Rěvașul, 1903 (Anul 1, nr. 1-39)

1903-09-26 / nr. 26

n Anul I. —■,B—^ ^ ABONAMENTUL: ^ PE AN 3 COR. 20 Fin. I „ 60 „ NU . 90 . IN STREINĂTATE: (o PE AN 6 FRANCI. O T 1/ Q r v ‘2 » ° r> Cluj, 26 Septembre n. 1903. Nrul 26. c—^^ \ INSERȚIUNILE SE / PLÄTESC DÜPÄ WÄ- I INSERȚIUNILE SE PLĂTESC DUPĂ MĂRIMEA LOCULUI CE OCUPA; FIECARE cm. □ COSTA ODATA I0 PIL., DE 2 ORI 8 PIL., DE 3 ȘI MAI MULTE ORI 6 FIL. ADRESA I J. „REVAȘUL“ I CLUJ — KOLOZSVÁR JÓKAI UTCZA 6. Numeri singuratici se vînd în Cluj cu fileri. 1 Redactor resp.: BASIL MOLDOVANU. APARE ÎN FIECARE SÂMBĂTĂ. Proprietar editor: Dr. E. DĂIANU. Glasul unui învățător. Fraților Români! Ne tragem dela cel mai puternic popor de odinioră, dela măriții Romani. Trecutul nostru e însemnat în istorie. De când am fost aduși în frumosa Dacia de cătră Marc Ulpiu Traian, care a fost cel mai vitez și mai înțelept împărat Roman, am avut parte numai de suferință; trecutul nostru a fost un rîu de lacremî. După atâta amar de pocăință, avem și noi Românii dreptul se nădejduim într’un viitor mai senin, mai fericit. Razele luminose și căldurose ale sorelui ne deștaptă din amorțală, din nepăsare, din somnul cel de morte; ne mișcă simțirile se cunoștem, că viitorul nostru nu atîrnă de la Dumnezeu, decât numai dela ținuta și purtarea nostră bărbătească. — Avem dreptul se ne croim o sorte mai bună în acesta patrie, care a fost scăldată în sânge curs din vinele vínjóse ale străbunilor noștri. Iubiți țărani Români! Ca viitorul se nu va fie primejduit urmați puținele povețe ce vi-le dau cu plăcere și cu dragoste de neam. Acestea ținându-le, mai ușor veți ajunge la limanul dorit, mai ales acuma, când ați trecut preste pragul neștiinței și aveți bărbați luminați în număr destul de mare. 1. Munciți și vă rugați! Nu este bărbat brav și harnic cel ce fuge de lucru, — a zis filosoful Seneca. Rugați-vă la bunul Dumnezeu și la Fedora Maria, ca se nu veiese pe mâna dușmanilor, cari rîvnesc la bunul vostru, și se respingă și nimicăscă primejdia ce amenință greu țara nostră. 2. Nu ve lepădațî de credința cea adevărată, și de conducătorii voștri firești, cari nu lucră pentru interesele lor, ci pentru folosul neamului românesc și pentru mărirea scumpei nóstre patrii. 3. Lucrați-ve pământul strămoșesc în mod rațional, îmbunătățindu-l, ca se producă tot mai bine și mai mult. Iubiți-vă vatra strămoșască așa precum au iubit’o străbunii voștri. Creșteți-vă pruncii voștri în frica Domnului; băeții voștri îmbrățoșeze nu numai agricultura, științele înalte, ci și negustoria, industria, meseriile, căci fără clasa mijlocie nu se pate ferici un popor, mai ales după împrejurările de azi. Pe fetițele vóstre le măritați numai după feciori de Român, ca se nu fie primejduit cu tîmpul simțul național. 4. Pentru binele și fericirea neamului românesc și pentru mărirea scumpei nóstre patrii în cas de lipsă totul jertfiți, ca se nu fie acest pământ sfâșiat și răpit de dușmani. Pentru credința în Dumnezeu scumpa nostră patrie și pentru bunul nostru Domn cu drag vă jertfiți și viața. 5. Trăiți, după legile lui Dumnezeu, tîmpul cel scump al vieții vi-1 petreceți în muncă cinstită, sporiți în virtuțile creștinești, căci atunci vă veți bucura de rudele faptelor vostre și veți ave pace și liniște și aici pe pământ și dincolo de mormânt. Fiecare popor trăbue se-șî implinescá cu sfințenie scopul sublim aici pe pământ, ori cine se împotrivește legilor dumnezeești, nici când nu-șî ajunge scopul. 