România Liberă, februarie 1953 (Anul 11, nr. 2593-2616)
1953-02-01 / nr. 2593
Pag. 2-a ROMÂNIA LIBERĂ Toată atenţia recepţionării şi păstrării produselor colectate Recepţionarea, îngrijirea şi conservarea produselor colectate au o importanţă deosebită pentru economia noastră naţională. De felul în care se rezolvă această problemă depinde în mare măsură asigurarea aprovizionării oamenilor muncii cu produse de bună calitate, depinde ca industria noastră uşoară şi alimentară să aibă materii prime în cantităţi corespunzătoare şi conform cu prevederile STAS-urilor. Statul crează în fiecare an, pentru creşterea producţiei şi productivităţii în agricultură, un fond de seminţe selecţionate pe care îl pune la dispoziţia gospodăriilor agricole. De aceea, producţia anului viitor este determinată şi de felul în care se rezolvă acum problema recepţionării şi păstrării cerealelor. Recepţionarea şi conservarea produselor agricole colectate, a fost în multe locuri o preocupare de seamă a organelor însărcinate cu rezolvarea acestei probleme. In multe locuri, comitetele executive ale sfaturilor populare, aparatul împuterniciţilor C.S.C. şi aparatul de recepţionare, sprijinite de organele de partid, s’au achitat de această sarcină atât de importantă pentru economia naţională. Aparatul de recepţionare al C.S.C. din regiunile Galaţi şi Bucureşti şi din alte regiuni s’au preocupat de identificarea de noi spaţii de înmagazinare. Rezolvarea justă a acestei probleme a contribuit la înlăturarea multor greutăţi din domeniul compartimentării, conservării, etc. Trebue subliniat că la buna desfăşurare a acţiunii de recepţionare şi conservare a produselor colectate au contribuit în bună măsură comitetele executive ale sfaturilor populare. E cazul să dăm de exemplu sfatul popular al raionului Răcari care numai într'o singură zi a mobilizat 250 de ţărani muncitori pentru a ajuta la transportul produselor colectate către magaziile statului. La fel, sfatul popular din Negreşti- Vaslui şi altele. In campania de recepţionare şi conservare a produselor din anul 1952 s-au obţinut o serie de realizări frumoase, ceea ce dovedeşte că — învăţând din experienţa anilor trecuţi, aplicând în viaţă indicaţiile partidului nostru — aparatul de recepţionare şi-a îmbunătăţit munca. De exemplu, justa compartimentare a cerealelor a constituit o adevărată preocupare. Pe linia aceasta se pot da ca exemplu bazele de recepţie din Băneasa, Buziaş, Tarmac, etc. O atenţie deosebită s’a dat şi calităţii produselor. Tov. Dumitru Rus, şeful bazei de recepţie Lehliu, s’a îngrijit în mod permanent ca în magaziile statului să intre numai produse de bună calitate. întreţinerea produselor recepţionate în bune condiţiuni, astfel ca să poată fi păstrată calitatea lor, a constituit deasemenea o preocupare pentru organele de recepţionare. In multe locuri, ca de exemplu la baza de recepţie Gâlgău, unde şef al bazei este Jakab Zoltán, desinfectările s’au făcut din timp şi în bune condiţiuni. La Zimnicea, şeful bazei Mocanu Constantin şi-a întocmit un plan judicios de condiţionare, iar rezultatele în ceea ce priveşte buna întreţinere a cerealelor au fost dintre cele mai bune. O condiţie care determină în mare măsură rezolvarea cu succes a problemei recepţionării, îngrijirii şi conservării produselor colectate este pe de o parte colaborarea strânsă între organele C.R.R. şi aparatul împuternicitului regional C.S.C., iar pe de altă parte, colaborarea dintre aparatul de recepţionare şi comitetele executive ale sfaturilor populare. In regiunile în care a fost realizată această colaborare ca de pildă în Regiunea Autonomă Maghiară şi în regiunea Bucureşti, rezultatele au fost dintre cele mai bune. Vorbind despre sarcinile ce stau în faţa aparatului care deserveşte silozurile şi depozitele de cereale, tov. L. A. Trisviazski, expert sovietic în problema conservării cerealelor, arată în lucrarea sa „Conservarea boabelor de cereale şi de alte culturi“, că aparatul are sarcina „nu numai să păstreze, ci să şi amelioreze calitatea loturilor de produse primite, pentru a se organiza o conservare îndelungă. Trestian Vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole gată şi rentabilă şi să pregătească aceste produse pentru folosirea lor cu cele mai bune rezultate în economia naţională, (în diferite ramuri industriale, în agricultură, pentru alimentare, etc.)