România Liberă, decembrie 1951 (Anul 9, nr. 2232-2256)
1951-12-01 / nr. 2232
PAGINA 2-a Pentru cunoașterea temeinică a statutului model al gospodăriilor agricole colective CUM ESTE RĂSPLĂTITĂ MUNCA IN GOSPODĂRIILE AGRICOLE COLECTIVE ‘ Unul din principiile fundamentale ale statutului model, principiu care asigură trăinicia gospodăriilor agricole colective, continua lor întărire și desvoltare, este răsplătirea fiecărui colectivist după cantitatea și calitatea muncii depuse. La baza aplicării acestui principiu socialist de răsplătire a muncii stau normele de muncă. Norma de muncă în gospodăria agricolă colectivă este cantitatea de muncă pe care un om sau un grup de oameni cu o calificare mijlocie şi cu anumite unelte şi animale de producţie, urmează să o execute într-o zi, lucrând în condiţiuni normale, ţinându-se seama de starea vitelor, a maşinilor şi a terenului. După felul cum sunt aplicate, normele pot fi împărţite în două categorii: norme individuale şi norme colective. Normele individuale sunt acelea care arată cantitatea de muncă ce trebue îndeplinită de un singur om într’o zi. Dar sunt unele munci la care nu se pot calcula exact normele individuale şi atunci se aplică norme colective, pe grupuri de colectivişti. Bunăoară, la triorarea cerealelor, pentru triorarea manuală a grâului, secarei şi orezului, cu trior numărul doi, şi transportarea cerealelor respective pe o distanţă de 10 tetri, norma este de 2000 de kg. pentru doi oameni. Fiindcă nu se poate măsura exact munca fiecărui om în parte, norma îndeplinită se împarte exact între cei doi oameni care lucrează la trior fie că unul lucrează la încărcarea triorului şi la ţinerea sacului iar altul la învârtirea manivelei. Dar în unele gospodării agricole colective există tendinţa — pornită din comoditatea brigadierilor şi a unor preşedinţi de gospodării — de a se aplica norme pe grupe de oameni. Ca exemplu în această privinţă poate fi dată gospodăria agricolă colectivă din comuna Sălciile. Aici, se adună munca prestată de câte o întreagă echipă, iar rezultatul este împărţit în mod egal la toţi membrii echipei respective. Indiferent de cât a muncit fiecare om din echipă, colectiviştii sunt răsplătiţi în mod egal. Fireşte că o asemenea împărţire îi nedreptăţeşte pe colectiviştii care muncesc mai mult şi sunt răsplătiţi la fel cu cei care nu fac mai nimic. Ea încurajează lenea, favorizând pe cei care muncesc fără tragere de inimă în dauna celorlalţi. De aceea preocuparea conducerilor gospodăriilor colective trebue să se îndrepte spre aplicarea pe o scară cât mai largă a normelor individuale, pe oameni. Justa aplicare a normelor permite buna organizare a muncii, folosirea cât mai completă a resurselor de muncă ale gospodăriei colective, răsplătirea muncii potrivit principiului socialist, îmbinând în mod armonios interesele fiecărui colectivist cu intereseleobşteşti ale întregii gospodării. , ★ Pentru ca normele să poată îndeplini într’adevăr rolul deosebit de important în organizarea şi mărirea producţiei, pentru ca nomele să poată asigura împărţirea veniturilor gospodăriei după cât şi cum a muncit fiecare colectivist, ele trebue să fie stabilite în mod ştiinţific şi aplicate just. Pentru a veni în ajutorul gospodăriilor agricole colective, Ministerul Agriculturii a tipărit o carte cu recomandări de norme pentru gospodăriile agricole colective. Ţinând seama de calificarea necesară pentru executarea diferitelor munci în cadrul gospodăriilor colective şi de condiţiile în care se execută muncile respective, normatorul are împărţite normele în cinci categorii, începând de la muncile cele mai simple, care se prestează în condiţii uşoare, şi terminând cu muncile mai complicate, care cer o calificare corespunzătoare şi care se execută în condiţiuni grele. Fiecărei categorii de norme, îi corespund un anumit număr de zile muncă. Muncile cele mai simple ca recoltarea fructelor — mere, pere, prune, prin scuturare—care se execută în condiţiuni uşoare, fac parte din categoria