România Liberă, iulie 1965 (Anul 23, nr. 6441-6467)
1965-07-01 / nr. 6441
„România liberă“ nr. 6441 — 1.V10965 — pag. a 2-a Dezbaterea proiectului de Directive Educaţia şi instrucţia — funcţii sociale permanente Pe toţi ne-a impresionat, printre alte obiective de seamă, volumul mare de investiţii din fondurile centralizate ale statului prevăzute în proiectele de Directive ale Congresului al IV-lea al partidului. Vom investi în industrie, vom investi în agricultură, ca şi în celelalte domenii economice şi ale vieţii sociale. Vom investi şi în om. Este un aspect asupra căruia trebuie să ne oprim în primul rînd noi, oamenii şcolii, pentru că ne priveşte îndeaproape. Investiţiile în om, investiţiile alocate pentru formarea cadrelor sunt de cea mai mare importanţă şi, la fel ca în celelalte sectoare, nu trebuie să se piardă din vedere un lucru : eficienţa — în primul rînd eficienţa economică. Şcoala a înregistrat progrese importante pe măsura sarcinilor ce i-au revenit în anii puterii populare : înlăturarea analfabetismului, generalizarea învăţămîntului de opt ani, cu manuale gratuite, învăţămîntul mediu şi superior ridicat la un înalt nivel ştiinţific a crescut în volum cu aproape 500 la sută. Dar sarcini şi mai mari îi revin şcolii în viitor. Baza tehnico-materială pe care o vom avea va fi cu atît mai eficientă cu cit omul va fi mai calificat să o folosească. Se prevede în proiectul de Directive ca învăţămîntul să dea economiei naţionale circa 550 000 de cadre noi, din care o cincime cu pregătire superioară. Aceasta este o sarcină de onoare şi ea cere din partea noastră, a cadrelor didactice, un mare simţ de răspundere pentru a fi îndeplinită. Şcoala de opt ani e înfăptuită, dar ea se cere perfecţionată şi dotată cu cadre tot mai calificate. Şcoala medie s-a extins, dar mai trebuie extinsă încă şi consolidată, mai ales în mediul sătesc. înfiinţarea de internate cît mai numeroase în acest scop este soluţia cea mai eficace şi ea este prevăzută în proiectul de Directive. Se prevede de asemenea crearea învăţămîntului mediu de specialitate. Acest lucru reprezintă, cred, mai mult decît împlinirea unei nevoi concrete de moment. Prof. univ. Stanciu Stoian Un învăţămînt îmbunătăţit în sistemul său organizatoric, cu un conţinut adecvat nevoilor social-economice şi culturale ale ţării, cu metode cît mai ştiinţifice , este direcţia principală pe care trebuie să înaintăm în acest domeniu. Şi probleme care se cer rezolvate, în acest domeniu, mai sunt. După părerea mea, de pildă, în condiţiile de azi, învăţămîntul poate începe la noi cu un an mai devreme. Este nevoie să se înlăture apoi din învăţămînt elemente de amănunt, ale unor cunoştinţe mai mult sau mai puţin depăşite, şi să se adauge tot ce ştiinţa nouă a cucerit şi a demonstrat, să se găsească metode moderne şi aparat modern de însuşire a cunoştinţelor, să se integreze într-un fel, în sistemul general educativ, învăţămîntul post-şcolar şi munca educativă culturală de masă pentru toate categoriile de cetăţeni. Astăzi, trebuie să ne fie clar, mai mult decît oricînd, că educaţia şi instrucţia sunt funcţii sociale permanente în cadrul marilor prefaceri prin care trece omenirea, în ceea ce priveşte învăţămîntul superior, căruia proiectul de Directive îi dă o atenţie deosebită, aş spune că şi aici sînt lucruri care trebuie revăzute. Bine şi ştiinţific structurat, învăţămîntul superior ar putea da mai mult chiar şi cu mai puţini ani de studiu decît acum. Este un lucru la care cred că trebuie să reflectăm. Căci pregătirea cadrelor nu se încheie cu absolvirea institutului. Tînărul nu trebuie să-şi socotească încheiată epoca de învăţătură, o dată cu absolvirea universităţii. După aceasta, el multe va trebui să înveţe din nou. Dezvoltarea necontenită a ştiinţei şi tehnicii îi va cere acest lucru. O astfel de viziune asupra învăţămîntului o cred şi realistă şi eficientă. învăţămîntul în general, dar mai ales învăţămîntul superior, trebuie să însemne pentru noi trei lucruri : instrucţie, educaţie şi muncă ştiinţifică. Pentru primele două, se cere oricărui cadru didactic o dublă specializare : una în legătură cu obiectul sau obiectele pe care le va preda, alta în legătură cu sarcina sa de educator. îndrăznesc de aceea să cer mai multă atenţie pentru pregătirea pedagogică. O cerinţă de bază pentru dezvoltarea învăţămîntului de toate gradele, o cerinţă care e comună pentru toate sectoarele vieţii noastre noi, este calitatea. N-o putem ignora într-un sector fără ca acest lucru să nu se resimtă în toate celelalte. N-o putem ignora într-un sector de care depinde calitatea şi în alte domenii: sectorul instrucţiei şi educaţiei, sectorul de formare a omului. Pentru a realiza acest deziderat aici, e necesar un control cît mai bine organizat, cît mai raţional, un control, el însuşi competent şi de calitate. Ştiinţa pedagogică trebuie să-şi dea aici contribuţia sa, organizîndu-şi şi ea cercetările după acelaşi principiu. Noi avem deja un început bun în această privinţă. Dar sîntem încă la început. Un progres satisfăcător, care se aşteaptă de la noi, nu-l vom putea obţine decît printr-un efort mai mare şi mai ales printr-un efort comun, de