Romînia Liberă, iulie 1957 (Anul 15, nr. 3960-3984)

1957-07-03 / nr. 3960

Pag. 2-a In­­apitolu­l comitetelor executive ale sfaturilor populare R­ecoltarea şi treierişul— IiillIlIilIlllllllllllIlllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllHIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIHIIllllllllllllllM lucrări de mare importanţă in lupta pentru obţinerea unei producţii bogate Fiecare perioadă de vîrf a munci­lor agricole şi în special perioada strîngerii recoltei, cere o activitate deosebită din partea factorilor răspun­zători de executarea — în timpul şi în condiţiile cerute — a lucrărilor res­pective. Sfaturile populare au create în a­­cest an condiţii mai bune de lucru, care le înlesnesc activitatea multilate­rală ce vor trebui s-o desfăşoare pen­tru strîngerea recoltelor în timpul cel mai scurt şi fără pierderi, pentru asi­gurarea fondului central de produse agricole al statului. Ca urmare a măsurilor luate pe baza hotărîri­­lor plenarei C.C. al P.M.R. din decembrie 1956 agricultura noastră a fost înzestrată cu maşini multe şi mai bune, cu cantităţi mai mari de îngră­şăminte şi cu seminţe de sol; sectorul socialist din agricultură s-a lărgit; în primăvara aceasta lucrările agricole s-au executat în condiţii mai bune ca în alţi ani, iar semănăturile de toamnă s-au dezvoltat bine. Toate aceste noi posibilităţi şi condiţii cer din partea sfaturilor popu­lare o preocupare activă şi permanen­tă pentru lucrările de strîngere a re­coltei. Planul de măsuri aprobat de C.C. al P.M.R. şi de Consiliul de Mi­niştri cu privire la pregătirea şi exe­cutarea recoltărilor de vară şi a însă­­mînţărilor de toamnă, a stabilit în a­­ceastă privinţă obiectivele pe care sfaturile populare le au de realizat în perioada muncilor de vară. Analizarea şi studierea cu grijă a acestor obiective, STABILIREA DE PE ACUM A MIJ­LOACELOR ŞI FORŢELOR DE MUNCA DISPONIBILE, ESTE PEN­TRU SFATURILE POPULARE­­ ŞI IN PRIMUL RIND PENTRU COMI­TETELE LOR EXECUTIVE — PRI­MA SARCINA CARE TREBUIE ÎN­DEPLINITA ÎNAINTE DE ÎNCE­PEREA STRÎNGERII RECOLTEI. Să se creeze condiţiile materiale necesare C­u ce trebuie început ? In primul rînd cu asigurarea funcţionării tuturor maşinilor şi uneltelor agricole care vor lucra în perioada recoltării. S-ar pă­rea că acest lucru priveşte direct nu­mai pe cei care efectiv folosesc ase­menea maşini : gospodăriile agricole de stat, staţiunile de maşini şi trac­toare, unităţile cooperatiste, producă­torii individuali. Dar atunci cind pen­tru punerea la punct a utilajului agri­col se întîmpină greutăţi fie în pro­curarea de materiale şi piese de schimb, fie în organizarea muncii, sau cind se neglijează pur şi simplu terminarea grabnică a reparaţiilor, comitetele exe­cutive ale sfaturilor populare sunt obli­gate să intervină fără întîrziere şi să ia cele mai potrivite măsuri. Eficacitatea lor depinde însă de fe­lul în care organele sfaturilor populare cunosc în fiecare moment situaţia exactă a tuturor acestor pregătiri — ca şi de EXISTENŢA UNEI CIT MAI STRÎN­­SE LEGATURI ÎNTRE SFATURILE POPULARE ŞI DIFERITELE DEPAR­TAMENTE ŞI MINISTERE care sunt obligate să-şi dea contribuţia prin tri­miterea de materiale, piese sau oameni de specialitate. Totodată e necesar să se acorde multă atenţie RECEPŢIONA­­RII REPARAŢIILOR EXECUTATE. Legată de utilizarea raţională a mij­loacelor de lucru mecanice, este şi o altă acţiune : aceea a repartizării la timp a mijloacelor de secerat şi treie­rat în cadrul fiecărei regiuni după ne­voile diferitelor unităţi. Ce pot face în această direcţie co­mitetele executive ale sfaturilor popu­lare ? Să întocmească în modul cel mai judicios planul de mişcare al a­­cestor mijloace. E nevoie deci să se cunoască precis suprafeţele ce vor tre­bui recoltate şi volumul producţiei după calculele evaluării , pentru ca pe baza acestor date să se poată sta­bili necesarul de maşini. Ceea ce tre­buie să se urmărească pentru a evita repetarea unor greşeli — este STABI­LIREA UNOR ITINERARI CIT MAI PRECISE ŞI MAI RENTABILE atît din punct de vedere al