I-a, revenind pentru o normă 0,75 zile muncă, iar mun.GH. MINAI din direcţia îndrumării şi evidenţei gospodăriilor agricole „ colective şi a întovărăşirilor agricole din Ministerul Agriculturii cele mai complicate ca prăşitul cu prăşitoarea mecanică, conducerea unei secerătoare, care cer o calificare corespunzătoare şi care se fac în condiţiuni grele intră în categoriile 4 şi respectiv 5, revenind pentru o normă 1,50 zile muncă şi respectiv 1,75 zile muncă. De aici rezultă că ziua muncă este o unitate de măsură a muncii depuse; pe baza ei se aplică în gospodăria colectivă principiul socialist „de la fiecare după capacităţile sale, fiecăruia după munca sa”. Cu ajutorul zilei muncă se măsoară în gospodăria colectivă munca prestată de colectivişti şi se ţine evidenţa ei. Fiind măsură a muncii, ziua muncă este şi măsura repartizării fondului de consum al gospodăriei. Cu cât un colectivist realizează mai multe norme într-un an, cu atât numărul zilelor sale de muncă va fi mai mare, şi deci, cu atât mai multe produse va primi colectivistul respectiv. Ţinând seama de normele generale recomandate de Ministerul Agriculturii — norme care servesc numai ca orientare — gospodăriile agricole colective îşi stabilesc normele de lucru potrivit condiţiilor specifice locale ale fiecărei gospodării. Normele după care urmează să lucreze colectiviştii sunt studiate mai întâi de consiliul de conducere şi brigadieri, şi apoi sunt supuse spre aprobare adunării generale, singura competenţă de a stabili normele. Normele odată stabilite şi aprobate de adunarea generală, nu trebuie să fie schimbate timp de un an decât cu aprobarea acesteia. Orice abatere în această privinţă, produce neîncredere în rândul colectiviştilor, constitue încălcarea Statutului. Căci hotărîrile adunării generale sunt obligatorii pentru brigadieri, socotitori şi membri ai consiliului de conducere, ca şi pentru ceilalţi colectivişti. La stabilirea normelor trebue să se ţină seara ca acestea să nu fie prea mici, deoarece ele sunt îndeplinite şi depăşite cu prea mare uşurinţă. Asemenea norme nu stimulează pe colectivişti să se preocupe de ridicarea calificării, de mai buna organizare a muncii pentru a produce din ce în ce mai mult. Normele mici duc la scăderea productivităţii muncii, la scăderea valorii zilei muncă şi la micşorarea veniturilor colectiviştilor. Mai mult chiar, stabilirea de norme mici, nejuste, încurajează lenevia şi introducerea unor relaţii netovărăşeşti între colectivişti. Un alt fapt care trebue avut în vedere, este acela că normele nu sunt statice. Ca să constitue un stimulent pentru colectivişti, ca să stimuleze permanent lupta pentru mărirea productivităţii muncii, normele trebuesc mărite pe măsură ce calificarea oamenilor se ridică, pe măsură ce uneltele se perfecţionează, In funcţie de vitele de muncă. In vederea răsplătirii colectiviştilor după munca depusă, stabilirea şi aplicarea normelor nu este suficientă. Acestea trebuesc complectate cu o evidenţă corectă, ţinută la zi. Sarcina ţinerii evidenţei muncii în gospodăria colectivă revine brigadierilor. Dae asemeni, socotitorul trebue să controleze pe teren felul cum brigadierii aplică normele, cum calculează — pe baza normelor îndeplinite — zilele muncă, cum notează aceştia în carnetele colectiviştilor şi la fişe, zile de muncă efectuate. Apoi, din fişe, socotitorul trebue să treacă în registrul jurnal şi în registrul de partizi, zilele muncă prestate. Şi, în sfârşit, din 15 în 15 zile, socotitorul trebue să întocmească liste cu zile de muncă făcute în perioadele respective şi să le afişeze la loc vizibil pentru ca membrii gospodăriei să poată confrunta zilele trecute în carnetele lor, cu cele din evidenţa gospodăriei. Astfel se pot îndrepta o serie de greşeli ce ar putea să apară în evidenţa muncii efectuate în gospodărie. Stabilirea normelor, aplicarea lor, calcularea şi evidenţa zilelor muncă, constitue măsuri a căror aplicare asigură repartizarea veniturilor după cantitatea şi calitatea