Romînia Liberă, octombrie 1959 (Anul 17, nr. 4655-4681)

1959-10-14 / nr. 4666

Pag. 2-a Iniţiativa şi competenţă în conducerea industriei locale A îndrumarea tehnică a unităţilor Prin trecerea unităţilor de industrie locală în subordinea sfaturilor popu­lare raionale, orăşeneşti şi comunale s-a întărit rolul acestor sfaturi populare în conducerea activităţii economice de pe teritoriul pe care-şi desfăşoară activitatea, s-a dat un cîmp mai larg iniţiativei acestora în valorificarea numeroaselor resurse locale care există în cuprinsul fiecărui raion, oraş sau comună. Ca urmare, activitatea economico-financia­­ră a întreprinderilor locale s-a îm­bunătăţit, s-au creat şi pus la dispozi­ţia populaţiei o gamă de produse va­riate şi de o mai bună calitate. întreprinderea de industrie locală din raionul Tg. Ocna, de pildă, dato­rită activităţii nesatisfăcătoare pe care a desfăşurat-o o bună bucată de vre­me, s-a găsit într-o situaţie econo­­mico-financiară destul de critică, îmbunătăţirea activităţii de îndruma­re şi control prin trecerea întreprin­derii în subordinea sfatului popu­lar raional, a dus în scurtă vreme la schimbarea situaţiei. Descoperirea 11­­nor noi resurse locale, găsirea unor mijloace economice pentru punerea lor în valoare (e vorba mai ales de meca­nizarea muncii în cariere), a dus­ la sporirea volumului producţiei şi lăr­girea numărului de sortimente, la reducerea preţului de cost şi îm­bunătăţirea calităţii produselor. Astfel, în timp ce în 1958 pave­lele produse în carierele întreprinderii costau 202 lei tona, anul acesta ace­laşi produs este realizat la numai 160 lei tona. In prezent se fac pregătiri pentru punerea în valoare a unor noi resurse locale printre care : criblură, necesară la construcţia drumurilor modernizate, sulfat de calciu, necesar la fabricarea cimentului, etc. O cauză a deficienţelor După cei aproape doi ani care s-au scurs de la trecerea întreprinderilor de industrie locală în subordinea sfa­turilor populare raionale, orăşeneşti şi comunale, se poate spune că aces­tea au acumulat suficientă experienţă, că cele mai multe dintre ele conduc cu competenţă acest sector important al economiei. Aceasta nu înseamnă însă că în activitatea întreprinderilor de industrie locală din regiunea Bacău nu mai sunt deficiente. Există — şi în unele cazuri destul de serioase. Cea mai mare parte a lor se datoresc sla­bei preocupări de care dau dovadă unele sfaturi populare raionale şi oră­şeneşti faţă de această problemă. Astfel, datorită faptului că, comite­tele executive ale sfaturilor populare raionale Moineşti, Tg Neamţ, Adjud­­nu-şi exercită pe deplin atribuţiile ce le revin, nu îndrumă şi nu contro­lează întreprinderile de industrie lo­cală, activitatea acestora nu este sa-Ing. Alexandru Bucur vicepreşedinte al comitetului executiv al sfatului popular al regiunii Bacău tisfăcătoare atît în ceea ce priveşte realizarea planului de producţie, cit şi a planului de reducere a preţului de cost. Sînt însă şi cazuri cînd deficienţele ce se manifestă în activitatea unită­ţilor de industrie locală se datoresc faptului că ele nu sunt suficient în­drumate şi sprijinite de către organul tehnic regional. De altfel cine ar putea crede că cei 7­8 ingineri şi tehni­cieni de care dispune secţia de in­dustrie locală a sfatului popular re­gional pot să asigure asistenţa tehnică de care au nevoie sutele de unităţi de industrie locală care există în re­giune ?