Renaşterea Bănăţeană, aprilie 2011 (Anul 23, nr. 6457-6480)

2011-04-08 / nr. 6463

Klark 2 Renașterea bănățeană Actualitate vineri 8 aprilie 2011 Salvați satele bănățene! Amintiri din viitor în județul Timiș există peste 200 de localități ce pot avea soarta unui sat care, după 150 de ani de existență, e pe cale de dispariție Probabil că puține localități pot vorbi despre viitor așa cum o face satul aproape dispărut Colonia Bulgară, aparținător de comuna Dudeștii Vechi. Imaginile de aici, care vorbesc mai mult decât cuvin­tele, ar putea să descrie situația. Am vrea să mulțumim de la înce­put viceprimarului Pavel Budur, care ne-a fost ghid și datorită căruia a fost posibil acest reportaj. Tot din start trebuie să spunem că am parcurs astăzi realitatea tristă a României rurale de mâine. Am por­nit de la primărie spre Cheglevici. Ca să ajungi în Colonia Bulgară, trebuie să faci stânga pe un drum vechi din piatră concasată, deni­velat și neîntreținut de decenii. Lespezi, pietre mari și mici fixate în pământ, denivelări și gropi se înșiruie în drumul de doi kilometri și mai bine pe care poți circula doar în prima treaptă de viteză a mașinii, cel mult în a doua. La capătul drumului ce ți se pare interminabil te așteaptă acest sat simptomatic: înainte de a începe povestea, ar trebui să readucem în atenție câte­va repere istorice, așa cum sunt ele percepute în proiectul enciclopedic de pe internet Wikipedia. Conform acestei surse, "Colonia Bulgară a fost întemeiată la începutul anului 1845, cu bulgari bănățeni romano­­catolici, veniți din satul bulgăresc Beșenova Veche (Dudeștii Vechi). Pe terenuri maghiari aveau nevoie de forță de muncă pentru plantațiile de tutun și ca atare i-au stimulat pe bulgarii din Beșenova Veche să lu­creze pentru ei". în 1852 a fost con­struită o capelă catolică, iar biserica romano-catolică în 1912. în 1904, localnicii au construit școala. Până la unirea Banatului cu România, sub administrația maghiară aici s-au stabilit tot mai mulți maghiari, dar și germani. Conform Wikipedia, "în 1910 satul avea o populație de 714 bulgari. în 1930, populația era de 830 locuitori, dintre care 353 bulgari, 338 unguri, 123 germani, 13 români nostru, vicele Pavel Budur,care și­­a început cariera profesională aici, ulterior fiind directorul SAS-ului: "în sat erau 365 de case și aproape o mie de locuitori. Erau CAP, IAS, oamenii lucrau aici. I-am cunoscut pe cei mai mulți dintre ei, le-am trecut pragul caselor, am ciocnit un pahar cu ei". Totul, adică declinul, dezastrul demografic de astăzi, ar fi început prin anii 1983-1984 când, din cauza drumului (despre care am vorbit deja) a fost suspendate cursele de autobuz, respectiv a fost tăiată calea de comunicare cu lumea. Rând pe rând, locuitorii și-au părăsit satul, abandonându-și casele și amintirile, îndreptându-se care încotro a văzut cu ochii și a găsit un loc mai prielnic pentru trai, dar mai ales pentru vii­torul copiilor. Astăzi, din 365 de case au mai rămas în picioare șase. Plus biserica. "Cât va rămâne pe pământ biserica și satul va mai exista pe hartă", a opinat ghidul nostru în ma­șina căruia am parcurs străzile de altădată, așa cum au fost ele trasate cândva, cu linia de alimentare cu energie electrică dezafectată sau funcționând după cum pe ele mai exista cineva să le locuiască. Să nu ne avântăm prea tare, să ne întoar­cem la intrarea în sat, unde, pe stânga, ne întâmpină cimitirul cu multe din cruci căzute sau stând într­­e lână, dar și tot atât de multe mor­minte pline de flori, semn că foștii locuitori ai satului își respectă înain­tașii. Vizavi de acest loc al odihnei veșnice se pot vedea locurile goale de casă, cu movile înverzite la