Romînia Liberă, octombrie 1959 (Anul 17, nr. 4655-4681)

1959-10-01 / nr. 4655

Pag. 2-a • în cei zece ani de putere populară, industria textilă a cunoscut o dezvoltare nemaivăzută. Astfel, astăzi ea este în stare să satisfacă necesităţile interne ale Chinei. • La sfârşitul acestui an, în R. P. Chineză se vor extrage 335 milioane tone cărbune, ceea ce înseamnă o creştere cu 55 milioane tone faţă de anul trecut. I m In 1949 în R. P. Chineză se I produceau abia 4,3 miliarde kWh de I energie electrică, iar în 1959 se vor I produce 39 miliarde kWh energie electrică, ceea ce înseamnă cu 41,7 j la suta mai muH decit in 1958 și de 9 ori decit în 1949. I • Din anul 1949 și pînă acum, în R. P. Chineză, suprafaţa terenurilor irigate a sporit de la 230.000.000 mu (1 mu egal 1/16 ha) la 1.000.000.000 mu. în prezent in China sînt irigate peste 60 la sută din terenurile arabile. în aceiași [ perioadă puterea hidrocentralelor a crescut de la 163.000 kW la 1.222.000 kW. • La vestita Universitate Ciaodun din Şanhai, in ultimii zece ani au terminat cursurile peste 9000 de specialişti, cifră care depăşeşte de 81,8 ori numărul total al studenţilor , care au absolvit această Universiytate înainte de eliberare. In cursul ultimilor doi ani in Sanhai s-au creat încă opt universități noi. mai 1 8 8 iBOWieS f capi Satul meu s-a schimbat In cei zece ani care s-au scurs, ţara noastră a înregistrat succese considerabile, s-a schimbat şi înfăţişarea satelor chinezeşti. In articolul de faţă voi vorbi despre schimbările care au survenit în aceşti zece ani în satul nostru care poartă numele Sigou. Satul Sigou se află în judeţul Prişan, provincia Şansi. El numără peste 280 de gospodării care prelucrează mai mult de 1600 de mp. Altădată satul Sigou, precum şi satele învecinate, nu erau decît o regiune săracă cu munţi pleşuvi, pe care nu creştea nici iarba şi nici copacii. In perioada ploilor, torentele de munte inundau ogoarele fertile. Viaţa ţăranilor era foarte grea. In anul 1937, Partidul Comunist şi armata a 8-a au venit pe meleagurile noastre. Sub conducerea lor, ţăranii au dus o luptă îndelungată împotriva imperialiştilor japonezi şi a reacţionarilor gomindanişti. Din lupta aceasta am ieşit biruitori. In 1949, după proclamarea Republicii Populare Chineze, oamenii din satul nostru au început reconstrucţia paşnică. Datorită eforturilor mari depuse în cei 10 ani, datorită muncii noastre, am reuşit să înregistrăm succese considerabile, înfăţişarea satului Sigou s-a schimbat. In ce priveşte producţia agricolă, trebuie să spunem că suprafeţele arabile s-au lărgit, s-a mărit recolta culturilor agricole. In 1958 recolta de cereale în medie de pe un mit era de 532 ţîzini, adică de două ori mai mult ca în 1949, cînd obţineam 220 ţîzini de pe un mu. Astăzi putem spune că satul nostru are şi surplus de cereale. Pe munţii pleşuvi de altădată, anul acesta au fost sădite păduri pe o suprafaţă de 10.000 de mii. Afară de aceasta au fost sădiţi peste 900.000 de diferiţi pomi fructiferi. Aceşti pomi fructiferi au şi început să dea roade. In domeniulcreşterii vitelor, datorită traducerii permanente în viaţă a metodelor de mărire a numărului capetelor de vite, numărul vitelor se măreşte an de an şi se obţin rase din ce în ce mai bune. Astăzi, în satul nostru avem 210 vite de muncă, ca de pildă: cai, tauri şi asini, şi 1.300 de oi. Pentru înmulţirea raselor superioare de vite, în satul nostru a fost înfiinţată o funică fermă. In afară de aceasta membrii comunei cresc acasă la ei păsări, porci şi iepuri de casă. După crearea comunei populare, industria şi ramurile ei auxiliare au căpătat în satul nostru o mare dezvoltare. Avem astăzi o carieră de ipsos, zăcămînt de fier, uzină pentru prelucrarea produselor cerealiere, o mică staţiune electrică şi alte întreprinderi industriale ca de pildă: fierărie, lăcătuşerie, atelier de croitorie, cuptoare pentru arderea cărămizilor şi o organizaţie de transport. O dezvoltare şi mai largă au căpătat-o ramurile auxiliare ale industriei. In afară de creşterea vitelor, membrii comunei cultivă plante medicinale