România Liberă, decembrie 1951 (Anul 9, nr. 2232-2256)

1951-12-01 / nr. 2232

PAGINA 2-a Pentru cunoașterea temeinică a statutului model al gospodăriilor agricole colective CUM ESTE RĂSPLĂTITĂ MUNCA IN GOSPODĂRIILE AGRICOLE COLECTIVE ‘ Unul din principiile fundamentale ale sta­tutului model, principiu care asigură trăi­nicia gospodăriilor agricole colective, con­tinua lor întărire și desvoltare, este răsplă­tirea fiecărui colectivist după cantitatea și calitatea muncii depuse. La baza aplicării acestui principiu socialist de răsplătire a muncii stau normele de muncă. Norma de muncă în gospodăria agricolă colectivă este cantitatea de muncă pe care un om sau un grup de oameni cu o cali­ficare mijlocie şi cu anumite unelte şi ani­male de producţie, urmează să o execute într-o zi, lucrând în condiţiuni normale, ţi­­nându-se seama de starea vitelor, a maşini­lor şi a terenului. După felul cum sunt aplicate, normele pot fi împărţite în două categorii: norme indi­viduale şi norme colective. Normele indi­viduale sunt acelea care arată cantitatea de muncă ce trebue îndeplinită de un sin­gur om într’o zi. Dar sunt unele munci la care nu se pot calcula exact normele in­dividuale şi atunci se aplică norme colec­tive, pe grupuri de colectivişti. Bunăoară, la triorarea cerealelor, pentru triorarea ma­nuală a grâului, secarei şi orezului, cu trior numărul doi, şi transportarea cerealelor res­pective pe o distanţă de 10 t­etri, norma este de 2000 de kg. pentru doi oameni. Fi­indcă nu se poate măsura exact munca fie­cărui om în parte, norma îndeplinită se împarte exact între cei doi oameni care lu­crează la trior fie că unul lucrează la în­cărcarea triorului şi la ţinerea sacului iar altul la învârtirea manivelei. Dar în unele gospodării agricole colective există tendinţa — pornită din comoditatea brigadierilor şi a unor preşedinţi de gos­podării — de a se aplica norme pe grupe de oameni. Ca exemplu î­n această privinţă poate fi dată gospodăria agricolă colectivă din comuna Sălciile. Aici, se adună munca prestată de câte o întreagă echipă, iar re­zultatul este împărţit în mod egal la toţi membrii echipei respective. Indiferent de cât a muncit fiecare om din echipă, colec­tiviştii sunt răsplătiţi în mod egal. Fireşte că o asemenea împărţire îi nedreptăţeşte pe colectiviştii care muncesc mai mult şi sunt răsplătiţi la fel cu cei care nu fac mai ni­mic. Ea încurajează lenea, favorizând pe cei care muncesc fără tragere de inimă în dauna celorlalţi. De aceea preocuparea con­ducerilor gospodăriilor colective trebue să se îndrepte spre aplicarea pe o scară cât mai largă a normelor individuale, pe oa­meni. Justa aplicare a normelor permite buna organizare a muncii, folosirea cât mai completă a resurselor de muncă ale gospo­dăriei colective, răsplătirea muncii potrivit principiului socialist, îmbinând în mod ar­monios interesele fiecărui colectivist cu in­teresele­­­obşteşti ale întregii gospodării. , ★ Pentru ca normele să poată îndeplini în­­tr’adevăr rolul deosebit de important în or­ganizarea şi mărirea producţiei, pentru ca nomele să poată asigura­ împărţirea venitu­rilor gospodăriei după cât şi cum a muncit fiecare colectivist, ele trebue să fie stabilite în mod ştiinţific şi aplicate just. Pentru a veni în ajutorul gospodăriilor agricole colective, Ministerul Agriculturii a tipărit o carte cu recomandări de norme pentru gospodăriile agricole colective. Ţi­nând seama de calificarea necesară pentru executarea diferitelor munci în cadrul gos­podăriilor colective şi de condiţiile în care se execută muncile respective, normatorul are împărţite normele în cinci categorii, în­cepând de la muncile cele mai simple, care se prestează în condiţii uşoare, şi terminând cu muncile mai complicate, care cer o cali­ficare corespunzătoare şi care se execută în condiţiuni grele. Fiecărei categorii de nor­me, îi corespund un anumit număr de zi­le muncă. Muncile cele mai simple ca recol­tarea fructelor — mere, pere, prune, prin scu­­turare—care se execută în condiţiuni uşoa­re, fac parte din