Romînia Liberă, februarie 1956 (Anul 14, nr. 3522-3545)

1956-02-02 / nr. 3522

Pag. 2-a A­ pariţia dramei psihologice în literatura noastră nouă este încă un semn al procesului as­cendent ce se desfăşoară pe tărîmul dramaturgiei. Din păcate prea puţine pînă acum, piesele scri­se în acest gen dispun de capaci­tatea de a-l introduce pe spectator în domeniul unor puternice trăiri ome­neşti, şi scot la iveală natura reală a dramelor complicate. „Familia Kovács" de Ana Novak înscrie o experienţă interesantă în genul dramei psiholo­gice, îndeosebi datorită faptului că autoarea stăpâneşte arta determinării sociale a eroilor printr-o înfăţişare multilaterală a sistemului concepţiilor de viaţă ce le sunt proprii Prin felul de trai, prin concepţii şi atitudini în faţa­­evenimentelor, fami­lia Kovács se autoizolează voit, în căutarea unei inexpugnabile armonii interioare Ritmul existenţei din casa doctorului Kovács se contrapune cu încăpăţînare neghioabă iureşului ame­ţitor din afară Anul 1941, an de asalt al fascismului împotriva valorilor ma­teriale şi morale ale Europei, pare că s-a oprit la uşa casei doctorului Ko­vacs Aici, unde s-ar putea aşeza, după părerea lui Petru, o carte de vi­zită cu textul „Dr. Nu ştiu, şi doamna“, liniştea aparentă ascunde însă viitoa­ ­­ rele furtuni. Docto­rul Kovács, după ce a fost scos din în­­văţămînt pentru că susţinuse un coleg român (acţiunea piesei se petrece în anii dictaturii hor­­tyste în partea de nord a Ardealului) priveşte cu seninătate inconştientă greutăţile materiale, preocupat să scrie o lucrare de istorie antică Mama, Margit, munceşte din răspu­teri, în tăcere, umilindu-se şi încovoin­du se pe zi ce trece pentru a câştiga banii necesari gospodăriei Lupta cu lipsurile cotidiene o apropie, ce e drept, mai mult de întîmplările petre­cute afară dar, faţă de ea însăşi, îşi justifică laşa izolare prin răspunderea pentru soarta lui Petru şi a Evei. Cei doi copii — Eva şi Petru — iremedia­bil opuşi ca temperament şi direcţii de viaţă, se simt deopotrivă atraşi cu forţa irezistibilă a tinereţii lor către acţiuni extraordinare în care să se autodescopere Eşecul educaţiei mic­­burgheze, a spiritului îngust de viaţă, neacordat cu mersul firesc al realită­ţii şi totodată al demagogiei liberale sub care se ascunde cel mai rapace egoism, se produce pe neaşteptate Ca o navă ruginită, condusă de marinari obişnuiţi să se avînte în larg doar pe vreme senină, familia Kovács trozneşte din toate încheieturile, prinsă brusc în viitoarea evenimentelor dramatice din preajma ei. Cu o fină argumentaţie psihologică, Ana Novak proiectează cauzele care duc la destrămarea „ar­moniei“ ideologice din familia Ko­vács. Ele se dovedesc, în concepţia realistă a autoarei, a fi rodul unei duble presiuni. Pe de altă parte sî­nt căutările soldate cu insuccese ale co­piilor ajunşi la vîrsta cînd doresc să se simtă răspunzători de ei înşişi Mai curînd Petru şi, după cîteva cău­tări chinuitoare, Eva îşi dau seama de falimentul concepţiei de viaţă pro­fesată de părinţi. Petru: ...De ce trăieşti pe lume, mamă ? Margit (încet) : Atîţia oameni trăiesc pe lume — de ce mă întrebi tocmai pe mine ? Petru : Ai născut doi copii. Tu trebuie să ştii ! Altfel, cum ai fi îndrăznit, cu ce drept ? Margit (tristă) : Cum îndrăzneşte musca să zboare ?... Cu ce drept ?... Mişcarea în cerc închis, neputinţa în faţa marilor probleme, decăderea lentă în mocirla supunerii oarbe caracteri­zează familia Kovács. Prin ea însăşi, familia Kovács nu se mai poate în­drepta, nu-şi poate realiza un crez. „E tare greu să fii doamna Kovács în familia Kovács“ — spune Margit re­flected la rolul pe care e silită să-l îndeplinească, într-o încercare zadar­nică de a mai aduna la aceeaşi masă pe membrii familiei Kovács. Acţionînd paralel, forţa brutală a evenimentelor minează pînă şi ulti­mele legături reciproce respectate de membrii familiei Kovács Petru, copi­lul tăcut şi studios de odinioară, este atras de frazeologia perfidă a fascis­mului şi pleacă pe front fără a cere măcar sfatul celorlalţi mai puţin pregătită pentru viaţă şi mai temă­toare