şi împletesc paie pentru pălării. Datorită dezvoltării tuturor ramurilor de producţie cresc considerabil şi venit membrilor comunei. In cei zece ani care s-au scurs, în satul Sigou s-au înregistrat însemnate succese şi în ceea ce priveşte acţiunile de menţinere a apei din sol. Datorită acestui lucru au fost create condiţii favorabile pentru dezvoltarea agriculturii, a creşterii vitelor şi a pisciculturii. Alături de dezvoltarea producţiei şi de mărirea veniturilor, a crescut corespunzător şi nivelul de viaţă material şi cultural al ţăranilor. Sub acest raport este grăitoare capacitatea de cumpărare. Cooperativa din Sigou, în cursul întregului an 1949 a vîndut mărfuri în valoare de 9.700 yuani, în timp ce numai în prima jumătate a anului 1959 mărfurile vîndute de această cooperativă ating cifra de 30.100 yuani. înainte vreme, în sat existau două școli elementare, cu toate acestea două treimi din copiii de vîrstă şcolară nu aveau posibilitatea să înveţe. In prezent toţi copiii de vîrstă şcolară învaţă în cele patru şcoli deschise pentru ei. De asemenea, în sat 30 de elevi învaţă în şcolile medii. 80 la sută din membrii comunei au scăpat de analfabetism, ştiu să scrie şi să citească. Oamenii au compus chiar un cîntec care p vesteşte despre noua viaţă a satului igou. Cîntecul acesta spune printre altele: „In trecut, timp de o jumătate de an mîncam cereale şi timp de jumătate de an mîncam ierburi sălbatice. Iarna şi vara purtam aceleaşi haine zdrenţuite. Astăzi însă trăim în belşug şi în bogăţie“. Li Sunda fruntaş in agricultura Chinei tun La culesul boabelor de cafea In Insula Hainan. komânia liberă Uriaşa dezvoltare a economiei naţionale China este o ţară cu o istorie îndelungată, cu o populaţie imensă, cu un teritoriu vast şi cu resurse bogate. Totuşi, în decurs de peste 100 de ani pînă la crearea Republicii Populare Chineze, China s-a aflat sub jugul a trei mari puteri imperialiste, sub jugul feudalismului şi capitalismului birocratic, fiind o ţară semi colonială şi semi-feudală foarte înapoiată din punct de vedere economic şi cultural. în urma distrugerilor suferite în timpul războaielor îndelungate, economia naţională şi aşa foarte înapoiată în trecut, a ajuns intr-o situaţie şi mai gravă. Intr-o perioadă de circa 3 ani (1949- 1952) după crearea Republicii Populare Chineze. Partidul Comunist Chinez a însufleţit şi condus masele largi ale poporului la înfăptuirea refacerii economiei naţionale. Mai tîrziu, la oraşe au fost confiscate întreprinderile capitalismului birocratic și transformate în întreprinderi de stat socialiste ; de asemenea au fost înfăptuite reforme democratice în întreprinderile de stat, s-a efectuat reglementarea în întreprinderile industriale și comerciale particulare cu scopul de a îndruma treptat producţia şi conducerea întreprinderilor particulare pe făgaşul planului de stat. In sfirşit, s-a efectuat cu succes revoluţia agrară . 47 milioane hectare de pămînt care se aflau în trecut în mîinile moşierilor au fost împărţite la 300 milioane ţărani fără pămînt sau cu pămînt puţin. Ţăranii au fost eliberaţi de povara Li Cîuani membru in colegiul de redacţie al ziarului „Dagunbao" grea a arendei pămîntului care se ridica anual la 30 milioane tone cereale. Datorită măsurilor şi reformelor înfăptuite în această perioadă, economia a fost refăcută. in anul 1952, producţia globală la cele mai importante produse a atins sau a depăşit cel mai înalt nivel de pînă la eliberare. Din anul 1953, Republica Populară Chineză a început înfăptuirea primului plan cincinal de dezvoltare a economiei naţionale, încă în anul 1956, a fost îndeplinită în general sarcina prevăzută de primul cincinal cu privire la transformarea socialistă a agriculturii, industriei meşteşugăreşti şi comerţului particular. In acest timp, pe întregul teritoriu al Chiliei, cu excepţia raioanelor îndepărtate ale naţionalităţilor minoritare şi a Taiwanului, a fost lichidată în general proprietatea particulară asupra mijloacelor de producţie şi sistemul de exploatare. Spre sfîrşitul anului 1957, această sarcină a