stradă. In Colonia Bulgară astăzi mai trăiesc câțiva bătrâni și cele trei familii de ciobani sibieni care au rămas aici, în total 25 de persoane, după cum ne spune viceprimarul Budur. Dintre clădirile în picioare, lângă biserică se află cea care a găzduit bufetul și magazinul cooperației de consum. Acum, aici, locuiește familia unuia din cei trei oieri, cea a lui Mitică Ciobanu, pe numele adevărat Dumitru Hârza, care ne-a invitat în casă pentru a ne cinsti cu un păhărel de țuică. Ne-a arătat locul în care prepară brânza. "Vedeți, e totul fa­ianțat, altfel n-am fi primit autori­zație..." El și băiatul grijesc de turmă (vreo trei sute de mioare), iar doamna și fata vând brânza preparată de ei în piață în Timișoara. Cât de ușoară le este viața, ar putea povesti doar ei... în față este biserica, iar vizavi se văd ruinele gardului fostei pri­mării. Acesta este, poate, locul cel mai impresionant din tot ansamblul de ruine de la Colonia Bulgară. între aceste ruine e un fel de parc în care sunt hrănite oile. De la fostul magazin în dreapta a fost cândva școala și căminul. Nimic nu a mai rămas din ele. Mergând pe strada fostei primării, în stânga dăm de două case alăturate, în fața lor se află un puț forat aparținând primăriei, în acea intersecție ni se arată în toate direcțiile străzi drepte și largi, stră­juite de movile înverzite. Am parcurs aceste străzi, ne-am și împotmolit fiind nevoie să cerem ajutorul cio­banilor. Privind strada înflorită care duce spre biserică aveam să aflăm un lucru cutremurător de emoționant. Din când în când, în acest lăcaș vine un preot romano-catolic pentru a face slujbă. De fiecare dată însă în octombrie, când se celebrează hra­mul, cel puțin 100 de foști locuitori ai Coloniei Bulgare se întorc din toată lumea, de acolo unde viața i le-a condus pașii, pentru a se ruga pentru viitor, a-și petrece câteva clipe în perimetrul fostelor gospodării sau a lăcrimii la crucile strămoșilor, în județul Timiș există, la această oră, cel puțin 200 de lo­calități care pot urma același parcurs cu acest sat. Satele îmbătrânite și depopulate se vor stinge încet-încet, în condițiile lipsei oricărei strategii la nivel județean sau național pri­vind zona rurală (abia acum autoritățile vorbesc de un plan de amenajare a teritoriului), soarta acestor așezări este deja pecetluită. Dacă vreți să vedeți cum arată o localitate fără oameni nu e nevoie să urmăriți reportajele de pe Discovery, e suficientă o excuse în acest sat aproape dispărut după peste 150 de ani de existență. Ce­­ar fi să ne întâlnim, domnilor poli­ticieni locali, președinți de partide, deputați și senatori de Timiș, la un picnic în viitorul rural al Banatului, să zicem, de Duminica Floriilor, la Colonia Bulgară? Poate că așa se va găsi măcar o singură voce care să ne îndemne și pe ceilalți să găsim împreună soluții pentru această lume care se scufundă. Noi am tras acest semnal de alarmă de repetate ori, din nefericire fără ecou. Salvați satele bănățene! Până mai este ceva de salvat... MARCEL SĂMÂNȚĂ La început s-a numit Telepa. Moți­ și 3 romi". Aici ne despărțim de vele pentru care s-au stabilit aici au izvoarele scrise pentru a reda istoria fost două: pe de-o parte, proprietarii povestită prin viu grai de către ghidul Pe locul primăriei de altădată este acum un fel de "parc" în care sunt hrănite mioarele Aventura face parte din viața reporterului... Din 365 de case au rămas șase. Aceasta e una din ele Fostul bufet și magazin a devenit casa lui "Mitică Ciobanu", cum este cunoscut în zonă unul din cei trei oieri care duc viața mai departe în această așezare o localitate fără oameni, posibilă imagine din viitor a altor 200 de sate bănățene

Next