categoria I-a, revenind pentru o normă 0,75 zile muncă, iar mun.GH. MINAI din direcţia îndrumării şi evidenţei gospodăriilor agricole „ colective şi a întovărăşirilor agricole din Ministerul Agriculturii cele mai complicate ca prăşitul cu prăşi­­toarea mecanică, conducerea unei seceră­­toare, care cer o calificare corespunzătoa­re şi care se fac în condiţiuni grele intră în categoriile 4 şi respectiv 5, revenind pentru o normă 1,50 zile muncă şi respec­tiv 1,75 zile muncă. De aici rezultă că ziua muncă este o u­­nitate de măsură a muncii depuse; pe baza ei se aplică în gospodăria colec­tivă principiul socialist „de la fiecare după capacităţile sale, fiecăruia după munca sa”. Cu ajutorul zilei muncă se măsoară în gospodăria colectivă munca prestată de colectivişti şi se ţine evidenţa ei. Fiind măsură a muncii, ziua muncă este şi măsura repartizării fondului de consum­ al gospodăriei. Cu cât un colectivist reali­zează mai multe norme într-un an, cu atât numărul zilelor sale de muncă va fi mai mare, şi deci, cu atât mai multe produse va primi colectivistul respectiv. Ţinând seama de normele generale reco­mandate de Ministerul Agriculturii — nor­me care servesc numai ca orientare — gos­podăriile agricole colective îşi stabilesc normele de lucru potrivit condiţiilor speci­fice locale ale fiecărei gospodării. Normele după care urmează să lucreze colectiviştii sunt studiate mai întâi de consiliul de con­ducere şi brigadieri, şi apoi sunt supuse spre aprobare adunării generale, singura competenţă de a stabili normele. Normele odată stabilite şi aprobate de adunarea ge­nerală, nu trebuie să fie schimbate timp de un an decât cu aprobarea acesteia. Orice abatere în această privinţă, produce neîn­credere în rândul colectiviştilor, constitue încălcarea Statutului. Căci hotărîrile adună­rii generale sunt obligatorii pentru briga­dieri, socotitori şi membri ai consiliului de conducere, ca şi pentru ceilalţi colectivişti. La stabilirea normelor trebue să se ţină sear­a ca acestea să nu fie prea mici, de­oarece ele sunt îndeplinite şi depăşite cu prea mare uşurinţă. Asemenea norme nu stimulează pe colectivişti să se preocupe de ridicarea calificării, de mai buna or­ganizare a muncii pentru a produce din ce în ce mai mult. Normele mici duc la scă­derea productivităţii muncii, la scăderea valorii zilei muncă şi la micşorarea venitu­rilor colectiviştilor. Mai mult chiar, stabi­lirea de norme mici, nejuste, încurajează lenevia şi introducerea unor relaţii netovă­­răşeşti între colectivişti. Un alt fapt care trebue avut în vedere, este acela că normele nu sunt statice. Ca să constitue un stimulent pentru colectivişti, ca să stimuleze permanent lupta pentru mărirea productivităţii muncii, normele tre­­buesc mărite pe măsură ce calificarea oame­nilor se ridică, pe măsură ce uneltele se perfecţionează, In funcţie de vitele de muncă. In vederea răsplătirii colectiviştilor după m­unca depusă, stabilirea şi aplicarea nor­melor nu este suficientă. Acestea trebuesc complectate cu o evidenţă corectă, ţinută la zi. Sarcina ţinerii evidenţei muncii în gos­podăria colectivă revine brigadierilor. Dae asemeni, socotitorul trebue să controleze pe teren felul cum brigadierii aplică normele, cum calculează — pe baza normelor înde­plinite — zilele muncă, cum notează aceştia în carnetele colectiviştilor şi la fişe, zile de muncă efectuate. Apoi, din fişe, socotitorul trebue să treacă în registrul jurnal şi în re­gistrul de partizi, zilele muncă prestate. Şi, în sfârşit, din 15 în 15 zile, socotitorul tre­bue să întocmească liste cu zile de muncă făcute în perioadele respective şi să le afi­şeze la loc vizibil pentru ca membrii gos­podăriei să poată confrunta zilele trecute în­ carnetele lor, cu cele din evidenţa gospodă­riei. Astfel se pot îndrepta o serie de gre­­şeli ce ar putea să apară în evidenţa mun­cii efectuate în gospodărie. Stabilirea normelor, aplicarea lor, calcu­larea şi evidenţa zilelor muncă, constitue măsuri a căror aplicare asigură repartizarea veniturilor după cantitatea şi calitatea