de experienţe tragice, Eva îşi propune să realizeze „o căsătorie de interes“. Copleşiţi de evenimente, bă­­trînii se cufundă şi mai adînc în sin­gurătatea existenţei lor nefericite, acu­zîndu-se reciproc de rezultatele nefaste ale educaţiei dată copiilor. Atmosfera sumbră a dramei familiei Kovács nu depăşeşte limitele realului, ea se încadrează perfect ritmului şi spiritului acţiunii scenice. Infirmînd însă, în mod just, canoanele dramei clasice, Ana Novak i-a dat o rezol­vare nouă In piesă apar eroi nu mai puţin înconjuraţi de nevoi, dureri şi lipsuri. Dar oameni ca András, doam­na Béres sau chiar acel muncitor ca­re-i povesteşte Evei cînd a plîns el prima şi ultima oară în viaţă, sînt fă­cuţi din alt aluat sufletesc. Destinul, cu tragediile lui presupus inevitabile ce-şi exercită misiunea implacabilă a­supra familiei Kovács, devine neputin­cios în faţa voinţei acestora din urmă. El se dovedeşte a fi un mit, o creaţie a oamenilor neputincioşi, fri­coşi, laşi, individualişti, un paravan comod pentru existenţa lor liniştită Inepuizabila credinţă interioară a co­muniştilor Béres şi András se sprijină pe factorul timp iar nu pe destin Timpul verifică încet dar sigur temei­nicia speranţelor ce-i înflăcărează şi-i face să uite durerea de a fi trăit „în preistorie’! Această idee a realizat-o autoarea prin extinderea acţiunii pînă în momentul eliberării Stalingradu­lui. Suportul obiectiv pentru o ac­ţiune largă de atragere a conştiinţe­lor cinstite este folosit cu pricepere de autoare care o determină pe Margit să păşească pe calea demnă a luptei conştiente împotriva fascismului. Ală­turi de András. Eva învaţă la rîndul ei să descifreze sensul adevărat al existenţei omului liber, pe cînd Petru, incapabil să mai încerce o simţire omenească, sfîrşeşte prin a se sinucide în camera vecină celei în care tatăl său înnebunise de mai bine de un an întemeiată pe o cunoaştere artistică surprinzătoare am putea spune — ţi­nînd seama de recenta afirmare în dramaturgie a Anei Novak — a vieţii mediului mic-burghez, dispunînd de o elocventă capacitate de selecţie artis­tică şi concentrare a tipurilor, scrii­toarea a ocolit totuşi realizarea de­plină a conflictului în subiect. Drama familiei Kovács nu ar fi pierdut ni­mic din suflul ei tragic, ci dimpotri­vă, ar fi prilejuit o şi mai profundă cercetare a carac­terelor dacă perso­naje ca Béres şi András ar fi mai­ mult decît nişte musafiri grăbiţi ai sce­nei. Preocupată, probabil, să oglindeas­că toate etapele descompunerii familiei Kovács, Ana Novak a preferat să în­făţişeze spectatorului destinele ce se prăbuşesc (Petru, dr. Kovács) în de­favoarea urmăririi drumului greu, şi nu mai puţin dramatic, al lui Mar­git. Astfel, cu sau fără voia autoarei, filonului dramatic principal i-a fost substituit în ultima parte a piesei e­­coul său vag,­ printr-o abatere nefi­rească a subiectului de la direcţia iniţială, aparent respectată. Ampla dez­voltare a caracterelor, ajunse în cele din urmă, prin forţa lucrurilor, în faţa realităţii şi obligate să acţioneze con­form cu ceea ce gîndesc, lasă loc u­­nor lovituri de teatru în cascadă. (In­­tr-un singur tablou — care alcătuieşte actul IV — aflăm că dr. Kovács a înnebunit, Margit a fost arestată, iar Petru se sinucide). Nu se poate trage însă de aici concluzia că defi­cienţele dramei „Familia Kovács“ um­bresc problematica ei esenţială, contu­rurile clar zugrăvite ale mediului în care se petrece acţiunea sau calităţile indiscutabile ale scriitoarei în a mînui o replică bogată în conţinut filozofic, capabilă să dezvăluie ascunzişuri ne­cercetate ale sufletului omenesc. ★ In interpretarea actorilor de la Tea­trul Muncitoresc C.F.R., drama Anei Novak se bucură de o concepţie regi­zorală unitară, orientată îndeosebi către sublinierea procesului de descom­punere a familiei Kovács. In raport cu acest proces atent urmărit este relevată cu consecvenţă poziţia lui Margit şi elementele viitoarelor ei pre­faceri sufleteşti care o duc, în cele din urmă, la hotărîrea de a lupta ală­turi de comunişti. Jocul Margit An­ghelescu Gheorghiu şi-a aflat întrea­ga