­ La nivelul raioanelor şi oraşelor Este ştiut că în mod concret de conducerea şi îndrumarea industriei locale de pe raza unui raion sau oraş răspunde unul dintre vicepreşedinţii comitetului executiv al sfatului popu­lar respectiv. El nu are însă numai această sarcină, ci răspunde şi de alte sectoare de activitate (agricultură, drumuri, gospodărie comunală, etc.)­­Dacă pentru sprijinirea şi îndrumarea celorlalte sectoare de activitate el are la dispoziţie aparatul secţiilor de spe­cialitate, în ceea ce priveşte industria locală este lipsit de acest ajutor. In această situaţie oricîtă bunăvoinţă ar avea, e greu de presupus că va putea face faţă multiplelor şi variatelor pro­bleme, adeseori de strictă specialitate, ce se ivesc in activitatea unităţilor de industrie locală. S-ar putea aduce o­­biecţiunea că îndrumarea tehnică a în­treprinderilor de industrie locală cade în sarcina secţiei de industrie locală a sfatului popular regional. Experien­ţa ultimilor doi ani de zile a arătat însă că ea nu este suficientă şi că îndrumarea tehnică a acestor unităţi trebuie să fie asigurată şi la nivelul raioanelor şi oraşelor Eu nu sunt de părerea tov. Mihai Vizeşi, expusă în articolul „Şi dincolo de limitele raio­nului" din nr. 4663 de a creia între­prinderi regionale, ci susţin că între­prinderile raionale trebuie să primeas­că o îndrumare şi un sprijin cit mai calificat, şi să devină astfel unităţi puternice, bine gospodărite. Fără în­doială că acest lucru ar trebui făcut fără a încărca prea mult aparatul sfa­turilor populare respective. Nu e vorba deci de înfiinţarea unor noi secţii. So­luţia poate fi găsită prin crearea unor organe tehnice, formate din 1­2 teh­nicieni, care să activeze în cadrul al­tor secţii — la oraşe în cadrul secţiilor de gospodărie comunală, iar la raioa­ne în cadrul secţiilor de planificare. Care ar fi atribuţiile acestor tehni­cieni ? In primul rînd ei ar avea me­nirea­ să urmărească aplicarea în uni­tăţile industriei locale a hotărîrilor comitetului executiv al sfatului popu­lar respectiv şi să-l informeze despre aceasta, să acorde asistenţa tehnică necesară, să verifice, să studieze şi să propună comitetului executiv noi mă­suri privind îmbunătăţirea activităţii unităţilor­­de industrie locală, desco­perirea şi punerea în valoare de noi resurse locale. Ei ar asigura în acelaşi timp transmiterea­ şi traducerea în fapt a indicaţiilor date de organul tehnic regional, de care în actuala­ situaţie nu se poate ocupa în mod concret ni­meni. Sunt şi alte avantaje Existenţa unor organe tehnice la ra­ioane şi oraşe ar avea şi alte avanta­je. Pe de o parte ar permite descon­gestionarea secţiei de industrie lo­cală a sfatului popular regional de a­­numite lucrări care pot fi întocmite tot atît de bine şi la sfaturile popu­lare raionale şi orăşeneşti, evitîndu-se in felul acesta pierderea de timp, cheltuielile şi deplasările de multe ori inutile E vorba despre verificarea consumurilor specifice de materii pri­­me, de controlul calităţii produselor, de verificarea şi avizarea Preţurilor la produsele care nu au preţuri stabilite prin cataloage, operaţie care în actua­lele condiţii necesită formalităţi des­tul de multe şi anevoioase. Numai în­treprinderea ,,23 August" din oraşul Ba­cău a depus de la începutul anului şi pînă acum spre verificare şi avizare preţurile la peste 600 de produse. A­­ceastă avalanşă de lucrări tiu permite în mod