mun­cii fiecărui colectivist. Dacă o singură mă­sură din acestea nu este corect aplicată, se încalcă principiul socialist de retribuire. In multe gospodării colective — cum sunt de pildă gospodăriile agricole colective din Cuza-Vodă (satul Ceacul-Ialomiţa, Mădă­­raş-Bihor şi Pechea-Galati — toate măsu­rile menite să asigure dreapta împăr­ţire a veniturilor se aplică bine. De aceea membrii acestor gospodării participă ca entuziasm la muncă, iar gospodăriile se des­­voltă rapid, asigurându-Ie o viaţă îmbelşu­gată. In alte gospodării însă, există serioase lipsuri pe această linie. De exemplu la gos­podăria agricolă colectivă din comuna Căl­­dăreşti — regiunea Cluj — s’au aplicat me­canic recomandările de norme. Fireşte că la condiţiile specifice gospodăriei din Căldă­­reşti unele norme nu au corespuns întoc­mai. La plivit — de exemplu — au fost apli­cate exact normele din „normator“. Norma însă nu a corespuns condiţiilor locale. Pă­mântul gospodăriei era curat, seminţele au fost bine selecţionate, şi din cauza aceasta pe tarlaua de grâu erau foarte puţine bu­­rueni de plivit, putându-se îndeplini două şi chiar trei norme într-o zi fără un efort deosebit. Şi mai grav este faptul că în pli­nele gospodării nici nu se ţine măcar sea­mă de norme. Este cazul gospodăriei colec­tive din comuna Benic-Hunedoara. Aici munca este „apreciată“ după cum crede brigadierul, se socoteşte o zi-muncă pentru bărbaţii care vin într-o zi la lucru, 0,75 procente pentru femei, iar tinerilor li se so­cotesc zile muncă după vârstă, ceea ce con­stitue o nepermis de gravă încălcare a sta­­tutului-modei. Analizând gravitatea lipsurilor de acea­stă natură Hotărirea Comitetului Central al P. M. R. asupra muncii pe tărâmul construirii gospodăriilor agricole colec­tive și a întovărășirilor agricole arată că: „O asemenea situaţie are ca urma­re pe de o parte slăbirea disciplinei în muncă, iar pe de altă parte faptul că mem­brii gospodăriei colective nu sunt interesaţi de a face cât mai multe zile-muncă şi a desfăşura o muncă cât mai productivă, fa­­vorizăndu-se prin aceasta tendinţa elemen-­­ telor înapoiate, spre o repartizare egalita­ristă a veniturilor, indiferent de cantitatea şi calitatea muncii depuse*: •*­. •*» ★ Comitetele executive ale sfaturilor popu­lare şi consiliile de conducere ale gospodă­riilor agricole colective au datoria să pri­vească cu toată seriozitatea problema apli­cării normelor şi a evidenţei muncii în gos­podăriile colective. Aplicarea normelor, calcularea zilelor, muncă şi ţinerea evidenţei lor, depinde de felul în care sunt cunoscute acestea de că­tre membrii consiliilor de conducere şi de brigadieri, cât şi de fiecare colectivist în parte. De aceea este necesar să se organi­zeze studierea sistematică a normelor de tu­nncă şi a retribuirii muncii în gospodăria colectivă. Tehnicienii şi îndrumătorii din ca­drul secţiunilor agricole de pe lângă co­mitetele executive ale sfaturilor populare trebue să prelucreze normele cu consiliile de conducere, brigadierii, şefii de echipă, cu socotitorii şi magazionerii. La rândul lor consiliile de conducere au datoria să or­ganizeze prelucrarea normelor în cadrul brigăzilor şi pe gospodărie. Printr’o temeinică cunoaştere, aplicare şi evidenţă a normelor se va asigura dreapta împărţire a veniturilor în gospodăriile co­lective, se va asigură­ continua lor întărire şi desvoltare. FOILETON CA’NTRE VECINI Tovarăşul Iuliu Varga, preşedintele coo­perativei „Constructorul” din Cluj, str. Mo­lotov nr. 47, este un om foarte amabil. Pe fiecare solicitant îl primeşte binevoitor, cu zâmbetul pe buze. Lucrul acesta l-au cunoscut şi delegaţii celor două instituţii instalate în str. Molo­tov nr. 16. Primind aprobarea din partea întreprinderii de locuinţe şi localuri Cluj de a-şi instala două sobe de teracotă în noile lor localuri, delegaţii s’au adresat cu­ toată încrederea — pentru lucrările de montare a sobelor — tov. Varga. •— „Se face tovarăşi, cum să nu se facă? tocmai dvs. care ne sunteţi vecini? mergeţi vă rog peste drum la tov. Pavel Bugnar — şeful secţiei de sobărie şi lucrul va fi rezol­vat la iuţeală!” Plini de optimism, solicitanţii s’au în­­­dreptat în grabă la secţia indicată din str. Molotov nr. 26. Entuziasmul lor însă, a durat până în clipa când au luat contact cu tov. Bugnar, care le-a declarat rituos : — „Suntem extrem de aglomeraţi tova­răşi! Deşi toţi sobarii din oraş sunt în sec­ţia noastră, totuşi n’avem mână de lucru suficientă pentru a face faţă cererilor. Ve­niţi şi dvs. mai încolo, prin Decembrie, Ianuarie!