frumuseţe în dragostea nemărgini­tă pe care o poartă Margit copiilor ei. îngăduinţa, bunătatea şi totodată conştiinţa resemnării — povară su­portată fără nici o clipă de trădare a durerii interioare — au fost împlinite printr-un joc sobru, simplu, sincer Concentrat în direcţia înfăţişării sub­stratului nerealist al concepţiilor pe care le profesează dr. Kovács, Jules Cazaban ne-a dăruit totuşi prea puţin din tragedia pe care o trăieşte perso­najul. Capricioasă, naivă­ şi exaltată, Eva (Vasilica Tastaman) îşi cucereşte prezenţa în acţiune nu numai prin corectitudine exemplară în interpretare (intrări în scenă şi promptitudinea re­plicilor) dar şi prin agitaţia interioa­ră comunicată direct spectatorului, ca dovadă certă a căutărilor ei. Nu mai puţin sudat atmosferei din casa Ko­vács, Petru (Paul Ioachim) este în bună parte conceput pe direcţia re­plicii „Omul trebuie să creadă în ceva... Orice ar fi ! Important e să creadă“ în prima parte a spectacolului, dispunînd în final de o uimitoare ca­pacitate de a se transfigura Dur şi în liman, gol sufleteşte, prăbuşit în patima beţiei, Petru este cît se poa­t de bine motivat scenic pentru sfîrşitul ce-l aşteaptă. Nu îndeajuns de bine înzestraţi sufleteşte în raport cu eroii familiei Ko­vacs, doamna Béres (Ta­mara Buciucean­u) şi András (Costel Gheorghiu) sînt încă alături de acea fermitate dusă pînă la jertfă, dar plină de înflăcărare romantică şi adînc umană —proprie comuniştilor. András, realizat mai mult sub ra­portul timidităţii feciorelnice faţă de Eva, nu a găsit însă tonul potrivit cuvintelor minunate ce le rosteş­­teu despre viaţa cea nouă. Doamna Béres, cu ţinuta rigidă, îşi atrage des­tul de greu simpatia spectatorului, care ar dori să-i simtă prezenţa în acţiune chiar atunci cînd lipseşte de pe scenă. Meritele regiei, (Moni Ghelerter, ar­tist emerit al R.P.R.) care a depus o remarcabilă străduinţă în crearea at­mosferei scenice nu numai pentru a familiariza spectatorul cu eroii şi e­­poca în care-şi plămădesc concepţiile ci şi în scopul valorificării frumuseţii poetice a multor replici, ar fi, fără îndoială, demne de o analiză amănun­ţită, dacă spaţiul ne-ar permite. Prefe­răm, totuşi, să lăsăm publicului satis­facţia de a descoperi în spectacolul de la Giuleşti — pe care teatrul ni l-a oferit din păcate cu destulă zgîrcenie pînă acum — multe alte satisfacţii ar­tistice, rezultate din colaborarea încu­nunată cu succes a dramaturgului, in­terpreţilor şi regizorului. EUGEN ATANASIU FAMILIA KOVÁCS“ de Ana Novak CRONICA TEATRALĂ TEATRUL MUNCITORESC C. F­R. .O scenă din piesă Răspuns la întrebările cetăţenilor la legătură cu recensăminte! populaţiei De ce se face recensământul populaţiei ? Răspunzînd acestei întrebări trebuie întîi să reamintim tuturor cetăţenilor că ultimul recensământ s-a efectuat la 20 ianuarie 1948. Reiese deci că au trecut de atunci mai bine de opt ani. In acest răstimp în patria noastră s-au produs însemnate transformări revoluţionare, atît pe plan economic cît şi pe plan social-cultural. Dezvol­tarea industriei a atras după sine un număr însemnat din populaţia satelor către oraşe. Importante, transformări revoluţionare s-au produs şi în agri­cultură. Crearea şi dezvoltarea sectoru­lui socialist la sate a dus la schimbări în ceea ce priveşte structura şi viaţa ţărănimii muncitoare. Au contribuit de asemenea la schimbări importante în viaţa populaţiei ţării noastre, reforma învăţă­mîntului, crearea de şcoli şi numeroase instituţii culturale. Grija deosebită a statului nostru pentru ocrotirea sănătăţii oamenilor muncii a făcut să scadă mortalitatea generală şi infantilă. Măsurile luate de partid şi guvern au dus la ridicarea nivelului de trai material şi cultural al mase­lor muncitoare. Toate acestea au făcut ca structura populaţiei ţării să se schimbe; în pre­zent însă nu există la noi date exac­te asupra numărului popul­a­ţiei, pe sex, vîrstă, ocupaţii, etc., precum şi date asupra repartizării acesteia pe oraşe şi sate. Asemenea date exacte pot fi cunoscute numai în urma unui nou recensămînt. Cînd începe recensămîntul şi cite zile