fost îndeplinită din toate punctele de vedere. In perioada primului cincinal, în întreaga ţară se aflau în construcţie peste 10.000 obiective, dintre care 921 obiective peste limită, 537 obiective au şi fost date complect sau parţial în exploatare. Cu alte cuvinte, în perioada primului cincinal, în medie tot la trei zile, a fost dată în exploatare o întreprindere mare industrială sau minieră. Ca rezultat al depăşirii cu succes a primului cincinal, producţia industrială şi agricolă a R. P. Chineze a luat o mare dezvoltare. S-au creat ramuri industriale noi şi creşte în fiecare zi nivelul tehnic al industriei, apar noi tipuri de produse industriale. O dată cu dezvoltarea rapidă a industriei şi agriculturii, succese mari au obţinut transportul, comerţul intern şi extern. Pe baza dezvoltării industriei şi agriculturii, veniturile poporului muncitor cresc,şi nivelul de viaţă material şi cultural se ridică neîncetat. In primul cincinal, s-a pus capăt definitiv şomajului. Salariile şi asigurarea materială a muncitorilor şi funcţionarilor au crescut. In aceeaşi perioadă, statul a cheltuit în total 10,3 miliarde yuani pentru asigurări sociale, pentru tratamente şi medicamente. Statul a repartizat şi a construit 94,54 milioane metri pătraţi suprafaţă de locuit pentru muncitori şi funcţionari. Pe baza îndeplinirii cu succes a primului cincinal, Republica Populară Chineză a început din anul 1958 înfăptuirea celui de-al doilea plan cincinal. Sub conducerea Partidului Comunist Chinez şi a tovarăşului Mao Tze-dun, în anul 1958 s-a produs un salt mare fără precedent în producţia industrială şi agricolă. Marele salt al economiei naţionale din toamna şi iarna anului 1958 nu poate fi despărţit de crearea comunelor populare în satele mari. Pe baza marelui salt din 1958, în primul semestru al anului 1959, R. P. Chineză a obţinut noi victorii în continuarea saltului în economia naţională. În industrie, producţia globală a primului semestru al anului curent a sporit cu 65 la sută în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Producţia de fontă elaborată prin metode moderne, producţia de cărbune şi maşini-unelte de aşchiere a metalelor a sporit în acest semestru cu peste două ori în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut. In producţia agricolă, deşi într-o anumită măsură s-au redus suprafeţele însămînţate cu cereale de vară şi cu toate calamităţile naturale din primăvara acestui an, recolta la cerealele de vară a ajuns la 139 miliarde ţzîni, ceea ce reprezintă cu 2,5 miliarde ţzîni mai mult decît recolta bogată din vara anului trecut. Poporul chinez înţelege foarte bine că pentru a pune capăt grelei moşteniri a trecutului şi pentru a asigura victoria deplină a socialismului, trebuie să ridice prin toate forţele nivelul producţiei industriale şi agricole, întregul popor chinez, răspunzînd în prezent la chemarea celei de a VlII-a plenare a C.C. al Partidului Comunist Chinez, desfăşoară grandioasa mişcare pentru sporirea producţiei şi realizarea de economii şi un nou avînt al continuării saltului, luptă pentru depăşirea planului economiei naţionale pe anul 1959, pentru îndeplinirea în acest an, deci cu trei ani înainte de termen, a indicilor principali ai celui de al doilea cincinal şi pentru depăşirea înainte de termen a planului de dezvoltare a agriculturii de 12 ani, a cărui îndeplinire era prevăzută iniţial pentru anul 1967. Brigada lui Lu Chenkong de la minele din Fushon. Pentru importante realizări obţinute in producţie a primit drapelul roşu al muncii. Pagină realizată- în colaborare cu redacția ziarului „Dagunbao“ din Pekin. Clădiri noi construite în capitala Chinei populare. In prim plan se vede Palatul Cultural al naționalităților. Suprema fericire a deceniului Un prieten al meu, un străin. Intorcîndu-se la Pekin după un voiaj de cîteva săptămini prin China, mi-a spus cu admiraţie : „Constat că din toate locurile vizitate în Asia, numai în China nouă nu se mai văd urmele imperialismului“. Cuvintele acestea m-au trezit parcă ajutîndu-mă să-mi dau seama că omul care trăieşte înconjurat