România Liberă, octombrie 1947 (Anul 5, nr. 959-983)

1947-10-14 / nr. 969

Sindicatul Ziariştilor Profe­sionişti din Bucureşti, vă cheamă azi Duminică 12 Oc­tombrie orele 10 dim.. In sala cinema Corso B-dul Carol 21, la un mare mee­ting pentru afirmarea zia­riştilor faţă de apropiatul proc­es al conducătorilor fos­tului partid naţional ţărănesc. UN MARE MEETING Al SINDICATULUI ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTI DIN BUCUREŞTI Vor lua cuvântul fruntaşi ai scrisului românesc pentru a prezenta situaţia presei şi a ziariştilor în timpul gu­vernării mahiste. ai!!iliillliniIilIIIU!lllllllliiillllilll!Iin!l!!lliIimii!lilllll||||i||||ii||ii|!|||||l||l||||||||ii:i|||H!|!H< llllUllillílliimimilllllIIlllllllüllüIIllimilimiüllUliillUIIIIIilItlüUUlIUllllllllllül) tlllllilllIllliUllltlllllllllllllillllllllIllllIIllllllHll)illliI!lii!l!Iliimiiitl!ll1Illlllllilll!UüllllllliniIllll!!f(ll!!miiT!l!!!nHHÍÍSít!ll!lfItS Astăzi la GkSeşîl ROMÂNIA VA ALINI­A următoarea formaţie Vaentin Stănescu Riter O­a­r­o­c Mîhăn­escu Costică Marinescu Petchovschy F­a­r­c­a­se Marian Spielman­d M­o­t­i Dumitrescu III IAR E HIPA UNGAR îi VA FI URMĂTOAREA: G­r­o­z­i­t­s Rudas Kispeter B­o­s­z­i­k Nagymaros­i­s Marik Egress! Szusza H­i­d­e­k­u­î­i Puşkaş To­sh 118 LA POPPENDORF. SENTINELELE FLUIERĂ: ..DEUTSCHLAND UEBER ALLES" POPPENDORF, 9 Septembrie O dimineaţă cenușie şi umedă. De la sosirea noastră, un vânt tăios, în­cărcat de negurile mării Nordului, suflă peste câmpiile triste ale Me­­klemburg-ului, servindu-ne un fel de aperitiv al asprelor ierni ale Ger­maniei. Toată noaptea ploile au curs peste acoperişurile baracnei. Nimeni n’a Închis ochii. Dar, cine mai poate să doarmă? Cu ochii mari, scufundaţi în bez­nă înfăşuraţi în păturile cenuşii ale intendenţei britanice, cei 150 de refugiaţi de pe „Exodus”, arun­caţi aici din ajun, au încercat za­­darnic să adoarmă şi să uite. De afară, răzbate prin vânt, ur­letul câinilor care însoţesc patrule­le. Proectoarele, taie întunericul, din sfert în sfert de oră. .... Nimic de zis, suntem păziţi tine! Intre sentinele şi reflec­toare La ora 8 am ieşit afară să văd cum se prezintă decorul­ nou­ei noa­stre vieţi. Trist decor, întriadevăr!­ RILE «EXODUS» Un orizont fără nici o bucurie, înă­buşit de nouri siniştri care se tâ­­rau aproape de pământ. Pe primul plan sârmele ghimpa­te şi tranşeele cu metereze pe care le sapă gsiliştii britanici. In colturi, patru reflectoare. Se profilează si­­luete îmbrăcate cu căşti şi înarma­te: sentinelele Treizeci de barăci (câte 20 de oameni în fiecare) pe un teren pietros. ... în grupe mici, emigranţii încep să iasă din barăci. Cu păturile pe umeri, cu mâinile în buzunare, re­găsi® tiu­ şi obiceiurile din trecuţii ani de lagăr, vin după ştiri. Nimeni nu vociferează. Se vorbe (Continuare în pagina 2-a) LAGĂR 1947 î­nsemnă UNUI EMIGRANT DE PE paginile care urmează au fost extrase carnetul f drum al unui cauze care^e^Â^'^am^Îui sâ Respectăm anonimatul autorului. ­ FRONT­A de FLORICA ŞELMARU , ori supo.idax ne­­xet ap­ereaui deosebit de important articol de fond al „Pravdei”, privitor la recenta consfătuire a celor două partide comuniste europene şi la documentele date publicităţii după înc­heierea acestei consfătuiri. Editorialistul sovietic subliniază­ă dublul aspect al hotăririlor luate — de schimb de informaţii şi de coor­­donare a acţiunii anti-imperialiste — şi eficienţa sporită pe care a­­ceste hotărîri o vor asigura luptei împotriva războiului, pe care o des­făşoară astăzi forţele democratice de pretutindeni şi în primul rând partidele