Renaşterea Bănăţeană, aprilie 2002 (Anul 14, nr. 3699-3724)

2002-04-15 / nr. 3711

Renașterea PRAHATEAHA_________________________ în ultimii ani La sate nu s-a organizat nici o activitate culturala! Trecute sub administrarea pri­măriilor comunale, căminele cul­turale din mediul rural au încetat, în mare parte, să mai existe, devenind pur și simplu vestigii istorice. O parte dintre ele au fost transformate în birturi, altele, abandonate și lăsate de izbeliște, ruinându-se. Dincolo de consta­tările noastre cu ocazia deplasărilor în județ, acest lucru rezultă și din chestionarele întocmite de 55 de referenți culturali de la sate și depuse la Centrul de Asistență Rurală. Bunăoară, în comuna Sânandrei, în ultimii doi ani, nu s-a organizat nici o activitate culturală la cam­i­ne culturale din satele aparțină­toare acestei așezări; în aceeași situație, se află și căminele culturale din comunele Dudeștii Vechi, Cenad, Fârdea, Pietroasa, Moșnița Nouă, Belinț, Lovrin, Ghizela, Boldur, Ohaba Lungă, Nădrag, Teremia Mare, Foeni, Balinț, Bara, Brestovăț, Moravița, Topolovățu Mare, Cehei, Coșteiu, Giera, Ra­­covița etc. Activitățile evidențiate și scoase în evidență de referenții culturali sunt cele religioase, serbările școlare de la sfârșit de an, meciurile de fotbal. Și cam atât­ în schimb, problemele cu care se confruntă aceștia nu sunt puține. Dumnealor au pus accentul pe lipsa de informare a tinerilor de la sate, pe pasivitatea și indiferența ad­ministrației publice față de actul de cultură, precum și pe dotarea precară (sau chiar deloc) cu ma­teriale specifice a căminelor cul­turale. "Cea mai acută chestiune însă, e inexistența fondurilor finan­ciare. După cum se știe, fără bani nu se pot repara și întreține căminele culturale, de a căror stare jalnică nimeni nu se mai preocupă și nu se pot realiza spectacole de valoare. Dacă reprezentanții cultu­rali nu vor înțelege că nu barurile vor duce la ridicarea nivelului de cultură și civilizație al satului românesc, în scurtă vreme vom scormoni în cenușa a ceea ce am fost. E oportun să ne arătăm în lume valorile, să le cunoaștem pe cele ale altora, dar mai important este să producem la noi actul major de cultură, care să dăinuie, căci glu­­­mind și parafazând un vechi pro­verb «Europa trece, dar noi trebuie să rămânem»" — după cum au concluzionat referenții culturali de la sate în chestionarele lor. DORUTuL ACRIȘ Foto R. MOSER După Revoluție, la Căminul Cultural din satul Păru, s-au ținut botezuri și nunți. __________dar nu și activități culturale... _____________ 7 Social N­u ar trebui să fie nimic cu iz melodramatic în această fotografie, decupată parcă dintr-un peisaj neorealist balcanic. La urma urmei, cine se încumetă să abandoneze o căruță încărcată cu fier vechi și rugi­nit, când sute de oameni săraci trăiesc din comercializarea fierului vechi. Fenomenul este un efect vitreg al tran­ziției economice și sărăciei din zilele noastre. Imaginea alăturată a fost sur­prinsă pe drumul de pământ dintre satele Cadar și Tormac. Precum se poate observa, este o încărcătură de fier vechi, adunat de la săteni de un om nevoiaș. Am încercat să deslușim motivul pentru care a fost abandonată căruța în marginea drumului, însă nu am izbutit. Sătenii spuneau că "omul care a adunat fierul vechi de prin satele vecine ar fi de pe la Deta", iar "căruța burdușită era trasă de două mârțoage". Curios este faptul că "nu s-au găsit nici alți chilipigii de ocazie să atenteze la prada precupețului". Trecătorii se opreau din drum, se uitau mirați, apoi dădeau din mână și plecau mai de­parte. Se așteaptă ca Postul de Poliție Tormac să lămurească starea de fapte, pentru că un păgubaș totuși există. PETRU N. DOLÂNGĂ FoToR. MOSER Cine­ a pus câruta-n drum... # r 1 Dr. Copăceanu Gheorghe Martin [ Solicită autorizația de protecția mediului pentru cabinet stomatologic din Bd Regele Carol I nr. 28, ap. 8, I Timișoara. (1032) I I I I I­I­I B­ătrânii rămași singuri,fie că nu au moștenitori, fie că au fost părăsiți de