economiei de timp cit şi din punct d­e vedere al u­­zurii maşinilor. AMENAJAREA ARIILOR, TRANS­PORTUL BATOZELOR, ORGANIZA­REA CETEI,OR, SUNT O SERIE DE ACŢIUNI IN A CĂROR ORGANIZA­RE FIECARE COMITET EXECUTIV TREBUIE SA DEA DOVADĂ DE CONŞTIINCIOZITATE SI SA TINA SEAMA DE TOT CEEA CE EXPERI­ENTA ANILOR TRECUŢI A ARATAT CA ESTE NECESAR : terminarea la timp a pregătirilor, intervenţiile rapide pentru înlăturarea defecţiunilor în timpul treierişului, organizarea cetelor astfel ca batozele să lucreze fără între­rupere etc. Planul de măsuri cu privire la pre­gătirea şi executarea recoltărilor de vară şi a însăminţărilor de toamnă pre­vede printre altele ca treieratul tutu­ror culturilor să se termine cel mai tîr­­ziu pină la 30 august în regiunile de şes şi 30 septembrie în regiunile de deal. Respectarea acestor date — stabilite pe baza posibilităţilor existente — tre­buie să fie deci un punct de reper în activitatea sfaturilor populare. Aseme­nea indicaţii n-ar putea fi respectate dacă ne lingă asigurarea funcţionării tuturor mijloacelor de secerat şi treie­rat, sfaturile populare nu se vor ocu­pa în această perioadă şi de asigura­rea necesarului de braţe de muncă. Se ştie că mai ales în gospodăriile de stat, aceasta este o perioadă critică în care muncilor de seceriş şi treieriş li se adaugă lucrările de întreţinere a culturilor, dezmiriştitul, arăturile de vară etc. Or, pentru ca nici una din el© să nu fie neglijate e nevoie ca in fiecare unitate de acest fel să existe un mare număr de braţe de muncă. In recrutarea lor, in asigurarea condiţiilor corespunzătoare de viaţă şi muncă, co­mitetele executive ale sfaturilor popu­lare trebuie să acorde un sprijin sub­stanţial conducerilor gospodăriilor de stat. Tot o sarcină a sfaturilor populare este în aceste zile şi recrutarea bateza­­rilor şi fochiştilor, a coşarilor, a mînui­­torilor de secerători-legători şi com­­bainerilor. Pentru instruirea lor trebuie organizate cursuri de scurtă durată care să le asigure minimum de cunoş­tinţe necesare. PERIOADA RECOLTĂRII ŞI TRE­­IERIŞULUI ESTE LEGATA DE UNA DIN CELE MAI IMPORTANTE AC­ŢIUNI: ALCĂTUIREA FONDULUI CENTRAL AL STATULUI DE PRODUSE AGRICOLE. Spre deosebi­re de anii trecuţi cind cea mai mare parte a acestui fond se alcătuia din co­tele obligatorii, acum la baza constituirii lui stau relaţiile comerciale dintre stat şi producătorii agricoli. De aceea, în aceste zile atenţia comitetelor executive trebuie să se îndrepte în mod deosebit asupra creării acelor condiţii materiale menite să înlesnească primirea de către stat a produselor contractate, a semin­ţelor împrumutate, a uiumului, plata muncilor S.M.T., etc. Respectarea indicaţiilor agrotehnice Este îndeajuns de cunoscută tutu­ror celor ce muncesc în agricultură importanţa ce o are respectarea ce­rinţelor agrotehnice în orice lucrare agricolă şi deci şi în perioada recoltă­rilor. Neglijarea anumitor reguli poate aduce pierderi însemnate. Ce e de făcut pentru a se evita ast­fel de pierderi ? Să existe în primul rînd un control permanent al culturi­lor pentru a determina pentru fiecare unitate agricolă sau pentru fiecare co­mună momentul optim de recoltare. Desigur că executarea acestui control revine inginerilor sau tehnicienilor a­­gronomi. In gospodăriile agricole de stat, ca şi în gospodării colective şi întovără­şiri, există anul acesta posibilitatea ca un volum mai mare de lucrări să fie executate cu mijloace mecanice. Dar şi atunci cind se folosesc mij­loacele de recoltare mecanice, respec­tarea anumitor reguli agrotehnice pen­tru evitarea pierderilor nu poate fi neglijată mai ales anul acesta cînd, da­torită ploilor, în unele locuri cerealele sînt culcate sau îmbuliteliite. In aseme­nea condiţii folosirea ridicătoarelor care reduc pierderile ca şi urmărirea tăierii păioaselor cît mai de jos, sînt lucruri ce nu trebuie neglijate în nici o unitate. îndrumarea agronomilor, o îndrumare competentă, în care să se ţină seama de condiţiile diferenţiate de lucru în­­tîlnite pe teren, este deci deosebit de necesară. O asemenea