practic inginerului de specia­litate şi economistului ca normarea muncii să verifice la faţa locului ju­s­­teţea preţui­ propus, din care cauză avizările pe care le dau sunt de multe ori formale. Or, crearea unor organe tehnice la raioane şi oraşe ar permite descongestionarea secţiei regionale de specialitate de aceste lucrări Existenţa acestor organe tehnice a­r da posibilitatea să se treacă în com­petenţa comitetelor executive ale sfa­turilor populare raionale şi orăşeneşti şi alte atribuţii cum ar fi: avizarea listelor de titluri pentru fondurile lo­cale (anexa 2), avizarea planului de re­paraţii capitale, etc. După cum se vede, îndrumarea teh­nică a­ unităţilor industriei locale la nivelul raioanelor şi oraşelor este nu numai oportună ci şi necesară. Oamenii nu trăiesc numai în centrul oraşului ! (Urmare din pag l­ a) unele produse zaharoase, orez, mă­lai şi alte mărfuri mult căutate. •­ Era şi firesc ca aceste neajunsuri manifestate în activitatea comercială a oraşului Iaşi să aibă urmări. Una din acestea este nerealizarea planu­lui de desfacere pe primele trei tri­mestre ale anului, O­C.L.-urile Pro­duse Industriale şi Alimentare rămî­­nînd datoare pieţii de consum însem­nate cantităţi de mărfuri. Conduce­rile celor două organizaţii comercia­le încearcă să-şi ascundă propriile lor lipsuri, pruncind vina, fie asupra or­ganelor centrale de resort, pentru faptul că nu le repartizează sorti­mentele de mărfuri solicitate, fie a­­supra unităţilor furnizoare, care nu respectă obligaţiile contractuale. A­­ceste scuze conţin oarecare adevăr; totuşi, principala cauză a neajunsu­rilor constă în dezinteresul şi lipsa de spirit gospodăresc ce se manifes­tă în practica acestor două organi­zaţii comerciale. Şi împotriva aces­tor deficienţe trebuie îndreptată în­treaga atenţie. Vinovat de modul nemulţumi­tor in care se prezintă comerţul local este, în egală măsură, şi comitetul execu­ ------------ 000------------­ ■tiv al sfatului popular orăşenesc (pre­şedinte Iov- Octav Iliescu) care nu manifestă grija cuvenită muncii de îndrumare şi control a activităţii co­merciale. Această sarcină este lăsată mai mult pe seama secţiei comercia­le ai carei activişti — în treacăt fie spus — sunt antrenaţi adesea la rezol­varea unor probleme străine de a­­tribuţiile lor principale. O analiză temeinică în cadrul comitetului exe­cutiv, urmată de măsuri practice me­nite să ducă la înlăturarea deficien­ţelor din activitatea comercială nu s-a mai efectuat de mult. Or, o ase­menea problemă importantă trebuie să stea în permanenţă în atenţia co­mitetului executiv. Lipsurile menţio­nate trebuie rezolvate cit mai repede posibil pentru ca activitatea comer­cială din Iaşi să cunoască un nou şi puternic avânt, în conformitate cu cerinţele sporite ale cetăţenilor. M BERAM corespondentul „Romîniei libere" în regiunea Iaşi . i Seinii wwm ne­gaţi în marea Mmm n­ationala in regiun Mii PLOEŞTI. Marţi a avut loc la Sfa­tul popular regional Ploeşti o şedinţă de lucru a grupului de deputaţi în Marea Adunare Naţională din regiu­nea Ploeşti. Deputaţii au analizat ac­tivitatea lor din ultima perioadă pen­tru antrenarea cetăţenilor la rezolvarea numeroaselor lucrări de folos obştesc. Deputaţii Dumitru­ Arjon, Mihail Bu­jor, Gheorghe Florescu, Constantin Mănescu, Precup Neagu, Ilie Nicolae, C. Paraschivescu-Bălăceanu, Stoian Stanciu, Stela Zamfir şi alţii au făcut propuneri pentru întărirea şi