“. Trebue să recunoaştem că aceste probleme n’au constituit o preocupare peste tot. La o bună parte a bazelor de recepţie, analizele calitative la primirea cerealelor nu se fac conştiincios. In puţine locuri evidenţele calitative sunt păstrate la zi. Lucrul acesta nu este admisibil, cu atât mai mult cu cât duşmanii de clasă, chiaburii, folosesc foarte des sistemul de sabotare a colectărilor, prin predarea la bazele de recepţie, a unor produse infestate. E cazul să ne oprim şi asupra felului în care s’a vădit — sau nu — o preocupare în problema calităţii produselor. Trebue spus de la început că în această privinţă au persistat o serie de lipsuri. In multe locuri, planurile de condiţionare a cerealelor au fost întocmite din birou. Directorul C.R.R. Craiova, fostul director dela C.R.R. Oradea şi alţii, n’au dat importanţa cuvenită acestei probleme. In alte locuri n’a existat o preocupare pentru repararea utilajului necesar condiţionării. Astfel de lipsuri s’au manifestat la direcţiile C.R.R. din regiunile Arad şi Iaşi. In alte locuri, chiar dacă utilajul dela C.R.R. a fost reparat, el n’a fost folosit în mod just. La Satu Mare, de exemplu, nu s’a folosit lopata mecanică sub pretextul că nu s’a făcut „planul de lopătare“. Acelaş lucru s-a întâmplat la C.R.R. Hunedoara, la C.R.R. Craiova. O problemă însemnată este aceea a cheltuelilor neeconomicoase din domeniul colectărilor, problema luptei împotriva lipsei de spirit gospodăresc. Sunt multe de spus în privinţa aceasta. De pildă şeful bazei Râmnicu Sărat, Ion Lupoaie, a plătit în mod nejust în ultimele 3 luni, peste plata tarifară a operaţiunilor de încărcare 7000 lei. Cristea Dragomirescu şi Simion Steru, şefii bazelor de recepţionare de la Ploeşti şi Buzău, au considerat că notele de plată emise de cooperative nu mai trebue verificate şi au plătit astfel tarife duble, iar şeful bazei de recepţie Nucet, Niţoi Gheorghe, a plătit pentru mutatul a 35 vagoane cereale dintr’o magazie în alta, pe o distanţă de 25 m, 1620 ore lucru, în loc de 525 ore cât era norma. Un aspect grav al lipsurilor existente în această privinţă este faptul că zeci de mii de boabe de cereale se risipesc în jurul magaziilor unde trebue păstrate produsele colectate. De o condamnabilă neglijenţă a dat dovadă personalul bazelor de recepţie din Titan, Drăgăneşti-Olt, Zoiţa, etc. Ce dovedesc toate acestea ? Dovedesc că aparatul de recepţionare n’a învăţat încă să gospodărească bine, dovedesc că unele comitete executive ale sfaturilor populare nu s’au preocupat să urmărească felul cum se gospodăreşte fondul centralizat al produselor agricole, mulţumindu-se să lase această problemă numai pe seama C.R.R.-urilor. Pentru remedierea lipsurilor arătate mai sus e necesar să se ia măsuri eficace. Comitetele executive ale sfaturilor populare, împuternicitul C.S.C. și directorul C.R.R. trebue să ia măsuri urgente pentru ca transporturile de la bazele sezoniere la bazele de recepţie — magaziile statului — să fie terminate. Pentru aceasta trebue să fie asigurate atât atelajele necesare cât şi braţele de muncă. Deasemenea trebue asigurate din timp braţele de muncă necesare încărcărilor şi descărcărilor de vagoane. Trebue dată o atenţie deosebită stării sanitare a produselor. Organelor C.R.R. le revine ca sarcină să controleze periodic partidele de cereale prin sondare şi să le supună analizelor organoleptice şi fizice. Problema sanitară a produselor înmagazinate trebuie să fie o preocupare permanentă a aparatului C.R.R., a directorului C.R.R., care răspunde personal de starea sanitară a produselor. Pe de altă parte aparatul împuternicitului, prin tovarăşii de la Inspecţia de Stat a calităţii, trebue să controleze permanent felul cum se aplică măsurile recomandate, instrucţiunile date privind calitatea produselor. E bine să amintim că inspectorii de stat în problema calităţii nu pot fi folosiţi la alte munci, lucru care mai este practicat la unele C.S.C.-uri. Organele regionale C.S.C., cât şi inspectorii centrali, C.S.C., trebue să aibă în centrul preocupării lor şi controlul asupra condiţionării cerealelor. Justa păstrare a produselor colectate trebue să fie urmărită şi de către comitetele executive ale sfaturilor populare. In general, comitetele executive ale sfaturilor populare au datoria să îndrumeze şi să controleze munca organelor de recepţionare, dându-le un ajutor efectiv ori de câte ori au nevoie. Preşedinţilor comitetelor executive ale sfaturilor populare, împuterniciţilor C.S.C. şi directorilor C.R.R. le revine ca o sarcină de seamă să muncească în strânsă colaborare, să se întrunească periodic, pe baza unui plan bine stabilit, pentru a analiza problemele legate de păstrarea produselor agricole colectate. Această conlucrare trebue să se facă simţită cât mai urgent întrucât multe probleme din domeniul recepţionării, păstrării şi conservării produselor agricole, din fondul centralizat, aşteaptă imediată rezolvare. Astfel, trebuesă se ia măsuri ca livrările planificate să decurgă fără nicio piedică, sfaturile populare preocupându-se îndeaproape de mobilizarea mijloacelor de transport necesare şi a braţelor de muncă. Deasemenea trebue ajutată cu mijloace de transport şi braţe de muncă acţiunea de concentrare a produselor în vederea eliberării magaziilor pentru desinfectări şi a pregătirii lor pentru noua recoltă. Anul acesta desinfectarea magaziilor va trebui să fie mai temeinică, ştiind că această măsură preventivă influenţează în bine starea