îndrumare pot şi trebuie să ceară comitetele executive ale sfaturilor populare agronomilor de la comune şi de la secţiile agricole. Măsurile organizatorice nu trebuie neglijate Asigurarea condiţiilor materiale ne­cesare executării lucrărilor agricole de vară şi de toamnă ca şi respectarea indicaţiilor agrotehnice sunt două o­­biective principale, de a căror îndepli­nire depinde în primul rînd, reuşita acestor lucrări. Pe lingă acestea însă, sfaturile populare nu trebuie să uite măsurile organizatorice pe care le au de luat într-o campanie agricolă. Cind răspunzi de o campanie agri­colă de importanţa şi complexitatea celei de vară, realizarea sarcinilor nu poate fi urmărită numai de comitetele executive şi secţiile de specialitate. Trebuie mobilizate mult mai multe forţe. Sfaturile populare dispun de ase­menea forţe şi au datoria să le folo­sească. In primul rînd e vorba de de­putaţii care trăiesc la sate, oameni har­nici şi buni gospodari, care se bucură de prestigiu în rîndul ţăranilor munci­tori. Ei sint aceia care pot ajuta sfa­turile populare in mobilizarea oamenilor la muncă, în discutarea şi explicarea di­feritelor sarcini care trebuie îndeplini­te, cu comitetele de cetăţeni, în antre­narea acestora de a ieşi la secerat, a­­tunci cînd grînele au dat în pîrgă. Sfaturile populare au prilejul să dis­cute cu deputaţii şi să le arate ce sar­cini le revin în această perioadă cu pri­lejul sesiunilor care se vor ţine. ÎN FIECARE REGIUNE, SESIUNILE SFATURILOR POPULARE VOR TRE­BUI SA ÎNSCRIE LA PRIMUL PUNCT AL ORDINEI DE ZI DISCU­TAREA PLANULUI DE MASURI A­­PROBAT DE C.C. AL P.M.R. ŞI DE CONSILIUL DE MINIŞTRI CU PRI­VIRE LA PREGĂTIREA ŞI EXECU­TAREA RECOLTĂRILOR DE VARA ŞI A ÎNSAMÎNŢARILOR DE TOAM­NA. In lumina acestui plan de măsuri, în sesiuni vor trebui discutate condiţiile concrete din regiune, greutăţile care e­­xistă, măsurile ce trebuie luate şi sar­­cinile concrete pentru deputaţi. Organizarea Sesiunilor în această pe­rioadă este un foarte bun prilej de pre­gătire temeinică a strîngerii recoltei în fiecare regiune şi el trebuie folosit ca atare. Există şi alte măsuri organizatorice care se cer luate de pe acum pentru a înlesni desfăşurarea muncilor de vară. E vorba de folosirea celor mai bune forme de antrenare şi stimulare a ţă­ranilor muncitori la executarea lucrări­lor agricole : grafice de întreceri, staţii de radioficare, table de onoare pentru fruntaşi, programe artistice la ariile de treier, gazete de perete. Cu sprijinul unui plan concret de măsuri, cu mijloacele sporite de care dispun în acest an, comi­tetele executive ale sfaturilor popu­lare au posibilitatea să facă faţă­, înda­toririlor pe care le au, cu răspundere și operativitate. SFATURILE POPULARE SUNT CHEMATE SA DESFĂȘOARE O AC­TIVITATE LA ÎNĂLȚIMEA SARCI­NILOR GRELE PE CARE LE AU, SA CONDUCĂ CU COMPETENŢA ŞI RĂSPUNDERE O CAMPANIE AGRI­COLA CARE ÎNGLOBEAZĂ CEL MAI MARE VOLUM DE BRAŢE DE MUNCA ŞI MIJLOACE TEHNICE CE TREBUIE ORGANIZATE CU E­­XACTITATEA ŞI OPERATIVITATEA CU CARE E NECESAR SA FIE RES­PECTATE TERMENELE OPTIME DE RECOLTARE. LUCIA MANOLESCU ai ing. SONIA JWARDARIAN Ce meniuri se Sîntem In plin sezon de vară. Asta înseamnă, printre altele, domnia le­gumelor şi a zarzavaturilor. Totuşi a­­supra acestui adevăr se pare că exis­tă dubii din partea unora dintre sala­riaţii care iau masa la cantinele din Capitală. Şi aceasta datorită meniu­rilor ce li se servesc. Chibzuinţă şi bună gospodărire In momentul de faţă, aprovizionarea cantinelor cu legume şi zarzavaturi nu constituie o problemă. Acestea se găsesc in cantităţi suficiente şi la preţuri accesibile (cu excepţia trufan­dalelor, lucru firesc !). In plus, can­tinele pot cumpăra de la orice centru doresc, ceea ce facilitează mult a­­provizionarea lor. Această stare de fapt a avut efec­te pozitive acolo unde responsabilii cantinelor au fost preocupaţi de îm­bogăţirea meniurilor cu mincăruri de sezon. De pildă, cantina sfatului popu­lar al Capitalei serveşte zilnic salaria­ţilor legume noi, care oferă o gamă largă şi variată de bucate. De