România Liberă, iulie 1965 (Anul 23, nr. 6441-6467)

1965-07-01 / nr. 6441

„România liberă“ nr. 6441 — 1.V10965 — pag. a 2-a Dezbaterea proiectului de Directive Educaţia şi instrucţia — funcţii sociale permanente Pe toţi ne-a impresionat, printre alte obiective de seamă, volumul mare de investiţii din fondurile centralizate ale statului prevăzute în proiectele de Directive ale Con­gresului al IV-lea al partidului. Vom investi în industrie, vom in­vesti în agricultură, ca şi în cele­lalte domenii economice şi ale vieţii sociale. Vom investi şi în om. Este un aspect asupra căruia trebuie să ne oprim în primul rînd noi, oa­menii şcolii, pentru că ne priveşte îndeaproape. Investiţiile în om, investiţiile alo­cate pentru formarea cadrelor sunt de cea mai mare importanţă şi, la fel ca în celelalte sectoare, nu tre­buie să se piardă din vedere un lu­cru : eficienţa — în primul rînd efi­cienţa economică. Şcoala a înre­gistrat progrese importante pe mă­sura sarcinilor ce i-au revenit în anii puterii populare : înlăturarea analfabetismului, generalizarea în­­văţămîntului de opt ani, cu ma­nuale gratuite, învăţămîntul me­diu şi superior ridicat la un înalt nivel ştiinţific a crescut în volum cu aproape 500 la sută. Dar sarcini şi mai mari îi revin şcolii în viitor. Baza tehnico-mate­­rială pe care o vom avea­­ va fi cu atît mai eficientă cu cit omul va fi mai calificat să o folosească. Se prevede în proiectul de Direc­tive ca învăţămîntul să dea econo­miei naţionale circa 550 000 de ca­dre noi, din care o cincime cu pre­gătire superioară. Aceasta este o sarcină de onoare şi ea cere din partea noastră, a cadrelor didactice, un mare simţ de răspundere pentru a fi îndeplinită. Şcoala de opt ani e înfăptuită, dar ea se cere perfecţionată şi dota­tă cu cadre tot mai calificate. Şcoa­la medie s-a extins, dar mai tre­buie extinsă încă şi consolidată, mai ales în mediul sătesc. înfiinţarea de internate cît mai numeroase în a­­cest scop este soluţia cea mai eficace şi ea este prevăzută în proiectul de Directive. Se prevede de asemenea crearea învăţămîntului mediu de specialitate. Acest lucru reprezintă, cred, mai mult decît împlinirea unei nevoi concrete de moment. Prof. univ. Stanciu Stoian Un învăţămînt îmbunătăţit în sis­temul său organizatoric, cu un con­ţinut adecvat nevoilor social-eco­­nomice şi culturale ale ţării, cu me­tode cît mai ştiinţifice , este direc­ţia principală pe care trebuie să înaintăm în acest domeniu. Şi pro­bleme care se cer rezolvate, în a­­cest domeniu, mai sunt. După păre­rea mea, de pildă, în condiţiile de azi, învăţămîntul poate începe la noi cu un an mai devreme. Este ne­voie să se înlăture apoi din învăţă­mînt elemente de amănunt, ale unor cunoştinţe mai mult sau mai puţin depăşite, şi să se adauge tot ce ştiin­ţa nouă a cucerit şi a demonstrat, să se găsească metode moderne şi aparat modern de însuşire a cunoş­tinţelor, să se integreze într-un fel, în sistemul general educativ, învăţă­mîntul post-şcolar şi munca educa­tivă culturală de masă pentru toate categoriile de cetăţeni. Astăzi, tre­buie să ne fie clar, mai mult decît oricînd, că educaţia şi instrucţia sunt funcţii sociale permanente în cadrul marilor prefaceri prin care trece omenirea, în ceea ce priveşte învăţămîntul superior, căruia proiectul de Direc­tive îi dă o atenţie deosebită, aş spune că şi aici sînt lucruri care trebuie revăzute. Bine şi ştiinţific structurat, învăţămîntul superior ar putea da mai mult chiar şi cu mai puţini ani de studiu decît acum. Este un lucru la care cred că tre­buie să reflectăm. Căci pregătirea cadrelor nu se încheie cu absolvirea institutului. Tînărul nu