muncii fiecărui colectivist. Dacă o singură măsură din acestea nu este corect aplicată, se încalcă principiul socialist de retribuire. In multe gospodării colective — cum sunt de pildă gospodăriile agricole colective din Cuza-Vodă (satul Ceacul-Ialomiţa, Mădăraş-Bihor şi Pechea-Galati — toate măsurile menite să asigure dreapta împărţire a veniturilor se aplică bine. De aceea membrii acestor gospodării participă ca entuziasm la muncă, iar gospodăriile se desvoltă rapid, asigurându-Ie o viaţă îmbelşugată. In alte gospodării însă, există serioase lipsuri pe această linie. De exemplu la gospodăria agricolă colectivă din comuna Căldăreşti — regiunea Cluj — s’au aplicat mecanic recomandările de norme. Fireşte că la condiţiile specifice gospodăriei din Căldăreşti unele norme nu au corespuns întocmai. La plivit — de exemplu — au fost aplicate exact normele din „normator“. Norma însă nu a corespuns condiţiilor locale. Pământul gospodăriei era curat, seminţele au fost bine selecţionate, şi din cauza aceasta pe tarlaua de grâu erau foarte puţine burueni de plivit, putându-se îndeplini două şi chiar trei norme într-o zi fără un efort deosebit. Şi mai grav este faptul că în plinele gospodării nici nu se ţine măcar seamă de norme. Este cazul gospodăriei colective din comuna Benic-Hunedoara. Aici munca este „apreciată“ după cum crede brigadierul, se socoteşte o zi-muncă pentru bărbaţii care vin într-o zi la lucru, 0,75 procente pentru femei, iar tinerilor li se socotesc zile muncă după vârstă, ceea ce constitue o nepermis de gravă încălcare a statutului-modei. Analizând gravitatea lipsurilor de această natură Hotărirea Comitetului Central al P. M. R. asupra muncii pe tărâmul construirii gospodăriilor agricole colective și a întovărășirilor agricole arată că: „O asemenea situaţie are ca urmare pe de o parte slăbirea disciplinei în muncă, iar pe de altă parte faptul că membrii gospodăriei colective nu sunt interesaţi de a face cât mai multe zile-muncă şi a desfăşura o muncă cât mai productivă, favorizăndu-se prin aceasta tendinţa elemen- telor înapoiate, spre o repartizare egalitaristă a veniturilor, indiferent de cantitatea şi calitatea muncii depuse*: •*. •*» ★ Comitetele executive ale sfaturilor populare şi consiliile de conducere ale gospodăriilor agricole colective au datoria să privească cu toată seriozitatea problema aplicării normelor şi a evidenţei muncii în gospodăriile colective. Aplicarea normelor, calcularea zilelor, muncă şi ţinerea evidenţei lor, depinde de felul în care sunt cunoscute acestea de către membrii consiliilor de conducere şi de brigadieri, cât şi de fiecare colectivist în parte. De aceea este necesar să se organizeze studierea sistematică a normelor de tunncă şi a retribuirii muncii în gospodăria colectivă. Tehnicienii şi îndrumătorii din cadrul secţiunilor agricole de pe lângă comitetele executive ale sfaturilor populare trebue să prelucreze normele cu consiliile de conducere, brigadierii, şefii de echipă, cu socotitorii şi magazionerii. La rândul lor consiliile de conducere au datoria să organizeze prelucrarea normelor în cadrul brigăzilor şi pe gospodărie. Printr’o temeinică cunoaştere, aplicare şi evidenţă a normelor se va asigura dreapta împărţire a veniturilor în gospodăriile colective, se va asigură continua lor întărire şi desvoltare. FOILETON CA’NTRE VECINI Tovarăşul Iuliu Varga, preşedintele cooperativei „Constructorul” din Cluj, str. Molotov nr. 47, este un om foarte amabil. Pe fiecare solicitant îl primeşte binevoitor, cu zâmbetul pe buze. Lucrul acesta l-au cunoscut şi delegaţii celor două instituţii instalate în str. Molotov nr. 16. Primind aprobarea din partea întreprinderii de locuinţe şi localuri Cluj de a-şi instala două sobe de teracotă în noile lor localuri, delegaţii s’au adresat cu toată încrederea — pentru lucrările de montare a sobelor — tov. Varga. •— „Se face tovarăşi, cum să nu se facă? tocmai dvs. care ne sunteţi vecini? mergeţi vă rog peste drum la tov. Pavel Bugnar — şeful secţiei de sobărie şi lucrul va fi rezolvat la iuţeală!” Plini de optimism, solicitanţii s’au îndreptat în grabă la secţia indicată din str. Molotov nr. 26. Entuziasmul lor însă, a durat până în clipa când au luat contact cu tov. Bugnar, care le-a declarat rituos : — „Suntem extrem de aglomeraţi tovarăşi! Deşi toţi sobarii din oraş sunt în secţia noastră, totuşi n’avem mână de lucru suficientă pentru a face faţă cererilor. Veniţi şi dvs. mai încolo, prin Decembrie, Ianuarie!