aceea pe liste figurează mincare de mazăre, varză cu carne, ostropel, tocană de cartofi etc. Iar in ziua de 21 iunie, cind am vizitat cantina, In magazie se aflau dovlecei, fasole verde şi altele. De asemenea, cantina ţesătoriei „13 Decembrie", care serveşte mai multe întreprinderi şi instituţii, prepară mincăruri specifice verii şi dovedeşte multă grijă in alcătuirea meniurilor. Marea majoritate a bucatelor sunt fă­cute cu legume proaspete. Mai mult decit atit. Cu chibzuinţă şi bună gos­podărire, la această cantină se ser­vesc meniuri la alegere. Cînd te conduci după „principii" La unele cantine insă, chiar atunci cind unele zarzavaturi depăşiseră de mult faza de trufandale (spanacul, ro­boda şi ceapa), totuşi au fost puţin fo­losite. Aceasta a determinat ca mîn­­cărurile de vară să fie introduse tîr­­ziu. Cantina Departamentului trans­porturilor navale şi aeriene de exem­plu, a luat „cunoştinţă" de apariţia legumelor foarte de curînd. Mai condamnabil e faptul că şi astăzi, la cantina „Ilie Pintilie" a gru­pului I al Trustului de Construcţii nr. 1 mîncărurile variază în jurul a 4 fe­luri de iarnă : borş, pilaf, iahnie de fasole şi ciorbă de fasole... albă. Timp de zece zile la rînd, muncito­rilor de pe şantier li s-a servit, in­variabil, borş. In compensaţie însă, au avut apoi din două în două zile... fasole boabe, gătită sub diverse for­me. Responsabilul cantinei, tov.­­ Lau­­renţiu Caragea, se conduce după prin­cipiul „Dacă nu-i... nu-i !“ In ziua de 24 iunie, cînd am vizitat can­tina, pe lista de bucate figura ca prim fel... ciorbă de fasole. In a­­celaşi timp însă în magazia can­tinei existau 200 de bucăţi de salată verde. Nu s-ar fi putut prepara din aceasta o ciorbă ? Duminică, în schimb, cantina rezol­vă problema „operativ“. Serveşte hra­nă rece pentru cele trei mese (dimi­neaţa, la prînz şi seara)­ dînd salaria­tului brînză sau marmeladă şi pîinea respectivă. Dacă omul ia doar mar­meladă, de pildă, i se dau 800 de grame. Cantitatea se integrează în limita sumei de 6 lei pe care o plăte­ște, dar cum rămîne cu cele 3.200 de calorii pe care cantina e obligată să le asigure abonatului său ? Iată lu­cruri care nu-1 preocupă pe tov. Ca­ragea. In legătură cu toate acestea, incon­­testabil că o vină are şi administra­ţia cantinelor a Trustului de Construc­ţii nr. 1. Repartizarea o face nechib­zuit, iar control... nu mai face de joc. Altfel, nu se explică de ce admite ca masa la această cantină să fie ser­vită în asemenea condiţiuni. S-ar putea şi mai bine Abonaţii cantinei fabricii de ulei „13 Decembrie“ şi ai morii ,,13 De­cembrie" sunt in general mulţumiţi de mîncarea ce li se serveşte. Buca­tele sunt preparate cu diverse legume. In plus, masa este bună deoarece cres­cătoria de porci a fabricii asigură şi carnea. In privinţa aceasta există to­tuşi un „punct negru": cînd lipseşte di­rectorul din fabrică, nu e carne la ma­să, pentru că... numai el dă aprobarea de tăiere a porcilor. Trebuie să conve­nim că aceasta este o sarcină cu care respectivul director se încarcă in mod inutil, de vreme ce există un comitet de cantină care trebuie să se ocupe tocmai de asemenea lucruri. Masa ar fi putut fi şi mai bună la această cantină dacă de pildă, printre altele s-ar fi luat mai de mult legătura cu gospodăria colectivă Vidra pentru li­vrarea de legume şi zarzavaturi şi pentru vară, nu numai pentru apro­vizionarea de iarnă. Şi nu e prea tîr­­ziu să se facă şi acum. Cu mai multă preocupare şi bună gospodărire pentru prepararea unor bucate mai gustoase, mai variate şi de sezon, cantinele ar putea satisface mai mult pe abonaţi. Este o datorie la care trebuie să ia aminte toţi cei ce au de spus un cuvint în această pro­blemă. Să ia aminte şi să procedeze in consecinţă. PIA RADULESCU servesc acum la cantine Român­ia liberă BUNE şi RELE Informaţii primite de la corespondentul nostru din regiunea Ploeşti ■ In scopul îmbunătăţirii condiţii­lor de viaţă ale sondorilor, inginerii I. Kan şi L. Nogebauer de la Insti­tutul de proiectări de schele din Plo­eşti au proiectat şi apoi s-a