trebuie să-şi socotească încheiată epoca de învăţătură, o dată cu absolvirea universităţii. După aceasta, el multe va trebui să înveţe din nou. Dez­voltarea necontenită a ştiinţei şi tehnicii îi va cere acest lucru. O ast­fel de viziune asupra învăţămîntu­lui o cred şi realistă şi eficientă. învăţămîntul în general, dar mai ales învăţămîntul superior, trebuie să însemne pentru noi trei lucruri : instrucţie, educaţie şi muncă ştiin­ţifică. Pentru primele două, se cere oricărui cadru didactic o dublă spe­cializare : una în legătură cu obiec­tul sau obiectele pe care le va preda, alta în legătură cu sarcina sa de educator. îndrăznesc de aceea să cer mai multă atenţie pentru pregătirea pedagogică. O cerinţă de bază pentru dezvol­tarea învăţămîntului de toate gra­dele, o cerinţă care e comună pentru toate sectoarele vieţii noastre noi, este calitatea. N-o putem ignora în­tr-un sector fără ca acest lucru să nu se resimtă în toate celelalte. N-o putem ignora într-un sector de care depinde calitatea şi în alte domenii: sectorul instrucţiei şi educaţiei, sectorul de formare a omului. Pen­tru a realiza acest deziderat aici, e necesar un control cît mai bine or­ganizat, cît mai raţional, un control, el însuşi competent şi de calitate. Ştiinţa pedagogică trebuie să-şi dea aici contribuţia sa, organizîndu-şi şi ea cercetările după acelaşi prin­cipiu. Noi avem deja un început bun în această privinţă. Dar sîntem încă la început. Un progres satisfăcător, care se aşteaptă de la noi, nu-l vom putea obţine decît printr-un efort mai mare şi mai ales printr-un efort comun, de colaborare între diferite discipline. Vorbim azi de o pedago­gie cibernetică, de un învăţămînt programat, de folosirea mijloacelor şi tehnicii moderne pentru învăţarea limbilor străine, de folosirea în ge­nere a mijloacelor audio-vizuale. Fără o colaborare strînsă şi siste­matică, planificată, intre pedagogie, psihologie, matematică şi fiecare specialitate în parte, nimic temeinic nu vom putea înfăptui. Şi pe deasupra tuturor acestora, nu trebuie să uităm ceva esenţial. Asupra lui ne-a atras atenţia to­varăşul Nicolae Ceauşescu la Con­ferinţa de partid a oraşului Bucu­reşti , formarea cadrelor nu numai din punct de vedere profesional, economic, ci şi ca oameni, ca ade­văraţi constructori ai unei lumi noi. Ca pedagog, eu subscriu din toată inima această directivă. Ca şi pe toate celelalte, de altfel. Consacrarea constituţională a victoriei socialismului în România (Urmare din pag. 1­a­­siliului de Stat (art. 69). Principiul muncii colective este de asemenea înscris în proiect ca principiu de bază al activităţii Consiliului de Miniştri (art. 74) şi al activităţii co­mitetelor executive ale sfaturilor populare (art. 90) răspunderile fiind precizate pe aceleaşi baze princi­piale ca şi acelea prevăzute pentru membrii Consiliului de Stat. înscrisă în Constituţia ţării, munca colectivă este în practică expresia vie a prin­cipiului partinic, de importanţă e­­senţială, al centralismului democra­tic, în activitatea de conducere a statului. Ceea ce se desprinde cu deosebire din proiectul Constituţiei este ideea dreptului de control general pe care Marea Adunare Naţională, organ su­prem al puterii de stat în Republica Socialistă România, îl are asupra întregii activităţi de conducere a statului. Consiliul de Stat, care este de asemenea organ suprem al pu­terii de stat, exercită unele atribuţii principale în mod permanent şi al­tele în intervalul dintre sesiunile Ma­rii Adunări Naţionale. Proiectul pre­vede că: Consiliul de Stat este sub­ordonat Marii Adunări Naţionale (art. 62). Marea Adunare Naţională, iar în intervalul dintre