6. învățați de la Francezi și de la Englezi, că tîmpul e ban, cugetați-vă serios, că aceste două popore prin știință, cultură, morală, muncă cinstită, diligință, cruțare și prin alte servicii ce le-au adus omenirei, și-au câștigat simpatia tuturor poporelor de pe pământ. Azi Francezii și Englezii sunt poparele cele mai bogate din lume. 7. Iubiți morala și munca cinstită, prețuiți știința, fiți omeni de omenie, economi buni, muncitori harnici și cruțători; din câștigul vostru numai jumătate spesați, fiți ca și albina de harnici, adunați în tinerețe, ca se aveți la bătrânețe. Nu uitați, că fără morală, fără știință, fără clasă mijlocie, fără muncă cinstită, fără păstrare este primejduit viitoriul unui popor. Cu străinii și cu socialiștii nu vă întovărășiți, căci ei voiesc se vă strice moravurile bune și bunul vostru. Nu atăcați, căci cine ce face lui își face. Numai posiție de apărare luați. Azi lumea e stricată, deci grijiți, ca germenele stricăciunei se nu între în inimile vostre. 8. Uniți-vă cu frații de un sânge, căci în unire e puterea și biruința; dar grijiți, pre cei leproși sufletește nu-i lăsați în mijlocul vostru, căci însoțirile rele, strică moravurile bune. 9. Inscrieți-vă iubiți țărani Români la „Cassa de ajutorare a muncitorilor și economilor“ dacă voiți se vă fie traiul vieții asigurat, ori în cas de nenorocire se nu duceți lipsă. Nu uitați, că după zile senine, urmezi zile negre. 10. Nu vindeți moșia strămoșască, ci o lăsați urmașilor voștri drepta moștenire. In loc de a da bani pe rachiu, mai bine îi dați spre scopuri naționale, căci sprijinind așezămintele culturali ridicați vaza neamului Românesc. Mergeți înainte pre calea progresului și a moralității! Aceste povețe le puneți pe răvaș, ca pururea se vă fie înaintea lor voștri! loan Toduțiu învățător. „Pocăiții.“ (2.) „Pocăiții“ de unicul isvor al credinții și al moralei țin numai S. Scriptură, atât Testamentul vechi, cât și cel nou, recunoscând, că acesta e insuflată de Duhul sfînt. Totă Scriptura de Dumnezeu este Insuflată, și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre deprinderea, care este întru dreptate. (II, Tim. 16, 17.): „Și a zis D-nul cătră Moise, iată eu voiu veni la tine în stâlp de nor, ca să mă audă norodul grăind cătră tine, și vor crede ție în veci.“ (C. Ieșirii 19, 9.); „Auzi ceriule, și ascultă pământule, că Domnul a grăit, fii am născut și am înălțat, iar aceia sau lăpădat de mine.“ (Isaia 1, 2.); Iată am dat cuvintele mele în gura ta“ (Ieremia 1, 10.); „cari prin trănsul (Domnul n. Isus Christos) aț crezut în Dumnezeu. (II. Pet. 1. 21.); „In multe chipuri, și în multe feliuri de demult Dumnezeu grăind părinților prin profeți, în zilele acestea mai de pre urmă a grăit nouă întru Fiul“ (Ev. 1. 1.); „Cel ce să lapădă de voi, de mine să lapădă, iar cel FOIȚA REVALULUI. Scrisori cătră un nepot. XIV. Iubite Népéte! Cu frică și cu evlavie călcăm pământul adăpat de sângele celor, ce au murit pentru biserica lui Christos. Când ne gândim, ce inimă au avut aceia, cum au murit ei cu bărbăție, și cum suntem noi de slabi, numai un pic de bere de ne atinge, o fră de năcaz de ne ajunge, și îndată ne clătinăm în credință, ne cuprinde rușinea, căci noi, cari suntem cu mult mai mici, nu suntem vrednici se călcăm în piciore sângele lor cel sfînt. Unul dintre noi găsi un os. Deodată cu toții am zis cu cucerie: Cine știe al cărui sfînt va fi și osul acesta. După cum ți-am fost scris în epistola trecută, Coloseul pare a fi un zid petecit. Zidirile așa se făceau în Roma, că se folosiau dărabe mari de piatră, cea ce se vede și în Coloseu. Peste petra acesta la zidirile celea mai însămnate și mai frumose se punea marmură albă. Coloseul a fost folosit numai până ce au asuprit păgânii precreștini. De