comuniste. Intr’adevăr, după cel de al doilea războiu mondial raportul de forţe dintre tabăra democratică, potriv­nică, imperialismului şi războiului, şi aceea a imperialiştilor, apare considerabil modificat în favoarea celei dintâi. Locul şi prestigiul pe care Uniunea Sovietică l-a cucerit în lume, întâiu ca principal autor al înfrângerii Germaniei, apoi. In conferinţele internaţionale care s’au succedat — ca nedesminţit apără­tor al principiilor menite să asi­gure lumii o pace dreaptă şi trai­nică, apariţia regimurilor demo­cratice populare care înlocuind ve­­chi regimuri oligarhice, au făcut dintr’o serie de state vasale nişte ţări suverane şi ho­târî­te să-şi a­­pera­­suveranitatea; întărirea orga­nizaţiilor muncitoreşti în toată lu­mea, inclusiv în statele imperiali­ste; conştiinţa sporită a popoarelor coloniale şi lupta lor pentru elibe­rare; prestigiul cucerit de diferi­­tele partide comuniste, care s’au dovedit în timpul războiului ele­mentul dinamic al luptei anti-hit­­leriste, iar în anii următori sluji­torii clarvăzători ai intereselor na­ţionale; toate acestea atârnă greu în talerul democraţiei şi al păcii. Toate acestea constitue o experien­ţă vastă, diversă, acumulată dea­­lungul unor ani deosebit de grei, de bogaţi în probleme, în eveni­mente şi în verificări. Schimbul o experienţe care este unul din ro­sturile principale ale Biroului In­formativ de la Belgrad, e fără în­doială destinat să multiplice posi­bilităţile de dejucare a acţiunilor şi provocărilor imperialiste Pe ba. (Continuare în pagina 2-a) RfcDACpA Sl ADMiNiSIRAftA București, Str Sărindar 5-7-9 entrata telefonică: 6.34 93. 634.94 4 14 r(yr)* Mr 7 7$* \ 6 PAGINI 5 LEI I*» * *tnan C.IWB h Mmm ari.«hâtrii D’^cfcnli g.nenO. 6,1,1. ». 108.«»'« Septambl» l*W. CEL MAI MARE ZIAR AUGNAMENTEl Încep­­a 1 și 15 ale lunii CAPITALA și PROVINCIA! , j ^ iei 135 SALARTAfi Sl STUDENȚIs 1 lună lei 135 3 luni lei 400 12 luni FIRME INDIVIDUALE: 2000 lei AUTORrt­, INS].. SOC 5 000 lei ANUL V Hi. 969 P. REDACTORI RESPONSABILI: GR­IGORE PREOTEASA NICULAE BELLU * A 42iE imm 'U®Ma2 /SUB IISASA CE8VULUI MlltîaR/­­ SACCO SI VANZETTI! Un proces care a răscolit lumea: DOI OA­MENI CONDAMNAŢI LA MOARTE PRIN ELE­CTROCUTARE de GIANBATIS­ITA FERRERO 30 IUNIE 1947. — Cu toate ca se apropie miezul nopţii, pe aerodromul Le Bourget, mii de oameni se îndeasă unii în alţii, sub ploaia torenţială. Marele reflector de la Mont Valery îşi aruncă zadarnic fascicolele de fuze prin ploaie, scrutând cerul în aşteptarea avionului „Miss America", cu care Byrd avea să realizeze a treia traversare a Atlanticului. „Miss America" nu-şi mai face apariţia; oamenii stau totuşi şi ateaptă, cu urechile ciulite la megafoane­le de pe aeroport. Dar acestea nu mai au de câteva ore nicio ști­re nouă de adus. Repetă de aceea mecanic — și vestea este reluată de ampli­ficatoare __ că avionul căpitanului american a trecut în cursul zilei coasta franceză, venind dinspre apus. întrebarea pe care până mai a­­dineauri nimeni nu îndrăsnea sa şi-o pună, începe să-şi facă loc stârnind nelinişte. Ce s’a întâmplat oare cu Byrd? Nu va împărtăşi şi el soarta lui Nungesser şi Coli­? Este vremea primelor încercări de traversare a Atlanticului. Sunt câteva zile numai de când, intrând în portul New York, Lindberg desigintuise un adevărat delir. Când vaporul care aducea din Europa pe primul învingător al oceanului a pătruns în rada portului, sirenele vapoarelor abia putură să-și facă auzite mugetele, peste strigătele sutelor de mii de oameni cari se a­­gitau frenetic, cu fotografii Si drapele, aSteptâ­ndu-1 pe cel care