sesiuni Con­siliul de Stat, au între atribuţiile lor, dreptul de control asupra activităţii Tribunalului Suprem şi Procurorului General. O prevedere constituţiona­lă (art. 58) dă dreptul fiecărui depu­tat ca, în cadrul controlului exerci­tat de Marea Adunare Naţională, să pună întrebări şi să adreseze inter­pelări, la care cel întrebat sau inter­pelat are obligaţia expresă de a răspunde în termen de trei zile ver­bal sau în scris. întrebările sau in­terpelările pot fi puse Consiliului de Miniștri, oricăruia dintre membrii săi, precum și, ca nouă prevedere înscrisă în proiect, președintelui Tri­bunalului Suprem sau Procurorului General. Nu se poate încheia prezentarea unora dintre prevederile proiectului de Constituţie, fără a reaminti că, aşa cum a condus ţara noastră spre succesele fără seamăn împlinite pînă astăzi, forţa politică conducă­toare a întregii societăţi din Repu­blica Socialistă România este şi va fi şi în viitor — aşa cum se prevede şi în proiect — Partidul Comunist Român. Poporul nostru, condus de partid, a cucerit prin luptă puterea din mîinile claselor exploatatoare, a obţinut victoria definitivă a socialis­mului, se pregăteşte de noi succese pe drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste. Conducerea de către partid constituind o lege a con­strucţiei socialiste. Înscrierea în pro­iectul noii Constituţii a rolului par­tidului ca forţă politică conducătoa­re în statul nostru, răspunde con­comitent atît dorinţei şi intereselor întregului popor, cît şi creşterii a­­cestui rol în condiţiile dezvoltării viitoare a societăţii. Partidul ne va conduce spre noi culmi, spre alte victorii. Sub conducerea partidului se vor perfecţiona necontenit formele cele mai corespunzătoare de activi­tate politică, economică, socială şi culturală. Partidul este şi rămîne chezăşia realizărilor sigure ale vii­torului poporului nostru. Proiectul de Constituţie constituie cadrul luminos al succeselor de pînă acum şi al premiselor de dez­voltare a statului nostru. Ideile îna­intate cuprinse în proiect sînt ideile socialismului victorios oglindite în realizările prezente. Siguranţa îm­plinirii ţelurilor viitoare, cuprinse în proiectul de Directive ale celui de al IV-lea Congres al partidului, ne este încă o dată garantată prin aşezarea cea mai potrivită prevă­zută în noua lege fundamentală a ţării. Constituţia Republicii Socialiste România, întreţinerea culturilor prăşitoare continuă cu intensitate în unită­ţile agricole din regiunea Dobrogea. Clişeul nostru înfăţişează un aspect de la prăşitul porumbului pe ogoarele cooperativei agricole din comuna Chirnogeni, raionul Negru Vodă. Foto : AGERPRES CARNET CULTURAL CRONICA PLASTICĂ JMĂIESTRIE $1 AVlNT TINERESC In momentul de faţă sunt des­chise în Capitală două mari expo­ziţii de pictură : retrospectiva Vasile Popescu şi expoziţia maestrului H. H. Catargi, precum şi numeroase altele datorite unor pictori, grafici­eni şi sculptori din generaţiile mai tinere, ca şi expoziţia artiştilor a­­matori şi aceea cu desene de copii, în curînd, se vor deschide importan­tele expoziţii ale artelor decorative şi ale graficii. Simpla enunţare a acestor evenimente este suficientă pentru a sugera amploarea, varieta­tea şi avîntul cu care se creează şi în domeniul plasticii sau se reconsi­deră valorile trecutului. Este un act de dreptate şi de me­ritată revalorificare organizarea re­trospectivei VASILE POPESCU (Muzeul Simu), în marea pleiadă a artiştilor dintre cele două războaie mondiale, Vasile Popescu (1894— 1944) şi-a avut un loc de cinste. A fost preţuit de cunoscători şi de cri­tică, mai ales cu prilejul expoziţii­lor personale