Revista 22, iulie-decembrie 2008 (Anul 19, nr. 28-52)

2008-10-14 / nr. 42

' ANUL XIX • Nr. 42 (971) *14-20 octombrie 2008 www.revista22.ro • 32 pagini • 2,5 lei ANDREEA PORA pag. 4-5 Casta bugetarilor privilegiați dosar Gazul ca instrument ^9~ politic al Rusiei ERWIN KESSLER Restul e Cădere pag. 4-5 Bucureștiul­­ S# Cultural BIENALA DE ARHITECTURĂ, VENEȚIA, 2008 • ȘERBAN STURDZA • MARIUS MARCU­ LAPADAT • VIRGIL ȘTEFAN NICULESCU • VIRGIL SCRIPCARIU • IULIAN UNGUREANU RODICA PALADE Autism românesc în vreme de criză Aprobarea de către Congresul american a pla­nului Paulson, propus de către administrația Bush, nu a adus liniște pe piețele care par să-și fi pierdut orice reper. Fondul Monetar Interna­țional avertizează prin vocea directorului său, Strauss-Kahn, că „actuala criză financiară pu­ne in discuție stabilitatea mondială“. Criza e multiformă, îl atinge pe cetățeanul de rând, ac­țiuni și obligații ale întreprinderilor și, mai cu seamă, încrederea, fără de care sistemul nu poa­te funcționa. Deși guvernele susțin băncile cen­trale și garantează depozitele cetățenilor, burse­le își continuă căderea. Apelurile la calm ale pre­ședintelui Bush, de săptămâna trecută, nu au avut un ecou pozitiv pe Wall Street. „De ce nu se închid pentru o vreme bursele?“-întreba naiv un jurnalist. „Ar fi ca și cum un ins cu­prins de febră ar sparge termometrul“ - i s-a răspuns. Reuniunile de urgență ale liderilor G7, ale miniștrilor de finanțe și ai șefilor de state și de guverne din UE vizează un plan de acțiune și restabilire a încrederii tuturor actorilor finan­ciari. în punctul în care am ajuns, singura soluție găsită deocamdată este recursul la stat, prin na­ționalizarea parțială sau totală a băncilor cu pro­bleme. Dar opinia generală a analiștilor este că răul cel mare încă nu s-a produs. De pildă, nu se cunosc deocamdată urmările crizei financiare în plan politic. Marc Chandler, responsabil cu stra­tegia monetară la Brown Brothers Harriman, apreciază că unul dintre motivele de bază pentru care turbulențele se mențin pe piețe este lipsa unor dirigenți politici puternici în cadrul G7. Pla­nul de acțiune decis vinerea trecută la Washing­ton a făcut iată, ca luni dimineață bursele să se în­vioreze. Deși sistemul bancar european este cu mult mai prudent decât cel american, suflul crizei a traversat de mult oceanul. Dar Europa nu poate da crizei un răspuns „federal“, ci doar unui „coor­donat“. UE nu are mijloace politice, tehnice și juridice ca să poată pune în mișcare un plan co­mun. Fiecare țară a UE își păstrează suveranita­tea bugetară, iar răspunsul la criză rămâne unul național. Cazul României rămâne aparte: criza pare că nu ne privește, autismul autohton nu ține seama decât de campania electorală, agrementată de bine cunoscutele pomeni care aruncă în aer bu­getul. în fine, după un vot compact pentru mări­rea salariilor în învățământ cu 50%, parlamentarii află că e criză. Guvernul e silit să spună, fie și cu întârziere, că nu sunt bani, dar sarabanda sindi­­­cală a început. Cursul de schimb deja a luat-o razna. Banca Națională încearcă să țină frâiele. Președintele îndeamnă la calm și responsabilita­te. Dar fiecare dintre acești actori joacă pe o sce­nă separată. Nu avem încă o evaluare națională a pericolelor ce ne pasc și nici planul prin care am putea face față furtunii. Marile și bogatele țări europene - Anglia, Germania, Franța -și-au creat deja fonduri și planuri de salvare, în tot acest timp de o gravitate fără precedent, politi­cienii se leagănă în iluzia inviolabilității gliei stră­moșești, iar presa din România găsește zi de zi un fapt divers bombă pentru prima pagină.

Next