con­struit un grup social mobil pentru instalaţiile de foraj. Acest grup cu­prinde : un antreu, un spălător, o bucătărie, un dormitor şi o încăpere pentru şeful echipei. Totodată, gru­pul social este prevăzut cu instalaţii de încălzire, iluminat, canalizare şi apă. ■ In clădirea Palatului Culturi din oraşul Ploeşti s-a deschis in luna decembrie 1956 prima secţie a muzeului de ştiinţe naturale nou în­fiinţat. In prima jumătate a anu­lui curent, urma să se deschidă şi secţiile : ,,Geografia şi geologia re­giunii“, „Bogăţiile animale şi ve­getale ale regiunii“, precum şi ul­tima secţie „Omul, transformator al naturii“, lucru ce nu s-a făcut pînâ acum. Materialul muzeistic destinat noilor secţii există, dar stă în de­pozit şi nu poate fi pus la înde­­mîna vizitatorilor, pentru că se în­­tirzie repararea sălilor de muzeu, pentru că lipsesc o serie de mate­riale ca placaj, pînză, etc. pe care conducerea muzeului nu are cu ce şi de unde să şi le procure. Oare comitetul executiv al sfatu­lui popular regional nu are nimic de spus in această privinţă ? ■ In comunele Smeeni şi Cîndeşti — raionul Buzău, Piteşti — raionul Rm. Sărat, Brădeanu — raionul Po­goanele, Gura Ocniţei —raionul Tîr­­govişte, Valea Lungă-Cricov — ra­ionul Pucioasa, Gura Teghii — ra­ionul Cislău, Poseşti — raionul Te­­leajen şi Albeşti-Paleologu—raionul Cricov, au luat fiinţă zilele acestea cîte o bibliotecă sătească, înzestrată fiecare cu minimum 1000 volume di­ferite. Cadrele de bibliotecari pen­tru aceste biblioteci au fost pregă­tite în cadrul unor cursuri de spe­cializare, organizate de către biblio­teca regională. Pînă la sfîrşitul anului în regiu­nea Ploeşti se vor mai deschide bi­blioteci săteşti în încă alte 16 co­mune. ■ La fabrica „Vulturul“ din oraşul Comarnic se fac pregătirile necesare în vederea trecerii la fabricarea unor noi produse, printre care şi dopuri carbonice din materie primă indigenă. Astfel de dopuri, care pînă acum sunt aduse din import, se folosesc la turnarea anumitor oţeluri. ION POPOVICI ,Cine citeşte« foloseşte!" CRAIOVA (de la corespondentul nostru) Zilele acestea, ţăranii munci­tori din satele regiunii Craiova au vă­zut poposind la căminele culturale sau la răscrucile ultimar un autobuz pe ca­roseria căruia era scris „Cine citeşte, foloseşte!“ Nu mică le-a fost surpriza cînd, pătrpunzînd înăuntru, la invita­ţia agitatorului Mi­hai Budică, ţăranii au descoperit, iar rafturile din autobuz, mii şi mii de cărţi, care mai de care mai tmbijetoare. La un popas făcut în comuna Buru­u Mare din raionul Vînju Mare, colectiviştii au ţinut să ia pentru biblioteca colţului roşu un număr de 27 de cărţi, cea mai mare parte cu caracter agroteh­nic. Un alt popais făcut în comuna Stăncuţa din raionul Pleniţa a uşurat rafturile caravanei de alte 30 de vo­lume. In numai cîteva zile cutreierînd sa­tele din raioanele situate în nordul regiunii Craiova, caravana ,,Librăria Noastră" a difuzat­­ sate peste 500 diferite cărți. Fabrica de conserve lucrează din plin­ d­u­­ri !­e­rti Recolta de legume şi fructe a fost bogată in acest an. Drept urmare, magaziile fabricilor de conserve au început să se umple. Priviţi un aspect al depozitului de produse finite al fabricii de conserve Valea Roşie din raionul Olteniţa şi vă va fi suficient să vă daţi seama de vrednicia colectivului de aici. Dacă vreţi şi certe, vă putem comunica că la fabricarea conservelor de mazăre, de exemplu, planul valoric pe primul semestru a fost Îndeplinit încă de la 13 iunie. Lucru explicabil dacă ţinem seama că aprovizionarea fabricii se face numai din sectorul socialist, raionul Oltenița fiind în Întregime coo­­perativizat Foto­­­NI­CU VASILI A început experimentarea sistemului de salarizare îmbunătăţit şi în sectorul silvic (Urmare din pag. l­a) sport. Din lucrurile noi pe care le cuprinde sistemul de salarizare îmbu­nătăţit aş aminti aici de: lucrări exe­cutate în regie cu premii pentru ca­litate (întreţinerea culturilor în pe­piniere, scosul puieţilor, plantaţii în regiunile muntoase), premierea munci­torilor evidenţiaţi