Revista 22, ianuarie-iunie 1997 (Anul 8, nr. 1-25)
1997-01-28 / nr. 4
ANUL VIII lui MiRifinfile la București Nr. 3 (361), 28 ian. - 3 feb. 1997 REPORTAJ DIN VALEA JIULUI CLuJ.—^ MĂRTURIE despre REVOLUȚIE MIHAIL SEBASTIAN JURNAL La ora aceasta, cînd România se află în fața a două probe decisive - aplicarea reformei, cu costuri sociale foarte dureroase și forțarea, aproape disperată, a nominalizării pentru primul val al extinderii NATO, devine tot mai evidentă lipsa de responsabilitate a presei postelectorale. Continuă violența știrilor diverse pe modelul generalizat prin Evenimentul zilei - nu informînd asupra modului cum sînt instrumentate juridic crima, tîlhăria, violul, ci detaliind faptele cu monoton sadism, încă din titlu. Se adaugă vulgaritatea și confuzia unor informații neglijente ori aflate în slujba propriului interes, despre acte și personaje corupte. Prin acuze reciproce de gravitate maximă, publicații importante creează doar confuzie în mintea cititorului. A treia formă de violență este una stilistică: o violență a stilului grosolan, cu comparații plebee, cu insinuări joase, din zona instinctelor, cu interpretări pseudo-freudiste de doi bani, cu bîrfe suburbane autointitulate analize politice ori informații echidistante. S-ar putea desigur spune că, de vreme ce aceasta este lumea tranziției, ea își are și presa pe care o merită. Cred, însă, că mitocănismul jurnalistic românesc s-a născut prin contagiune cu România Mare. Probabil că mai toți importanții editorialiști care practică dezinvolt la această oră comparația vulgară, grosolănia ca metaforă predilectă, facînd apel la procedee specific literare (utilizate însă în literatură doar atunci cînd scriitorul vrea să evoce mediile populare, lumi dialectale, argotic-interlope etc.), ar avea azi un stil mai decent dacă, într-o perioadă cînd își căutau noua haină (pentru că mai toți veneau din presa comunistă, bine ținută în chingi și la acest capitol), n-ar fi văzut succesul popular (temporar) al insultei cu înflorituri de argou și periferie, practicate de România Mare. în comparație cu ea, înfloriturile stilistice din editorialele ziarelor de tiraj de azi sînt jocuri de copii. Numai că și ele aparțin unui limbaj care n-ar avea ce căuta într-un spațiu public, într-o publicație GABRIELA ADAMEȘTEANU Terorismul mitocăniei europeană ce se respectă. Iau primele exemple aflate la îndemînă, dar, fără nici un efort, aș putea umple pe loc cu altele, și mai și, toate cele 20 de pagini ale revistei: „Nu mai fac inventarul mucilor trîntiți în fasolea populației de titanii cabinetului Ciorbea“. „Dar mintea domnului și cel cu care se polemizează, nota n.) nu funcționează normal. El reacționează ca un drogat căruia i se refuză doza de cocaină și din acest motiv scuipă, mușcă, înjură. Dar ospicii n-ar fi în România pentru astfel de minți tarate?“ Cum are un program de monitorizare a presei, Academia Cațavencu s-ar putea aplica din cînd în cînd și asupra propriilor pagini, deși, îndepărtînd vulgaritățile crase, i-ar rămîne cam multe pete albe. în fapt, s-a ajuns la un cerc vicios, prin care trivialitatea, primitivismul, atacul la persoană sînt cultivate pentru promotion-ul unei publicații, pentru menținerea și creșterea tirajului ei, considerîndu-se că altminteri nu s-ar putea ajunge la „anumiți cititori“. Și, cu astfel de sintagme „piperate“, se educă pe mai departe gustul publicului, asigurîndu-se și pe viitor vulgaritatea cotidiană. Se știe, pe de altă parte, că acestui terorism al vulgarității i se supun chiar importanți oameni politici. Avînd nevoie de tirajul publicațiilor, pentru votul „anumitor oameni“ (mai înainte fiindcă se aflau în campania electorală, acum pentru că măsurile dure ale reformei vor cere suport popular), ei se complac în a-i cultiva pe ziariștii momentului. Cînd acestora nu le acordă atenția cuvenită, urmează o execuție publică, cu atit mai vulgară, cu cît trebuie ținută minte. La ora actuală, mitocănia dezinvoltă, aflată în slujba confuziei de valori (și nu rareori instrumentată de opoziția pedescristă), se drapează în principii, declamate în noua limbă de lemn: cel mai speculat este principiul independenței presei față de putere. ( Continuare în pagina 3) pag. 5 pag. 8 SĂPTÂMÎNAL EDITAT DE GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL • ANUL VIII • 20 pagini • 900 lei ■ ■ -