Revista 22, ianuarie-iunie 2008 (Anul 19, nr. 2-26)
2008-04-08 / nr. 15
Editor: Grupul pentru Dialog Social .......................r. "&8ÊÎ ANUL XIX • Nr. 15 (944) *8-14 aprilie 2008 www.revista22.ro • 20 pagini • 2,5 lei Orizontul GEORGE W. BUSH Și TRAIAN BĂSESCU După ce cortina a căzut peste actul final al summit-ului NATO care a avut loc la București, după ce ultima delegație oficială s-a îmbarcat pe Otopeni și a ajuns cu bine acasă, ne rămâne să tragem linia și să observăm: în ciuda dezlânării noastre caracteristice, sporită mult de turbulențele politice ale ultimilor ani, am reușit să smulgem (la concurență cu Portugalia) organizarea acestei mari reuniuni la București, în ciuda scandalurilor din sânul puterii, care au înveninat până la sufocare climatul public (ultimul, pe tema tratatului cu Ucraina, amorsat de președintele Băsescu în chiar preziua reuniunii), am reușit să arătăm coerent, cu un guvern și o președinție onorabile, demne de a fi gazde ale unei atât de importante întâlniri; în ciuda aplecării noastre nesuferite către folclorisme de mucava, am reușit să construim și să utilizăm o scenografie decentă și chiar inspirată, cu punerea în valoare a Palatului CEC, a Cercului Militar, a unui țărm al Mării Negre, romantic și totodată simbolic, în fine, a Casei Poporului, cât de cât umanizată.Pentru 5 minute ar fi meritat să fie adus și Nicolae Ceaușescu însuși, ca să-și vadă supremul edificiu, cu a cărui descriere - „megalomana construcție“ etc. - începea orice corespondență străină. Suprem edificiu, înveșmântat pe dinafară cu steaguri NATO, iar în interior ajustat cu mochete, draperii și panouri despărțitoare, un spațiu umanizat în cele din urmă de invazia „imperialiștilor“, fie că erau șefi de stat sau simpli jurnaliști.) în ciuda unei retorici teribiliste, gen „eu am pus pe masa NATO cazul Ucrainei și al Georgiei“ (apud președintele Băsescu), rod al unei lungi și păguboase izolări, șeful statului român s-a aflat la masa jucătorilor globali, iar România a căpătat cu acest prilej o bună vizibilitate, în ciuda unei prese hiperexcitate, aflată într-o pândă permanentă după senzațional și, din acest motiv, făcând adesea din țânțar armăsar, am fost informați, clipă de clipă, și ghidați cu comentarii, mai bune sau mai rele, pe tot parcursul summit-ului.Ca exemplu al excesului de zel jurnalistic, ar fi de amintit... bomba de 200 de kg, descoperită și arătată pe ecrane în chiar orele la care delegațiile oficiale se îndreptau spre aeroport. Introdusă cu temperatură, știrea bulversa. Numai că bomba nu avea chiar 200 de kg și nu fusese pusă de teroriști... era o chestie ruginită din al doilea război mondial, găsită pe un șantier de construcții din marginea Bucureștiului,) în ciuda unei jandarmerii imature și provinciale, care a conservat reflexe milițienești, năpustindu-se bezmetic peste cei 40-50 de manifestanți anti-NATO, niciun incident jenant pentru oaspeți nu s-a petrecut în fine, dar nu în ultimul rând, în ciuda unui oraș blocat de interminabile șantiere, în ciuda câinilor vagabonzi (blestemul lui Ceaușescu!) traversând tacticos culoarul oficial, în ciuda puieților plantați și furați în ajun, în ciuda varului proaspăt întins pe pereți, în ciuda restricțiilor de circulație și a superaglomerării de polițiști pe metru pătrat, Bucureștiul a arătat bine. Atât de bine, încât mulți locuitori ai orașului și-ar dori un summit permanent. Eventual, extins și în Ferentari sau Colentina. Și încă ceva, a persistat și încă persistă, ca un bocet intonat mecanic, întrebarea populistă „ce câștigă România de pe urma organizării unui asemenea eveniment“, adăugându-se spre ilustrare, cu tristețe mimată, și niște cifre. Au fost sâcâiți cu întrebarea de mai sus și comentatori avizați, și oameni necăjiți. Ideea unui câștig imediat, precis, dacă nu „o sută de lei la salariu“, atunci măcar vize, vize pentru America, de care să se bucure tot poporul, arată cât de mari au fost pierderile noastre, ale românilor, adiționate de pe vremea când nu eram o țară membră a NATO, și cât de adânci urmele lăsate de aceste pierderi, de pe vremea când „luptam pentru pace, bunăstarea întregului popor etc. “ în vălmășagul de vorbe triumfaliste - ce curios - rostite tot de bocitoarele de azi. Analiștii și comentatorii vor avea tot timpul să se pronunțe asupra conținutului agendei recentului Summit NATO de la București. Să sperăm că vocea lor nu va fi acoperită prea curând de hărmălaia certurilor interne, suspendate pentru o săptămână, și că protagoniștii obișnuiți au înțeles că ne-am simțit bine nu doar cu un oraș curățat (fie doar și pe un culoar oficial), dar și fără certurile lor. 1 A AAI ICC* n nmIt/ interviu pag. 11 - 13 JACQUES RUPNIK Intelectualii și poilitica RODICA PALADE Ce am câștigat