Revista 22, ianuarie-iunie 2002 (Anul 13, nr. 1-26)

2002-01-15 / nr. 3

Nr. 3 Anul xin 15-21 ian. 2­0­0­2 CURIER 22 40 3L O jl Sunt unul din consecvenții cititori ai săp­tămânalului 22, încă de la primul său nu­măr. Deși mi-am dorit de mult să-mi exprim gândurile de prețuire față de munca dvs. deosebită, reușesc abia acum, cu acest prilej, pe care personal îl consider trist. Trist, pentru că subiectul concursului propus de dvs. este unul mânjit de sânge omenesc nevinovat și imbecilitate lașă. Din păcate, viața ne oferă mai mult asemenea ocazii. Urmărind evoluția hebdomadarului dvs. de la înce­puturi, mă bucur sincer că ați reușit să rezistați tuturor vicisitudinilor vremurilor verticali, fără a face compromi­suri, păstrând o ținută deontologic­ intelectuală irepro­șabilă, rămânând la fel de critici, indiferent de regimul politic aflat la putere. Nu vreau să dau sfaturi sau indicații — nu am nici un fel de competență în materie! — dar parcă acum, mai mult ca oricând, dorim să vă avem alături, mai acizi, mai analitici, mai critici. în absența unor forme or­ganizate de ripostă politică la asaltul vizibil al puterii ac­tuale către tentațiile instaurării unui nou regim de mână forte, intelectualitatea rațională rămâne principala forță de opoziție reală. Din păcate­ închei, urându-vă dumneavoastră și tuturor colabo­ratorilor sărbători fericite, iar revistei 22 să rămână la fel ca și până acum. Dan Poplida București, 16 decembrie 2001 Domnule Stelian Tănase, mă adresez dumneavoastră cu câteva considerații asu­pra dezbaterii din ultimele numere ale revis­tei 22. Ca unul care a votat constant din 1990 încoace partidele ce se proclamau de dreapta, am rămas dezamăgit de intervențiile reprezentanților acestora și îmi permit să nu fiu atât de optimist în privința viitorului apropiat, cum mi s-a părut că sunteți în finalul dezbaterii. Nu cred că după eșecul de proporții din anul 2000 a avut loc o evaluare corectă și o analiză obiectivă a cauzelor înfrângerii de proporții în alegeri. Atâta timp cât în România liderii politici își „asumă răspunderea“ pentru eșecuri, dar rămân în funcții (emblematic cazul PNȚCD, dar nu e singurul), cât timp găsesc scuze conjuncturale și nu pun degetul pe rană, arătându-i pe adevărații vinovați, nu cred că actuala configurație politică se va schimba. Greșeala majoră a partidelor de dreapta a fost, consider eu, aceea că au guvernat de multe ori populist, fără să facă reforma reală. Dacă ar fi pierdut alegerile în urma nemulțumirii populare față de aceste reforme, astăzi ar fi putut spera ca la următorul ciclu electoral să revină în forță. Cu un prim-ministru fost lider sindical, care a luat măsura fără precedent a încurajării nemuncii prin acordarea a 20 de salarii compensatorii (măsura ce n-are corespondent în Europa de Est), cu un altul care și-a găsit vocația literară în timpul mandatului de șef al guvernului, cu imixtiunile cvasipermanente ale acelor COCOPO, COCOPA, COCOCO — ale căror acțiuni au fost la fel de hilare ca și numele lor —, la care — last but not least — s-a adăugat amatorismul fostului președinte în gestionarea crizelor interne, evident că lucrurile nu au mers. De aceea îmi permit, domnule Stelian Tănase, să cred că românii nu vor uita lipsa de coerență a guvernelor de coaliție din perioada 1996—2000 prea curând și aici nu fostul PDSR este de vină. Dacă ar avea loc alegeri azi, PSD-ul ar avea un scor mai bun decât în noiembrie 2000, lucru pe care nu știu câți analiști politici l-ar fi prevăzut anul trecut. Singurul lucru în care pot să sper este ca în România să nu se ajungă la cazul Mexicului — în care Partidul Revoluționar Instituțional a stat la putere aproape 70 de ani, prin alegeri libere. Alex. Diaconu București, 23 decembrie 2001 Ideea realizării complexului Dracula Park cred că se înscrie în linia „genialelor“ inspirații ale conducătorilor de partid comu­nist. Impresia de arbitrar și amatorism mi-a fost întărită și de articolul d-lui Peter Derer din nr. 51 al revistei 22. Este trist că suntem conduși cu aceeași incompetență