durează? Recensămîntul populaţiei va începe în întreaga ţară în ziua de 21 februa­rie. El va dura patru zile la ora­şe adică pînă la 24 februarie inclusiv şi şase zile la sate, adică pînă la 26 februarie inclusiv. Indiferent de ziua în care vor veni recensorii, cetăţenii au datoria să declare situaţia exis­tentă la ora zero (miezul nopţii) din noaptea de 20 spre 21 februarie 1956. Aceasta înseamnă că dacă într-o familie un copil s-a născut la ora 3 din noaptea de 20 spre 21 februarie, acesta nu va fi declarat la recensă­mînt deoarece nu exista printre mem­brii familiei la ora zero. In cazul însă cînd un membru al unei familii lip­sește de acasă în noaptea de 20 spre 21 februarie fiind plecat temporar în altă localitate, el trebuie declarat printre membrii familiei. Cum se face înregistrarea populaţiei ? înregistrarea populaţiei se va face într-un formular numit „fişa de re­­censămînt“ de către recensorii care se vor prezenta personal la domiciliul fiecărei familii începînd din ziua de 21 februarie 1956. Pentru a uşura însă munca recensorilor este bine ca toţi cetăţenii să cunoască dinainte între­bările ce se vor pune, pentru a se putea pregăti asupra răspunsurilor ne­cesare. întrebările principale în afară bineînţeles de nume şi pronume sînt în legătură cu vîrsta, naţionalitatea şi limba maternă, ştiinţa de carte, o­­cupaţia. Cum trebuie declarată vîrsta ? O rubrică importantă a fişei de re­censământ este aceea privind vîrsta cetăţenilor. La recensămînt vîrsta trebuie declarată numai în anii îm­pliniţi. Astfel, dacă la 21 februarie 1956, o persoană nu a împlinit încă 29 de ani va declara că are 28 de ani. Pentru un copil care la 21 februarie 1956 nu are încă un an împlinit, pă­rinţii lui sau cei care-l îngrijesc, vor declara numărul lunilor împlinite, fără numărul de zile care au trecut peste lunile împlinite. Pentru copiii care n-au împlinit încă o lună se va de­clara „sub o lună“. întrebările privind naţionalitatea şi limba maternă Regimul nostru democrat-popular asigură drepturi egale cu poporul ro­mân tuturor cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale. Ţinînd sea­ma de acest lucru, toţi cetăţenii pot de­clara liber naţionalitatea căreia îi a­­parţin. Naţionalitatea nu trebuie să se confunde cu limba maternă sau cu cetăţenia. Prin limba maternă se înţe­lege limba pe care o persoană o vor­beşte în cadrul familiei sale, indife­rent de naţionalitatea pe care o are. Ce trebuie declarat în legătură cu ştiinţa de carte? Fiecare cetăţean de la oraş sau sat va declara dacă ştie să scrie şi să citească, sau dacă ştie numai să citească, sau numai să scrie. In afară de aceasta, sunt necesare bineînţeles date în legătură cu pregătirea şcolară a fiecărui cetăţean. Trebuie declarată ultima şcoală pe care a absolvit-o, arătînd totodată şi felu­l şcolii. O şcoală se consideră absolvită cînd ce­tăţeanul respectiv a terminat ultima clasă sau ultimul an al şcolii. Aşa de pildă, cei care au absolvit clasa a V-a sau a VI-a elementară vor de­clara ca şcoală absolvită, şcoala ele­mentară ciclul I (4 clase). Cei care au absolvit clasele a VIII-a sau a IX-a vor declara că au absolvit şcoala de 7 ani. La fel vor declara şi cei care urmează şcoala în prezent. Cetăţenii care au întrerupt studiile­­au urmat numai unul sau doi ani de facultate), vor declara numai şcoala terminată. Cei care au absolvit două şcoli de a­­celaşi grad vor declara una din a­­ceste şcoli care i-a dat pregătirea cea mai apropiată de profesia pe care o exercită în prezent sau au avut-o în trecut. De ce se eliberează dovada de recensămînt ? Dovada de recensămînt se elibe­rează numai persoanelor care au peste 14 ani împliniţi. La recensămînt se înregistrează însă absolut toată popu­laţia, indiferent de vîrstă. Dovada de recensămînt se eliberează însă în sco­pul de a se înlătura înregistrarea de două ori a unor persoane, care în zi­lele cînd se face recensămîntul pleacă dintr-o localitate în alta. Aceasta în­seamnă că dacă un cetățean care a fost înregistrat la domiciliul său plea­că în altă localitate în perioada re­­censămîntului, el nu va mai fi