din 1933 şi 1939 sau al participării sale la diferite ma­nifestări colective şi la unele ex­poziţii internaţionale, unde a pri­mit distincţii de prim ordin. Totuşi, abia acum, văzîndu-i prezentate laolaltă lucrările reprezentative, ne dăm seama şi mai limpede de lo­cul pe care îl are în pictura noas­tră. Ca viziune şi sensibilitate, ca forţă de exprimare printr-un colorit viu, intens, interiorizat, Vasile Po­pescu este înrudit cu marii noştri colorişti Luchian şi Pallady. Şi el a fost un liric care s-a priceput să confere încîntare şi atmosferă poe­tică unor privelişti marine, unor că­suţe albe învăluite de o luxuriantă vegetaţie, unor cartiere orăşeneşti, unor obiecte corelate ca nişte fiinţe grăitoare. Armoniile sale cu tonali­tăţi rare, de obicei luminoase şi pline de prospeţime, posedă o netăgăduită forţă afectivă. Viu şi interiorizat, compunînd cu intensitate de senti­ment şi gîndire echilibrată, evitînd tot ce este încărcat şi strident, cău­­tînd armonii vii şi rafinate totodată, pictorul a ajuns cu timpul la o trans­figurare de basm. Uneori, imaginile sale te fascinează, deoarece coloritul poartă adînci valori umane. Tabloul cu o femeie cusînd într-un interior sau unele peisaje şi naturi moarte par arătări de vis. Femeia pare ea însăşi o făptură de vis, ţesută din alburi dantelate. Alburile lui Vasile Popescu, rafinat armonizate cu griuri de pîclă, verde scînteietor, al­­bastruri serafice vibrează mai adînc şi mai învăluitor decît la mulţi din­tre maeştrii noştri. Tocmai prin fi­nele nuanţe tonale, prin profundele rezonanţe sufleteşti, prin lirismul au­tentic, legat de lumea şi de natura patriei, Vasile Popescu se integrează în cea mai poetică zonă a şcolii noastre de pictură şi se înrudeşte cu Luchian şi Pallady, fără a avea însă lărgimea lor de preocupări tematice şi bogăţia de expresie. Mai viguros şi cu înclinaţii spre compoziţia mai complexă, maestrul HENRI H. CATARGI, artist al po­porului, care a început să se mani­feste tot între cele două­­ războaie mondiale, a evoluat mereu cu o exemplară consecvenţă. In actuala expoziţie (Galeriile Fondului plastic, str. Oneşti 1) regăsim tot ceea ce este mai realizat, mai reprezentativ, mai personal dintr-o îndelungată ac- Petru Comarnescu tivitate. Maestrul este mai tînăr ca oricînd în arta sa, acum şi mai vi­brant în armoniile sale, uneori cu tonuri intense şi mate, alteori cu to­nuri luminoase şi aerate. Ar trebui să cităm şi să analizăm cel puţin zece peisaje şi naturi sta­tice, care sunt piese de mare muzeu, unele lucrate cu uşurinţă, altele vă­dind preocupări de studiu al elemen­telor componente, al raporturilor dintre formele şi culorile lor. Game coloristice rare, rafinate, intense, constituind o atmosferă de autentică poezie, puternic sugestivă­ Preferăm însă să semnalăm magistralele sale adînciri şi reuşite în compoziţiile cu oameni, în portrete şi în peisajul in­dustrial, artistul depăşindu-se mai mult ca oricînd în aceste genuri, pu­ţin practicate în tinereţe. Compoziţia cu trei oameni ai mun-Retrospectiva Vasile Popescu—expoziţia maestrului H. Catargi - expoziţiile Tatiana Moscu, Rodica Pandele, Eugen Mihăescu şi Ladislau­­ Schwartz ci­ într-un interior (unul cîntînd din ghitară), portretele Strungarului, al Ţărăncii în albastru şi ale altor fe­mei ating măiestria prin forţa expre­siei, prin aerul lor interiorizat, prin acordul dintre modul în care sunt construite — simplu şi viguros, mai precis esenţial — personajele şi co­loritul ce le reliefează fiinţa sau at­mosfera înconjurătoare. Şi Catargi şi alţi pictori au pictat Rafinăria din oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej dar