la începutul veacului al patrulea creștinii au început a căpăta drepturi și averi, și de la împărați, mai ales de la Constantin cel Mare și de la mamă-sa Elena. De atunci a început a stăpâni Roma religiunea creștină, și au încetat în Coloseu lucrurile înspăimêntătdre. Nefiind folosit, nici nu s’a mai îngrijit de el nime, ci s’a lăsat în voia vremurilor. A început, a se dărîma de o parte, și locuitorii din Roma, când voiau se zidescu vre-o casă, de aici își duceau piatra, căci pe lângă aceea, că era bună și era cioplită gata, era la îndemână nu trebuia se mergá după ea departe. Văzându-o acesta Papii din Roma, i-au oprit se mai care piatră, și pe unde vedeau, că începe a se dărâma zidul se nu se strice, și în locul acela puneau și o lespede de marmură, pe carea își scriau numele. De acea ți se pare, că Coloseul e tot potecit. Lăsăm Coloseul și mergem la o biserică veche: San Clemente. Clemente acesta a fost papă în veacul cel dintâiü, al cincelea Papă începând de la sfîntul Petru. Pe vremea lui trăia încă sfîntul loan Evangelistul și Apostolul. E de însămnat, că pe vremea lui s’au certat odată nește omeni în biserică asupra unui adevăr de credință, și omenii s’au dus la sfîntul loan, care a ascultat religiunea creștină chiar din gura Domnului Christos, — ca se-1 întrebe, cine are drept. Sfîntul loan macar-că a știut cine are drept, nu li-a spus omenilor acelora, cari erau din Corint, o cetate vestită în Grecia, ci i-a mânat pe ei la Episcopul Romei la sfîntul acesta, care se numia Clemente, arătându-le astfel omenilor, cine este Capul Bisericei. Biserica sfîntului Clemente se compune din 3 biserici, una e deasupra pământului, carea se folosește și azi, alta e sub pământ zidită, și nu se mai folosește. Dar nu acesta este biserica, de carea s’a folosit papa Clemente, ci cea carea e zidită mai la vale, încă sub acesta a doua. In cea de a doua ne-am băgat și noi, și am văzut în ea chipuri sfinte, cari așa au fost zugrăvite de bine, încât se cunosc și azi destul de bine, macar că au trecut de atunci optsprezece sute de ani. Tot aici am văzut și chipul sfîntului Clemente, e îmbrăcat în haine de vlădică, hainele lui samană mult cu hainele sfinte, cu cari se îmbracă azi vlădicii nostrii; nu e ras, ci are barbă și mustețe. In biserica cea mai din jos, de care s’a folosit și sfîntul Clemente, nu ne-am putut băga, căci a isvorit în ea apă, de acea ne-am uitat la ea numai prin o ferestruță. O altă biserică însămnată e Pantheonul, sau cum se numește Rotunda. Pantheon e cuvânt grecesc, și atâta însamnă, cât toți Dumnezeii. A fost zidit unui împărat, ca se fie îngropat acolo el, și neamurile lui. E făcut ca un cerc mare, și e înalt, deasupra se adună, făcându-se și cerul tot mai mic, remânând însă o gaură mare deasupra în formă de cerc, pe carea întră în Pantheon lumina și aerul curat, și când plouă și ninge, întră în el și ploia și zăpada. Când s’a schimbat în biserică creștină, s’au mutat în el multe m0ște de ale sfinților, cari erau îngropate în catacombe, locurile de înmormântare a celor dintâi creștini. Atunci s’au făcut în Pantheon mai multe altare, în cari s’au băgat meștele. Hramul bisericei acesteia este sărbătorea tuturor sfinților, care se prăsnuește aici fórte frumos. De aceea i s’a ales bisericei acesteia sărbatorea acesta de hram, pentru că aici se află meștele sfinților celor mai mulți. In biserica acesta se ingropa din 1870 incece regii Italiei, lângă mormintele lor stau ostași înarmați, ca gardă. Ușa (Porta) bisericei acesteia așa e de gresie, încât cu o mașină se închide și se deschide. La revedere! Unchiul lob.