indiferent de rezul­tatele obţinute de întreprindere sau unitatea tutelară, etc. ÎNTREBARE: Ce trebuie făcut pen­tru a se asigura deplina reuşită a experimentării măsurilor de or­ganizare şi retribuire a muncii ? RĂSPUNS: înainte de a răspunde la această întrebare ţin să precizez un lucru: experimentarea sistemului de salarizare îmbunătăţit — şi care cuprinde doar 10 la sută din numă­rul muncitorilor silvici — va dura 3 luni de zile. In funcţie de rezultatele obţinute se va extinde experimentarea pînă la sfîrşitul anului şi în celelalte unităţi silvice. Tocmai de aceea se impune ca de la bun început experimen­tarea măsurilor de organizare şi re­tribuire a muncii să decurgă în mod corespunzător. Unele lipsuri care s-au manifestat în perioada consultării (e­­laborarea unor planuri tehnico-organi­­zatorice formale, slaba atragere a muncitorilor în discutarea elementelor sistemului de salarizare, insuficienta preocupare a unor comisii de coordo­nare etc.) trebuie să fie lichidate. Se va acorda o atenţie deosebită prelucrării regulamentului de salarizare, se va urmări zi de zi traducerea în viaţă a obiectivelor prevăzute în planurile teh­­nico-organizatorice elaborate, vor fi antrenaţi muncitorii pentru folosirea integrală a tuturor mijloacelor de producţie şi se va organiza o largă consultare în legătură cu sistemul de salarizare îmbunătăţit. Direcţiile sil­vice care nu au unităţi unde se ex­perimentează măsurile îmbunătăţite vor trimite delegaţi acolo unde acest lucru a început. Sîntem convinşi că aplicarea sistemului de salarizare îm­bunătăţit va duce la o mai bună gos­podărire a fondului forestier al pa­triei noastre, la o mai bună exploa­tare a acestuia, la ridicarea nivelu­lui de trai al muncitorilor din silvi­cultură. Din activitatea Institutului de Microbiologie şi Epidemiologie „Dr. I. Cantacuzino“ • Colectivul de cercetători condus de dr. Gh. Calalb, conf. dr. N. Poszyi şi dr. Elena Poenaru a pus la punct me­toda de preparare a unui vaccin aso­ciat împotriva difteriei, tetanosului şi tusei convulsive, care şi-a trecut proba eficacităţii. Avantajele noului vaccin constă în faptul că se fac un număr redus de ino­culări (3 în loc de 9) asigurînd totodată o protecţie eficace faţă de cele trei boli menţionate. • Colectivul secţiei de poliomielită, sub conducerea acad. C. Ionescu-Mi­­hăeşti, practică în mod curent izolarea şi identificarea tipului de virus poliomie­­litic sau de virusuri înrudite din pro­dusele patologice recoltate de la bolnavi din toată ţara. Aceasta a permis identi­ficarea tipurilor de virus întîlnite în ţară. Secţia de poliomielită » Institutului Dr. I. Cantacuzino este actualmente în curs de dezvoltare şi dotare pentru a putea trece la cercetările premergătoare în vederea stabilirii metodelor de pre­parare a vaccinului antipoliomielitic. • Secţia de zoonoze (boli comune o­­mului şi animalelor), sub îndrumarea acad D. Comblescu, a întreprins cerce­tări sistematice in legătură cu epide­­miologia leptospirozelor in R. P. R., în special pentru a stabili speciile de ani­male care pot constitui rezervorul de infecţie în această boală. Cunoaşterea caracteristicilor epidemiologice ale lep­­tospirozei va permite stabilirea unor măsuri raţionale de prevenire şi com­­batere a acestei boli in tara noastră. Miercuri 3 iulie 1957 — nr. 3960 DIN SĂLILE TRIBUNALELOR Pentru lipsă la gramaj Tribunalul popular al raionului I. Stalin a condamnat la şase luni­­­chisoare corecţională pe Taisa îs, ospătară la bufetul de stat „Gloria” din Calea Griviţei 181. La un contr făcut s-a constatat că inculpata a ser­vit unor clienţi trei porţii de brînză a 265 grame porţi» în loc de 300 gra­me cit este gramajul prevăzut. Condamnat pentru huliganism . După ce a băut o cantitate mare de alcool, Vasile Dan din Br­­la a cerut orchestrei din restauram „Dunărea“ să-i execute un cîntec pe ferat. Sub motiv că i s-a cîntat prea puţin, l-a lovit pe muzicantul Gheor­­ghe Chitic, iar pe şeful orchestrei Va­sile Staicu l-a azvîrlit de pe estradă. Trimis de organele miliţiei în faţa