parcă niciodată turnurile, şi înseşi clădirile de acolo nu au căpătat mai multă prestanţă şi poezie, un, mai vădit farmec al semnificaţiei noului din epoca socialistă, transfigurat prin poezia culorilor. Pînzele sale au adesea ceva adînc definitoriu, acea evidenţă a realităţii trăită şi ex­primată în viul caracterului şi poe­ziei ei. Pictoriţa TATIANA MOSCU, multă vreme tributară unei arte a­­cademiste, pentru care nu avem nici o preţuire, şi-a împrospătat viziunea şi mijloacele de expresie. Seria de acuarele, laviuri şi desene intitulată „Peisaje din Franţa“ (expoziţia în Parcul Herăstrău, Pavilionul B) cu­prinde unele notaţii încîntătoare. Prestanţa unor clădiri istorice (Mu­zeul Luvru, muzeele Matisse şi Lé­ger) sau a unor colţuri pitoreşti cu cheiurile Senei, cu Montmartre şi cu Coasta de Azur este sugerată în­tr-o atmosferă învăluitoare, adesea fermecătoare. Dacă notaţiile colo­ristice şi atmosfera locurilor posedă cuvenitul aer de poezie, o fineţe ce reiese din simplitatea şi spontaneita­tea tratării, în schimb desenul expo­zantei are nevoie uneori de mai multă fermitate şi siguranţă, spre a servi imaginea. La cea de-a doua expoziţie perso­nală, pictoriţa RODICA PANDELE (Galeria de artă, Calea Victoriei 1321 şi-a îmbogăţit simţitor mijloacele, folosind nu numai învăţămintele profesorului ei Camil Ressu, maes­trul compoziţiei viguroase şi simpli­ficate, ci o bogăţie de sugestii pro­venind din arta populară, de la Lu­chian şi Petraşcu. Chipurile de ţărănci cooperatiste, unele scene în sînul naturii, unele peisaje de la Ca­­lafindeşti sau florile, înconjurate de ceramică şi scoarţe, dovedesc pre­zenţa unui real temperament de pic­tor, care se cultivă cu inteligenţă şi stăruinţă, însuşindu-şi într-o sinteză proprie, fireşte încă de început, mari învăţăminte din cuprinsul şcolii noastre de artă. Vigoare, fineţe, bun gust şi mai ales, prezenţa în actua­litate sunt vădite în expoziţia Ro­­dicăi Pandele, care are nevoie de mai multă mlădiere în redarea ex­presiilor umane, în individualizarea realistă a personajelor, pe care ea le iubeşte şi le înţelege. Tînărul grafician EUGEN MIHĂ­­ESCU (Galeriile din strada Oneşti X, încăperea din faţă) expune o se­rie de evocări poetice ale privelişte­­lor de la Vama Veche, ale unor „pei­saje subacvatice“ sau sugerează gra­iul unor ziduri, ale unor urme pe nisip, pentru ca alteori să dea alge­lor şi florilor rol de fiinţe ce poartă în ele sentimentele artistului, am­prentele mediului şi schimbările a­­notimpurilor. Folosind diferite teh­nici de la monotip, laviu şi cologra­­fie la desenul în peniţă, Mihăescu se exprimă uneori sintetic, cu certă vi­braţie sufletească, pe cînd alteori, ca în remarcabilele ilustraţii la „Procesul“ lui Kafka, să ajungă la analize şi sugestii de un vădit dra­matism. Am dori să vedem n­ai multe adînciri ale psihologiei umane, ca în aceste ilustraţii. Mai cerebra­­lizate şi oarecum uscate, fără ne­cesara atmosferă poetică, ne-au pă­rut ilustraţiile sale la poemele lui Ion Barbu, lucrate în peniţă. Este un artist talentat, în căutare de so­luţii ingenioase şi personale. Sculptorul LADISLAU SCH­WARTZ expune (în foierul Teatru­lui de comedie) lucrări în metal, piatră şi porţelan, unele cu caracter monumental, altele mai mult deco­rative, înscriindu-se în „plastica mică“. Urmărind să compună sinte­tic, cu linii şi ritmuri decorative, ar­tistul izbuteşte să ajungă uneori la expresii dramatice, ca în compoziţia Grevă (proiect de monument în fier ciocănit) sau în Don Quichotte. In altele, foloseşte, pentru satirizare, grotescul ca în portretul în fier su­dat Războinicul, cu influenţe din sculptura africană. Ladislau