de fericire, ajunge cu timpul să nu o mai observe. In cei zece ani care s-au scurs, am fost martori oculari ai multor evenimente fericite din viaţa poporului nostru. înainte de toate, trebuie să subliniez ritmul meu,eu crescind al construcţiei care vindecau rănile pricinuite ţării noastre de către imperialişti şi datorită căruia uităm cele petrecute cu ani în urmă. Eram mîndră de observaţia prietenului meu din străinătate. Şi trebuie să spun că suprema fericire a celor zece ani care s-au scurs a fost tocmai faptul că în China s-au lichidat toate urmele imperialismului. Mă iau de exemplu pe mine. M-am născut in China sfîrtecată de imperialiști. Am văzut lumina zilei în anul 1900, cînd asupra Pekinului înaintau opt armate străine, nimicind totul în calea lor și jefuind poporul chinez. Mai tîrziu, vizitind diferite ţări imperialiste, am văzut adeseori în muzee şi în colecţii particulare lucruri furate de pe pămîntul meu natal. Copilăria am petrecut-o în oraşul lantai din provincia Sandun. E un mic orăşel situat la mare. Adeseori, plimbîndu-mă pe plaje, vedeam vase comerciale şi militare cu pavilioanele diferitelor puteri străine. In fiecare vară veneau aici cîteva vase americane. Şi atunci începeau beţiile şi bătăile. In orăşelul acela mic existau de asemenea, restaurante japoneze, magazine şi case de toleranţă, iar şcolile şi bisericile diferitelor puteri imperialiste, sub masca activităţii culturale şi religioase efectuau o adevărată agresiune culturală. Cînd aveam 10 ani, familia noastră a plecat cu un vas comercial englez din lantai la Şanhai. Pasagerii străini, stînd în faţa meselor încărcate, aruncau cu dispreţ pe puntea noastră coji de fructe şi nuci. Cu toate că costul biletului includea şi dreptul de a intra în sufrageria comună, accesul chinezilor era interzis. Intrînd în strimtoarea Fuanhu, am văzut o mulţime de vase militare şi comerciale străine, iar pe mal compatrioţii noştri munceau scăldaţi în sudoare, sub supravegherea străinilor care încărcau pe vase bogăţii furate din China. La Şanhai întîlneai pretutindeni companii comerciale, bănci, uzine, fabrici şi cluburi străine. Pe hipodrom şi în parcuri, vedeai tăbliţe pe care scria : „Accesul chinezilor fi al ctinilor interzis“. Străzile Şanhaiului aveau şi ele denumiri străine ca : Joffre Avenue, Mulman Raut etc. Pe străzile acestea vedeai maşini elegante în care stăteau străinii. La volan erau compatrioţii noştri. După doi ani, am plecat de la Şanhai la Tiantzin. Şi aici m-a izbit aceeaşi privelişte. Oraşul era împărţit de către imperialişti în concesiuni. Poliţiştii se comportau cu chinezii mai rău decît cu cîinii sau cu caii. Venind de la Tiantzin la Pekin şi ieşind în gară, în primul rînd trebuia să traversăm strada Duntziaominstant aşa numitul cartier al ambasadorilor. La capătul acestui cartier, unde în prezent se află parcul Duncian, era pe atunci un teren pe care făceau instrucţie unităţile militare ale legaţiilor din China. Soldaţii îmbrăcaţi în diferite uniforme făceau instrucţie sub ochii poporului chinez, care îndura tot soiul de jigniri. Fiecare chinez avea un necaz al lui. In calendarul nostru erau marcate numeroase date ale înjosirii naţionale. Studenţii spuneau cu indignare : „Ce sens are să păstrezi aceste date ale înjosirii naţionale ? Dacă nu-i vom alunga pe imperialişti, calendarul va număra mult mai multe date de acest fel decît zile obişnuite Dar iată că în urma unei lupte îndelungate împotriva imperialiştilor, poporul chinez şi-a găsit în cele din urmă calea dreaptă Nu vom uita niciodată cuvintele preşedintelui Mao Tzedun care au răsunat in întreaga lume. Acum zece ani, de pe tribuna situată în piaţa Tianianmen din Pekin, tovarăşul Mao Tze-dun, a declarat tuturor popoarelor lumii că poporul chinez s-a ridicat în picioare. „Dacă n-ar fi fost partidul comunist, n-ar fi fost nici China nouă !