și același dispreț față de legislație ca înainte de 1989. De ce e nevoie de Dracula Park? Se dis­truge un sit cu o reputație stabilită (chiar pe plan inter­național) pentru un gen de divertisment de un kitsch ab­solut, care nu cred că ar contribui la educația populației autohtone, iar invazia (eventuală!) a unor turiști străini amatori de așa ceva, cu atât mai puțin. Iar, din punct de vedere strict economic, nu văd cum i se asigură eficiența (aflux mare și ritmic de vizitatori) până când nu se rezolvă accesul, la standardele europene; întâmplător, am citit într-o revistă franceză (Marianne, nr. 228/3—9 septembrie 2001) un articol asupra aces­tui subiect. Se remarcă, ironic, încercarea schimbării imaginii României („cunoscută mai ales prin copiii abandonați, câinii vagabonzi și minerii irascibili") prin constituirea acestui complex. De asemenea, se amin­tesc negocierile „strânse“ dintre autoritățile române și reprezentanții studiourilor americane Universal ce dețin drepturile de utilizare a numelui. Articolul se în­cheie malițios, sugerând o variantă mai ieftină: „Ceau­­șescu Sandu­ Oare sunt naivă, imaginându-mi că o mai mare mo­bilizare a societății civile, intelighenției și specialiștilor (ex. Uniunea Arhitecților) ar putea determina renunța­rea la acest proiect când „însuși Adrian Năstase­ a cumpărat acțiuni!? Speranța Floricioiu Brașov, 4 ianuarie 2002 Canalul Dunăre-Marea Neagră, Casa Poporului, Catedrala Neamului și Dracula Parc. iată simbolurile megalomaniei comu­niste. Nu mai suntem în comunism, dar avem guvernanți comuniști, mentalități și nivel de trai comuniste. Lăsând la o parte argumentele specialiș­tilor — e treaba lor să se implice — , iată de ce cred că această idee reprezintă „tichia de mărgăritar a cheiului“. Da, turismul ne-ar fi putut scoate din mizerie, dacă era practicat profesional, civilizat și cinstit. Ar fi trebuit să se înceapă cu infrastructura, în paralel să se privatizeze și să se pregătească mână de lucru tânără și bine in­struită. Un proiect de anvergură ar fi putut începe cu cer­cetarea și învățământul. Poate nici acum nu este prea târziu. Dacă se pot strânge miliarde pentru un proiect utopic, sursă de valută, după cum spun unii, de ce nu s-ar încerca același lucru pentru cercetare și învățământ — baza dezvoltării și cert aducătoare de profit? Presupun că proiectul acestui parc va eșua, fonduri­le vor fi „risipite“ în diverse buzunare, ideile se vor bate cap în cap, în funcție de interese. Dacă, totuși, se va finaliza un parc, cum va arăta acesta? Cam ca Disney Land sau ca un bâlci de Drăgaică ceva mai modern? Ceea ce este sigur este că prețurile vor fi europene, adică prohibitive pentru majoritatea românilor. Și­ apoi, cui îi mai arde, la noi, de distracții tip Dracula? (Pe mine, personal, acest mit mă jenează.) Pe occidentali îi văd înghesuindu-se să-l vadă pe vampir cam ca la in­vestiții. Ne putem întreba dacă nu vindem blana ursului din pădure.­­ Nu-i mai bine să fim realiști și să rezolvăm nevoile stringente ale țării, căci oportunități de afaceri pentru clientela politică se găsesc, chiar dacă tot omul de rând va plăti, în primul rând? Dar, vom trăi și vom vedea. Elena Wolff Ploiești, 2 ianuarie 2002 Proiectele Dracula Land, la anvergura la care se prezintă, sunt o utopie, din start. Nu am auzit ca o agenție de expertiză, cu renu­me, să fi evaluat bonitatea acestor proiecte. Eu, fără a avea o fărâmă de cunoștințe în domeniu, din bun simț le apreciez ca fiind o variantă de FNI la care oamenii să verse banii agonisiți. Premierului nu i se va fi părut un risc pentru milioanele investite în acțiuni Dracula Land, la posibilitățile sale. Ce pare utopie este amortizarea capitalului care va fi investit. Viitorul parc Dracula nu va putea avea afluența de vizitatori apreciată de proiect. Probabil s-a calculat cu datele care s-au folosit pentru Euro­ Ce schimbări credeți că va aduce ridicarea vizelor Schengen pentru români? (data limită: 20 februarie 2002). Cititorii care nu-și menționează adresa completă nu vor intra în