“ Discuţia a mai continuat un timp, însă în „principiu”. Tov. Pavel Bugnar află astfel că este vorba de demontarea a­ două sobe de teracotă disponibile — respectiv idim străzile Traian nr. 26 şi David Fran­ci­sc nr. 42 — şi remontarea lor în loca­lurile respective din imobilul din str. Molo­tov, nr. 16, învecinat cu secţia de sobărie a cooperativei „Constructorul“. Aflând că unul din delegaţi are împuternicirea — in cazuri de forţă majoră — să achite costul lucrării în bani gh­iaţă, tov. Bugnar descre­­ţindu-şi ca prin farmec fruntea, i-a şoptit mieros : — „Păi vecine dragă, dacă aşa stă situa­ţia de ce nu lucrezi cu un particular? Ţi-o execută şi mai repede şi mai bine, decât noi. Plus de asta te costă şi pe jumătate, la noi trece de 6.000 lei, pe când un parti­cular îţi ia 3.000 şi chiar 2.500 lei“. Delegatul râmase stupefiat. Totuşi, păs­­trându-şi calmul, întrebă: — „Bine, bine tov. Bugnar! Dar de unde să luăm noi sobar particular? parcă spu­neaţi că toţi sobarii din oraş sunt înca­draţi în cooperativa „Constructorul”. — „Unde să-i găsiţi? Foarte simplu: chiar la noi! Dacă veniţi dimineaţa la ora 7, când sunt toţi lucrătorii aici, atunci vă înţelegeţi cu unul dintre ei şi se face treaba! Ştiţi, trebuie să mai trăiască şi el un pic, nu?“ In aceiaşi clipă îşi făcu apariţia în sec­ţie lucrătorul sobor Orbán. Acele ceasor­nicului arătau ora 10, ora când munca in cooperativă era în toi. Totuşi şeful secţiei sobărie, găsi cu cale să se adreseze tov. Orbán, cu cuvintele: ^ — „Frate Orbán aî noroc astăzi, de di-*' mineaţă! Mergi te rog cu „vecinul” în sin Traian 26! Vezi că e vorba de demontat­e­­ sobă şi-ţi mai iese şi dumitale ceva!” Odată tov. Orbán plecat pe uşă ca să e­­xecute lucrarea, tov. Bugnar apucă cu dis­preţ adresa celui de al doilea delegat şi o aruncă cât colo pe birou, murmurând prin­tre dinţi: — „Dumneata ţii morţiş să lucrezi cu cooperativa? Şi încă prin cont de virament? Atunci vino mai târziu, peste vreo lună ! Nu vezi că n’avem oameni?” — „Păi tov. Bugnar spuneai că suntem vecini...”, spuse cel de al doilea delegat. — „Vecini, vecini, dar vezi d-ta ce aglo­meraţie de lucru e la noi!“ Cazul dela cooperativa „Constructorul” nu este izolat. Un alt şef de secţie — tov. Ion Cordoş — dela o altă cooperativă clu­jeană, cooperativa „Instalator“, a propus aceleeaşi instituţii din str. Molotov 47, să-i execute instalaţia de lumină electrică cu ju­mătate de preţ decât la cooperativă, însă cu unele materiale tot de la... cooperativă. Faptele de mai sus demonstrează că în rândurile cooperativelor de producţie meş­teşugărească mai sunt încă elemente duş­mănoase care lucrează împotriva interese­lor şi luptei cooperaţiei. Desigur că Uniu­nile de Cooperative Meşteşugăreşti vor in­terveni şi vor reprima cu toată­­severitatea astfel de grave abateri de la regulamentul de funcţionare al cooperativelor. Elemente ca Bugnar şi Cordoş n’au ce căuta în rân­durile cooperaţiei meşteşugăreşti. M. SCRIPCA corespondentul „României Libere” pentru regiunea Cluj ROMANIA LIBERA Din regiunea Bârlad ■ In gospodăria agricolă de Stat „I. G. Frimu” satul Bârzeşti şi în gospodăria agricolă colectivă „Steaua Roşie“ din satul Valea-Hagii se dă o deosebită atenţie creşterii vitelor. Datorită bunei îngrijiri a vitelor gospodăria agricolă de Stat a ob­ţinut 44.000 litri de lapte în 9 luni, in loc de 36.000 cât este prevăzut pe an. In ultimul timp, colectiviştii de la „Steaua Roşie” şi-au cumpărat 250 de oi. Ei cer­cetează acum posibilităţile aplicării meto­delor de îmbunătăţirea rasei (David