sanitară a cerealelor. Chiar de aceea, de acum va trebui să fie elaborat de C.R.R. un plan concret şi bine chibzuit în ce priveşte reparaţiile magaziilor şi desinfectarea lor. Acest plan ca şi problemele de pază, protecţia muncii din domeniul recepţionărilor, trebue să preocupe pe preşedintele sfatului popular şi împuternicitul C.S.C. In curând, ca şi în fiecare an, va începe acţiunea de inventariere, o operaţie grea şi de mare răspundere. Ea nu va putea fi dusă la bun sfârșit cu succes fără ca sfaturile populare și aparatul împuternicitului C.S.C. să se preocupe îndeaproape de aceste probleme. De problemele legate de păstrarea fondului centralizat, de modul de gospodărire și de îngrijire a produselor agricole ale statului, răspund comitetele executive ale sfaturilor populare cât şi împuterniciţii C.S.C. Şi munca lor pe această linie trebue să dovedească o preocupare temeinică, de zi cu zi. Deasemenea pentru lunile de iarnă a fost elaborat un plan de şcolarizare şi pentru aparatul organelor de recepţionare. Realizarea acestui plan care are ca obiectiv ridicarea nivelului profesional şi politic al aparatului de recepţionare trebue sprijinit şi urmărit. Realizarea planului de şcolarizare, însuşirea temeinică a materialului vor avea o înrâurire asupra muncii de recepţionare şi păstrare a fondului centralizat al statului de produse agricole, reuşind a lichida lipsurile care mai persistă în acest domeniu de activitate. In toate aceste probleme, comitetele executive, organele C.S.C. şi de recepţionare, cu sprijinul şi sub îndrumarea organelor de partid regionale şi raionale, au datoria să-şi îmbunătăţească munca, să folosească toate forţele pentru ca statul nostru, poporul nostru muncitor, harnic constructor al socialismului, să dispună de cât mai multe produse agricole de bună calitate. Aceasta va contribui la îmbunătăţirea aprovizionării celor ce muncesc, sprijinind eforturile oamenilor muncii pentru realizarea planului cincinal în patru ani. Despre lucrarea tovarășului Gh. Gheorghiu-Dej „întărirea continuă a regimului democrat-popular in Republica Populară Română” Recent, sub titlu! „întărirea continuă a regimului democrat-popular în Republica Populară Română“ a apărut în revista „Comunist" o nouă lucrare a tovarășului Gh. Gheorghiu- Dej. Ca şi celelalte lucrări ale conducătorului poporului nostru muncitor, articolul apărut în revista teoretică şi politică a Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice constitue o nouă şi strălucită aplicare creatoare în condiţiile ţării noastre a învăţăturii revoluţionare a marxism-leninismului, a experienţei primului stat al muncitorilor şi ţăranilor. Partea Introductivă a lucrării sale, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej o consacră recentelor şi importantelor evenimente din viaţa de stat a poporului nostru muncitor: votarea noii Constituţii a R.P.R. şi alegerea deputaţilor în Marea Adunare Naţională. Supunerea desbaterii publice a proiectului noii Constituţii a R.P.R. elaborat de Partidul Muncitoresc Român a însufleţit poporul nostru muncitor la un nou avânt politic şi nu muncă şi a demonstrat întregii lumi trăinicia regimului nostru democrat-popular, adâncul său democratism. Cele peste zece milioane de cetăţeni care au participat la discutarea proiectului de Constituţie, ca şi cele circa 19.000 de propuneri şi amendamente sunt o mărturie vie a faptului că regimul nostru de democraţie populară exprimă năzuinţele cele mai arzătoare şi mai fireşti ale imensei majorităţi a oamenilor din patria noastră, că el este legat trup şi suflet de masele largi ale celor ce muncesc, ale căror interese vitale le apără şi le promovează. Bilanţ al cuceririlor poporului nostru muncitor pe drumul construcţiei socialiste, noua Constituţie a Republicii Populare Române oglindeşte particularităţile economice şi politice ale actualei perioade istorice pe care o străbate ţara noastră, perioadă de trecere de la capitalism la socialism. Pornind de la învăţătura leninistă care ne arată că în revoluţie chestiunea fundamentală este aceea a puterii, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej vorbind despre cea mai măreaţă cucerire a oamenilor muncii din ţara noastră care stă la baza noii Constituţii, despre cucerirea puterii politice de către proletariat în strânsă alianţă cu ţărănimea muncitoare, subliniază faptul că: „Viaţa confirmă odată mai mult justeţea tezei marxist-leniniste că numai acolo unde puterea se află în mâinile oamenilor muncii pot exista drepturi şi libertăţi democratice adevărate". O puternică şi strălucită confirmare a drepturilor şi libertăţilor democratice de care se bucură covârşitoarea majoritate a poporului nostru a constituit-o alegerile de deputaţi pentru Marea Adunare Naţională. Campania electorală care a precedat alegerile a fost un minunat prilej pentru partidul nostru ca şi pentru celelalte organizaţii ale celor ce muncesc de a prezenta