dezvolta­rea sectorului socialist al agriculturii, pentru terminarea unor construcţii so­­cial-culturale şi a altor lucrări de in­teres obştesc, precum şi în unele pro­bleme privind buna gospodărire a o­­raşelor şi satelor regiunii. In încheiere deputatul Stan Gheor­ghe, preşedintele Comitetului executiv al Sfatului popular regional Ploeşti, a vorbit despre sarcinile actuale ale de­putaţilor, subliniind necesitatea mobi­lizării maselor de ţărani muncitori la grăbirea lucrărilor din campania a­­gricolă de toamnă, a lucrărilor de pe şantierele de îmbunătăţiri funciare, pentru terminarea construcţiilor ob­şteşti şi altele.­ ­Agerpres) România libera IN CĂMINUL STUDENŢESC Din nou împreună în jurul aceieeaşi mese a camerei din căminul stu­denţesc. Din nou colegele de cameră învaţă şi discută împreună. Au început un nou an de studiu, timp în care îşi vor împleti pre­ocupările, bucuriile şi gîndurile. In clişeu : Studentele Aurelia Filer, Melania Manoniu, Viorica Labunea şi Mana Cristea de la Institutul Politehnic din Oraşul Stalin stînd de vorbă în camera lor din că­minul studenţesc „Vasile Roaită“. Foto­­ C. VASILESCU Unificarea farmaciilor de circuit închis şi deschis In urma hotărîrii luate de colegiul Ministerului Sănătăţii şi Prevederilor Sociale, începînd din anul 1960 far­maciile de circuit închis­,­ care asi­gură asistenţa cu medicamente a bol­navilor spitalizaţi, precum şi a bolna­vilor ambulatori ce beneficiază de gratuitate — vor fi unificate cu far­maciile cu circuit deschis, aparţinînd de oficiile farmaceutice regionale. Prin unificare, se permite lichida­rea deficienţelor organizatorice ce decurg din existenţa simultană a două reţele farmaceutice. Realizarea unităţii de conducere a întregii reţele de acest, fel, va duce — în primul rînd — la o mai bună aprovizionare cu medicamente. In spitale, aprovizio­narea se va face mai operativ, în funcţie de necesităţile reale. Oficiile­­farmaceutice vor putea dirija cantită­ţile de medicamente neconsumate din­tr-o unitate într-alta, unde se resimte lipsa lor, sau către farmaciile publice. In același timp, se determină o folo­­sire mai judicioasă a cadrelor farma­ceutice.­ ­ SE EXTINDE REŢEAUA SANITARĂ LA SATE In acţiunea de ocrotire a sănătăţii oame­nilor muncii, reţeaua de unităţi sanitare de la sate cunoaşte o extindere deosebită. In clişeu (sus): Clădirea noului dispensar din comuna Sîrbi, raionul Marghita, dat re­cent în folosinţă, (dreapta): Aspect din tim­pul unei consultaţii medicale. Foto : H. POPPER 1 smi­tini*meni© @1© misuri „DIN MOTIVE DE BOALĂ“ Contabilul şef și administratorul de la Spitalul nr.3 Craiova au învîr­­tit multe afaceri împreună, manipu­­lînd cu bunurile spitalului ca şi cum ar fi fost averea lor personală. Prinşi cu mîţa-n sac cu prilejul unui control ei au crezut că vor putea să scap­e prin diferite vicleşuguri. Contabilul şef, Ion Albulescu, de pildă, s-a in­­ternat imediat în spital şi şi-a dat demisia din „motive de boală“. Boala survenită la comandă nu i-a fost însă de nici un ajutor. Indig­naţi de toate incorectitudinile comise, mai mulţi salariaţi ai spitalului s-au adresat redacţiei cerînd ca sfatul popular regional Craiova să efectueze o anchetă serioasă şi să se ia măsuri corespunzătoare. Rezultatele anchetei ? Contabilul Albulescu şi administratorul Priboi au fost îndepărtaţi din serviciu şi sunt sub ancheta procuraturii oraşu­lui Craiova. DESTITUIŢI DIN ÎNVĂŢAMINT