Schwartz, corespondent). ■ In raionul Huşi s’au înfiinţat în ultimul timp cinci puncte farmaceutice pe lângă cooperativele comunale. La aceste puncte farmaceutice sătenii se pot aproviziona cu medicamente de primă necesitate fără a mai fi nevoie să se de­plaseze la zeci de kilometri depărtare pen­tru a le procura. (Juju Schaffer, corespon­dent) . În Sfatul popular raional Vaslui acordă o atenţie deosebită, problemei ocrotirii mamei şi copilului. S’au creat în ultimul timp, peste planul secţiunii, două case de naşteri, în comu­nele Tanacu şi Laza. S’au înfiinţat în a­­celaş timp cinci staţionare unde se dă tra­tament pe timp de 2—4 zile copiilor bol­navi. In cinstea zilei de 3 Decembrie secţiu­nea a înfiinţat o nouă casă de naşteri în comuna Bogdana. (Ion Şuştreanu, cores­pondent). — • — Alţi muncitori distinşi cu înaltul titlu de stahanovist CARANSEBEŞ. — Zilele trecute a avut loc la „Oţelul Roşu“, decernarea titlurilor de stahanovist şi fruntaş în producţie. Primul din uzină căruia i s-a decernat titlul de stahanovist a fost comunistul Anton Korab, prim-topitor la cuptorul numărul IV al oţelăriei. Numai în luna octombrie, Anton Korab, aplicând metoda Matulineţ, a elaborat 6 şarje rapide depăşind regulat norma cu 25,9 la sută. In lunile Septem­brie şi Octombrie, el a realizat economii in valoare de 2.827.853 lei şi aplicând me­toda Cotlear a calificat 3 muncitori la lo­cul de producţie. Tot cu acest prilej, au fost confirmaţi stahanovişti Ştefan­ Tomaştek prim-topitor la cuptorul Nr. 3, Mihai Birău, încălzitor, Iosif Funtek, Petru Roi, laminator şi alţii. (Radu Romulus, corespondent). ★ GALAŢI. — Atelierele C. F. R. Galaţi se pot mândri acum cu doi stahanovişti şi 12 fruntaşi în producţie. Aceştia sunt larg popularizaţi prin panouri de onoare şi ga­zete de perete. Ei sunt un exemplu viu şi un îndemn pentru toţi muncitorii Ateliere­lor. In frunte se găseşte tinichigiul Ion Mo­­ruzi care de la 1 August dă produse în con­tul anului 1952, urmat de tâmplarul Gh. Curciuman care aplică cu succes metodele de muncă ale stahanoviştilor sovietici. (Ioan­­Plutaşu, corespondent). ★ BUCUREŞTI. — Atelierele Auto-Filaret au reuşit să-şi îndeplinească în bune con­­diţiuni sarcinile de plan. Unul dintre munci­torii care au contribuit la realizările amin­tite este şi inovatorul Nicu Ion. Cele 7 inovaţii ale sale aplicate cu suc­­■ces au adus întreprinderii noastre o econo­mie de 2.400.000 lei. Drept preţuire pentru felul cum îşi duce la îndeplinire sarcinile muncitorul Nicu Ion, care actualmente lucrează in contul a­­nului 1952, a primit, în cadrul unei adu­nări generale, înaltul titlu de stahanovist. (Ion Tulan, corespondent). ::'În — ® — Trefease îndeplinit’ pianu? da transport al lemnelor de jos în regiunea Prahova PLOEŞTI (dela subredacţia noastră). Aprovizionarea cu lemne a oamenilor muncii, a­ şcolilor şi a diferitelor institu­ţii din regiunea Prahova, se desfăşoară cu totul nesatisfăcător. Comitetul exe­cutiv al sfatului popular regional Pra­hova nu s’a preocupat suficient de această problemă, nu a urmărit modul in care sfa­turile populare raionale și comunale se achită de această importantă sarcină. Prin slaba mobilizare a atelajelor, planul de trans­port al lemnelor de foc nu a fost îndeplinit la termen. Comitetele executive ale sfaturilor popu­lare comunale din raionul Pucioasa, de pildă, nu au mobilizat toate atelajele nece­sare transportului lemnelor, deși în raion există 673 atelaje. Astfel comuna Bezdead are planificat pentru transportul materialu­lui lemnos 127 atelaje. Datorită faptului că acestea nu au fost mobilizate, sfătul popu­lar nu a reuşit să-şi îndeplinească planul. Tot atât de puţin interes in problema înde­plinirii planului de transport al lemnelor îl manifestă şi comitetele executive ale sfa­turilor populare din raioanele Târgovişte, Câmpina şi Teleajen. Acolo unde d­eputaţii, membrii comitete­lor executive ale sfaturilor populare, au dus o susţinută muncă de lămurire în rân­durile ţărănimii muncitoare, planul de trans­port a fost îndeplinit şi chiar depăşit, ca