Revista 22, ianuarie-iunie 2008 (Anul 19, nr. 2-26)

2008-04-08 / nr. 15

Editor: Grupul pentru Dialog Social .......................­­r. "­&8ÊÎ ANUL XIX • Nr. 15 (944) *8-14 aprilie 2008 www.revista22.ro • 20 pagini • 2,5 lei Orizontul GEORGE W. BUSH Și TRAIAN BĂSESCU După ce cortina a căzut peste actul final al summit-ului NATO care a avut loc la București, după ce ultima delega­ție oficială s-a îmbarcat pe Otopeni și a ajuns cu bine acasă, ne rămâne să tragem linia și să observăm:­­ în ciuda dezlânării noastre carac­teristice, sporită mult de turbulențele politice ale ultimilor ani, am reușit să smulgem (la concurență cu Portugalia) organizarea acestei mari reuniuni la București,­­ în ciuda scandalurilor din sânul puterii, care au înveninat până la sufo­care climatul public (ultimul, pe tema tratatului cu Ucraina, amorsat de pre­ședintele Băsescu în chiar preziua reu­niunii), am reușit să arătăm coerent, cu un guvern și o președinție onorabi­le, demne de a fi gazde ale unei atât de importante întâlniri;­­ în ciuda aplecării noastre nesufe­rite către folclorisme de mucava, am reușit să construim și să utilizăm o scenografie decentă și chiar inspirată, cu punerea în valoare a Palatului CEC, a Cercului Militar, a unui țărm al Mării Negre, romantic și totodată simbolic, în fine, a Casei Poporului, cât de cât uma­nizată.­­Pentru 5 minute ar fi meritat să fie adus și Nicolae Ceaușescu însuși, ca să-și vadă supremul edificiu, cu a cărui descriere - „megalomana con­strucție“ etc. - începea orice cores­pondență străină. Suprem edificiu, în­veșmântat pe dinafară cu steaguri NATO, iar în interior ajustat cu moche­te, draperii și panouri despărțitoare, un spațiu umanizat în cele din urmă de invazia „imperialiștilor“, fie că erau șefi de stat sau simpli jurnaliști.)­­ în ciuda unei retorici teribiliste, gen „eu am pus pe masa NA­TO ca­zul Ucrainei și al Georgiei“ (apud președintele Băsescu), rod al unei lungi și păguboase izolări, șeful statu­lui român s-a aflat la masa jucătorilor globali, iar România a căpătat cu acest prilej o bună vizibilitate,­­ în ciuda unei prese hiperexcitate, aflată într-o pândă permanentă după senzațional și, din acest motiv, făcând adesea din țânțar armăsar, am fost in­formați, clipă de clipă, și ghidați cu co­mentarii, mai bune sau mai rele, pe tot parcursul summit-ului.­­Ca exemplu al excesului de zel jurnalistic, ar fi de amintit... bomba de 200 de kg, desco­perită și arătată pe ecrane în chiar ore­le la care delegațiile oficiale se îndrep­tau spre aeroport. Introdusă cu tempe­ratură, știrea bulversa. Numai că bom­ba nu avea chiar 200 de kg și nu fusese pusă de teroriști... era o chestie rugi­nită din al doilea război mondial, gă­sită pe un șantier de construcții din marginea Bucureștiului,)­­ în ciuda unei jandarmerii imature și provinciale, care a conservat reflexe milițienești, năpustindu-se bezmetic peste cei 40-50 de manifestanți anti-NATO, niciun incident jenant pentru oaspeți nu s-a petrecut­­­ în fine, dar nu în ultimul rând, în ciuda unui oraș blocat de interminabile șantiere, în ciuda câinilor vagabonzi (blestemul lui Ceaușescu!) traversând tacticos culoarul oficial, în ciuda puieți­­lor plantați și furați în ajun, în ciuda va­rului proaspăt întins pe pereți, în ciuda restricțiilor de circulație și a superaglo­­merării de polițiști pe metru pătrat, Bu­­cureștiul a arătat bine. Atât de bine, în­cât mulți locuitori ai orașului și-ar dori un summit permanent. Eventual, ex­tins și în Ferentari sau Colentina. Și încă ceva, a persistat și încă persistă, ca un bocet intonat mecanic, întrebarea populistă „ce câștigă Ro­mânia de pe urma organizării unui asemenea eveniment“, adăugându-se spre ilustrare, cu tristețe mimată, și niște cifre. Au fost sâcâiți cu întreba­rea de mai sus și comentatori avizați, și oameni necăjiți. Ideea unui câștig imediat, precis, dacă nu „o sută de lei la salariu“, atunci măcar vize, vize pen­tru America, de care să se bucure tot poporul, arată cât de mari au fost pier­derile noastre, ale românilor, adiționa­te de pe vremea când nu eram o țară membră a NATO, și cât de adânci ur­mele lăsate de aceste pierderi, de pe vremea când „luptam pentru pace, bunăstarea întregului popor etc. “ în vălmășagul de vorbe triumfaliste - ce curios­ - rostite tot de bocitoarele de azi. Analiștii și comentatorii vor avea tot timpul să se pronunțe asupra conți­nutului agendei recentului Summit NATO de la București. Să sperăm că vocea lor nu va fi acoperită prea cu­rând de hărmălaia certurilor interne, suspendate pentru o săptămână, și că protagoniștii obișnuiți au înțeles că ne-am simțit bine nu doar cu un oraș curățat (fie doar și pe un culoar ofi­cial), dar și fără certurile lor. 1 A AAI ICC* n nmIt/ interviu pag. 11 - 13 JACQUES RUPNIK Intelectualii și poilitica RODICA PALADE Ce am câștigat

Next