Renaşterea Bănăţeană, aprilie 2002 (Anul 14, nr. 3699-3724)

2002-04-15 / nr. 3711

Social Un top din care nimeni nu și-ar dori să facă parte Dar, din păcate, el există în ziua de astăzi există tot felul de statistici. Ele ne folosesc la o mai bună cunoaștere a realității, dar asta nu înseamnă că, avându­­le la îndemână și doar privindu­­le, se și rezolvă ceva. Știm, bu­năoară, tot dintr-o statistică, pri­mele zece localități rurale din județ, criteriul ierarhizării fiind sărăcia. Comuna Ghizela ocupă locul nouă. Cei 1370 de cetățeni care trăiesc aici, în cele patru sate — Hisiaș, Paniova, Șanovița și Ghizela, află, poate, abia acum de nedoritul cla­sament. Chiar dacă lipsurile, cele dintâi fiind materiale, se resimt din plin. Un localnic, ceva mai inte­resat de viața obștii decât alți săteni, vorbind despre traiul de fiecare zi, de câte le-ar trebui, s-a exprimat chiar așa: "Noi suntem ultimii după vai ș-amar!". Primarul comunei, dl. Ioan Ursu, nu-1 contrazice, dar, totuși, susține că,în ultimii doi ani, cât de cât, s-a mai schimbat ceva. Schimbarea este, desigur, exact ca într-o casă mai mică, situată undeva la marginea așezării, în cazul de față a județului. Zece familii din comună nu au pământ, 20 de familii au doar 0,5 ani și alte 20 dețin mai puțin de un hectar. Sunt familii venite aici și lipsite de bani încât să-și poată cumpăra teren agricol, de altfel destul de vânzare. Din zona aceasta de existență s-au întocmit și dosarele aprobate la Legea 416 care asigură venitul minim garantat. Trecând prin Ghizela, Paniova și Hisiaș se frapează, nu-i nici o exagerare, curățenia, atât pe distanța dintre sate, cât și pe ulițe. Lăstărișul tăiat, șanțurile curățate, pomii văruiți. Tot primarul Ioan Ursu lămurește situația:" Acești oameni, care sunt, cu adevărat săraci, ne­­au surprins prin modul în care au înțeles să execute cele 72 de ore de muncă lunar, pentru a beneficia de venitul minim garantat. Și nu doar prezența dumnealor este de apreciat, ci sârguința cu care lucrează. In fiecare sat avem câte un consilier local care coordonează și urmărește activitatea în fiecare zi". Lunar, primăria achită acestor săteni 78.000.000 de lei. Acum, spre deosebire de alte localități, luând un singur exemplu, pășunile, la Ghizela și Șanovița, arată exemplar, cum nu s-a mai întâmplat demult, plantându-se peste 100 de pomi, încât vara, la amiază, animalele venite la adăpat și odihnă, să aibă umbră. Și încă un amănunt: se face curățenie mare și în cimitirele din Șanovița și Paniova, ceea ce, chiar localnicii spun, nu s-a mai întâmplat de ani buni. Rezumând, la Ghizela, o comună ce stă, din păcate, în topul sărăciei, beneficiarii Legii 416,ce ia în seamă pe cei mai săraci dintre săraci, zilnic pot fi văzuți, în număr mare, la lucru. în fiecare sat, un consilier, împuternicit de forul local, îndrumă și răspunde de programul lor. Dar, dincolo de asta, așa cum menționa chiar primarul, de apreciat este modul în care câteva sute de oameni au înțeles că sprijinul venit din partea comunității nu stă sub semnul milei, ci al responsabilității. Ceea ce nu se întâmplă peste tot! DUMITRU OPRIȘOR Foto R. MOSER 15 aprilie 2002 L­a Primăria din Recaș, au­toritățile locale încearcă să termine distribuirea titlurilor de proprietate, în timp util. "La Legea­­ Fondului Funciar am dat 2400 de titluri din 4800 și așteptăm să vină specialiștii, să măsoare pentru că La Primăria Recaș sânt­ așteptați specialiștii vrem să terminăm cu împărțirea pământului. Bine că se efectuează planuri de măsurare cu aparate per­formante, pentru că am constatat că înainte, când foloseam panglica, aveam, în unele locuri, o eroare de 60-70 de arii la hectar. Acum se scriu titlurile pe Izvin", ne-a spus domnul inginer Ștefan Petrea, primarul comunei. Alte griji sunt legate de amenajarea drumurilor. Cel spre Bazoș este refăcut, dar mai sunt de făcut reparații la celelalte drumuri ce leagă comuna de satele apar­ținătoare. Pentru transportul copiilor la școală, se folosește un autobuz și un microbuz primite de la CJT, dar și două autobuze pe care le-a cumpărat primăria. Sunt peste 100 de copii care fac naveta, din care 40 din țiglărie, "periferia noastră", cum ne-a zis domnul