înre­gistrat a doua oară, întrucît prezintă dovada de recensămînt. Recensămîntul populaţiei se face în interesul tuturor celor ce muncesc de la oraşe şi sate. Este de aceea o da­torie patriotică a fiecărui cetăţean de a sprijini această acţiune îndeosebi prin darea unor răspunsuri riguros exacte la toate întrebările puse de recensori Un nou film pentru copii , „Fetiţa mincinoasă“ Am făcut recent o scurtă vizită­­ la studioul „Bucureşti", pe şantie- 8 rul de creaţie a filmelor de ae-­­ sene animate. Trecind pe coridoa- g rele studioului vezi prinse pe 8 uşile camerelor un chip de carte ? , de vizită, cite o mică firmă : echipa g g „Fetiţa mincinoasă", echipa „Tor- 8 ' tul de ciocolată", echipa „Bîlciul § jj jucăriilor", echipa „Ciuboţelele o- g - garului" 8 Am intrat în încăperea unde se jj jj lucrează filmul „Fetiţa mincinoa- 8 " să‘‘, pe care-l regizează Ion Po- 8 pescu-Gopo, laureat al Premiului§ I de Stat, după un scenariu ce-i 8 8 aparţine. împreună cu operatorul 8 8 Aurel Samson, regizorul filmului jj jj pregăteşte filmarea pe platou a ul­­­ timelor imagini din filmul care va 8 aduce pe ecran povestea „Fetiţei § mincinoase" care, în călătoria ei­­ spre palatul lui Moş Gerilă, va 8 _ întîmpina tot felul de greutăţi da- jj § torită obiceiului de a nu spune a-­ devărul. 8 Să nu vă închipuiţi că „Fetiţa§ mincinoasă" va prinde viaţă pe g § peliculă, va începe să se „mişte" 8 ' de pe hîrtia de calc unde a fost jj desenată, aşa cum se întîmplă de g g obicei cu atîtea personaje din fii- 8 ‘ mele de desene animate. De data­­ aceasta, obiectivul aparatului de­­ filmat prinde imaginea unui inter- 8 8 preţ viu,­­imaginea unei fetiţe care 1­8 îşi joacă rolul ca un adevărat „ac-­ tor de cinemaInterpreta „Feti- 8 ţei mincinoase" e Violeta Mari-1 nescu, o fetiţă de 5 ani şi jumă- g­e­tate, care răspunde cu multă uşu- 8 8 rinţă şi talent intenţiilor regizoru-jj lui. Pe ecran, într-o caleaşcă trasă­­ă de trei cerbi, ea va întreprinde o 8 ' călătorie în lumea basmului, sprejj jj palatul lui Moş Gerilă. In călăto -­­­ria ei plină de peripeţii, prin văz- 8 duh, va fi însoţită de „Omul zăpadă". Acesta, la rîndu-i, e o­­ veche cunoştinţă a amatorilor noş- 8 tri de spectacole: actorul Nicolae­­ Gărdescu, care precum veţi vedea g jj se va dovedi a fi nu numai un" g bun actor de film, ci şi un om 8 miraculos care, de la dimensiuni-­­ g le­ i ce vă sînt cunoscute, se to- ~ 8 pește văzînd cu ochii și ajunge... 8 de numai 25 de cm. jj In lumea de basm în care călă- 8 torește eroina filmului există mul- jj 8 te și felurite personaje. Cîteva din g ele, de pildă cerbii, sínt reprezen- 8 tate prin desene animate, dar celejj mai multe sínt interpretate de ac- 8 ton (Puiu Călinescu, Tudorel Po-8 Pa, Ovid Teodorescu, Dan Deme-% 8 trescu, Al. Giovanni, G. Demetru şi de­ alţii). Şi aceşti actori vor apare'ţ. ec»©ooooooaooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooo- 8 în film altfel decît cum sînteţi o- 8 bişnuiţi să-i vedeţi pe scenele tea- I trelor. Cum ? Veţi putea vedea în jj ziua premierei. 8 Filmul artistic de metraj mediu 8 „Fetiţa mincinoasă", spre deosebi- 8 re de alte filme de desene ani- 8 mate, a pus în faţa realizatorilor 8 noi probleme. In el s-au folosit ma­­jj siv trucajele necesare pentru a­­ reda pe ecran ficţiunile basmului, jj caleaşca care zboară prin văzduh, * omul de zăpadă care ajunge la jj dimensiunile corespunzătoare pen- 8 tru a putea fi păstrat într-o căl­­jj dare cu gheaţă, „oraşul mincino- 3 şilor“ etc. jj Jocul actorilor combinat cu de­­g­­ene animate, trucajele folosite în­­ redarea personajelor şi a decoruri­­ji lor de basm, precum şi muzica­­ melodioasă scrisă de compozitorul 8 Nicolae Kirculescu, laureat al Pre- I mniului de Stat, fac din filmul „Fe- 8 tiţa mincinoasă" o minunată pa- 8 gină de basm, care va incinta deo- I potrivă pe spectatorii de orice­­ vîrstă. STEFANIA BARBU rjoooooooooooooooooooooocoooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooa ooooooocooooocooacooooooooooooooooooooooooooooaoocooocoooooooooooooooooűoooooooS Romînla liberă Gospodăria colectivă din Mozăceni poate