PENTRU COMPORTARE IMORALA Comportarea imorală a directorului şcolii de 7 ani din Mihăeşti, Gh. Ior­dan, şi a educatoarei Ecaterina Măr­­culescu din aceeaşi comună a făcut ca aceştia să-şi piardă autoritatea atît în faţa cetăţenilor cit şi a elevilor. Deoarece la repetatele sezisări ale localnicilor sfatul popular comu­nal n-a intervenit cu nimic pentru curmarea acestei situaţii, un grup de localnici au­ sezisat ziarul nostru ară­­tînd consecinţele pe care le pot avea asemenea comportări asupra educaţiei elevilor. Ancheta întreprinsă a arătat că sus­­numiţii s-au compromis în faţa săteni­lor şi a copiilor. Apreciind că unor asemenea elemente nu le poate fi în­credinţată instruirea şi mai ales edu­carea copiilor, sfatul popular regional Piteşti, căruia i-am trimis sezisarea mî­­hăeştenilor, a hotărît scoaterea acestor cadre din învățămint. Cadre pentru asistenţa socială In acest an a fost creat un profil nou în cadrul şcolilor tehnice sanita­re: asistenţa socială. Scopul acestei măsuri este de a se pregăti cadre de asistenţă socială, recrutate dintre ab­solventele şcolilor medii, cu examen de maturitate. Cursurile vor dura 3 ani, în care timp asistentele sociale vor do­bîndi pregătirea teoretică necesară pentru a deservi reţeaua de asistenţă socială. Pe lîngă noţiunile teoretice predate la cursuri în domeniul asistenţei so­ciale a familiei, mamei, copilului, in­valizilor, bătrînilor şi detectivilor so­ciali, precum şi în acel al dreptului şi legislaţiei sociale, al psihologiei şi pedagogiei, igienei şi sănătăţii publi­ce, elevele vor fi instruite practic în instituţiile de prevederi sociale. SOCOTELI GREȘITE In automobilul I.R.T.A. de pe tra­seul Govora-Sat—Govora băi circulau adeseori pasageri fără bilete. Ar fi greşit să se creadă că aceștia călăto­reau în mod gratuit, sustrăgîndu-se de la plata taxei. Oamenii plăteau, dar taxatorul Gh. Stroe în loc să le dea în schimb bilete, îşi trecea banii în contul veniturilor sale proprii. Indignaţi , de aceste procedere, mai mulţi cetăţeni s-au adresat redacţiei, cerînd să se pună capăt acestui furt­­ din avutul obştesc. Sezisarea fiind în­temeiată, I.R.T.A. Piteşti ne-a comuni­cat că taxatorului Gh. Stroe i s-a des­făcut contractul de muncă, iar dosarul întocmit a fost trimis miliției orașului Rm. Vîlcea. Miercuri 14 octombrie 1959 —­ nr. 4666 Rostropovici-un mare artist a! violoncelului Acum cîţiva ani, un foarte tînăr violoncelist sovietic dădea în sala Dalles, un recital care vădea însuşiri muzicale remarcabile. — căldură, simţ al stilului, seriozitate în alege­rea repertoriului — lăsîndu-ne o foarte bună amintire. Intre timp, ta­lentul lui s-a maturizat şi a cucerit, rînd pe rînd, admiraţia tuturor cen­trelor muzicale ale lumii ; astăzi Mstislav Rostropovici ne vizitează din nou, ca unul din marii violonce­­lişti, mondial recunoscuţi. Trăsătu­rile de preţ ale artei sale interpreta­tive s-au împlinit, conturînd o per­sonalitate de prim rang, care întru­neşte spontaneitatea şi pasiunea ti­nereţii cu ponderea şi echilibrul unei experienţe muzicale Rostropovici este dintre acei ar­tişti care se inte­grează total operei pe care o tălmăcesc, restituind­u-ne-o ca pe propia lor ete­­r.