rude, cad pradă tot mai des escrocilor de locuințe. Iar aceștia din urmă recurg la diverse metode de constrângere, uneori de o cruzime de nedescris, pentru a intra în posesia unei locuințe. Bătuți, înfometați, uneori sechestrați, tot mai multe persoane de vârsta a treia cad victime escrocilor, pierzându­­și în cele din urmă locuințele. Și asta, în ciuda faptului că există o lege care protejează vârstnicii, în momentul în care aceștia încheie contracte de vânzare-cumpărare a unor locuințe. Două bătrâne, cu vârste de peste 80 de ani, și-au părăsit,­ duminică, locuințele, după ce timp de câteva luni au stat înfometate, în propriile apartamente. Singure, grav bolnave și fără venituri, tra­gedia celor două octogenare s-a consumat într-un bloc din cartierul bucureștean Tei. Cele două femei, vecine în același imobil, și-au cedat locuințele în schimbul unei "bătrâneți" mai ușoare. Rozalia Kiss, de 82 de ani, și-a înstrăinat în urmă cu­m­ este semiparalizată, a fost "uitată" de noii proprietari la scurt timp după semnarea contractului. Pentru că nu se poate mișca, Rozalia Kiss apelează de mai multă vreme la mila vecinilor, care mai trec, d­i­n când în când, pentru a-i lăsa o pâine și o cană de apă. "De câteva luni nu se mai poate intra la ea în casă, din cauza mirosului, îmi este milă de ea, dar n-am ce face", spune o vecină de palier, nemulțumită de mirosul degajat din locuința bătrânei. Pentru că nu se poate mișca, dar și de 1,4 milioane de lei și cei 500.000 de lei pe care îi primește pentru ca să­­ nu mai ajung la ea. Tot din cauza mirosului, două vecine de la etajul 5 al imobilului i-au aplicat o corecție bătrânei. După ce au bătut-o, cele două "doamne" îi amintesc aproape zilnic bătrânei că nu are ce căuta în bloc, mai spun vecinii. Uitată de proprietari, femeia a refuzat inițial oferta auto­rităților sectorului 2 de a fi internată într-un centru de îngrijire. Cu lacrimi în ochi, femeia le-a spus că își așteaptă sfârșitul sub acoperișul ei. "Ca un câine am ramas, mamă ! Unde mă duceți?!", repeta încontinuu și printre dese reprize de lacrimi femeia, în timp ce era condusă spre mașina primăriei. Un etaj mai sus, o fostă asistentă, care a ajuns la venerabila vârstă de 81 de ani, se află aproape în aceeași situație. Eufrosina Barbu și-a cedat apartamentul uneia dintre nepoate, tot pentru a beneficia de îngrijire medicală. Pentru că este paralizată de ambele picioare și are probleme cu vederea, veniturile lunare - o pensie de 986.000 de lei - îi sunt înjumătățite de cel care îi aduce pensia. Bătrână a fost căsătorită, însă soțul a murit, prin ’66. Femeia nu se află în evidențele vreunui medic de familie. Deși are familie - două fete în străinătate și nouă nepoate în București - primarul sectorului 2, Neculai Onțanu, a facilitat internarea femeii la Spitalul Colentina, apoi, într-un cămin de bătrâni. Primarul Onțanu susține că astfel de cazuri sunt "îngrijorător de dese". "Ceea ce nu știu multe dintre aceste persoane în vârstă, este faptul că, atunci când decid să­ își lase soarta în mâna altora, bătrânii pot cere consiliere juridică primăriei. în acest caz, potrivit legii, ne-am sesizat din oficiu și vom declanșa acțiune în instanță împotriva proprietarilor pentru nerespectarea clauzelor contractuale", a declarat Onțanu. Legea 104 din 9 martie 2000 preci­zează că persoana vârstnică benefi­ciază de consiliere din partea primă­riei în cazul unui contract juridic sau de altă natură. Partea care semnea­ză cu bătrânul un contract este obligată, conform contractului, să-și respecte obligațiile, în caz contrar va suporta rigorile legii penale. (MF.) În locuința unei persoane din altă localitate, în schimbul unor servicii de îngrijire, precum și pentru suma pentru că nimeni nu o mai îngrijește, așternuturile femeii nu au mai fost schimbate de luni întregi. Și asta pen­de 500.000 de lei lunar. Femeia, care tra­că veniturile bătrânei - o pensie Bătrânii fără moștenitori cad, tot mai deși prada escrocilor de locuințe 15 aprilie 2002

Next