deveni din nou o unitate fruntaşă Gospodăria colectivă „Nicolae Băl­­cescu“ din comuna Mozăceni, re­giunea Piteşti, a luat fiinţă în pri­măvara anului 1950. Cu toate greută­ţile începutului, a lipsei de experien­ţă, colectiviştii din Mozăceni au izbu­tit în primii doi ani , respectiv 1851 şi 1952, să-şi dezvolte şi să-şi întă­rească gospodăria lor colectivă, să-şi sporească veniturile personale. Ingrijindu-şi culturile după îndru­mările tehnicienilor, ei au reuşit să obţină în 1951 o producţie medie de 1.570 kg. grîu la hectar, 1.512 kg. orz la hectar. La porumb cu toate că în anul acela, recolta a suferit de pe ur­ma unor calamităţi, colectiviştii au recoltat peste 700 kg. boabe la hectar, în timp ce sectorul particular a strîns 300—400 kg. porumb la hectar. In 1952, lucrurile au mers şi mai bine. Veniturile fermelor zootehnice a­­bia înfiinţate (10 vaci, 20 scroafe, 172 oi, 500 păsări, 8 stupi) au creat o bază de dezvoltare din ce în ce mai mare, cîştiguri din ce în ce mai ridi­cate colectiviştilor. Cite 4 kg. de grîu au primit colectiviştii pentru o zi mun­că, 2 kg. porumb, 0 400 kg. floarea­­soarelui, în afară de lină, miere, brîn­­ză, zarzavaturi şi legume, furaje şi di­ferite alte produse. Membrii gospodăriei colective au hotărît să mărească numărul animale­lor de producţie şi în acest scop şi-au construit 5 grajduri, un saivan pentru 500 de oi, o maternitate de scroafe, un padoc, o magazie și un pătuf. O gospodărie colectivă în plină în­florire, cu mari perspective de dezvol­tare, ar fi spus — pe bună dreptate — oricine ar fi vizitat în 1951—1952 gospodăria colectivă din Mozăcerni. Cînd se bate pasul pe loc ar mai fi de spus multe despre bu­năstarea colectiviștilor, despre realiză­rile de atunci ale colectivei. Dar nu despre acest lucru vrem să vorbim a­­cum, ci despre faptul că în anii care au urmat, 1953—1954—1955, gospodă­ria n-a crescut pe măsura aşteptărilor. A bătut mai mult pasul pe loc, iar în unele sectoare a dat chiar înapoi. Ferma de păsări care număra în 1952 500 de păsări în prezent are doar 33 păsări. In loc de 20 de scroafe cît erau în 1952, acum sînt 19 scroafe. Nesa­tisfăcător este şi numărul oilor exis­tente în gospodărie şi producţia agri­colă obţinută în ultimii doi ani la hec­tar. Care este cauza rămînerii în urmă a gospodăriei colective din Mozăceni? Pămîntul este doar la fel de fertil ca şi în 1951. Atîta doar că în anii care au urmat el nu a mai primit aceeaşi îngrijire, posibilităţi pentru dezvolta­­rea fermelor zootehnice au existat; nu­mai că ele n-au fost folosite. Vom căuta să analizăm aici numai o parte din lipsurile care au frînat dezvoltarea gospodăriei. Trebuie subliniat din capul locului că aceste lipsuri își au izvorul mai a­­les în nerespectarea statutului modei. Iată de pildă cum și-a dus munca conducerea gospodăriei. Ea a per­mis ca în gospodărie să mai exis­te colectivişti care să aibă în fo­losinţă personală mai mult teren a­­rabil decit prevede articolul 5 al sta­tutului, pămînt pe care colectiviştii îl muncesc individual, lipsind de la co­lectiv. Lucrul acesta a făcut — şi a­­ceastă situaţie se menţine­a ca gos­podăria să fie lipsită tocmai în peri­oadele de vîrf ale diferitelor lucrări de un număr important de braţe de muncă. Asta a făcut să nu se aplice toate regulile agrotehnice pentru spo­rirea producţiei. In 1955 de pildă, floa­­rea-soarelui s-a prăşit doar de două ori, griul nu a fost plivit deloc; in mare parte, porumbul s-a prăşit tot de două ori. Nu este deci de mirare că în acest an s-au obţinut producţii foarte mici la hectar. Se ştie — şi conducerea gospodăriei colective din Mozăceni cunoaşte acest lucru — că brigada de producţie este forma de bază a organizării muncii în gospodăria colectivă; că brigă­zile trebuie să fie permanente, să ai­bă parcelele lor de pămînt, vitele şi uneltele lor de muncă; că de felul cum sînt organizate brigăzile în gospodăria colectivă depinde succesul realizării sarcinilor din planul de producţie. Cu toate acestea, cele cinci brigăzi ale gospodăriei colective din Mozăceni nu există decît în carnetele brigadierilor. Oamenii