acum devenise „marele Lindy". Casele de avioane oferă premii necontenit pentru cei cari îl vor imita. Eroii răsar peste noapte, tentati de mirajul gloriei Si al banilor. La două luni după ce au desPărut Nungesser si Coln­. „New­­­ork Times’’ se ocupă încă pe pa­gini întregi de povestirile nescari- lor din Terra Nuova, cel c­ar­e văzut avionul alb al aviatorilor francezi trecând pe deasupra case­lor lor. La Paris, întreprinderile Farmann oferă sume uriașe pen­tru cel care va realiza sbriul pe care Nungesser Si Colii l-au ratat: Paris-New York! Intre două rai­duri Si trei reportaşi­ despre avia­♦orii înghiţiţi de valurile Oceanu­lui, incepe să pătrundă în presă scandalul rivalităţii dintre casele de avioane, care îşi fură piloţii re­ciproc sau îşi sabotează, tot reci­proc, aparatele pregătite pentru Plecări şi recorduri... In mijlocul acestui miraj al avia­ţiei, pe care presa îl întreţine cu succes şi de care industriile aero­nautice îşi leagă toată prosperita­tea viitoare abia de-şi mai face joc, în paginele gazetelor ştirea di­feritelor împrumuturi pe care ban­cherii americani le acordă căilor ferate române sau altor ţări balei­nice, peste care ochiul Wall­ Street-ului îşi fixează privirile. După cum găseşte tot atât de du­vin­toc, dar dirn motive­ cu totul diferite, şi procesta­te la Viena, în către reacţiunea aUL/viacă ridiculi­zează ideia de Justiţie şi libertate Achitând în mod scandalos ne­asa­sinii muncitorilor Ciocnirile de pe Ringplatz şi din Karl Marxplatz, în care muncitorimea numără din nou peste 40 morţi şi 300 riinici, trec şi ele sub tăcere, spre a face loc controverselor grandilocvente cu care Chamberlain, Briand Si Stressemann acoperă. In fata opi­niei publice, combinaţiile si aran­jamentele din culisele restaurante­lor geneveze. In această atmosferă de aparen­tă seninătate, condamnarea la moarte a lui­ Sacco şi Vanzetti vine ca un trăsnet menit să aducă oa­menii la realitate. „Veți suferi pedeapsa cu ■moartea»­” După 7 ani de anchete, procese și condamnări, la închisoarea Char­lestown, în suburbia puritanului oraș american Boston se fac ulti­mele prepara­tive pentru ca cei doi să fie executaţi... Urmărirea în noapte Sentința tribunalului federal fusese­ necruţătoare, în picioare: „Veţi suferi pedeapsa cu moartea provocată de tre­cerea unui curent electric dealungul corpului... în anul de la Cristos o mie nouă sute două­zeci şi şapte”. Tragedia începuse în seara de 28 fe­bruarie 1920. Pe străzile înzăpezite ale Bostonului, un om încerca să se sus­tragă atenţiei urmăritorilor săi. Urmă­rirea continuă sub umbrele serii şi fu­găritul începea să audă pe la ureche şueratul gloanţelor trimise de cei cari îl urmăreau. La un colţ de stradă o­­mul se opreşte învins, urmăritorii ră­sar acum nu numai din spate, ci şi din faţă, din dreapta, din stânga. Este arestat. Un cadavru aruncat în zăpadă A doua zi, b­irul local anunţă cu litiu pe coloane întregi arestarea lui Salsedo, ana­list care urmărea să răstoarne tihna notabililor o­­raşului, instigi­nd muncitorii la revoluţie. Câteva zile mai târziu, acuzaţiile avea­i să se reducă la aceea a colaborării la unde ipo­tetice gaete ilegale la ţară liber­tăţii mesei, se pare că unele ziare au totuşi capriciul de a apărea în ilegalitate. Si tot în ţara libertăţii (Continuare in pag Il­a) ......■urnii&mm COLONELUL _ Eră dimineaţă la sec­ţia li-a a TrifosmaPaaksi IM!B!61;ar, c­ienpSstul de ju­decată presîdat de ei» col. magistrat IPJâtfeasI VasiSes­­itCHi asistat de d-nîi col. magistrat Dofcrogeanu şi 5t.