şi face cunoscute maselor, în chipul cel mai larg, realizările obţinute până acum şi măreţele perspective care ne stau în faţă de a întări şi strânge şi mai puternic legăturile dintre avantgarda clasei muncitoare şi poporul muncitor. In această campanie electorală masele largi au vădit cu prisosinţă interesul lor pentru problemele cele mai importante ale statului ca şi pentru cele obşteşti de importanţă locală. Multiplele şi diversele forme în care masele au participat la campania electorală au prilejuit desbaterea a numeroase probleme economice şi politice, au ajutat la scoaterea la suprafaţă cu curaj a lipsurilor şi greşelilor făptuite de organele locale, au arătat căile de învingere a greutăţilor inerente drumului spre socialism. Toate acestea au reliefat în mod deosebit creşterea conştiinţei politice a maselor, ataşamentul lor pentru regimul democrat-popular. Vorbind despre creşterea considerabilă şi continuă a numărului celor cu drept de vot în Republica noastră Populară, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej arată că în raport cu „alegerile" din vremea stăpânirii burgheziei şi a moşierimii şi chiar faţă de alegerile care au mai avut loc sub steagul democraţiei populare, ultimele alegeri au dovedit „în mod convingător adâncirea şi lărgirea democratismului orânduirii noastre de stat“. Votul masiv pe care alegătorii l-au dat Frontului Democraţiei Populare a demonstrat din plin încrederea de care se bucură în sânul maselor largi regimul democrat-popular şi politica de construire a socialismului şi apărare a păcii pe care o duce Partidul Muncitoresc Român. Semnificative au fost alegerile şi în ce priveşte întărirea unităţii de luptă a poporului nostru muncitor, sudarea frăţiei dintre masele muncitoare ale poporului român şi cele ale minorităţilor naţionale, ca rezultat al politicii statului nostru democratpopular în rezolvarea problemei naţionale. Tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej indică în lucrarea sa sarcina care stă acum în faţa partidului nostru. Ea constă în „A analiza în adâncime drumul parcurs de democraţia noastră populară, a studia condiţiile care au stat la baza succeselor dobândite, pentru a le consolida şi dezvolta mai departe“... Pentru îndeplinirea acestei sarcini un ajutor teoretic şi practic hotărîtor îl constitue geniala lucrare a tovarăşului Stalin „Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.“. Aplicând în mod creator învăţătura marxist-leninistă ridicată pe noi trepte de tovarăşul Stalin în recenta sa operă, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej înlesneşte poporului nostru muncitor să înţeleagă mai bine întregul proces al „naşterii, consolidării şi dezvoltării regimului democrat-popular“. Pentru a înţelege esenţa regimului de democraţie populară care este una din formele dictaturii proletariatului, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej arată că este necesar înainte de toate a porni de la învăţătura leninist-stalinistă care subliniază că în rezolvarea sarcinilor concrete ale luptei proletariatului este nevoie ca marxismul să fie aplicat în mod creator. Aceasta ne ajută să înţelegem pe deplin ce forţe au contribuit la creşterea regimului de democraţie populară şi deci şi a puterii democrat-populare din ţara noastră. Noile „brigăzi de şoc“ ale mişcării muncitoreşti şi revoluţionare mondiale sunt rod al condiţiilor create de Marea Revoluţie din Octombrie, a desvoltării şi consolidării Statului Sovietic, al victoriei repurtate de Ţara Sovietică în cel de al doilea război mondial, victorie care a dus la adâncirea crizei generale a capitalismului şi la schimbarea hotărîtoare a raportului de forţe pe plan mondial în favoarea socialismului. Reese de aci în mod clar — aşa cum arată tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej că „Naşterea democraţiei populare este deci indisolubil legată de existenţa Uniunii Sovietice, de măreţele ei victorii“. Faptul că oştile staliniste ale primei dictaturi proletare în lume au eliberat această parte a Europei a făcut posibilă spulberarea planurilor tâlhăreşti ale imperialiştilor americani şi englezi de a înlocui dominaţia hitlerista prin stăpânirea lor şi a creat condiţiile ca în aceste ţări popoarele să-şi poată lua soarta în propriile lor mâini. In ţara noastră Partidul Comunist — arată tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej — a folosit aceste condiţii favorabile, ridicând şi desvoltând pe noi trepte lupta revoluţionară a maselor. După eliberarea ţării noastre partidul a mobilizat masele la lupta pentru sdrobirea organizaţiilor legionaro-fasciste, la demascarea şi izolarea partidelor burghezo-moşiereşti şi a social-democraţiei de dreapta. Trecând în revistă etapele luptei pentru democraţia populară, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej arată că în prima etapă, aceea a revoluţiei agrare antifeudale, antiimperialiste, poporul nostru