mai lucrează încă de-a val­­ma. In felul acesta nu s-a putut face nici un control al muncii, nu s-a pu­tut urmări îndeplinirea calitativă a lu­crărilor, n-au putut fi traşi la răs­un­­dere acei care munceau prost. Orga­nizarea proastă a brigăzilor a înv­ie­­dicat aplicarea justă a normelor. Ast­fel s-au creat o serie de nemulţumiri între oamenii harnici, conştiincioşi, care erau retribuiţi la fel cu acei care trăgeau chiulul. Felul nesatisfăcător cum s-a muncit în ultimii ani a influiențat în rău dezvoltarea gospodăriei, ducînd, tot­odată la scăderea veniturilor personale ale colectiviștilor. Dar dacă în lipsurile existente la gospodăria colectivă din Mozăceni se CX30000(0000000000000000000000000000000004rjj reflectă munca defectuoasă dusă de conducerea gospodăriei, nu mai puţin vinovaţi pentru situaţia de acum a a­­cestei unităţi sînt şi alţi factori. De vină e şi comitetul executiv al ra­ionului Costeşti; de vină sînt şi ingi­nerii şi tehnicienii agricoli cărora le revenea sarcina de a sprijini gospodă­ria. Deşi cunoştea lipsurile gospodări­ei colective cu privire la încălcările statutului, timp de patru ani comite­tul executiv raional nu a făcut nici o şedinţă de analiză temeinică a situa­ţiei existente în gospodărie. El s-a mulţumit doar să constate aceste lip­suri, fără a lua nici o măsură pentru ca situaţia să se îndrepte, pentru ca statutul să fie respectat. Ce este de făcut Gospodăria colectivă din Mozăceni numără în prezent 464 braţe de muncă şi 1.113 hectare pămînt agricol, din care 47 hectare păşune naturală. Realizările primilor ani ca şi creş­terea numărului de membri înscrişi în colectiv au dovedit că gospodăria co­lectivă din Mozăceni are posibilităţi de dezvoltare. Depinde însă de membrii ei ca aceste posibilităţi să fie puse in valoare. Lipsurile arătate provin , după cum s-a văzut — în principal din nerespec­tarea statutului modei. In dezvoltarea pe viitor a gospodăriei colective din Mozăceni va trebui deci să se ţină seama în primul rînd de acest lu­cru. Potrivit prevederilor statutare, va trebui să se reorganizeze munca pe brigăzi şi echipe, să se pună în ordine evidenţa lucrărilor gospodărie , să se aplice în mod just normele. Pe de altă parte, va trebui să se aplice cu continuitate regulile agrotehnice în lu­crarea pămîntului, pentru ca producţia agricolă să crească. Faţă de forţele de muncă, faţă de suprafaţa agricolă pe care o are, gos­podăria poate să crească, aşa cum pre­vede legea privitoare la măsurile pen­tru dezvoltarea creşterii animalelor în anii 1954—1956 în Republica Populară Romînă, cel puţin 60 de vaci, 30 de scroafe, 400 de oi. Ar putea să dez­volte apoi creşterea păsărilor care ne­cesită puţine investiţii şi dă venituri frumoase, să mărească grădina de zarzavat, care e acum doar de 3 ha, şi nu mai satisface necesităţile. Ar putea mări, de asemenea, livada cu pomi fructiferi, suprafaţa viei care este foarte productivă în această re­giune. Colectiviştii din Mozăceni sînt oameni harnici, stăruitori în muncă. Au dovedit-o cu prisosinţă în anii cînd gospodăria lor era cea mai bună gos­podărie colectivă din regiune. Ei au posibilitatea să schimbe situaţia de acum, să facă din nou din gospodăria lor o unitate socialistă de frunte. La rîndul lor, comitetul executiv al sfatului popular raional, inginerii şi tehnicienii secţiei agricole ca şi cei de la S.M.T. au datoria să sprijine concret şi operativ pe colectiviştii din Mozăceni, începînd cu întocmirea pla­nului de producţie­ al gospodăriei pe anul 1958. Analizarea serioasă, amă­nunţită a lipsurilor din gospodărie, studierea atentă a posibilităţilor exis­tente pentru mărirea producţiei la hec­tar, pentru dezvoltarea multilaterală a gospodăriei, va da posibilitatea întoc­mirii unui plan de producţie judicios, care să constituie un stimulent in munca tuturor colectiviştilor. De asemenea, pentru viitor, comite­tul executiv va trebui să urmărească mai îndeaproape activitatea gospod­ă­­riei, ajutînd pe colectivişti să-şi rezol­ve problemele cît mai corespunzător, să folosească din plin posibilităţile pe care le au. Numai