“ Discuţia a mai continuat un timp, însă în „principiu”. Tov. Pavel Bugnar află astfel că este vorba de demontarea a două sobe de teracotă disponibile — respectiv idim străzile Traian nr. 26 şi David Francisc nr. 42 — şi remontarea lor în localurile respective din imobilul din str. Molotov, nr. 16, învecinat cu secţia de sobărie a cooperativei „Constructorul“. Aflând că unul din delegaţi are împuternicirea — in cazuri de forţă majoră — să achite costul lucrării în bani ghiaţă, tov. Bugnar descreţindu-şi ca prin farmec fruntea, i-a şoptit mieros : — „Păi vecine dragă, dacă aşa stă situaţia de ce nu lucrezi cu un particular? Ţi-o execută şi mai repede şi mai bine, decât noi. Plus de asta te costă şi pe jumătate, la noi trece de 6.000 lei, pe când un particular îţi ia 3.000 şi chiar 2.500 lei“. Delegatul râmase stupefiat. Totuşi, păstrându-şi calmul, întrebă: — „Bine, bine tov. Bugnar! Dar de unde să luăm noi sobar particular? parcă spuneaţi că toţi sobarii din oraş sunt încadraţi în cooperativa „Constructorul”. — „Unde să-i găsiţi? Foarte simplu: chiar la noi! Dacă veniţi dimineaţa la ora 7, când sunt toţi lucrătorii aici, atunci vă înţelegeţi cu unul dintre ei şi se face treaba! Ştiţi, trebuie să mai trăiască şi el un pic, nu?“ In aceiaşi clipă îşi făcu apariţia în secţie lucrătorul sobor Orbán. Acele ceasornicului arătau ora 10, ora când munca in cooperativă era în toi. Totuşi şeful secţiei sobărie, găsi cu cale să se adreseze tov. Orbán, cu cuvintele: ^ — „Frate Orbán aî noroc astăzi, de di-*' mineaţă! Mergi te rog cu „vecinul” în sin Traian 26! Vezi că e vorba de demontate sobă şi-ţi mai iese şi dumitale ceva!” Odată tov. Orbán plecat pe uşă ca să execute lucrarea, tov. Bugnar apucă cu dispreţ adresa celui de al doilea delegat şi o aruncă cât colo pe birou, murmurând printre dinţi: — „Dumneata ţii morţiş să lucrezi cu cooperativa? Şi încă prin cont de virament? Atunci vino mai târziu, peste vreo lună ! Nu vezi că n’avem oameni?” — „Păi tov. Bugnar spuneai că suntem vecini...”, spuse cel de al doilea delegat. — „Vecini, vecini, dar vezi d-ta ce aglomeraţie de lucru e la noi!“ Cazul dela cooperativa „Constructorul” nu este izolat. Un alt şef de secţie — tov. Ion Cordoş — dela o altă cooperativă clujeană, cooperativa „Instalator“, a propus aceleeaşi instituţii din str. Molotov 47, să-i execute instalaţia de lumină electrică cu jumătate de preţ decât la cooperativă, însă cu unele materiale tot de la... cooperativă. Faptele de mai sus demonstrează că în rândurile cooperativelor de producţie meşteşugărească mai sunt încă elemente duşmănoase care lucrează împotriva intereselor şi luptei cooperaţiei. Desigur că Uniunile de Cooperative Meşteşugăreşti vor interveni şi vor reprima cu toatăseveritatea astfel de grave abateri de la regulamentul de funcţionare al cooperativelor. Elemente ca Bugnar şi Cordoş n’au ce căuta în rândurile cooperaţiei meşteşugăreşti. M. SCRIPCA corespondentul „României Libere” pentru regiunea Cluj ROMANIA LIBERA Din regiunea Bârlad ■ In gospodăria agricolă de Stat „I. G. Frimu” satul Bârzeşti şi în gospodăria agricolă colectivă „Steaua Roşie“ din satul Valea-Hagii se dă o deosebită atenţie creşterii vitelor. Datorită bunei îngrijiri a vitelor gospodăria agricolă de Stat a obţinut 44.000 litri de lapte în 9 luni, in loc de 36.000 cât este prevăzut pe an. In ultimul timp, colectiviştii de la „Steaua Roşie” şi-au cumpărat 250 de oi. Ei cercetează acum posibilităţile aplicării metodelor de îmbunătăţirea rasei (David