muncitor a sdrobit manevrele reacţiunii menite să ducă la o lovitură de stat bazată pe forţa armată şi îndreptată împotriva democraţiei populare şi a adus la putere un guvern democratic în care clasa muncitoare deţinea rolul conducător. Perioada care a urmat a fost aceia a ridicării maselor la lupta pentru îndeplinirea sarcinilor celei de a doua etape a revoluţiei democrat-populare. Lichidând cu ajutorul reformei monetare haosul economic şi financiar moştenit de la capitalişti şi întreţinut de elementele claselor exploatatoare care se mai aflau în guvern, influenţa şi prestigiul partidului nostru a crescut în mase. S’a schimbat în mod hotărîtor raportul de forţe în favoarea clasei muncitoare şi a aliaţilor ei şi a devenit posibilă alungarea monarhiei şi instaurarea dictaturii proletare. Proclamarea Republicii Populare Române a însemnat pentru poporul nostru trecerea la înfăptuirea sarcinilor revoluţiei socialiste. In câştigarea acestei bătălii un rol însemnat l-a avut sdrobirea social-democraţiei de dreapta şi făurirea — ca rezultat al acestei sdrobiri — a Partidului M Muncitoresc Român. Pentru partidul nostru ca şi pentru toate partidele comuniste şi muncitoreşti din ţările democraţiei populare, în această perioadă un ajutor imens l-a constituit indicaţia tovarăşului Stalin care arată că democraţia populară este o formă a dictaturii proletariatului şi că ea îndeplineşte cu succes funcţiile ei. Subliniind importanţa acestei învăţături, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej arată că „Noua experienţă istorică confirmă odată mai mult teza importantă că luarea în considerare a particularităţilor perioadei de trecere din fiecare ţară în parte este indisolubil legată de aplicarea principiilor generale, esenţiale ale construirii socialismului, obligatorii pentru toate ţările. Experienţa istorică de însemnătate mondială a marelui Partid Comunist al Uniunii Sovietice, partidul lui Lenin şi Stalin, luminează ca un far călăuzitor drumul tuturor partidelor comuniste şi muncitoreşti“. ★ Tovarăşul Stalin ne învaţă că în timp ce revoluţia burgheză se încheie deobicei prin cucerirea puterii, pentru revoluţia proletară cucerirea puterii este deabia începutul ei şi că deci puterea trebue folosită ca pârghie în opera de reconstruire a vechii economii şi de organizare a celei noi. Pornind de la această învăţătură stalinistă în faţa poporului nostru stătea sarcina transformării socialiste a economiei patriei noastre. Trebuia ca România „eminamente agricolă“, cum îi plăcea burgheziei s-o numească, să devină o ţară înzestrată cu o puternică industrie şi cu o agricultură mecanizată. Calea pentru îndeplinirea acestei măreţe sarcini partidul nostru a aflat-o în drumul glorios de luptă al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Tovarăşul Stalin în lucrarea sa „Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.“ arată, pe baza indicaţiilor lui Lenin, care este singurul drum posibil spre socialism al ţărilor care au o clasă de producători mici şi mijlocii. Tovarăşul Stalin arată că folosind condiţiile favorabile pentru a cuceri puterea, proletariatul trebue apoi să pornească la socializarea principalelor mijloace de producţie în industrie, să unească treptat pe producătorii mici şi mijlocii în cooperative de producţie, să desvolte industria şi să dea colhozurilor baza tehnică modernă a marii producţii. Tovarăşul Stalin arată totodată că pentru strângerea legăturilor economice între oraş şi sat este necesar un anumit timp menţinerea producţiei de mărfuri, ca fiind singura formă prin care ţăranul acceptă să ţină legătura cu oraşul. Aceasta cere însă desvoltarea maximală a comerţului de stat şi cooperatist colhoznic şi înlăturarea din circulaţia de mărfuri a tuturor elementelor capitaliste. Partidul nostru a urmat cu fidelitate această învăţătură. Bazându-se pe legea obiectivă economică a concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie, puterea populară a naţionalizat principalele mijloace de producţie în industrie şi a deschis astfel câmp liber industrializării ţării. Greutatea specifică a industriei în ansamblul economiei naţionale a devenit hotărîtoare în cei patru ani care au trecut de la naţionalizare. Pornind de la învăţătura stalinistă că industrializarea socialistă înseamnă în primul rând desvoltarea industriei grele şi în mod deosebit a producţiei mijloacelor de producţie, ţara noastră şi-a făurit în aceşti ani o industrie a construcţiilor de maşini care se desvoltă în chip furtunos. Ca rezultat al acestui lucru tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej arată că încă în 1952 o serie de fabrici şi uzine construite au fost înzestrate în întregime cu maşini şi utilaj produse în ţară. Ba mai mult chiar, într’o serie de domenii noi am ajuns să producem aproape în întregime necesarul pentru acoperirea nevoilor interne iar în ce priveşte utilajul petrolifer avem de pe acum disponibil