Sch­wartz este şi un sculptor de animale, care ştie să redea forţa unui Bour (sculptură pentru spaţii verzi, în marmură neagră cu porţiuni albe, bine folosite) şi gingăşia unor cerbi, mînzi şi pescăruşi. Procedee variate, ingenioase, sugestive îi deschid un drum în sculptura monumental-de­­corativă, artistul exprimînd prin ele valori sufleteşti şi idei umaniste. MEMENTO Laleaua neagră : Patria (11.86.25), o­­rele 9—11,30—14— 16,30 — 19 - 21,30? Fiul căpitanului Blood: Republica (11.03.72), orele 9,45­ — 11,45 — 14—16,15 —19—21,15? Festival (15.63.84), orele 8,45— 10,45—13—15,45—18—20,15? Melodia (12.06.88) , orele 10—12—15—17—19—21? Flamura (23.07.40), orele 10—12—14—16— 18—20? America, America: Luceafărul (15.87.67), orele 10—13,15—16,30-20 ? Grivita (17.08.58), orele 10—13,15—16,30— 19.45— , Modern (23.71.01), orele 10,30-13,15 — 16,30 — 20­, Ordinul Ana : Carpati (13.92.72), orele 10—12—14—16—18,15— 20,30; Can­can: București (15.61.54), orele 9,30— 12—16—18,30—211 De doi bani vio­lete: Feroviar (16.22.73), orele 9,30— 11,30— 13,45—16—18,15—20,30; Excelsior (18.10.88) , orele 10—12,1­5-16,15—18,45— 21,15; Săritură in întuneric: Capitol (16.29.17), orele 9,30—11,45—14—16,30— 18,45— 21 ? Femeia necunoscută: Victoria (16.28.79), orele 8,45—11,15—13,45—16,IS­IS, 45—21,15; Tomis (21.49.46), orele 8,30 —11—13,30—16—18,30—21? Floreasca (12. 28.30), orele 10,30-13—15,30—18—20,30? Baboy Mátyás : Central (14.12.24), orele 10—12—14—16—18,15—20,30; Giulesti (17. 55.46), orele 16—18,15—20,30; Scara­­mouche : Lumina (16.23.35), orele 9—11 — 13— 15-17-19—21; Unirea (17.10.21), orele 16—18,15; Hanka: Union (13.49.04), orele 15,30—18—20,30; Program pentru copii, ora 10 și Cînd Martin avea 14 ani, orele 11,30—14,30—16,30 — 18,30 - 20,30: Doina (16.35.38)? Filme documentare: Timpuri noi (15.61.101, orele 10—17 în continuare, 19—21; Pe urmele lui Ah­med: Cultural (16 25.39), orele 16—13,15— 20,30: Asta-i tot ce s-a întîmplat: înfră­ţirea între popoare (17.31.64), orele 10.30— 16—18—20: Volga (11.91.26), orele 10—12—14,15—16.30—18.45—21; Nuntă cu peripeții : Dacia (16.26.10), orele 9,15— 16,15 în continuare, 18.45—21; Drumul sării (31.28.13), orele 16—18,15—20,30; Joe timonadă: Buzești (15.6279), orele 14— 16,15—18,30; Nevasta nr. 13: Crincaşi 117.38.81), orele 16 — 18,15 — 20,30 ; Winnetou : Bucegi (17.05.47), orele 10 — 12,15 — 16 - 18,30 — 21 : Miorița (14.27.14), orele 9.30—11,45—14—16,15— 18.30— 20,45? Arena circului: Flacăra (21.35.40), orele 16—18,15—20,30; Bine ati venit: Vitan (21.39.82), orele 16—18—20. Spre culmi: Munca (21.50.97), orele 10,30 — 14,30 — 16,30 — 18,30 — 20,30? Rahova (23.91.00), orele 15—17—19? Doi băieţi ca pîinea caldă: Popular (35.15.17), orele 16—18,15—20,30; Roşu şi negru: Arta (21.31.86), orele 11—16—19,15; Oliver Twist: Moşilor (12.52.93), orele 15,30—19. Nu te atinge de fericire: Cosmos (35.19.15) orele 16 — 18,15 — 20,30 ; Logod­nicele văduve : Viitorul (11.48.03), orele 16 — 18,15 — 20,30 . Rachetele nu tre­buie să decoleze: Colentina (35.07.09), orele 16 — 18 — 20 . Ne asumăm răspunderea: Progresul (23.94.10), orele 15.30— 18—20,15? Cronica unui bufon: Lira (31.71.71), orele 15,30—18; Fernand Cow- Boy: Ferentari (23.17.50), orele 16—18,15 —20,30; Regina cîntecelor: Cotroceni (13.62.56), orele 13,45—16—18,30—21; Nea­mul Şoimăreștilor: Pacea (31.32.52), orele 10—16,15—19,30. CINEMA 19: Jurnalul tele­viziunii ? 19,20: Pen­tru tineretul şcolar — Oaspeţii noştri ? 20: Debuturi? 21,15: Orizont ’70 ? 