♦ 15 IANUARIE 1997 "Trfaust" în premieră la Teatrul German de Stat Prima stagiune a anului va debuta la Teatrul German din Timișoara cu premiera piesei "Urfaust", de Goethe. Conferința de presă care a anticipat reprezentația din 17 ianuarie s-a dorit un rezumat al activității teatrale viitoare. Piesa de față reia un succes din anul 1973 al trupei timișorene, într-o viziune nouă, în regia lui Andreas Poppe de la Leipzig. "Urfaust" a marcat, de altfel, în urmă cu mai bine de două decenii, "Ieșirea în lume" a Teatrului German din Timișoara. Pe afișul anului 1997 nu se mai regăsește însă nici unul dintre numele care au figurat în distribuția anterioară. De această dată, cei care interpretează majoritatea rolurilor sunt proaspeți absolvenți ai Facultății de Actorie, Secția Germană. Cum preciza doamna director Ildikó Jarcsek-Zamfirescu, stagiunea de față cuprinde cinci premiere, între care se vor "strecura" și alte spectacole surpriză. După "Urfaust", urmează piesele "Cioburi de destin" și "Neînțelegerea", examene de licență ale promoțiilor 1996, respectiv 1997. Principalul obiectiv al conducerii teatrului este obținerea unui premiu la un festival național de teatru, scop care este considerat superior participării la turnee internaționale, în viziunea doamnei Ildikó Jarcsek- Zamfirescu. Teatrul German din Timișoara se află actualmente pe o pantă ascendentă, fapt datorat, în mare parte, colaborării fructuoase cu facultatea de specialitate. LUCIANA FRIEDMAN In noul an Filarmonica tot la liceu cânta . Având Debutul concertului Filarmonicii de la Liceul de Muzică ne-a adus, prin uvertura la opera "Oberon” în atmosfera dominată de puternica melodicitate de inspirație folclorică, exprimată prin mijloace muzicale - armonie, orchestrație - de o plasticitate aparte, ce caracterizează creația lui Carl Maria von Weber: în continuare, orchestra Filarmonicii timișorene ne-a prilejuit întâlnirea cu universul mozartian și cu pianistul Andrei Deleanu, prin "Concertul în do minor pentru pian și orchestră KV 491" de W.A. Mozart. Desfășurânduse de-a lungul celor trei părți componente, concertul a adus în prim-plan un pianist ce s-a dovedit a fi un rafinat interpret al muzicii și stilului genialului compozitor austriac, prin frazarea elegantă, tușeul deosebit, stăpânit perfect, și sensibila muzicalitate. la pupitru un dirijor Alături de pianist s-a remarcat și grupul instrumentelor de suflat din lemn, care a susținut cu măiestrie "dialogurile" cu pianul, realizând momente de adevărat clasicism mozartian. De altfel, muzica întregului concert este concepută în cel mai pur stil clasic de către Mozart, singurele secvențe de tumult melodic fiind prezente doar în partea a treia, ce ne amintește previziunile romantice ale genialului compozitor, prezente din plin în capodopera sa "Don Giovanni". Concertul s-a încheiat cu "Simfonia nr. 2 în Do major op. 61" de R. Schumann. Debutând cu o parte I și o parte a ll-a destul de puțin spectaculoase din punct de vedere muzical, simfonia a avut o creștere a calității interpretării, începând cu un bun final al părții a ll-a, viguros, cu orchestra omoge american ă și continuând cu ultimele două părți. Partea a Ill-a concepută în fraze largi, cu corzile lucrând în arcușe lungi, cu soluri remarcabile ale oboiului 1, condus cu măiestrie de Laurențiu Baciu, a continuat creșterea tensiunii artistice anunțată de finalul părții a ll-a, reliefând marea melodicitate, de o melancolie aparte, proprie muzicii schumanniene. Partea a IV-a s-a desfășurat într-o continuă ascensiune artistică, cu o orchestră unitară la momentele de culminație muzicală a partiturii. Deși dirijorul C.F. Hillard a părut puțin com plat, degajând o anumită dezinvoltură care poate fi luată drept neimplicare, el a știut totuși să conducă bine orchestra, stăpân fiind pe partitură, cu o gestică eficientă, chiar dacă mai puțin spectaculoasă. CRISTIANA POPESCU RENAȘTEREA BĂNĂȚEANĂ Prin 1935, într-un articol din seți zbiară, repezindu-se cu furii Adevărul literar și artistic, G. Cănihilist-demolatoare asupra valerilinescu nota că orice critic român lor, acceptăm insultarea lor? Deare datoria de a scrie despre Emimocrația, repet, nu înseamnă nivenescu. Mai mult, invitația, deloclarea, relieful axiologic al unei lesnicioasă, se încheia abrupt: literatura rămâne accidentat iar var"un critic fără judecăți despre el furile, insensibile la mode și conțiu e critic"; iar a lansa astfel de juncturi, nu pot fi clintite. Nu putem judecăți înseamnă, avertiza "divi îngădui ca tot felul de pigmei literari nul critic", a trece "un doctorat să se zbârșească la spiritul nostru scriitoricesc". * tutelar, la cel care este chiar ”ex-Nu spun o noutate observând presia integrală a sufletului română despre poetul național s-a scris nesc". După cum febra devoționa B IEB148éEíÍSi6*iH enorm, luându-se merituos multe doctorate. Dar tot evidența mă îndeamnă să adaug că această proliferantă floră exegetică oferă, deseori, privitorului constatarea unui balast eminescologic, multe