­col. Popa M., fof®- 8*Mfi minîsferuCass public ■iüíiHÍ ocupat de d. cct. Vio­tor Alexandreseu a dat sentinţa în procesul fo sîuîuâ It.­coL Cosistsit'in? Qiobanu. inculpated a fost cosn­­tamnat la muncă siSrs’că pe viaţă şi degradare mi CIOBANU­ CONDAMNAT LA MUNCĂ SILNICĂ PE VIAŢĂ SALARIZAREA MUNCITORILOR OSPĂTARI Ministerul Industriei şi Comerţu­­lui stabileşte printr’o decizie sala­riile muncitorilor ospătari după cum urmează: Prima cifră reprezintă salariul lu­nar pentru personalul angajat per­­mânem, iar a doua pentru­­cel an­gajat pe sezon; Lucrători ospătri ce lucrează în localuri de lux și cl. I-a: 5478, 6348; în localuri de cl. II: 4695, 5478; în localuri de cl. III: 3913, 4695; lucră­­tori ospătari ce lucrează în cantine 3288, 3913; picoli peste 18 ani ce lu­­crează în localuri de lux și cl. I-a: 2500 2827; picoli peste 18 ani ce lu­crează în localuri c. II si III, 2200, 2304. Picoii sub 18 ani urmează regi­mul de salarizare al ucenicilor din industrii. La salariile de mai sus se adaugă sporul de vechime în câmpul mun­cii. Salariaţii mai au dreptul dea­­semeni la indemnizaţii ocazionale de naştere, căsătorie precum şi pen­tru caz­­de moarte, care indemniza­ţii nu vor putea depăşi 1 la sută din totalul salariilor întreprinderii. CARTEA SOVIET13A­ ând am păşit, în dimineaţa ce se petrec acolo cu târziu senin de toamnă, ■pragul sălei Dalles unde până la 20 ale acestei luni,­ încă se mai pot vedea minuni ale tiparniţei ru­seşti de acum şi mai de demult, ia­răşi mi-a venit în minte o întâm­plare. ...Călătoream cu trenul acum vreo cinsprezece ani citind pe nişte file răzleţe, smu alse dintr’o revistă franţuzească, o nuvelă lungă de Lidin. Un domn gras şi rumen care sta pe laviţa din faţă, trăgând cu coada ochiului, îmi zise: „Cum se poate să citeşti asemenea lucruri? Dumneata eşti român?...’’ Iar dacă i-am rărr­uns, oarecum cu parapon, că tocmai fiindcă’s român îti, veci­nătatea unei ţări mari ca Rusia, trebue să aflu tot mai mult din cele spre binele ob­ştesc, domnul cel gras s’a mâniat şi mult n’a lipsit să m’arunce pe fe­reastra vagonului. Purta epoleţi cu un mare grad milităresc. N’am scă­pat teafăr decât arătându-i că fi­lele pe care ceteam erau scoase din publicaţia marilor mutilaţi de răz­boiu francezi: La revue des vivants. Astăzi, din graţia Adevărului care întocmai ca untdelemnul nu poate fi scufundat, asemenea urâţenii sa­mavolnice şi obscurantiste nu se mai pot întâmpla. Expoziţia cărţii ruse din sala Dalles este acest A­­devăr. Ea este şi acest Frumos, căci cine ar fi bănuit perfecţiunile for­male de tipar şi legătură la care avea să ajungă slova bătrânului cronicar Nestor? Priviţi numai standul unde-i expusă literatura armeană cu un mare dicţionar de care nu credem că se vor învrednici cândva teascurile turceşti. Ea este şi acest Bine universal, dacă consi­deraţi în ce sfântă tovărăşie stă alături de marii clasici ruşi tânăra literatură a celor 90 de neamuri din URSS: Başchiri, Ciuvaşi, Iacuţi, Inguşeţi, Abassieni, Cireţi, Buriaţi, Calmuci, Uzbeci... Ca să se împli­nească prorocirile lui Lenin: „Literatura noastră va fi liberă pentru că nu va mai fi nici o lăco­mie de câştig, nici dorinţa de a par­veni, ci ideea socialismului şi dra­gostea pentru cei ce muncesc Acea­stă literatură va­ fi liberă pentru că nu va mai fi destinată unei eroine, blazate, nici acelor zeci de (Continuare in pop II­I) ------------- de JOACHIM BOTEZ - ÎNCEPÂND DE AZI PEŞTE PROASPĂT ŞI PE CARTELA D. I. Oficiul Economic al Municipiului Bucureşti, aduce la cunoştinţă ur­mătoarele: Cu începere de Duminică 12 Oc­tombrie 1947, se va distribui peşte proaspăt şi pe baza bonului Nr. 0 carne „Peşte“ din cartela D. 1, de culoare verde eliberată membrilor de familie peste 14 ani pe luna octombrie a. c. Rația este de 1 Kg. de fiecare bon. ' GE4 IM mb bb'-^L mb EI D/tXIim li A Cit ft 11 ata aas bs J 9 ns n «s m n . 