Schwartz, corespondent). ■ In raionul Huşi s’au înfiinţat în ultimul timp cinci puncte farmaceutice pe lângă cooperativele comunale. La aceste puncte farmaceutice sătenii se pot aproviziona cu medicamente de primă necesitate fără a mai fi nevoie să se deplaseze la zeci de kilometri depărtare pentru a le procura. (Juju Schaffer, corespondent) . În Sfatul popular raional Vaslui acordă o atenţie deosebită, problemei ocrotirii mamei şi copilului. S’au creat în ultimul timp, peste planul secţiunii, două case de naşteri, în comunele Tanacu şi Laza. S’au înfiinţat în acelaş timp cinci staţionare unde se dă tratament pe timp de 2—4 zile copiilor bolnavi. In cinstea zilei de 3 Decembrie secţiunea a înfiinţat o nouă casă de naşteri în comuna Bogdana. (Ion Şuştreanu, corespondent). — • — Alţi muncitori distinşi cu înaltul titlu de stahanovist CARANSEBEŞ. — Zilele trecute a avut loc la „Oţelul Roşu“, decernarea titlurilor de stahanovist şi fruntaş în producţie. Primul din uzină căruia i s-a decernat titlul de stahanovist a fost comunistul Anton Korab, prim-topitor la cuptorul numărul IV al oţelăriei. Numai în luna octombrie, Anton Korab, aplicând metoda Matulineţ, a elaborat 6 şarje rapide depăşind regulat norma cu 25,9 la sută. In lunile Septembrie şi Octombrie, el a realizat economii in valoare de 2.827.853 lei şi aplicând metoda Cotlear a calificat 3 muncitori la locul de producţie. Tot cu acest prilej, au fost confirmaţi stahanovişti Ştefan Tomaştek prim-topitor la cuptorul Nr. 3, Mihai Birău, încălzitor, Iosif Funtek, Petru Roi, laminator şi alţii. (Radu Romulus, corespondent). ★ GALAŢI. — Atelierele C. F. R. Galaţi se pot mândri acum cu doi stahanovişti şi 12 fruntaşi în producţie. Aceştia sunt larg popularizaţi prin panouri de onoare şi gazete de perete. Ei sunt un exemplu viu şi un îndemn pentru toţi muncitorii Atelierelor. In frunte se găseşte tinichigiul Ion Moruzi care de la 1 August dă produse în contul anului 1952, urmat de tâmplarul Gh. Curciuman care aplică cu succes metodele de muncă ale stahanoviştilor sovietici. (IoanPlutaşu, corespondent). ★ BUCUREŞTI. — Atelierele Auto-Filaret au reuşit să-şi îndeplinească în bune condiţiuni sarcinile de plan. Unul dintre muncitorii care au contribuit la realizările amintite este şi inovatorul Nicu Ion. Cele 7 inovaţii ale sale aplicate cu suc■ces au adus întreprinderii noastre o economie de 2.400.000 lei. Drept preţuire pentru felul cum îşi duce la îndeplinire sarcinile muncitorul Nicu Ion, care actualmente lucrează in contul anului 1952, a primit, în cadrul unei adunări generale, înaltul titlu de stahanovist. (Ion Tulan, corespondent). ::'În — ® — Trefease îndeplinit’ pianu? da transport al lemnelor de jos în regiunea Prahova PLOEŞTI (dela subredacţia noastră). Aprovizionarea cu lemne a oamenilor muncii, a şcolilor şi a diferitelor instituţii din regiunea Prahova, se desfăşoară cu totul nesatisfăcător. Comitetul executiv al sfatului popular regional Prahova nu s’a preocupat suficient de această problemă, nu a urmărit modul in care sfaturile populare raionale și comunale se achită de această importantă sarcină. Prin slaba mobilizare a atelajelor, planul de transport al lemnelor de foc nu a fost îndeplinit la termen. Comitetele executive ale sfaturilor populare comunale din raionul Pucioasa, de pildă, nu au mobilizat toate atelajele necesare transportului lemnelor, deși în raion există 673 atelaje. Astfel comuna Bezdead are planificat pentru transportul materialului lemnos 127 atelaje. Datorită faptului că acestea nu au fost mobilizate, sfătul popular nu a reuşit să-şi îndeplinească planul. Tot atât de puţin interes in problema îndeplinirii planului de transport al lemnelor îl manifestă şi comitetele executive ale sfaturilor populare din raioanele Târgovişte, Câmpina şi Teleajen. Acolo unde deputaţii, membrii comitetelor executive ale sfaturilor populare, au dus o susţinută muncă de lămurire în rândurile ţărănimii muncitoare, planul de transport a fost îndeplinit şi chiar depăşit, ca