Tribunalului popular al oraşului Brăi­la, Dan Vasile a fost judecat şi con­damnat la un an închisoare. Sentinţa a rămas definitivă. Fost gestionar la cooperativa Doi din raionul Satu Mare, Szabó Ari şi-a însuşit mărfuri în valoare de ceva mii lei şi în plus vindea mărfuri cooperativei cu suprapreţ. Prins organele de control a fost deferit ju­tiţiei, iar tribunalul raional Satu Mj l-a condamnat la 2 ani şi 6 luni chisoare corecţională pentru derapa­re şi speculă ilicită. Recursul înaintat, a fost respins tribunalul regional Baia Mare şi sen­­inta a rămas definitivă Gestionar necinstit Tribunalul popular al raionului I. V. Stalin a judecat sub stare de arest pe Isac Goldstein, condamnîndu-l la 4 ani Închisoare corecţională şi la plata sumei de 12.500 lei despăgubiri civile către T.A.P.L. raionul I. V. Stalin. Inculpatul fost gestionar al bufetului din incinta spitalului I. C. Frimu și-a însușit prin manopere frauduloase suma de mai sus. ...Cînd e foarte cald Vara aceasta s-a întrecut cu firea. Căldura a început devreme şi razele soarelui izbesc neîncetat, fără milă, caldarîmul oraşului, transformîndu-l într-un al doile­a cuptor. Prins în­tre cele două focuri, cetăţeanul se apără şi el cum poate: chioşcurile cu aşa zisele răcoritoare sunt luate cu asalt, ştrandurile sunt pline de vizi­tatori şi se îmbracă cele mai uşoare haine pe care le pot făuri imagi­naţia şi mîinile croitorilor. Care este punctul de vedere al me­dicului, în această situaţie? Ce pri­­mejdii îl pasc pe omul supus aces­tor temperaturi ridicate şi cum se poate apără el de asemenea peri­cole? Corpul nostru posedă un mecanism foarte precis care menţine constantă temperatura sa. Un fel de termostat, — ca să-i spunem aşa, — extrem de sensibil! Cu toată cantitatea enormă de căldură ce ia naştere în urma unei munci grele, de pildă acest „aparat de termoreglare“, cum îl numesc me­­dicii, izbuteşte să menţină tempera­tura corpului în jurul celor 36 de grade şi 7 zecimi dinainte stabilite. Corpul nostru este ameninţat de supraîncălzire? Această stare ar fi extrem de periculoasă pentru Viaţă. Cum scădem temperatura corpului ! Mijlocul cel mai bun este sugerat de o lege a fizicii, care spune că prin eva­porarea unui lichid, se produce o scădere temperaturii. Asta poate dovedi oricine, dacă pune puţin alcool pe mînă şi-l lasă să se evaporeze , apa­re o senzaţie de „rece". Ei bine, lichidul pe care-1 foloseşte organismul nostru pentru a-şi scă­dea temperatura corpului este sudoa­rea — transpiraţia. Sudoarea este formată din apă care conţine dizol­vate foarte puţine săruri (mai mult sare, între 0,1—0,5%). Iată, deci, că transpiraţia care adeseori ne incomodează nu repre­zintă un rău, ci este un mijloc foar­te eficace de luptă al organismului împotriva căldurii. In locul cantită­ţii normale de sudoare, de­­/s pînă la 1 litru în 24 de ore, în perioada căldurilor mari se pot elimina 3—4 litri pe zi. Muncitorii ce lucrează la temperaturi înalte elimină chiar pînă la 10 litri de sudoare pe zi ! Fireşte, pentru a elimina aceste cantităţi mari de apă trebuie mai în­­tîi ca ele... să existe. Atunci cînd omul pierde apă, este natural şi ob­ligatoriu ca ea să fie înlocuită. Cea mai fiziologică, cea mai nor­mală băutură este tot apa. Apa for­mează cea mai mare parte din siro­puri şi din sucurile de fructe. Aces­tea conţin însă şi o oarecare can­titate de zahăr. Acesta este un a­­vantaj şi un dezavantaj, în acelaşi timp. Zahărul este nutritiv, dar, prin excelenţă el constituie şi un aliment care dezvoltă multă căldură, prin arderea sa de către organism. Şi sifonul poate fi utilizat — deşi întrebuinţarea sa exagerată poate să provoace unele tulburări ale stoma­cului. Să bem rece sau cald? Tempera­tura la care se găsesc lichidele nu are o importanţă prea mare. Calcu­lele arată că, de pildă, din 2400 de calorii pierdute de un om, 1900 se elimină prin piele (în mare parte aşa cum am arătat), vreo 460 prin plămîni şi numai vreo 30 prin încăl­zirea apei reci înghiţite. Prin ur­mare, băuturile reci... nu răcesc ne­apărat corpul, dar pot