21,45: Cintece şi jocuri populare româneşti. In interpretarea formaţiilor Casei de cul­tură a studenţilor din Bucureşti ? In în­cheiere : Buletin de ştiri. Buletin meteo­rologic. TELEVIZIUNE E VREMEA SECERIŞULUI! Cine merge în aceste zile în Do­brogea se bucură de frumuseţea cimpurilor. De la Dunăre şi pînă la mare, de la Negru Vodă şi pînă la Tulcea, lanurile de orz şi de grîu au dat în pîrgă. In multe locuri combinele, aceste corăbii ale cîm­­piei, au şi intrat în holde. A început strînsul recoltei. E o lucrare com­plexă care angajează numeroase forţe. Am vrut să aflăm cum a fost organizată munca pentru ca întrea­ga recoltă să ajungă la timp în hambare. Tovarăşii V. Cubleşan, vi­cepreşedinte al Consiliului agricol regional, C. Marinescu de la Trus­tul Gostat Constanţa şi C. Gabor, directorul I.R.T.A. Dobrogea, răs­­punzînd invitaţiei noastre, ne-au dat lămuririle necesare. — In acest an — a spus tov. C. Marinescu — trustul nostru are de predat la fondul centralizat al sta­tului circa 200 000 de tone de grîu. E o cantitate destul de mare. Nu asta însă ne dă bătaie de cap. Pro­blema cea mai importantă este SĂ ASIGURĂM TOATE CONDIȚIILE PENTRU CA RECOLTAREA SĂ SE FACĂ IN CEL MULT ZECE ZILE. De obicei, în iulie, la noi plouă. Nu putem risca deci să fim prinși cu griul pe cîmp. La ora aceasta avem totul pus la punct. Combinele sunt la marginea lanurilor ; unele au şi pornit munca. Am pregătit, de ase­menea, sacii — cîte 150 de fiecare combină — şi celelalte materiale ne­cesare. De prisos să mai spun că personalul care deserveşte utilajele a fost instruit din vreme şi cu toa­tă temeinicia. Ne gîndim însă cu îngrijorare la maşinile cu care ur­mează să transportăm grînele de pe cîmp la bazele de recepţie. Avem nevoie de 1500 de autocamioane care să funcţioneze din plin pe par­cursul întregii campanii. Anul tre­cut, la acest capitol, s-au înregistrat multe neajunsuri. Pentru a le evita trebuie ca atît conducerea I.R.T.A. cit şi noi să luăm din vreme toate măsurile. E nevoie SĂ SE ALCĂ­TUIASCĂ UN GRAFIC DE LUCRU PENTRU FIECARE AUTOCAMION. Seara, toate maşinile să fie parcate la locurile indicate, pentru ca la pornire să nu se mai piardă timpul. Cu ajutorul lucrătorilor din unităţi să se încarce de cu seară un anu­mit număr de maşini pentru ca ele să poată ajunge la baze încă din primele ore ale dimineţii. Şi încă un lucru. Eventualele defecţiuni tre­buie remediate din mers. Pentru a­­ceasta să se asigure încă de pe a­­cum mijloacele de intervenţie nece- ^ sare. Cele spuse de tov. Marinescu constituiau in­tr-un fel şi o in­vitaţie pentru ce­lălalt interlocutor al nostru — tova­răşul C. Gabor, directorul IRTA. L-am rugat să ne spună şi el păre­rea în legătură cu problemele ca­re se pun în faţa întreprinderii sale în acest sezon şi la modalităţile de rezolvare a lor. — In primul rînd el — cred că nu e obligatoriu ca în iulie să plouă. Această progno­ză... pesimistă constituie de obicei un fel de sperietoare cu ajutorul că­reia unităţile agricole caută să ne determine să le punem la dispozi­ţie mijloacele de transport de care au nevoie. Şi fără asta insă eu con­sider că sîntem pregătiţi pentru campania de recoltare. O surpriză o constituie pentru mine numărul de maşini de care tovarăşul Mari­nescu a spus că va avea nevoie trustul. Eu cred că le ajunge şi 1100. Dacă vom primi insă dispoziţie... La ora actuală autocamioanele care vor fi folosite in campanie, au şoferii pregătiţi. Şi-au procurat carburanţi şi celelalte materiale. Sincer vorbind, optimismul tova­răşului director ne-a cam pus pe gînduri. Prea păreau toate ca la carte. Ulterior, am avut prilejul să ne dăm seama că neîncrederea noa­stră era întemeiată. Mai întîi de toate problema cu numărul de ma­şini. Cifra propusă de dînsul, cifră care după cum ne-a arătat se