de export. Desvoltarea cantitativă a industriei noastre socialiste este însoţită şi de un puternic salt calitativ. Acest lucru se vădește în reorganizarea socialistă a vechilor întreprinderi, prin utilarea lor cu tehnică modernă cât și prin crearea unor noi ramuri industriale, ca industria de tractoare, utilaj petrolifer, etc. La baza tuturor acestor succese un rol hotărîtor îl are colaborarea şi ajutorul frăţesc al ţărilor din lagărul democratic şi îndeosebi ajutorul multilateral al Uniunii Sovietice. Confirmând pe deplin cuvintele tovarăşului Stalin despre faptul că la baza colaborării dintre ţările lagărului democratic înainte de toate stă dorinţa sinceră de a se ajuta reciproc şi de a obţine un avânt economic general, poporul nostru — arată tovarăşul Gh Gheorghiu-Dej — primeşte din Uniunea Sovietică „nu numai maşini şi utilaj perfecţionat, ci şi documentaţie, proiecte pentru marile lucrări din ţara noastră, şi, ceea ce este deosebit de caracteristic relaţiilor socialiste de colaborare, ne bucurăm de ajutorul direct al tehnicienilor sovietici, tehnicieni de cea mai înaltă calificare". Dar ajutorul Uniunii Sovietice este plin şi de un bogat şi adânc conţinut politico-moral. Tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej arată că însuşirea în mod creator a experienţei sovietice sporeşte încrederea poporului nostru în forţele sale proprii, „sădeşte în conştiinţa muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor români o uriaşă încredere în capacităţile lor creatoare şi contribue la înflorirea culturii, artei şi ştiinţei in ţara noastră“. Victoriile pe care ţara noastră le-a dobândit în aceşti ani, în toate domeniile economiei naţionale, sunt încă o dovadă că în ciuda manevrelor capitaliste, a încercărilor imperialiste de a sugruma economia ţărilor păcii şi socialismului, noua piaţă modială antiimperialistă se întăreşte continuu. O sarcină importantă care stă acum în faţa poporului nostru este aceea a îndeplinirii planului cincinal în patru ani. Dar pentru atingerea acestui scop se cere înainte de toate ducerea unei lupte hotărîte în vederea lichidării lipsurilor şi greutăţilor existente încă în domeniul industriei. Scoţând la iveala lipsurile principale care mai există în acest domeniu al economiei noastre naţionale, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej arată că desfăşurând Se extinde reţeaua radioficării Acţiunea de culturalizare a maselor muncitoare se desfăşoară cu tot mai mult succes în patria noastră. Cu ajutorul bibliotecilor, cluburilor, colţurilor roşii, căminelor culturale, etc. lumina ştiinţei şi culturii pătrunde până în cele mai îndepărtate sate. Printre factorii cei mai activi de culturalizare se află şi radioul. Acţiunea de radioficare a oraşelor şi satelor noastre ia zi de zi o tot mai mare amploare. In săptămâna de la 12 la 19 ianuarie au început să funcţioneze 10 centre de radioficare în diferite comune ale ţării. In regiunea Stalin au fost radioficate satele Beclean, Orlat, Racoviţă, în regiunea Hunedoara, Teliuc, Sântandrei şi Batiz. Deasemeni au fost radioficate comunele Doiceşti din regiunea Ploeşti, Bumbeşti-Jiu din regiunea Craiova, Cehul Silvaniei din Baia Mare precum şi satul Buciumeni din regiunea Bucureşti. Tot în aceeaşi săptămână au mai fost montate peste 1.200 difuzoare noi în casele oamenilor muncii de la sate. Întrecere între Teatrele de Stat din Reşiţa şi Petroşani Dorind să contribue cât mai activ la răspândirea valorilor artei şi culturii noi în rândurile oamenilor muncii, colectivul Teatrului de Stat din Petroşani a chemat la întrecere colectivul Teatrului de Stat din Reşiţa. Unul din obiectivele principale ale acestei întreceri este ridicarea permanentă a nivelului artistic al spectacolelor. Un deosebit accent se va pune în această întrecere pe stimularea creaţiei dramatice locale. In această privinţă colectivele ambelor teatre vor acorda o atenţie deosebită creşterii de noi cadre de dramaturgi în cenaclurile literare, încheerii contractelor cu dramaturgii cât şi sprijinirii acestora în timpul procesului de creaţie. In chemarea la întrecere, Teatrul de Stat din Petroşani propune de asemenea ca ambele colective să considere ca o sarcină deosebit de importantă şi extinderea activităţii teatrului în localităţile în care nu s-au dat spectacole până acum. Colectivele ambelor teatre vor sprijini cluburile muncitoreşti şi echipele artistice de amatori încheind cât mai multe contracte de colaborare artisticăculturală. Chemarea a fost primită cu mult entuziasm de colectivul Teatrului de Stat din Reşiţa, care a propus la rândul său câteva obiective, cum ar fi de pildă: desvoltarea cercurilor de studii Stanislavsky şi a cercurilor profesionale, stimularea inovatorilor, folosirea pe scară din ce în ce mai largă a experienței teatrului sovietic, precum și organizarea a două schimburi de experiență între colectivele ambelor teatre. Pregătiri pentru