“. Datorită grelei experienţe a unei lupte de mai bine de un secol, poporul chinez a ajuns la această înţeleaptă concluzie. Noi ştim bine că numai datorită partidului comunist, partid care apără permanent interesele poporului, am putut distruge definitiv blestemata orînduire cu ajutorul căreia imperialiştii sugeau sîngele poporului şi ne putem făuri o viaţă fericită. Bin Sin scriitoare Noua înfățişare a pieţii Tien An Mîn din Pekin. In centru se vede monumentul eroilor Armatei Populare. Nr. 465. Din istoria siderurgiei chineze e-a lungul celor peste două mii de ani, de cînd este cunoscută în China turnarea metalelor, poporul chinez a făcut multe descoperiri şi a adus o strălucită contribuţie în istoria universală a dezvoltării metalurgiei. Acum 2700 de ani Producţia de fontă a fost cunoscută in China încă în perioada Ciunţiu (perioada „Primăverii şi a Toamnei“) adică cu 700 de ani înainte de era noastră. La început, dezvoltarea metalurgiei chineze s-a desfăşurat lent. In acele timpuri îndepărtate, cuptoarele pentru topitul fierului erau de dimensiuni reduse, drept combustibil nu se folosea decît cărbunele de lemn, iar dispozitivele suflante erau cît se poate de primitive. In asemenea cuptoare nu se putea obţine o temperatură înaltă şi nici nu se putea topi minereul pînă la stare lichidă. De aceea, de obicei, după fiecare şarjă cuptorul era lăsat să se răcească şi numai atunci se scotea blocul moale de fier. Elaborarea metodei Tziansu La o şi mai mare perfecţionare a topirii oţelului s-a ajuns după popularizarea metodei elaborate de oamenii muncii din provincia Tziansu. Pînă la descoperirea metodei de creuzat a topirii, în întreaga lume oţelul se producea la temperaturi relativ scăzute, fără să poată ajunge în stare lichidă. Prin acest procedeu carbonul nu avea posibilitatea să se răspândească în oţel şi nu se putea curăţa metalul de zgură Ca urmare, în condiţiile procedeelor din trecut, era greu de obţinut oţel cu adevărat curat. Descoperirea procedeului Tziansu pentru topitul otelului a îngăduit rezolvarea acestei probleme. Procedeul Tziansu de topire a otelului se folosea pînă la războiul împotriva cotropitorilor japonezi în provinciile de sud-vest ale Chinei. Şi în acest procedeu se folosea ca şi înainte mangalul, datorită însă tehnologiei mai perfecţionate, mangalul putea da o temperatură pînă la 1.300 grade care determina o reacţie bruscă între fierul de sudură şi fonta cu care era încărcat cuptorul. După scoaterea din cuptor, metalul se supunea forjării, se curăţa de zgură şi se transforma în oţel. Dezvoltînd tradiţiile glorioase Istoria producţiei metalelor feroase de către poporul chinez constituie o mărturie convingătoare a faptului că oamenii muncii chinezi au manifestat nu toate timpurile îndrăzneală şi un curaj creator în gîndire. Numai în secolul al XlX-lea, după intensificarea agresiunii statelor capitaliste şi distrugerile cauzate de această agresiune, la care s-a adăugat asuprirea feudală, iniţiativa creatoare a poporului chinez în ce priveşte producţia, a fost sugrumată, iar dezvoltării tehnice a metalurgiei i s-au adus grave prejudicii Astăzi poporul chinez eliberat, sub conducerea Partidului Comunist Chinez, construieşte socialismul cu o energie şi entuziasm fără precedent, in perioada marelui salt, el a readus la o viaţă nouă procedeele tradiţionale de topire a oţelului şi ridică astăzi necontenit nivelul producţiei metalurgice a ţării sale. Desen de TSENG WEN CHUN Tsi Lian Strugurii roşii Amurg cu struguri mari de nouri roşii In ceaşca bolţii soarele îşi coace Şi-n aromate lanuri — grîul tînăr__ Spre zări — tus patru — acum se nalţă-n pace. Şi cit cuprinzi cu ochii mii de li, Pămînt de aur vezi, curat şi tare! Minunea asta noi o săvîrşirăm Spre fericita noastră-ndestulare. Din munca noastră cresc oraşe, sate ! Din munca noastră — oţelul prins-a viaţă! Şi peste ţărmuri cerul ne surîde, Din viitoarea vreme, mai măreaţă ! Mai limpezi ape vrem în Huanghe Şi fără neguri, zori, pe Tsiantsian — Ca să se-nalţe soarele pe ceruri Vom spulbera şi umbra din Taiwan ! De cinci milenii, robi — mereu, strămoşii Ne-au străbătut abisurile toate, Ca din recolta strugurilor roşii, Lumina ta — s-o soarbă — libertate ! In romîneşte de MIHAIL COSMA ff^raînnnnnnfinnnnnnnrir^^ Marele salt nu poate fi oprit!