de pildă în comunele Şirna şi Negoeşti din raionul Ploeşti. Comitetele executive ale sfaturilor populare din regiunea Prahova şi în special comitetul executiv al sfatului popular regional trebue să privească cu seriozitate problema, să ia măsuri urgente pentru lichidarea rămânerii în urmă. — — Peste 300.000 volume la căminele culturale din regiunea Arad ARAD, (De la corespondentul nostru). — La bibliotecile căminelor culturale din oraşul şi regiunea Arad,numărul cărţilor literare, ştiinţifice şi ideologice a crescut simţitor în ultimul timp. In total. In întreaga regiune, căminele culturale posedă 311.736 volume, faţă de 65.000 câte existau în anul 1944. Cu sprijinul dat de către sfatul popular regional prin secţiunea sa de artă şi cultură, bibliotecile căminelor culturale se îmbogăţesc cu noui volume pe zi ce trece. In raionul Lipova, de pildă, căminele culturale posedă 32.605 volume. Numai biblioteca centrală a Palatului Cultural din orașul Arad are 160 000 de volume. 17 ani de la moartea lui Serghei Mironovici Kirov Cu 17 ani în urmă, la 1 Decembrie 1934, a căzut ucis de mâinile mârşavilor bandiţi troţchişti - buharinişti — agenţi ai imperialismului, — Serghei Mironovici Kirov — litant de frunte al Partidului Bolşevic şi al Statului sovietic, memorii al Biroului Politic şi ✓secretar al C.C. al P.C. C.) , al Uniunii Sovietice. Partidul lui Lenin Stalin, întregul popor sovietic, l-a cunoscut pe Kirov ca un înflăcărat tribun al revoluţiei. Fiu de muncitor din oraşul Urjuni, gubernia Viatsc (astăzi regiunea Kirov) S. M. Kirov a păşit din tinereţe pe calea luptei revoluţionare. La vârsta de 19 ani Kirov era un comunist plin de fermitate. El dispunea de o uriaşă energie revoluţionară şi era in stare să lămurească în mod simplu şi pe înţelesul maselor cele mai complexe probleme. In anii primei revoluţii ruse, Kirov a desfăşurat o clocotitoare activitate revoluţionară în Siberia devenind revoluţionar de profesie. întregul său drum de luptă — până la Revoluţia Socialistă din Octombrie, — este legat de lupta eroică a Partidului Bolşevic pentru doborîrea autocraţiei ţariste, a puterii moşierilor şi capitaliştilor. După victoria Marelui Octombrie, Kirov participă în mod activ la apărarea Republicii Sovietice de duşmanii ei interni şi externi. El devine unul din cei mai mari educatori politici ai tinerei Armate Roşii. Serghei Mironovici Kirov a fost un apropiat tovarăş de luptă al lui Lenin şi Stalin în crearea şi întărirea puterii sovietice, în înfăptuirea politicii lenini şistaliniste în regiunea Caucazului de Nord şi a Transcaucaziei. In Caucazul de Nord Kirov a luptat plin de abnegaţie pentru stabilirea păcii între diferitele naţionalităţi, unind pe oamenii munciisub steagul Sovietelor. Kirov a reuşit să creeze acolo un puternic front de luptă pentru puterea sovietică împotriva prinţilor, chiaburilor şi a altor reacţionari. Intre anii 1921—1925, îndeplinind funcţia de secretar al Comitetului Central al partidului comunist din Azerbaidjan, Kirov a întărit alianţa dintre muncitori şi ţăranii muncitori, a demascat fără cruţare şi a distrus pe troţchişti şi naţionaliştii burghezi. De numele lui Kirov este legată desvoltarea industriei petrolifere din Bacu. Aceasta a însemnat o sarcină din cele mai grele. Pe atunci industria petroliferă din regiunea Racu dispunea de o tehnică învechită. In oraş lipseau produsele alimentare. Kirov venea zilnic la întreprinderile petrolifere, vizita locuinţele muncitorilor, îi îmbărbăta, căuta să cunoască cât mai bine oamenii şi strângea rândurile cadrelor vechi de petrolişti. Ca urmare a acestei munci şi în baza reconstrucţiei tehnice, industria petroliferă din Bacu s’a desvoltat cu succes şi într’un ritm rapid, iar ţara sovietică a primit cantităţi din ce în ce mai mari de aur negru, atât de necesar industriei şi transportului. In perioada activităţii sale la Bacu, S. M. Kirov conducător înţelept şi prieten plin de atenţie faţă de muncitorii din Bacu şi-a cucerit dragostea fierbinte a