provoca în schimb, uneori, faringo-laringite (cu răguşeală, greutate la înghiţit, febră, etc). Cînd băuturile, chiar reci, conţin alcool, ele duc la un efect contrar. Orice băutură care conţine alcool — începînd cu berea — produce un mare număr de calorii şi dă deci o încălzire şi mai puternică. Aşa­dar, întorcindu-ne la lupta contra căldurii, — beţi apă curată sau apă minerală ! Dar mai este necesar încă ceva : să ajutăm evaporarea transpiraţiei. Straturile groase de haine ar împie­dica-o. De aceea, îmbrăcămintea tre­buie să fie subţire şi îndeosebi în cît mai puţine straturi. Purtarea hai­­nei peste cămaşă duce la pericolul supraîncălzirii organismului în aces­te perioade calde ale verii. Hainele uşoare favorizează pierderea căldurii şi în alt mod — prin curenţii de aer care pătrund pînă la piele şi an­trenează cu ei căldura „furată“. Culoarea îmbrăcăminţii are o de­osebită importanţă. Culorile închise — cenuşiu, negru, maron, albastru închis — absorb radiaţiile calorice. In schimb, culoarea albă le respin­ge. Este destul de trist faptul că „moda“ a eliminat, în mare parte, îndeosebi la bărbaţi, portul pălă­riilor albe. Capul este deosebit de sensibil faţă de radiaţiile directe ale soarelui, şi ar trebui apărat mai bine. In sfîrşit, băile şi duşurile reci, da­că nu au decît o acţiune trecătoare pentru înlăturarea căldurii, exercită în schimb un foarte bun efect asu­pra pielii, pe care o spală de pro­dusele transpiraţiei, curăţind porii şi făcînd posibilă o bună funcţionare a ei. Şi dacă, cu toate mijloacele puse în luptă, organismul a primit totuşi o can­titate prea mare de căldură, de care nu se poate dezbăra ? Această situaţie se întîlneşte mai ales atunci cînd sudoarea nu are posibilitatea să se evapore. De pil­dă, în locuri aglomerate, săli de spectacole, vehicole unde nu există un curent suficient de aer, locuri unde omul nu poate face mişcări mai ample. In aceste cazuri, umidi­tatea aerului creşte. O altă lege a fizicii (in acest domeniu, cunoaşterea legilor fizicii este indispensabilă!) a­­rată că, cu ctt creşte umiditatea ae­rului, cu atît evaporarea lichidelor se face mai incet. Intr-un spaţiu închis, fără curent suficient de aer, umidi­tatea aerului creşte — uneori atît de mult, încît împiedică pierderea de căldură a organismului. In asemenea cazuri poate apare şocul de căldură. Nu e necesar ca temperatura aerului înconjurător să fie mai mare de 25—30 de grade, — e destul ca, în acelaşi timp, atmos­fera să fie foarte umedă. Se iveşte atunci o durere de cap violentă, transpiraţie puternică, oboseală. Faţă e încinsă, respiraţiile dese. La un moment dat, omul îşi pierde cunoş­tinţa. In cazuri mai grave, apar vărsături şi temperatura corpului creşte. Ce trebuie să facem in asemenea ocazii? Bolnavul trebuie imediat scos din mediul în care se afla (ve­­hicol, sală aglomerată, etc) şi aşe­zat la umbră, într-un loc cît mai răcoros. Lumea nu trebuie să se îm­­bulzească în jurul său. I se scot hainele grele care-l jenau şi împie­dicau răcirea corpului. Bolnavul nu va sta culcat la orizontală. Ci cu capul ridicat, sprijinit. Pe frunte i se pun comprese reci, cu ghiaţă da­că se poate. Dacă bolnavul nu mai respiră, i se face respiraţie artificială şi în tot cazul se cheamă un medic care-i va face o injecţie întăritoare a inimii. Cîteva zile după apariţia şocului de căldură, bolnavii mai sunt încă obosiţi, apatici. Nu trebuie confundat şocul de căl­dură, despre care am vorbit pînă a­­cum, cu insolaţia. Şocul de căldură se iveşte în absenţa soarelui — în locuri supraîncălzite, aglomerate, etc. In schimb, Insolaţia se datoreşte ex­punerii directe a corpului nostru la acţiunea razelor solare foarte inten­se, cum se întîmplă la ștrand, la munca în aer liber, etc. Despre in­­solație vom vorbi săptămtna vii­toare. Dr. LEONID PETRESCU Îocooooocoooooooooooooooooocoocoooocooo»oooooooooocxooooocooooo«c«oooooo5oocooocoooooocooo<3ooocod3 8 .OOOOOOOOOCOOOCOO3000OOOOOOOOOOOOO OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO0000000000OOOGOOOOOOOOOOOO00030000*000001

Next