------------------­ţie, cu o putere de convingere impresionantă Din primele note pe care le atacă arcuşul său, temperatura emoţională se urcă sus de tot — fără să mai fie nevoie ca la mulţi alţi artişti, de o perioadă de încălzire. Imi aduc aminte că am scris ceva asemănător in legătură cu pianistul Sviatoslav Richter — şi in­tr-adevăr, între cei doi artişti, care au făcut multă muzică de cameră împreună, există numeroase trăsă­turi comune, sezisate fără multă gre­utate de ascultători. Aşa cum Richter ştia din prima frază a unei sonate de Schubert să creeze într-o clipă tot climatul, luminat de farmecul liedu­lui, al muzicii marelui romantic vie­­nez, tot astfel Rostropovici intră de­odată în miezul lucrurilor cu linia largă, generoasă, pe care o imprimă temei iniţiale din Concertul de Saint -Saens sau cu patosul vehement al celor dintîi măsuri din sonata în Fa major de Brahms îşi îmbrăţişează violoncelul cu o patimă de îndrăgos­tit şi face să vibreze pe coardele lui sentimente puternice, care simţi că trăiau în sufletul artistului încă îna­inte ca el să fi apărut pe estradă, în faţa publicului. Rostropovici a ajuns la tehnică prin muzică,­­ nu invers ca atîţia alţii dintre instrumentişti. Arcuşul lui este permanent condus de nece­sitatea imperioasă a expresiei, de o fantezie artistică în continuă mişca­re. Este, ca interpret, un artist crea­tor care plămădeşte în fiece clipă imagini noi — şi monotonia este ex­clusă definitiv din orizontul ascultă­torului. E deajuns. Ca să-l cunoşti, să-l asculţi în micul preludiu „Mene­streli“ de Debussy; sunt aci multe nuanţe necunoscute, dar în faţa noa­stră trăeşte, cu savuroasă autentici­tate, toată arta complexă a clovnilor, făurită din giumbuşlucuri, pseudo­­sentimentalism, ironie fină. Cînd cîntă „Dansul focului“ de De Falia, Rostropovici pare cuprins de vîlvătăile ritmurilor obsedante ale folclorului spaniol, şi din violoncel se­ înalţă sunete arzătoare, aproape aspre. Par­că nu e acelaşi om care cîntă Bach ; în deosebi redarea „Sarabandei“ din Suita a cincea pentru violoncel solo a fost unul din acele momente­­ artistice rare care îţi rămîn întipărite îndelung în memorie; într-un impulsionant „pia­no“ (Rostropovici ştie ca puţini alţii să spună mult în nuanţa sonoră cea mai potolită) artistul atinge o con­centrare maximă, în care inflexiunile cele mai fine ale frazei au un ecou însutit în sensibilitatea ascultători­lor. Trebuie subliniat, cu deosebire gustul artistic impecabil al lui Ros­tropovici, produs al unei culturi mu­zicale multilaterale; el este nu nu­mai virtuos al violoncelului, dar şi un foarte bun pianist şi talentat compozitor Poate de aceea lirismul oricît de debordant se păstrează tot­deauna în graniţele sobrietăţii, iar expresivitatea intensă se încadrează stilului autentic. Numai că la Rostro­povici stilul trăieşte în fiece clipă şi nu stă închis în paginile tratatelor. La această permanentă trăire in­tensă a muzicii contribuie din plin şi pianistul Alexandr Dediuhin — un muzician cu mari însuşiri şi cu o personalitate marcantă, care colabo­rează cu violoncelistul la un nivel înalt de artă Ca solist în concertele simfonice de sîmbătă ,şi duminică, Rostropovici a fost de asemenea fru­mos acompaniat de către orchestra Filarmonicii „George Fonescu“ diri­jată de Mircea Basarab. Strălucită încheiere a ciclului de concerte dat de artiştii sovietici , au fost seri muzicale de mare frumuseţe pe care nu le vom uita ! ALFRED HOFFMAN îndelungate, =llll!ll!ll!!ill!lll!l CRONICA MUZICALA 17 universităţi populare în regiunea Hunedoara DEVA (de la cores­pondentul nostru). In principalele centre din regiunea Hunedoara s-au deschis 17 universităţi populare, la care s-au înscris aproape 2.000 de cursanţi. In cuprinsul regiunii au fost deschise 6 uni­versităţi populare publi­ce, la Deva, Brad, Alba lulia, Sebeş, Petroşani şi Orăştie. După un a­­numit număr de lecţii, universitatea populară de la I.C.S.H s-a îm­părţit in 4 grupe după specialităţi. La fel se procedează la universi­tatea populară din Brad, care va avea grupe de mineri şi electricieni. 