aşa gospodăria colectivă din Mozăceni va ajunge ia­răşi o unitate socialistă fruntaşă. ANA CRISTEA O scenă din film, interpretată de actorul Nicolae Violeta Marinescu Gărdescu şi micuţa foi 2 februarie 1956 — nr. 8529 Fruntaş în producţie Strungarul fruntaş Constantin Klinci, de la secţia uzinaj cu şpan a uzinei „Ernst Thälmann“, lucrînd la strunjirea pistoanelor de motoare depăşeşte zilnic planul cu 280 la sută. ­ ...Peste două săptămîni... Episod birocratic în 3 scrisori, 2 convorbiri telefonice şi un epilog Septembrie 1955 LA REDACŢIE A SOSIT O SCRISOARE: Oraşul nostru, Botoşani, altă-­ dată un tirguşor uitat de lume, a devenit azi un loc in care pulsează­­ o viaţă nouă, clocotitoare, activă. Suntem un grup de cetăţeni care­ locuim pe strada Puşkin şi in im­­prejurimi, muncitori şi funcţionari la diferite întreprinderi şi in­stituţii din oraş situate la 5-6 km. depărtare Am cerut organe­­lor locale şi întreprinderii Comu­­nale Botoşani să se introducă­­ un autobuz pe acest traseu. La­­ cererea noastră s-au alăturat şi­­ numeroşi muncitori care locuiesc in­­ satul Tulbureni din apropierea o­­raşului. Ne adresăm dvs. şi vă ru­­­­găm să interveniţi pentru ca cere­rea noastră să fie rezolvată mai­­ repede, deoarece pînă in prezent­­ n-am primit decît promisiuni. (Urmează un număr de 30 sem­nături) ★ Redacţia către sfatul popular Bo­­­­toşani: — Aloi Tov, preşedinte Mihai'' Petruţ. Cetăţenii din str. Puşkin au­­ cerut înfiinţarea unui nou traseu de­­ autobuz. Ce posibilităţi aveţi ? — Cunoaştem problema. Avem­­ un autobuz in reparaţie. Imediat­ ce va fi gata il vom introduce pe­­ strada Puşkin. — Cînd credeţi că va fi gata? — Peste două săptămîni. Noiembrie 1955 ALTA SCRISOARE: — Revenim în problema care ne­­ frămintă şi a cărei rezolvare nu , se vede. Credem că vă daţi seama­­ că e vorba de autobuzul de pe­­ strada Puşkin. Au trecut de multe­­ ori cite două săptămîni de cinci , tov. Mihai Petruţ a făcut promi-­ siunea. Aşteptăm totuşi cu încre­dere şi cu multă nerăbdare înde­plinirea cererii noastre. (Acelaşi grup de semnături) ★ A doua convorbire telefonică : — Aloi Tov, preşedinte Petruţ. De ce nu s-a introdus autobuzul pe­­ str. Puşkin? — Strada e in reparaţie. Ime-­­ diat ce va fi gata, solicitanţii vor­­ fi satisfăcuţi.­­ — Cind se va termina reparaţia 'f străzii ? — Peste două săptămîni. Decembrie 1955 DIN NOU O SCRISOARE: Ţinem să ne exprimăm categoric­­ dezaprobarea noastră faţă de mo-­­ dul in care tov. Mihai Petruţ re­zolvă cererile cetăţenilor „Lucră­rile de reparare“ a străzii au con­stat în umplerea cu pietriş a vreo trei gropşoare. Altceva nu s-a mai­­ făcut. Traseul de autobuz tot nu­­ s-a înfiinţat... Considerăm această ■ atitudine, nu numai ca o totală­­ desconsiderare a nevoilor cetăţeni-­ lor, dar şi ca o încercare de sanc­ţionare a celor care critică şi re­vin cu insistenţă... EPILOG Este de altfel tot o convorbire­­ telefonică cu sfatul popular Boto­­­şani din care reiese că problema se­­ va rezolva... la primăvară. Cetăţenii din strada Puşkin ur- 1 mează să se informeze la Institutul­­ Meteorologic cind va sosi primă-­­ vara in acest an. Insă sfatul popu-1 Iar regional Suceava trebuie să­­ se intereseze de ce la sfatul popu-' Iar Botoşani se tărăgănează in­­ mod inadmisibil rezolvarea cereri- [ lor cetățenilor. Expoziţie de artă populară rominească în Belgia De curînd, la Muzeul de Artă Va­lonă din Liege a avut loc inaugura­rea unei expoziţii de artă populară rominească organizată de Asociaţia de Prietenie Belgo-Romînă cu concursul organelor municipale locale. Inaugurarea expoziţiei s-a bucurat de prezenţa unui mare număr de per­sonalităţi culturale şi politice din Lie­ge. Au participat de asemenea mem­brii unor misiuni diplomatice din Bel­gia, printre care ministrul plenipoten­ţiar al Franţei, consulul Italiei şi alţii. Ziarele din Liege, printre care „Derniere Heure“, „Gazette de Lie­ge“, „Le Soir“, „La Cité“, „­Le Mon­de du Travails“ au publicat informa­ţii în paginile lor despre inaugurarea acestei expoziţii făcînd totodată apre­cieri elogioase asupra artei noastre populare.

Next