pescuitul de primăvară GALAŢI (de la subredacţia noastră). Cu prilejul recentei consfătuiri pe ţară a pescarilor, muncitorii, fruntaşii în producţie, stahanoviştii, tehnicienii şi inginerii de la întreprinderea piscicolă „Delta“ din Tulcea şi-au luat angajamentul, în numele colectivelor lor de muncă, să-şi intensifice munca pentru obţinerea de noi succese în producţie. însufleţiţi de hotărîrile luate, delegaţii la consfătuire, întorşi la locurile lor de muncă, au discutat despre angajamentele luate şi despre sarcinile ce le revin în acest an, împreună cu brigăzile şi secţiile din care fac parte s-au angajat să-şi organizeze munca în vederea confecţionării sculelor de pescuit şi a reparării celor vechi. Datorită efortului depus de pescari şi cu sprijinul conducerii întreprinderii care s-a preocupat de procurarea materialului necesar s’a reuşit ca pe întreaga întreprindere să se repare până acum 36 de năvoade de baltă, peste 55.000 de vintire, peste 2.500 setei, 10 lăptaşi, etc. S’au construit din nou alte scule ca: setei de scrumbii, cârmace de sturioni, taliene de baltă, iar în ateliere sunt în lucru peste 100 de bărci noi. In acelaş timp a fost bine organizat, după metodele pescarilor sovietici, şi pescuitul de iarnă. In acest scop au fost reparate 40 de năvoade, aproape 8.000 de vintire. Deasemeni au fost confecţionate 30 de săniuţe. Cu multă însufleţire au lucrat pescarii muncitori din secţiile Periprava şi Chilia, care au reuşit până la 25 ianuarie să îndeplinească planul pe întreaga lună. Hambibot Februarie 195$ — Nr. 259$ ». Din activitatea Asigurărilor de Stat — ADAS Se împlineşte un an de când au fost înfiinţate în ţara noastră Asigurările de Stat, menite să vină în ajutorul ţărănimii — muncitoare şi al oamenilor muncii de la oraşe, pentru a-şi putea reface bunurile avariate sau distruse de întâmplări neprevăzute. In Decretul Nr. 38 din 1 Februarie 1952 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale se arată că : „pentru asigurarea bunurilor cetăţenilor împotriva pagubelor din cauze neprevăzute şi pentru unele asigurări de persoane, sunt obligatorii următoarele asigurări: a) asigurarea contra incendiilor a clădirilor proprietate particulară de la orașe , pentru valoarea lor reală; b) asigurarea bunurilor economice cu caracter agricol, aparţinând gospodăriilor individuale... . clădiri, contra incendiilor; vite, contra mortalității; mijloace de transport, contra distrugerii; semănături, contra grindinei şi incendiilor ; maşini agricole, contra incendiilor, precum şi alte bunuri contra riscurilor ce se vor determina prin Decizia Ministerului Finanţelor“. Decretul mai prevede asigurarea pentru cazurile de accidente, pierderi şi stricăciuni de bagaje şi mărfuri în timpul călătoriilor pe căi ferate, rutiere şi apă. Pentru realizarea asigurărilor care fac obiectul acestui decret, a fost înfiinţată Administraţia Asigurărilor de Stat — ADAS — care funcţionează sub îndrumarea şi controlul Ministerului Finanţelor. In cursul primului an de activitate Administraţia Asigurărilor de Stat a acordat ajutoare pentru pagube provocate de incendii, grindină, mortalitatea vitelor etc. la aproape 50.000 de ţărani muncitori. In felul acesta, ţăranii muncitori ale căror gospodării au fost lovite de calamităţi au primit în unele regiuni ajutorul statului prin despăgubirile acordate prin Asigurările de Stat, pentru bunurile intrate în categoria asigurărilor ADAS. Cele aproape 20 milioane lei plătite de Asigurările de Stat — ADAS — numai în ultimele luni ale anului 1952 ţăranilor muncitori care au avut bunuri avariate sau distruse de calamităţi, sunt o mărturie vie a sprijinului permanent pe care statul democrat popular îl dă şi pe această cale ţărănimii muncitoare, pentru a o feri de exploatarea chiaburilor. In această sumă, 7.500.000 lei reprezintă despăgubiri acordate unui număr de 28.776 ţărani muncitori ale căror semănături au fost bătute de grindină în vara anului trecut. Despăgubiri importante a plătit ADAS la peste 16.000 ţărani muncitori din întreaga ţară cărora le-au murit vite în cursul anului trecut, în urmabolilor sau accidentelor. O sumă de aproape 2.000.000 lei a fost plătită de ADAS unui număr de ţărani muncitori ale căror gospodării au fost avariate sau distruse de pe urma incendiilor. Astfel ţăranul muncitor Nicolae Vânătoru din satul Obedeni, raionul Vidra, regiunea Bucureşti a primit o despăgubire de 11.564 lei deşi plătise o primă anuală de asigurare de 164 lei. înfiinţarea Asigurărilor de Stat—ADAS— a fost întâmpinată cu ură turbată de chiaburi care au încercat şi încearcă să strecoare tot felul de minciuni despre rostul acestor asigurări, încercând să împiedice ţărănimea muncitoare de a beneficia de ajutorul statului în urma pierderilor suferite în urma calamităţilor. Ţăranii muncitori, îndeosebi cei care au primit despăgubiri, au demascat necruţător aceste svonuri chiabureşti, în munca sa, ADAS