34 Simpozion cu tema Probleme de acustică La Casa Arhitectului din Capitală a avut loc marţi seara un simpozion cu tema „Probleme de acustică“. După cuvîntul de deschidere al acad. Duiliu Marcu au fost prezentate referate, ing. Anton Necşulea a vorbit despre „Noutăţi în acustica sălilor“, arhitec­tul Victor Smighelschi despre „Izola­ţii acustice la clădirile de locuit“, iar arhitectul Titu Evolceanu a prezentat referatul „Combaterea zgomotelor o­­raşului“. Uniunea Arhitecţilor din R.P.R. a­­nunţă că joi 15 octombrie ora 18:30 vor avea loc la Casa Arhitectului din Capitală conferinţe ale arhitecţilor so­vietici care ne vizitează ţara cu prile­jul Lunii prieteniei romîno-sovietice. Conferinţele vor fi însoţite de pro­iecţii după care va rula un film do­cumentar sovietic. (Agerpres) « O -1 a Agriculturii—terenuri productiv© 1 zi pt malul — Unde mergi ? — La dig. — De unde vii ? — De la dig. Iată întrebări şi răspun­suri pe care le auzi încru­­cişîndu-se de îndată ce pă­trunzi în raionul Clîrşova : pe străzi, în autobuze, între cunoscuţi sau între străini. Pe localnici îi recunoşti uşor. Pronunţă cuvîntul ca şi cum ar fi scris cu litere mari : ai văzut digul ? Dacă nu, să-l vezi neapărat.. Unei aseme­nea invitaţii m-am grăbit să-i răspund şi eu... Primele impresii Pe strada principală a co­munei Ciobanu maşina cu care pornisem spre dig şi-a încetinit mersul , în faţă, un şir de autocamioane fă­ceau imposibilă o înainta­re rapidă. Din spate, căutau să-şi croiască drum alte ma­şini, căruţe, motociclete. Toa­te cu acelaşi itinerar : digul. In sfîrşit, iată şantierul. Un uriaş furnicar de oameni şi de căruţe, de tractoare, screpete şi buldozere. Trei bacuri cu cabine-dormitor, cu lumină electrică şi bucă­tărie, formează „baza şantie­rului“. Inginerul care m-a condus aici, îmi pune la dis­poziţie hărţi şi proiecte. Din desluşirea lor, din lămuririle primite mi s-a conturat lim­pede viitoarea înfăţişare a a­­cestor locuri. In locul păşu­nilor neproductive, în locul bălţilor şi stufărişului, al pă­durii de salcie, în locul a doar vre­o sută şi ceva de hectare de teren arabil, veş­nic ameninţate de inundaţii, se vor întinde aici peste 3600 de hectare proprii oricăror culturi agricole. Digul, bine înfipt cu un capăt în terasa comunei Ciobanu şi cu celă­lalt în digul Gîrliciu — Dăe­­ni (construit anul trecut), se va întinde pe 13.064 metri. Pentru a-l înălţa, oameni şi maşini vor muta din loc peste 1.300.000 m.c. de pă­­mînt. Cine sînt cei ce înfăp­tuiesc o asemenea lucrare ? Colectivişti din raionul Hîr­­şova, iar alături de ei ingi­neri şi tehnicieni şi zeci de maşini din cele mai perfec­ţionate. La „mecanizare" Aşa îi spun oamenii sec­torului unde maşinile scurmă fără încetare păm­în­­tul. In urma lor, digul se înalţă aproape văzîrid cu ochii. Maşinile nu merg însă singure. Sînt mînuite de oa­meni, care — cu toată tine­reţea — nu sînt la prima lor realizare. Nici mecanicii str­eper­işti C. Munteanu, Va­sile Tache, nici Stelian Ucea­­nu sau