concurs. Câștigătorii din București ai concursurilor sunt așteptați la redacție să-și ridice premiile. Disneyland sau poate chiar Disneyland. Țara noastră — oricât de frumoasă este — nu-și va putea dezvolta turismul la cotele europene, precum Spania, Grecia etc. Nu va putea, pentru că economia noastră mai are nevoie de vreo 10—15 ani ca să se apropie de econo­miile altor state europene dezvoltate. Apoi, consider că proiectul pentru Sighișoara, dacă va fi realizat, va duce la distrugerea acestui oraș atât de bine păstrat în arhi­tectura sa medievală. Așa suntem noi, ne repezim la lucruri pentru care nu avem experții cuveniți și îi credem pe unii care, deși miniștri precum Dan Matei Agathon, nu fac parte dintre acești experți. Florentin Toma Timișoara, 21 decembrie 2001 După 12 ani de tranziție fără vreun țel, Ministerul Turismului are, în sfârșit, o solu­ție: construirea unui Dracula Land pe melea­gurile noastre, în aparență nu este nimic neobișnuit, multe țări atrag turiști (și nu puțini) cu ajuto­rul unor astfel de parcuri de distracții. Trec peste faptul că la noi orice obiectiv, de la biserică la fabrică, sacrifică în mod co­pios mediul înconjurător, din motive financiare, dar și în disprețul atavic al unui popor care este încă rural în pro­porție de 60%. Am câteva argumente de ordin mediatic care pun sub semnul întrebării rostul unui asemenea parc de dis­tracții. Noi suntem foarte prost văzuți în Occidentul pen­tru care construim Dracula Land, de când cu mâncatul lebedelor sau datorită bandelor de moroșeni și țigani care fac „năzdrăvănii“ cam tot pe acolo! Asocierea noastră cu un personaj (chiar și mitic) crud și sanguinard este tot ce ne mai lipsește! Cele 30 de milioane de dolari s-ar putea investi cu mult folos în repararea atâtor bunuri de patrimoniu care de 50 de ani sunt fie sedii de C.A.P.-uri, fie adăpostesc spitale de boli mintale. Lângă aceste lăcașuri, odată puse la punct, s-ar pu­tea dezvolta agroturismul sau chiar o rețea hotelieră la scară „umană“, cu reabilitarea în respectivele zone a producției agricole, a meșteșugurilor etc. Cu această alternativă propusă de mine ne-am putea arăta o față umană pe care tindem s-o impunem fără succes, doar prin vorbe. Nu mi-ar păsa dacă acest proiect s-ar numi în țara minunată a lui Dracula sau altfel. Ideea este să ară­­tăm (și să demonstrăm) că suntem cu totul altfel decât suntem etichetați. Dracula Land-ul propus de d-l ministru seamănă cu o fabrică ceaușistă, un colos poluator într-un areal și așa fragil. Și nu vreau să fiu Casandra acestui proiect, dar tare mă tem că după câțiva ani de la darea în ex­ploatare a Dracula Land-ului, acesta se va transforma în Brom Land, cum s-au transformat toate „stabilimen­tele“ de profil din țară, îmi doresc doar un lucru: să nu am dreptate! Ștefan Kreibik Cluj, 6 ianuarie 2002 *SJ \v . Reamintim cititorilor noștri că această pagină le aparține, ca și responsabilitatea pentru scrisori. " f-"w­j » w ^ «c* g " f­f* f «si f­­ M * Ï • " f J f ț g a . ABONAMENTE PENTRU STRĂINĂTATE Cititorii din străinătate se pot abona la revista “22” achitând la redacție­­ Calea Victoriei 1201 costul abonamentului sau depunându-l în conturile deschise la B­RJD, filiala Victoria cont nr. 251100296362839 (menționând CODUL SWIFT: BRDEROBU) sau (pentru orice fel de valută) trimițând un cec ( money order) pe adresa: Revista “22”, Calea Victoriei 120, sector 1,70179 București, România. Banca Comercială “Ion Țiriac”­­Sucursala Amzei, București (menționând CODUL SWIFT: CRITROBU ) euro în contul 402000230068 dolari în contul 402000230030 lire sterline în contul 402000230032 franci elvețieni în contul 402000230033 franci francezi în contul 402000230035 Revista “22” anunță exclusivitatea difuzării sale în străinătate. 1 an 6 luni 3 luni -Europa 80$ 40$ 20$ occidentală 76 EURO 38 EURO 19 EURO 100 CHF 50 CHF 25 CHF 56 £ 28 £ 14 £ - Israel 60 $ 30 $ 15 $ - Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia 40 $ 20 $ 10 $ - SUA, Japonia, Australia, 100$ 50$ 25$ sau echivalentul în orice monedă convertibilă

Next