2k jat a np js j Ifj 1 O II I« • fi M 'A B'II I jR i _ I I f % Ai i Ivi 1 Bl ' BpI Km Bl fi Îs B H %s B R Ini' O ANCHETĂ­­ DRAMATICĂ DUPĂ MIEZUL NOPȚII —­Reportaj de F BRUNEA-FOX - Ce s’a întâmplat? Ce-i zarva asta? —A prins conductorul pe unul fără bilet... Se piţise in ghereta frânarului.. .­­ — Ei şi? Pentru atâta lucru scandal şi oprire? Ah! Personajele! La ferestre ca­­pete buimace, ochi pe jumătate pe­­ticiţi de somn. Nici nu s’a luminat de zi. Mecanicul n’a stins încă lan­terna locomotivei. Şi în comporti­ment, chioştecul de lumânare, gu­­timărit, îşi picură mucii pe tocul ferestrei. Tovarăşii­­fie vagon smulşi bru­tal din letargie, cască, se scarpină să se desmorțească, sau din plic­tiseală aburesc geamurile plouate, scrutează indiferenţi întunericul. E in ordinea lucrurilor... încă un in­cident... Ei şi ?! Dacă aşi cobori? Afară cât ţine privirea, noapte de toamnă ţesută din bară. Frig. Ghinion! Taman când aţipisem... Mai bine rămâneam un vagon. Când svâcneşte pălălaia în vatra locomotivei, băltoacele din­­tre gine, se luminează ca petrolul aprins. Peste cele trei perechi de linii, la 30 metri, silueta ţâncă a gării. Deabea când te apropii constaţi că e şi un etaj şi că lampa arde sus. Acuma observi că e şi jos una, pro­babil în biroul şefului. Afară, lăngă uşă, câteva umbre pe care nu le ajunge felinarul so­lar cu bandaj în diagonală, ce-şi fumează încă raţia de gaz. În dreap­ta un petecul de îngrădire, in care respiră până la nasul nostru, câ­teva petunii adormite. Suficient ca să mă înduioşeze, să dea suflet pel satului singuratec, unde liniştea e sensibilă, întinsă ca o piele de da­rabană. Vibrează doar pufăitul lo­comotivei şi înfundat, subteran pan’că, glasuri iritate. Doamne, ce tristeţe! Staţia asta zvârlită ca un zar în imensitate. De jur împrejur, când te depriazi cu mohora ta, nici un pom. Nici măcar o turmă de vagoane vechi, ce dau gărilor mărunte o notă de gospo­­dărie. Ca un ţarc. Ca o bătătură cu bivoli. M’am apropiat. A lătrat un câine undeva îndărătul casei. Un lătrat minor de coteț... Ași vrea să-l văd când urlă lupii... Când fiara stă­până pe bărăganul alb, adulmecă fumul de om, rotindu-se in jurul cantonului, râcâind lângă ușa în­ghețată. Poftim, a tăcut!... Umbrele de afară s’au dat la o parte: cei trei companioni de că­lătorie, cari joacă mereu tabinet, pe ţigări. Au venit, atraşi de spec­tacol, lămpei cu gaz, — lampă cu hor mare de tinichea, cum sunt pălă­riile mexicane — obraji supţi, ochii înfundaţi, una cu orbita. Tăcea. — „Mă omule, spune cine eşti, că de nu te trimit la post! Ce cătai la frână ? Hai vorbeşte odată ! Şeful staţiei, tânăr, aproape ado­lescent, cu faţa roză, se opintia să (Continuare în pag. II-a) . ȘEFUL STATEI Am deschis ușa. Picasem în pli­nă desbatere. Delicventul era o na­milă tipiga, cu o Ștersătură de mu­­*»«•'ată blondă Pu«ta un soi de j»aic i dăsiu verzui, fără nnși uri­­le.ua t eu o funie in jurul tan­ei. Opinci, o șapcă de piele cu urechiere, cum poartă fochiștii. M’a isbit paloarea lui, sporită și de lumina săracă a Ionel Ţâranu 0. Trestian Anton­escu-Cărăbuş ŞI-AU DAT ÎNTÂLNIRE LA MICROFON ALĂTURI DE Blanchard Petre Bratescu H u a t Dinu Dobre in cadrul festivalului care „ROMANŞA LIBERĂ» îl organizează A­STĂZI o or o 10 în haliul starului nostru (STR 3A?iNOA8 S_7—9) le^airanonitepepiacj latchul Blanchard K­atescu

Next