Revista Muzeelor și Monumentelor, 1981 (Anul 18, nr. 1-10)
1981 / nr. 5
criptio Moldaviae” citează multe specii interesante, iar alte contribuții de început aparțin unor călători și cercetători străini. La Muzeul din București, R. Dombrowski, realizează unele colecții de mamifere (mai ales de exponate), înainte și după 1900; B. Botezat, începînd din 1903—1904, se ocupă de cervide, cercetări pe care le-a reluat apoi în 1922 și 1927; 1. Simionescu (1922) publică o listă a mamiferelor țării, cu 40 specii interesante din toate grupele. Contribuții mai importante se remarcă mai ales începînd cu anul 1928, și aparțin lui R. Călinescu care publică printre altele în 1931, ,,Mamiferele României” (cu 94 specii clasificate după zonalități, originea geografică etc.), urmate apoi de numeroase și importante lucrări despre diferite grupe și specii (exemplu despre șacal, apoi sciuridele, zapodidele, spalacidele etc.), iar ca biogeograf, activitatea sa științifică și didactică s-a extins la majoritatea grupelor și zonelor țării. Trebuie să remarcăm și cercetările asupra chiropterelor, realizate în mod complex de către mai mulți autori: Margareta Dumitrescu, T. Orghidan, J. Tanasache, apoi Profira Barbu, dublate și de realizarea unor colecții, mai ales didactice; de asemenea cercetările privind fauna cinegetică de mamifere, realizate de H. Almășan și colaboratorii (1962 1963 și după aceea), paralel cu constituirea unei importante colecții în cadrul institutului respectiv; de asemenea, lucrările de sinteză asupra acestui grup de G. Vasiliu (1939 etc.), apoi G. Vasiliu și C. Șova ,,Fauna Vertebratica Romaniae” (Bacău, 1968). Referindu-ne la cele mai mari și mai vechi muzee, mamiferele au ocupat și ocupă un loc important mai ales în sectorul expozițional. Mai puține colecții științifice s-au realizat în timp. La Muzeul, Grigore Antipa” din București, în afară de exponatele mai vechi și unele piese de colecție științifică, în perioada de după 1944 au fost reluate cercetările și, concomitent, întreprinse colectări mai ample pentru sporirea colecțiilor științifice, începînd cu G. Marches (după 1948). Au adus contribuții, inclusiv prin publicații, Gabriela Ghizelea, apoi A. Papadopol și G. Ghizelea (1965), pentru mamifere din zona Iași (și sectoarele Vaslui, Huși), iar în ultima vreme își desfășoară rodnic activitatea colectivul St. Torcea, Ioana Andreescu și D. Murariu, cu numeroase publicații și sporirea substanțială a colecțiilor științifice, mai ales din micromamifere (rozătoare, insectivore ș. a.), din întreaga țară. La muzeul din Iași, C. Mândru dezvoltă colecția de mamifere, mai ales exponate și aduce contribuții la cunoașterea iepurelui de vizuină, Oryctolagus cuniculus specific zonei ș. a. La muzeul din Craiova, Elena Bazilescu a contribuit nu numai la sporirea colecțiilor, mai ales de micromamifere, dar și la cercetarea și valorificarea lor științifică. în general acest grup de vertebrate a fost mai puțin abordat în muzee, implicînd — pentru speciile mai mari — condiții speciale de colectare. Colecții mai importante se află în Muzeul „Grigore Antipa”, depășind 4 300 piese cu 64 specii, apoi la Muzeul din Sibiu, peste 1 700 piese din mai toate speciile, urmate de muzeele din Craiova, cu peste 690 piese din 53 specii, cele din Deva, Focșani, Sf. Gheorghe (Covasna), Aiud, Galați, ș. a., depășind 100—150 piese, și Muzeul de istorie naturală Iași, cu 179 piese din 78 specii plus o colecție de 27 schelete. în restul muzeelor figurează speciile principale de mamifere din diferite grupe sau începuturi de colecții, ceea ce impune —pentru o echilibrare a colecțiilor din toate grupele de vertebrate — o intensificare a colectării și prelucrării muzeistice, cel puțin a tuturor speciilor din zona în care este situat muzeul respectiv. După o statistică sumară, din totalul de aproape 700 de speci, reprezentînd grupele de vertebrate din fauna României, cel mai bine sînt reprezentate păsările, care, și sub raport numeric, ocupă aproape 50% din numărul pieselor de colecții, urmate de pești, cu peste 20%, colecțiile herpetologice ocupînd, de asemenea, aproape 20 % (cu dominanța amfibienilor de cca. 14%), iar mamiferele ajungînd numai la 13 %, față de numărul total al pieselor din colecții. Puținele date de istorie și evoluție a colecțiilor muzeale, exemplificările la fel de restrînse, dat fiind spațiul limitat al acestei lucrări, considerăm totuși că au 48