acestora, întreaga activitate a lui Kirov de la Bacu şi apoi de la Leningrad ca şi pretutindeni unde a lucrat era îndreptată spre munca cu masele. El dispunea de o capacitate extraordinară de a găsi calea spre gândurile şi dorinţele oamenilor munţii, el avea minunatul dar de a însufleţi oamenii. Kirov era un orator talentat. Discursurile sale pline de înflăcărare, profunde în Ce priveşte conţinutul lor şi clare în privinţa forfei, impresionau pe ascultători şi se întipăreau pentru lung timp in minţile lor. S. M. Kirov a luptat cu devotament pentru linia leninist-stalinistă în politica Partidului Comunist. El făcea parte din acel nucleu al Partidului care după moartea lui Lenin, sub conducerea lui Stalin, a apărat marele steag leninist, strângând Partidul în jurul poruncilor lui Lenin şi care a îndrumat poporul sovietic pe calea largă a construcţiei socialiste. Partidul şi poporul îl iubeau fierbinte pe Serghei Mironovici Kirov. El a fost tovarăş de luptă şi prieten sincer al lui I. V. Stalin. In 1924 tovarăşul Stalin i-a dăruit lui Kirov o lucrare a sa cu următoarea dedicaţie: „Prietenului şi dragului meu frate, din partea autorului, I. Stalin”. Din anul 1926 Serghei Mironovici Kirov, a condus organizaţia de partid din Leningrad. Sub conducerea lui Kirov organizaţia P. C. (b) din Leningrad s-a unit şi mai mult în jurul Comitetului Central al Partidului Comunist, în jurul conducătorului Partidului, al tovarăşului Stalin. Sub conducerea lui Kirov, Bolşevicii din Leningrad au distrus pe troţchişti, pe zinovievişti, pe buharinişti şi pe alţi trădători şi au dus lupta pentru transformarea oraşului lui Lenin într’un puternic centru al industriei socialiste. S. M. Kirov a dus o muncă uriaşă pen-’ tru transformarea tundrei din peninsula Colsc, pentru descoperirea uriaşelor zăcăminte de apatită în tundra din Hibinsc, pentru construirea întreprinderilor industriale în apropiere de cercul polar. Rolul lui Kirov în descoperirea bogăţiilor Uniunii Sovietice este excepţional de mare. După ce a fost rezolvată problema ridi- cată de el în ce priveşte cultivarea grâului la Nord, S. M. Kirov spunea că nu există un asemenea pământ, care în mâini pricepute, sub puterea sovietică, să nu poată fi pus în slujba bunei stări a omului ; întreaga activitate a lui Kirov a fost pătrunsă de credinţa în triumful ideilor comunismului. Marxist-leninist instruit multilateral şi profund, Kirov chema cu insistenţă cadrele la însuşirea creatoare a teoriei marxist-leniniste, la legarea învăţământului teoretic cu practica construcţiei socialiste, însuşi Kirov dădea un exemplu în ce priveşte însuşirea creatoare şi aplicarea teoriei marxist-leniniste. Fiind preocupat tot timpul de cercul larg al problemelor practice, el lua în acelaş timp parte activă la prelucrația marilor probleme teoretice. Kirov biciuia fără milă stângismul, înfumurarea şi autoliniştirea. El cerea oamenilor să folosească critica şi autocritica — această armă experimentată a bolşevicului. „Dacă tu vrei să fii un luptător co- munist adevărat, — spunea el — trebuie să te ridici cu toată înverşunarea bolşevică împotriva acelor neajunsuri care frânează construcţia noastră”. Dragostea lui Kirov faţă de cauza lui Lenin Stalin, nu cunoştea margini. Serghei Mironovici nutrea o profundă dragoste şi un devotament neţărmurit faţă de I. V. Stalin, conducătorul şi, învăţătorul celor ce muncesc. Kirov a fost în primele rânduri ale luptătorilor pentru unitatea partidului lui Lenin Stalin, unul din acei tovarăşi de luptă ai lui Stalin care a dus o luptă neîmpăcată împotriva duşmanilor. El a dus o propagandă neobosită a politicii externe paşnice a Uniunii Sovietice. Puterea sovietică, spunea S. M. Kirov, duce insistent opolitică de pace şi aceasta dovedeşte voinţa poporului sovietic de a păstra pacea şi contribue la demascarea aţâţătorilor la noi războaie imperialiste. Viaţa lui Kirov a fost "curmată în perioada înfloririi depline a fortelor sale creatoare. Poporul sovietic a zdrobit cu hotărîre pe bandiţii contra-revolutionari care încercau să întoarcă înapoi roata istoriei, să restabilească într’o ţară liberă ordinea capitalistă. Poporul sovietic s’a strâns şi mai mult în jurul Partidului, în jurul tovarăşului Stalin, şi-a întărit şi mai mult vigilenţa. Imaginea luminoasă a lui Serghei Mironovici Kirov, neînfricat luptător şi inspirat tribun va trăi întotdeauna în amintirea poporului şi va însufleţi milioanele de luptători pentru pace şi pentru fericirea celor ce muncesc. V. COROTEEV mi- RECENZIE „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară!“ Ho. 48 (ISO) La 30 Noembrie a. c. a apărut la Bucureşti numărul 48 (160) al ziarului „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară!”, organ al Biroului Informativ al Partidelor comuniste şi muncitoreşti. Articolul de fond al acestui număr, intitulat „Socialismul şi democraţia sunt de neînvins“, este consacrat celei de a 15-a aniversări de la adoptarea Constituţiei Staliniste a U.R.S.S. de către al VIII-lea Congres Extraordinar al Sovietelor,din U.R.S.S., aniversare care se serbează la 5 Decembrie. Ziarul scrie că Constituţia Stalinistă a consfinţit măreţele transformări sociale şi economice, care au schimbat din temelie viaţa Ţării Sovietice, structura de clasă a societăţii sovietice, chipul popoarelor U.R.S.S. Articolul tratează simplu şi pe scurt despre victoria socialismului în U.R.S.S., despre eliberarea oamenilor muncii din U.R.S.S. de sub robia capitalistă, despre victoria în U.R.S.S. a democraţiei socialiste consecvente, desfăşurate până la capăt. Punând faţă in faţă constituţia Statului Sovietic şi constituţiile statelor burgheze, ziarul demască declaraţiile făţarnice ale guvernanţilor imperialişti cu privire la drepturile şi libertăţile democratice, care, chipurile, există în ţările lor. Nicio constituţie burgheză, scrie ziarul, nu cunoaşte şi nu poate să cunoască nimic asemănător cu măreţele principii ale Constituţiei U.R.S.S., deoarece „democraţia” burgheză este o camuflare făţarnică a dictaturii burgheziei, a puterii nelimitate a bandiţilor imperialişti. Ziarul acordă multă atenţie luptei popoarelor pentru pace. Comunicatul Comitetului Sovietic pentru apărarea păcii, apărut în acest număr, arată că 117.669.320 cetăţeni sovietici au semnat Apelul Consiliului Mondial al Păcii. Deasemeni, ziarul mai publică şi o dare de seamă asupra Celei de a treia conferinţe a partizanilor păcii din U.R.S.S. In materialele informative din Italia, Franţa, Mexic, publicate în ziar, sunt arătate acţiunile eficace ale masselor pentru apărarea păcii. Laurent Casanova, membru în Biroul Politic al Partidului Comunist Francez, demască în articolul „Socialiştii de dreapta — duşmani ai mişcării popoarelor pentru pace” chipul laş a! conducătorilor socialişti de dreapta care se ridică împotriva luptei pe care întregul popor o duce împotriva planurilor aţâţătorilor la război imperialişti. Ziarul mai publică articolul lui András Hegedűs, trembru în Biroul Politic al Partidului celor ce muncesc din Ungaria, intitulat „Sarcinile întăririi organizatorico-economice a cooperativelor de producţie din Ungaria. In articolul „Ajutorul dat de Uniunea Sovietică Republicii Democrate Germane” Heinrich Rau, membru în Biroul Politic al C.C al Partidului Socialist Unit din Germania, arată cum poporul sovietic, din prima zi a eliberării Germaniei de sub tirania hitlerista, ajută poporului german să-şi refacă economia distrusă de război, să democratizeze Germania, să îmbunătăţească nivelul de trai al populaţiei Republicii Democrate Germane. Mario Montagnana, membru al C.C. al Partidului Comunist Italian, semnează în acest număr un articol închinat luptei oamenilor muncii italieni pentru ridicarea nivelului de trai. Elena Kozlowska — membru al C. C. al Partidului Muncitoresc Unit Polonez — scrie despre organizarea, învăţământului de partid. Ziarul mai publică „Note politice’’ de Jan Marek, o rubrică informativă „In Republica Populară Chineză”, precum şi diverse altei informaţii. -1