Petrea. Primăria suportă 25% din abonamentul profesorilor navetiști. Pentru reparația școlilor s-au cheltuit, în perioada 2000-2002, aproximativ două miliarde. Astfel, s-a introdus gazul metan la liceul din comună, la școala și grădinița din Izvin. La Școala Generală cu clasele I-VIII din Izvin s-a amenajat și o sală cu scenă pentru că în sat nu există cămin cultural. Și în școala din Bazoș s-au făcut unele reparații. în viitorul apropiat, se urmărește finalizarea lucrărilor la instituțiile de învățământ, cheltuielii fiind estimate la aproape un miliard de lei și se are în vedere repunerea în circuit a căminului cultural, aflat într-o stare de degradare ridicată. "Nu urmărim decât planuri rea­lizabile", ne-a mai spus primul gospodar al comunei. SORINPRECUP Foto R. MOSER Domnul primar Ștefan Petrea este preocupat de repararea școlilor Deși sunt situate la doar 20 de kilometri de Timișoara -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------­in șase sate nu există post telefonic Curând, mapa de corespondență a domnului director de la ROMTELECOM va fi mai voluminoasă. Sute de cetățeni vor să strângă semnături, să pună ștampila primăriei și să reamintească instituției că, în satele lor, în mileniul al treilea, nu există nici un post telefonic. Dacă e nevoie de salvare, și sunt cazuri, dacă, ferească Dumnezeu, se iscă un incendiu ori naște o femeie, de bază rămâne fuga prin vecini. Adică se apelează la bunăvoința cuiva care are mașină. Nu-i o soluție, oricât ar fi cazul de grav, proprietarul de autoturism, în puterea nopții, îi poate spune, în semn de refuz, celui aflat într-o situație aparte, că nu-l poate ajuta. "Am băut aseară...". Atunci fuge, în puterea nopții, la o altă casă, cu aceeași rugăminte. Și toate astea din pricina lipsei unui post telefonic. Așa e viața la Sacoșu Turcesc, comună care are în alcătuire șase sate - Icloda, Uliuc, Unip, Otvești, Berini, Stamora Română. Le-am numit pentru că până și simpla înșiruire dă dimensiunea exactă a lipsei unui post telefonic. Deocamdată există doar unul, în centrul de comună. Nemulțumirile oamenilor au trecut, de mult, și peste pragul primăriei, reproșurile către consiliul local nu-și mai au rostul. Pentru că primăria, spun destui locuitori ai celor șase sate, se tot vorbește de o promisiune a ROMTELECOM, anume că la sfârșitul anului ... 2000 vor avea în localitate o centrală cu suficiente numere pentru telefoane fixe. Cum anul 2000 a trecut, cum viața nu ține cont, nici de bune intenții, nici de promisiuni, sătenii sunt deciși să pornească la un demers care, de se va împlini, va fi singular în județul nostru. Sute de oameni vor să-și pună semnătura pe o cerere prin care solicită un post de telefon cu cartelă în fiecare sat, dacă altceva nu este posibil, încât, la nevoie, să poată ține legătura cu lumea. Asta care este și cum este... Un ultim amănunt Comuna Sacoșu Turcesc este situată la 20 de kilometri de Timișoara! (DO.) Renașterea rjB AH ATE AMA Inventivi sau lipsiți de orice măsura? O reclamă, pentru a lovi ținta,­trebuie să țină seamă de multe amănunte. Sunt atât de importante, încât pe omul care nu are nimic comun cu acest domeniu îl surprind de-a dreptul. Dar, uite, la noi, pornind de la adevărul că "reclama e sufletul comerțului", fiecare după propria pungă,își alege calea spre succes. Imaginea ce o prezentăm este edificatoare. Din două motive. Primul, deținătorul de utilaje agricole nu a avut bani să iasă altfel în fața celor interesați de ofertă. Al doilea motiv, tot atât de adevărat, ține de "spusa" că, totdeauna, la noi cămașa e mai aproape de piele. Adică în afara interesului propriu nu mai încape nimic. Dovadă că a așezat,în marginea drumului E 70, o pancartă inestetică. Data licitației a trecut, dar "reclama" a rămas în același loc. O fi ieșit afacerea peste așteptări, încât, de atâta bucurie, această desăvârșită...stângăcie stă în văzul atâtor oameni, nu puțini străini, care, în preumblările lor, dese, pe la noi, au ajuns să perceapă și­ un așa demers. Cu izbândă sau nu, cine a așezat reclama pe domeniul public să o ridice. Și, la o adică, dacă o consideră vitală, să o așeze în propria arhivă... sentimentală! D­ OPRIȘOR Foto R. MOSER 6

Next