de pildă în comunele Şirna şi Negoeşti din raionul Ploeşti. Comitetele executive ale sfaturilor popu­lare din regiunea Prahova şi în special comitetul executiv al sfatului popular re­gional trebue să privească cu seriozitate problema, să ia măsuri urgente pentru li­chidarea rămânerii în urmă. —­­ — Peste 300.000 volume la căminele culturale din regiunea Arad ARAD, (De la corespondentul nostru). — La bibliotecile căminelor culturale din ora­şul şi regiunea Arad,­­numărul cărţilor lite­rare, ştiinţifice şi ideologice a crescut sim­ţitor în ultimul timp. In total. In întreaga regiune, căminele culturale posedă 311.736 volume, faţă de 65.000 câte existau în anul 1944. Cu sprijinul dat de către sfatul popular regional prin secţiunea sa de artă şi cul­tură, bibliotecile căminelor culturale se îm­bogăţesc cu noui volume pe zi ce trece. In raionul Lipova, de pildă, căminele cul­turale posedă 32.605 volume. Numai biblio­teca centrală a Palatului Cultural din orașul Arad are 160­ 000 de volume. 17 ani de la moartea lui Serghei Mironovici Kirov Cu 17 ani în urmă, la 1 Decembrie 1934, a căzut ucis de mâinile mârşavilor bandiţi troţchişti - buharinişti — agenţi ai imperia­lismului, — Serghei Mironovici Kirov — litant de frunte al Partidului Bolşevic şi al Statului sovietic, memorii al Biroului Politic şi ✓secretar al C.C. al P.C. C.) , al Uniunii Sovietice. Partidul lui Lenin­ Stalin, întregul popor sovietic, l-a cunoscut pe Kirov ca un înflăcărat tribun al revoluţiei. Fiu de muncitor din oraşul Urjuni, gu­bernia Viatsc (astăzi regiunea Kirov) S. M. Kirov a păşit din tinereţe pe calea luptei revoluţionare. La vârsta de 19 ani Kirov era un comunist plin de fermitate. El dispu­nea de o uriaşă energie revoluţionară şi era in stare să lămurească în mod simplu şi pe înţelesul maselor cele mai complexe pro­bleme. In anii primei revoluţii ruse, Kirov a desfăşurat o clocotitoare activitate revo­luţionară în Siberia devenind revoluţionar de profesie. întregul său drum de luptă — până la Revoluţia Socialistă din Oc­tombrie, — este legat de lupta eroică a Par­tidului Bolşevic pentru doborîrea autocraţiei ţariste, a puterii moşierilor şi capitalişti­lor. După victoria Marelui Octombrie, Kirov participă în mod activ la apărarea Repu­blicii Sovietice de duşmanii ei interni şi externi. El devine unul din cei mai mari educatori politici ai tinerei Armate Roşii. Serghei Mironovici Kirov a fost un apro­piat tovarăş de luptă al lui Lenin şi Stalin în crearea şi întărirea puterii so­vietice, în înfăptuirea politicii lenini şi­­staliniste în regiunea Caucazului de Nord şi a Transcaucaziei. In Caucazul de Nord Kirov a luptat plin de abnegaţie pentru stabilirea păcii între diferitele naţionalităţi, unind pe oamenii muncii­­sub steagul Sovietelor. Kirov a reuşit să creeze acolo un puternic front de luptă pentru puterea sovietică împotriva prin­ţilor, chiaburilor şi a altor reacţionari. Intre anii 1921—1925, îndeplinind funcţia de secretar al Comitetului Central al parti­dului comunist din Azerbaidjan, Kirov a întărit alianţa dintre muncitori şi ţăranii muncitori, a demascat fără cruţare şi a distrus pe troţchişti şi naţionaliştii bur­ghezi. De numele lui Kirov este legată desvol­­tarea industriei petrolifere din Bacu. A­­ceasta a însemnat o sarcină din cele mai grele. Pe atunci industria petroliferă din regiunea Racu dispunea de o tehnică în­vechită. In oraş lipseau produsele alimen­tare. Kirov venea zilnic la întreprinderile petrolifere, vizita locuinţele muncitorilor, îi îmbărbăta, căuta să cunoască cât mai bine oamenii şi strângea rândurile cadrelor vechi de petrolişti. Ca urmare a acestei munci şi în baza reconstrucţiei tehnice, industria petroliferă din Bacu s’a desvoltat cu suc­ces şi într’un ritm rapid, iar ţara sovie­tică a primit cantităţi din ce în ce mai mari de aur­ negru, atât de necesar indus­triei şi transportului. In perioada activi­tăţii sale la Bacu, S. M. Kirov conducător înţelept şi prieten plin de atenţie faţă de muncitorii din Bacu şi-a cucerit dragostea fierbinte a