ba­zează pe experienţa anului trecut, nu poate fi luată în consideraţie. A­­nul trecut s-a lucrat în alte con­diţii. Atunci şi recoltările au durat mai mult şi suprafaţa cultivată cu cereale păioase a fost mai mică. Era bine deci ca, în loc de exclamaţii şi asigurări că totul e în ordine, să fi chibzuit mai temeinic asupra fe­lului în care întreprinderea sa poa­te veni în sprijinul unităţilor agri­cole, acum cînd au atîta nevoie de maşini pentru transport. In al doi­lea rînd, avem serioase îndoieli şi în ceea ce priveşte modul în care au fost pregătite acele autocamioa­ne care au intrat deja în calculul său pentru a fi repartizate gospo­dăriilor de stat. O vizită la auto­baza nr. 1 Constanţa ne-a permis să facem constatarea, revelatoare pentru noi, că unele maşini care au înscrisă pe ele inscripţia promiţă­toare „bun pentru cereale — 1965“ sunt departe de a face faţă cerin­ţelor. Etanşările făcute la începutul primăverii s-au anulat între timp datorită faptului că autocamioanele au fost folosite la alte transporturi, în special la piatră. De asemenea, am mai observat și alte cusururi care trebuie înlăturate cît mai e vreme. Sugerăm ____________ conducerii I.R.T.A. să reanalizeze pla­nul întocmit pen­tru campania de recoltare, să su­plimenteze numă­rul de maşini şi să pregătească fie­care autocamion în mod corespun­zător. Să vedem acum ce ne spune Iov. Cubleşan despre pregătirile făcute pentru recoltare în cooperativele ............ agricole dobro­gene.­­ Forţele sunt aliniate la „start“, puse la punct după toate regulile — a început el. Mai erau cîteva combine de reparat însă, făcindu-se rost de piesele de schimb, şi acestea au fost puse în stare de funcţiune. După cum am fost anunţaţi, ni se vor repartiza şi 200 de combine ve­nite din alte părţi în care strînsul recoltei începe mai tîrziu. Acest fapt ne permite să apreciem că vom putea să stringem tot ce e de strins în mai puţin de două săptămini. Paralel, vom efectua şi arăturile în­tr-un asemenea ritm incit la 20 au­gust şi ele vor fi încheiate. De a­­semenea, vom continua acţiunea de fertilizare a solului pe tarlalele unde urmează să semănăm griul de toam­nă. Scopul nostru este să facem aşa fel incit CU FIECARE TRACTOR CARE REMORCHEAZĂ O COM­BINĂ SAU O PRESĂ DE BALO­TAT PAIE, SĂ ARĂM ŞI CITE UN HECTAR — cel puţin — şi asta di­mineaţa şi seara. Poate mai sunt u­­nele lucruri care ne-au scăpat, dar ele sunt de amănunt. ...Şi „amănuntele“ îşi au însă im­portanţa lor. Am atrage astfel a­­tenţia că la ora aceasta mai sunt prese nereparate De asemenea, ca­mioanele cooperativelor agricole nu vor putea fi folosite în campanie deoarece I.R.T.A. nu le-a reparat, aşa cum are obligaţia. In plus, cele 700 de remorci ale S.M.T. cu care se va transporta recolta nu au pre­late deoarece, după cum ni s-a spus, vor fi folosite numai... pe distanţe scurte. Ca şi cum, ploaia ar avea contract să ude recolta numai de la un anumit număr de kilometri în sus. CAMPANIA DE RECOLTARE DUREAZĂ O PERIOADĂ SCURTĂ INSĂ CERE DIN PARTEA FACTO­RILOR IN DREPT O CONCENTRA­RE MAXIMĂ A EFORTURILOR, O ORGANIZARE EXEMPLARĂ A ÎNTREGII MUNCI. E necesar de a­­ceea, ca neajunsurile care au ieşit la iveală cu prilejul anchetei între­prinse de noi să fie eliminate cît mai curînd cu putinţă. TREBUIE ASIGURATE TOATE CONDITIILE PENTRU CA RECOLTA SĂ A­­JUNGA IN ÎNTREGIME IN MA­GAZII. ing. C. AMARITEI P. ZARNESCU corespondentul „României libere? • Strînsul grinelor - cea mai scurtă campanie agricolă • Toate combinele să lucreze din plin • In timp ce directorul IRTA e... optimist, unele autocamioane sunt încă improprii pentru transportul cerealelor ne-a arătat

Next