trebue să primească un sprijin de seamă din partea organelor locale ale puterii de stat, sfaturile populare. Cea mai mare parte a comitetelor executive ne-au acordat un sprijin preţios în această privinţă. Mai sunt însă unele comitete executive care încă subapreciază munca ADAS. Astfel, sfatul popular al comunei Clondiru, regiunea Ploeşti nu a dat niciun sprijin delegatului ADAS însărcinat cu stabilirea procentului de daune la culturi şi recolte. Unele sfaturi populare comunale din regiunile Cluj, Iaşi şi Suceava nu au trecut în listele celor dăunaţi de grindină pe toţi acei care suferiseră pagube, iar sfaturile populare ale comunei Alma, raionul Mediaş, regiunea Stalin şi comunei Frata, regiunea Cluj şi altele nu au contribuit la acţiunea de lămurire a ţărănimii muncitoare asupra scopului şi foloaselor Asigurărilor de Stat. In acelaş timp trebue să arătăm că pe lângă realizările obţinute în acţiunea de ajutorare a ţărănimii muncitoare în primul an de existenţă a ADAS am avut şi lipsuri în activitatea noastră. O lipsă importantă a noastră a fost aceea că nu am reuşit să plătim peste tot daunele la timp, instrucţiunile pentru plata daunelor fiind trimise de către direcţia generală ADAS către serviciile regionale abia la începutul lunii August 1952 — şi atunci cu unele neclarităţi — fapt care a provocat întârzieri în calcularea şi plata daunelor. In regiunea Piteşti, unele plăţi au fost întârziate ca urmare a faptului că şeful diviziei de daune a regiunii, arhitectul Dumitru Agemolu, a ţinut luni de zile dosarele asiguraţilor fără a le cerceta şi rezolva. Deasemeni unele din serviciile regionale ADAS ca Piteşti, Craiova, Hunedoara, Suceava şi Bucureşti nu au emis la timp certificatele de asigurare, ceea ce a făcut ca asiguraţii să nu cunoască primele ce le au de plată. O altă lipsă a direcţiei generale e faptul că nu a căutat să întărească popularizarea ideii de asigurare în prima fază a existenţei ADAS, în special în regiunile in care lipsa de propagandă a constituit o piedică în desfăşurarea muncii. Nici pentru asiguraţii de la oraşe, proprietari de clădiri, direcţiunea generală nu a luat la timp măsuri pentru ca ei să cunoască îndatoririle ce le revin din Decretul Nr. 38 privind unele asigurări şi înfiinţarea Administraţiei Asigurărilor de Stat. Deasemeni, direcţiunea generală a dat dovadă de lipsă de vigilenţă, lăsând ca în unele servicii regionale să se strecoare elemente duşmănoase, care au dus o activitate dăunătoare. Astfel, cum s'a întâmplat la serviciul regiunii Stalin, aceste elemente duşmănoase nu au respectat Hotărîrile Consi- ■ liului de Miniştri, nereducând primele de asigurare pentru membrii gospodăriilor colective, muncitori, salariaţi, meseriaşi cooperatori şi nici nu au majorat aceste prime chiaburilor şi comercianţilor. Tot lipsă de vigilenţă este atitudinea de gură-cască a organelor de control ale direcţiei generale, care au trecut cu vederea unele abateri grave, cum ar fi cea a inspectorului raional Mihai Duca care a întocmit acte fictive de daune pe numele unui asigurat, ridicând suma plătită de ADAS. Lichidând aceste lipsuri, Administraţia Asigurărilor de Stat va putea în viitor să-şi îmbunătăţească munca, corespunzând sarcinii date de partid şi guvern, venind cât mai mult şi cât mai prompt în ajutorul ţărănimii muncitoare şi al oamenilor muncii de la oraşe. Pentru aceasta, va trebui să ne însuşim tot mai mult din bogata experienţă sovietică şi în acest domeniu, ajutându-i pe salariaţii noştri din întreaga ţară să dobândească, prin cursurile profesionale care au început, principiile de bază ale Asigurărilor de Stat. Direcţia Generală ADAS a luat măsuri organizatorice pentru a plăti în timpul cel mai scurt daunele ivite, printr’o calculare mai simplificată și mai operativa a lor. Pentru aceasta ADAS are nevoe şi de spriji- ■ nul permanent al sfaturilor populare comunale, atât în ceea ce priveşte identificarea bunurilor agricole care intră în asigurări, cât şi anunţarea la timp şi cât mai exactă a daunelor produse. In acţiunea noastră va trebui să lămurim pe fiecare ţăran muncitor, pe fiecare asigurat, că dacă statul îi despăgubeşte bunurile vătămate sau distruse, aceasta nu înseamnă însă că trebue să-şi lase bunurile numai în grija Asigurărilor de Stat. ADAS nu plăteşte despăgubiri în cazurile în care bunurile sunt distruse din vina asiguraţilor, aşa cum a fost cazul asiguratului Ion Gabor din comuna Forau, regiunea Oradea a cărui casă a fost avariată de incendiu, deoarece s’a stabilit că incendiul a izbucnit dintr’o neglijenţă personală. Imbunătăţindu-şi neîncetat activitatea, Administraţia Asigurărilor de Stat va putea aduce o contribuţie tot mai însemnată la lupta pentru ridicarea continuă a nivelului de trai al poporului nostru muncitor, pentru înflorirea continuă a patriei noastre, Republica Populară Română. S. Svadron director general adjunct al Administraţiei Asigurărilor de Stat—ADAS