dintre "contribuții" neaducând nimic nou, coborând în banalitate prin frenezie clișeistică și frazeologie redundantă. S-a și vorbit de "oboseala eminescologiei", de "jugul călinescian", ceea ce nu înseamnă că ultimii ani nu ne oferă șansa de a păși spre un nou Eminescu (cum zice dl M. Cimpoi), descoperindu-l pe urmele Svetlanei Paleologu-Marta - ca mare poet al Ființei. Eminescu, întruchipând suprema încordare creatoare a acestei nații, este acum un scriitor în expansiune; mai mult, abia noi, având șansa de a pătrunde în "haosul germinativ" al manuscriselor sale suntem, cum nimerit s-a și spus, adevărații săi contemporani. Așa fiind, să ne întrebăm cum ne apropiem de El, nu doar pentru a-l cita ("pe dinafară") în atâtea împrejurări festiviste, ci pentru a-l ști "pe dinăuntru" (cum frumos scria cândva Edgar Papu). Acceptăm o eternitate mitizată, Eminescu - receptat ca un miracol - conducând la paralizia spiritului critic? Este el mumificat, "canonizat", încurajând doar exegeza "de altar" și alungând spiritul critic? Sau într-o vreme în carevară, înghesuind comentariile la polul pozitiv al discursului "critic" instituie, trebuie să recunoaștem, un aer funerar, muzeal, așezând straturi de superlative peste opera sa, mereu vie. Riscăm, astfel, ca după un secol de eminescologie să-l idolatrizăm fără a-l mai citi, preluat prin etichete (și știm prea bine ce prosperă și eficientă e azi etichetologia!) ne îndepărtăm tocmai de pulsul operei. Să fie Eminescu "vinovat" de toate relele noastre? "Palidul visător" era un spirit netranzacțional, blamând "priveliștea corupției" ori "fuga de muncă", într-o vreme care trata cu ușurătate iresponsabilă și bălăcărea problemele societății românești, coborâdu-le în derizoriu (și, vai, lucruri nu s-au schimbat), Eminescu n-a glumit cu nimic. Nu putea accepta "joaca cu țara" la ruleta destinului. "Am fost un om ce spunea adevărul", mărturisea Poetul. Și a rămas o pildă de verticalitate care ne cutremură. La întrebarea așezată în capul acestor însemnări, Noica ar fi răspuns: "Sunt vocile lui". Eminescu a fost, negreșit, doar un om devenind reper absolut pentru debusolata noastră societate. Fiindcă, "rătăciți în tranziție" (vorba analistului), noi îl iubim pe Eminescu și îl urmăm (se vede cu ochiul liber) pe Caragiale. De ce? ADRIAN DINU RACHIERU La scurt timp după "Monografia apelor termo-minerale din municipiul Timișoara și județul Timiș", doamna prof. univ. dr. Mioara Banciu publică în Editura Mirton primul volum din tratatul "Balneofizioterapie generală și concepte moderne de recuperare". Apărut în condiții grafice de excepție, tratatul reprezintă o premieră la noi în țară, fiind așteptat cu deosebit interes de medicii rezidenți și specialiștii în domeniu. Pe parcursul a patrusprezece capitole sunt armonizate metodele clasice cu cele moderne de recuperare, ținând seama de progresele tehnico-științifice. Pe lângă capitolele specifice domeniului abordat (Peloidoterapia, Climatoterapia, Balneologia generală, Hidrotermoterapia, Electroterapia, Kinetoterapia etc.), două capitole aparte sunt consacrate "Durerii" și "Contractorii musculare", iar într-un capitol special domnul prof. univ. dr. Mihalca Ion, de la Universi........................ ........itatea Tehnică Timișoara, explică "fenomenele fizice utilizate în fizioterapie" pentru cei doritori să aprofundeze înțelegerea acestora. România este un adevărat tezaur de factori terapeutici naturali, tratatul de față reușește pe deplin sa valorifice acești factori în contextul celor mai moderne exigențe. Pe lângă un material informațional impresionant, cu o bibliografie selectivă la zi, din carte se desprinde experiența solidă a autoarei și rigoarea științifică. Iar prefața semnată de dl prof. univ. dr. Ștefan Iosif Drăgulescu - membru al Academiei de Științe Medicale - reprezintă o garanție a valorii și a succesului monografiei: prof. univ. dr. IOAN POPA, secretar științific al Universității de Medicină 9 si Farmacie Timisoara 99 n ~i Balneofizioterapie r generala și concepte — ii moderne de recuperare priiți S.C.C.A. "Bănățeanul" Sânnicolaul Mare Anunță majorarea prețurilor și tarifelor la produsele și serviciile prestate, începând cu 15.02.1997. (172) T.C. "Camizal Star Company" S.R.L. I Solicită obținerea autorizației de mediu. I (176) □ QQDQ Q Livrează din STOC: MARMURĂ ALBA DE CARARA - 145.000 leI/Mp. MARMURĂ VERDE DE GUATEMALA- 350.000 leI/Mp. MARMURA NEAGRA DE MARQUINIA - 300.000 leI/Mp. GRANIT IMPORT ITALIA, DE MAI MULTE CULORI ȘI DIMENSIUNI PReȚUL - De La 150.000 leI/Mp la 360.000 leI/Mp. GRESIE ȘI FAIANȚĂ IMPORT ITALIA - 60.000 leI/Mp. CIMENT ADEZIV IMPORT ITALIA - 45.000 lei/sau 25 kg. Tel. 016355453 int. 114 sau 057/289552. (129)__________________________ S.C. Body" S.R.L Giarmata Anunță intenția de majorare a prețurilor și a adaosului comercial. "s.e. Harasimob"s.R.IN Cu sediul în Timișoara, str. Galilei nr. 38 Anunță intenția de a obține autorizația de mediu și, de asemenea, anunță majorarea prețurilor practicate. v <173>v