Nicolae David, nici ceilalţi şaizeci şi ceva de mecanizatori. Orezăriile de la Coiu-lung, Baldovineşti, Pietroiu şi Naziru, digul de la Dăeni şi cel de la Măcin se înscriu ca realizări de sea­mă în activitatea lor. Acum, pe al şaptelea şantier, rezulta­tele dobindite chiar din pri­mele zile dovedesc bogata lor experienţă cîştigată pe parcurs. Zilnic, planul e de­păşit cu 15-20 la sută. Va­sile Tache şi Stelian Ucea­­nu au ajuns şi la depăşiri de 4­0 la sută. Tot ei, împreună cu C. Munteanu şi don Tă­tarii sunt aceia care din pri­mele zile au luat iniţiativa să lucreze şi în schimb de noapte. Au fost urmaţi de alţii. Maşinile merg strună. Au grijă de asta mecanicii depanatori Chirilă Onofrei şi Simion Temistocle, precum şi fiecare screperist şi tracto­rist în parte. Oamenii au a­­cum tot ce le trebuie (chiar dacă în primele zile au dus-o mai greu) : vagoane dormi­tor bine amenajate, hrană substanţială şi supliment de noapte, chioşc cu răcoritoare, stand de cărţi şi asistenţă medicală. In luptă cu natura De la „mecanizare“ am pornit pe traseul digului prin pădure. Pe cărările abia vizi­­bile maşina îşi face loc cu greu prin desişul de sălcii. Crengile bat cu putere în geamuri. Pe aci, pe o lungi­me de peste 4 km, va trece digul. Am­ ajuns într-un lu­miniş — pînă mai ieri pădu­re deasă. Şi aici am întîlnit oameni şi tractoare. Le-am urmărit cu atenţie munca. Tractoarele înaintează cu scrîşnet puternic. Parîma de oţel, care îmbrăţişează o sal­cie groasă că doi-trei oameni abia pot să o cuprindă, vi­brează ca o coardă de vio­loncel. Tensiunea e extremă. O bufnitură surdă şi salcia bătrînă e la pămînt cu rădă­cinile în aer. Ca pe un uriaş învins în luptă, tractorul ii u­răşte trunchiul la marginea luminişului. Şase tractoare, 24 de oameni , 600 de sălcii doborîte zilnic. Aceasta e vi­teza cu care luminişul îna­intează în pădure făcind loc constructorilor digului. Fruntaşi, recorduri... Pe orice hartă, între Dul­gherii şi Călugăreni, între a­­cesta şi Pantelimonul de Sus sau de Jos, distanţele se mă­soară în mulţi kilometri. La dig însă ele sunt reduse la minimum, înşirate de-a­ lun­­gul traseului, toate gospodă­riile colective din raion au fiecare „porţia“ lor de dig de pe care nu se mută pină la terminarea lucrării. De aici de la pădure şi pină la capătul dispre Gîrliciu, pe vreo opt kilometri, numai oameni şi căruţe. Zilnic, 1000-1500 de colectivişti se­ adună, pentru a pune sta­vilă apelor, întrecerile în hănţiciţ au început din pri­ma zi. Acum responsabilii fiecărui grup cu greu se descurcă printre fruntaşi. Totuşi, fără supărare, unii merită mai multă laudă. Se numără printre ei Niculai Plorea de la Crişana cu cei doi feciori ai lui, Sava­­V. Zaharia de la Cloşca şi încă mulţi alţii. Se stabilesc chiar şi recorduri : 7,8 mc In me­die de fiecare om în gospo­dăria colectivă din Coruja, cite 15 mc realizaţi de Nico­lae şi Ion Zbarcea de la Fă­­găraşu Nou şi aşa mai de­parte. ■k S-a înserat. Bind pe rînd oamenii îşi lasă lucrul şi se adună la locurile de odihnă. De-o parte şi de alta a di­gului au început să se aprin­dă faruri. La lumina şi căl­dura lor, oamenii stau de vorbă , despre dig, despre insăm­nţările pe care cei ră­maşi în gospodării le zoresc, despre recolta de azi, ca şi despre cea de miine pe care pământurile noi, apărate de furia apelor, o vor da tot mai bogată. Ing. SONIA MARCARIAN corespondentul „României li­bere“ în regiunea Constanţa

Next