acestora, întreaga activitate a lui Kirov de la Bacu şi apoi de la Leningrad ca şi pretutindeni unde a lucrat era îndreptată spre munca cu masele. El dispunea de o capacitate extraor­dinară de a găsi calea spre gândurile şi do­rinţele oamenilor munţii, el avea minunatul dar de a însufleţi oamenii. Kirov era un orator talentat. Discursu­rile sale pline de înflăcărare, profunde în Ce priveşte conţinutul lor şi clare în pri­vinţa for­fei, impresionau pe ascultători şi se întipăreau pentru lung timp in minţile lor. S. M. Kirov a luptat cu devotament pen­tru linia leninist-stalinistă în politica Par­tidului Comunist. El făcea parte din acel nucleu al Partidului care după moartea lui Lenin, sub conducerea lui Stalin, a apărat marele steag leninist, strângând Partidul în jurul poruncilor lui Lenin şi care a îndru­mat poporul sovietic pe calea largă a con­strucţiei socialiste. Partidul şi poporul îl iubeau fierbinte pe Serghei Mironovici Kirov. El a fost tovarăş de luptă şi prieten sincer al lui I. V. Stalin. In 1924 tovarăşul Stalin i-a dăruit lui Kirov o lucrare a sa cu următoarea dedicaţie: „Prietenului şi dragului meu frate, din partea autorului, I. Stalin”. Din anul 1926 Serghei Mironovici Kirov, a condus organizaţia de partid din Lenin­grad. Sub conducerea lui Kirov organizaţia P. C. (b) din Leningrad s-a unit şi mai mult în jurul Comitetului Central al Parti­dului Comunist, în jurul conducătorului Partidului, al tovarăşului Stalin. Sub con­ducerea lui Kirov, Bolşevicii din Leningrad au distrus pe troţchişti, pe zinovievişti, pe buharinişti şi pe alţi trădători şi au dus lupta pentru transformarea oraşului lui Lenin într’un puternic centru al industriei socialiste. S. M. Kirov a dus o muncă uriaşă pen-’ tru transformarea tundrei din peninsula Colsc, pentru descoperirea uriaşelor zăcă­minte de apatită în tundra din Hibinsc, pen­tru construirea întreprinderilor industriale în apropiere de cercul polar. Rolul lui Kirov în descoperirea bogăţiilor Uniunii Sovietice este excepţional de mare. După ce a fost rezolvată problema ridi-­ cată de el în ce priveşte cultivarea grâu­lui la Nord,­ S. M. Kirov spunea că nu există un asemenea pământ, care în mâini pricepute, sub puterea sovietică, să nu poată fi pus în slujba bunei stări a omului ; întreaga activitate a lui Kirov a fost pătrunsă de credinţa în triumful ideilor comunismului. Marxist-leninist instruit multi­lateral şi profund, Kirov chema cu insisten­ţă cadrele la însuşirea creatoare a teoriei marxist-leniniste, la legarea învăţământului teoretic cu practica construcţiei socialiste, în­suşi Kirov dădea un exemplu în ce priveşte însuşirea creatoare şi aplicarea teoriei marxist-leniniste. Fiind preocupat tot timpul de cercul larg al problemelor practice, el lua în acelaş timp parte activă la prelucrați­a marilor probleme teoretice. Kirov biciuia fără milă stângismul, în­fumurarea şi autoliniştirea. El cerea oame­nilor să folosească critica şi autocritica — această armă experimentată a bolşevicu­lui. „Dacă tu vrei să fii un luptător co-­ munist adevărat, — spunea el — trebuie­ să te ridici cu toată înverşunarea bolşevică împotriva acelor neajunsuri care frânează construcţia noastră”. Dragostea lui Kirov faţă de cauza lui Lenin­ Stalin, nu cunoştea margini. Serghei Mironovici nutrea o profundă dragoste şi un devotament neţărmurit faţă de I. V. Stalin, conducătorul şi, învăţătorul celor ce muncesc. Kirov a fost în primele rânduri ale luptă­­torilor pentru unitatea partidului lui Lenin­ Stalin, unul din acei tovarăşi de luptă ai lui Stalin care a dus o luptă neîmpăcată împotriva duşmanilor. El a dus o propa­gandă neobosită a politicii externe paşnice a Uniunii Sovietice. Puterea sovietică, spu­nea S. M. Kirov, duce insistent o­­politică de pace şi­ aceasta dovedeşte voinţa po­porului sovietic de a păstra pacea şi con­­tribue la demascarea aţâţătorilor la noi războaie imperialiste. Viaţa lui Kirov a fost "curmată în pe­rioada înfloririi depline a fortelor sale creatoare. Poporul sovietic a zdrobit cu hotărîre pe bandiţii contra-revolutionari care­­ încercau să întoarcă înapoi roata is­toriei, să restabilească într’o ţară liberă ordinea capitalistă. Poporul sovietic s’a strâns şi mai mult în jurul Partidului, în jurul tovarăşului Stalin, şi-a întărit şi mai mult vigilenţa. Imaginea luminoasă a lui Serghei Miro­novici Kirov, neînfricat luptător şi inspirat tribun va trăi întotdeauna în amintirea poporului şi va însufleţi milioanele de luptă­tori pentru pace şi pentru fericirea celor ce muncesc. V. COROTEEV mi- RECENZIE „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară!“ Ho. 48 (ISO) La 30 Noembrie a. c. a apărut la Bucu­reşti numărul 48 (160) al ziarului „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară!”, organ al Biroului Informativ al Partidelor comuniste şi muncitoreşti. Articolul de fond al acestui număr, inti­tulat „Socialismul şi democraţia sunt de neînvins“, este consacrat celei de a 15-a a­­niversări de la adoptarea Constituţiei Stali­­niste a U.R.S.S. de către al VIII-lea Con­gres Extraordinar al Sovietelor,din U.R.S.S., aniversare care se serbează la 5 Decembrie. Ziarul scrie că Constituţia Stalinistă a cons­finţit măreţele transformări sociale şi eco­nomice, care au schimbat din temelie viaţa Ţării Sovietice, structura de clasă a societă­ţii sovietice, chipul popoarelor U.R.S.S. Arti­colul tratează simplu şi pe scurt despre vic­toria socialismului în U.R.S.S., despre eli­berarea oamenilor muncii din U.R.S.S. de sub robia capitalistă, despre victoria în U.R.S.S. a democraţiei socialiste consecven­te, desfăşurate până la capăt. Punând faţă in faţă constituţia Statului Sovietic şi constituţiile statelor burgheze, ziarul demască declaraţiile făţarnice ale gu­vernanţilor imperialişti cu privire la dreptu­rile şi libertăţile democratice, care, chipurile, există în ţările lor. Nicio constituţie bur­gheză, scrie ziarul, nu cunoaşte şi nu poate să cunoască nimic asemănător cu măreţele principii ale Constituţiei U.R.S.S., deoarece „democraţia” burgheză este o camuflare fă­ţarnică a dictaturii burgheziei, a puterii ne­limitate a bandiţilor imperialişti. Ziarul acordă multă atenţie luptei popoa­relor pentru pace. Comunicatul Comitetului Sovietic pentru apărarea păcii, apărut în a­­cest număr, arată că 117.669.320 cetăţeni so­vietici au semnat Apelul Consiliului Mondial al Păcii. Deasemeni, ziarul mai publică şi o dare de seamă asupra Celei de a treia conferinţe a partizanilor păcii din U.R.S.S. In materialele informative din Italia, Franţa, Mexic, publicate în ziar, sunt arătate acţiu­nile eficace ale masselor pentru apărarea­ păcii. Laurent Casanova, membru în Biroul Politic al Partidului Comunist Francez, de­mască în articolul „Socialiştii de dreapta — duşmani ai mişcării popoarelor pentru pace” chipul laş a! conducătorilor socialişti de­ dreapta care se ridică împotriva luptei pe care întregul popor o duce împotriva planu­­rilor aţâţătorilor la război imperialişti. Ziarul mai publică articolul lui András He­gedűs, tr­embru în Biroul Politic al Parti­dului celor ce muncesc din Ungaria, intitu­lat „Sarcinile întăririi organizatorico-econo­­mice a cooperativelor de producţie din Un­garia. In articolul „Ajutorul dat de Uniunea So­vietică Republicii Democrate Germane” Heinrich Rau, membru în Biroul Politic al C.C al Partidului Socialist Unit din Ger­mania, arată cum poporul sovietic, din prima zi a eliberării Germaniei de sub tirania hitle­rista, ajută poporului german să-şi refacă economia distrusă de război, să democrati­zeze Germania, să îmbunătăţească nivelul de trai al populaţiei Republicii Democrate Germane. Mario Montagnana, membru al C.C. al Partidului Comunist Italian, semnează în a­­cest număr un articol închinat luptei oame­nilor muncii italieni pentru ridicarea nive­lului de trai. Elena Kozlowska — membru al C. C. al Partidului Muncitoresc Unit Po­lonez — scrie despre organizarea, învăţă­mântului de partid. Ziarul mai publică „Note politice’’ de Jan Marek, o rubrică informativă „In Republica Populară Chineză”, precum şi diverse altei informaţii. -1

Next