colaborare între diferite discipline. Vorbim azi de o pedagogie cibernetică, de un învăţămînt programat, de folosirea mijloacelor şi tehnicii moderne pentru învăţarea limbilor străine, de folosirea în genere a mijloacelor audio-vizuale. Fără o colaborare strînsă şi sistematică, planificată, intre pedagogie, psihologie, matematică şi fiecare specialitate în parte, nimic temeinic nu vom putea înfăptui. Şi pe deasupra tuturor acestora, nu trebuie să uităm ceva esenţial. Asupra lui ne-a atras atenţia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Conferinţa de partid a oraşului Bucureşti , formarea cadrelor nu numai din punct de vedere profesional, economic, ci şi ca oameni, ca adevăraţi constructori ai unei lumi noi. Ca pedagog, eu subscriu din toată inima această directivă. Ca şi pe toate celelalte, de altfel. Consacrarea constituţională a victoriei socialismului în România (Urmare din pag. 1asiliului de Stat (art. 69). Principiul muncii colective este de asemenea înscris în proiect ca principiu de bază al activităţii Consiliului de Miniştri (art. 74) şi al activităţii comitetelor executive ale sfaturilor populare (art. 90) răspunderile fiind precizate pe aceleaşi baze principiale ca şi acelea prevăzute pentru membrii Consiliului de Stat. înscrisă în Constituţia ţării, munca colectivă este în practică expresia vie a principiului partinic, de importanţă esenţială, al centralismului democratic, în activitatea de conducere a statului. Ceea ce se desprinde cu deosebire din proiectul Constituţiei este ideea dreptului de control general pe care Marea Adunare Naţională, organ suprem al puterii de stat în Republica Socialistă România, îl are asupra întregii activităţi de conducere a statului. Consiliul de Stat, care este de asemenea organ suprem al puterii de stat, exercită unele atribuţii principale în mod permanent şi altele în intervalul dintre sesiunile Marii Adunări Naţionale. Proiectul prevede că: Consiliul de Stat este subordonat Marii Adunări Naţionale (art. 62). Marea Adunare Naţională, iar în intervalul dintre sesiuni Consiliul de Stat, au între atribuţiile lor, dreptul de control asupra activităţii Tribunalului Suprem şi Procurorului General. O prevedere constituţională (art. 58) dă dreptul fiecărui deputat ca, în cadrul controlului exercitat de Marea Adunare Naţională, să pună întrebări şi să adreseze interpelări, la care cel întrebat sau interpelat are obligaţia expresă de a răspunde în termen de trei zile verbal sau în scris. întrebările sau interpelările pot fi puse Consiliului de Miniștri, oricăruia dintre membrii săi, precum și, ca nouă prevedere înscrisă în proiect, președintelui Tribunalului Suprem sau Procurorului General. Nu se poate încheia prezentarea unora dintre prevederile proiectului de Constituţie, fără a reaminti că, aşa cum a condus ţara noastră spre succesele fără seamăn împlinite pînă astăzi, forţa politică conducătoare a întregii societăţi din Republica Socialistă România este şi va fi şi în viitor — aşa cum se prevede şi în proiect — Partidul Comunist Român. Poporul nostru, condus de partid, a cucerit prin luptă puterea din mîinile claselor exploatatoare, a obţinut victoria definitivă a socialismului, se pregăteşte de noi succese pe drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste. Conducerea de către partid constituind o lege a construcţiei socialiste. Înscrierea în proiectul noii Constituţii a rolului partidului ca forţă politică conducătoare în statul nostru, răspunde concomitent atît dorinţei şi intereselor întregului popor, cît şi creşterii acestui rol în condiţiile dezvoltării viitoare a societăţii. Partidul ne va conduce spre noi culmi, spre alte victorii. Sub conducerea partidului se vor perfecţiona necontenit formele cele mai corespunzătoare de activitate politică, economică, socială şi culturală. Partidul este şi rămîne chezăşia realizărilor sigure ale viitorului poporului nostru. Proiectul de Constituţie constituie cadrul luminos al succeselor de pînă acum şi al premiselor de dezvoltare a statului nostru. Ideile înaintate cuprinse în proiect sînt ideile socialismului victorios oglindite în realizările prezente. Siguranţa împlinirii ţelurilor viitoare, cuprinse în proiectul de Directive ale celui de al IV-lea Congres al partidului, ne este încă o dată garantată prin aşezarea cea mai potrivită prevăzută în noua lege fundamentală a ţării. Constituţia Republicii Socialiste România, întreţinerea culturilor prăşitoare continuă cu intensitate în unităţile agricole din regiunea Dobrogea. Clişeul nostru înfăţişează un aspect de la prăşitul porumbului pe ogoarele cooperativei agricole din comuna Chirnogeni, raionul Negru Vodă. Foto : AGERPRES CARNET CULTURAL CRONICA PLASTICĂ JMĂIESTRIE $1 AVlNT TINERESC In momentul de faţă sunt deschise în Capitală două mari expoziţii de pictură : retrospectiva Vasile Popescu şi expoziţia maestrului H. H. Catargi, precum şi numeroase altele datorite unor pictori, graficieni şi sculptori din generaţiile mai tinere, ca şi expoziţia artiştilor amatori şi aceea cu desene de copii, în curînd, se vor deschide importantele expoziţii ale artelor decorative şi ale graficii. Simpla enunţare a acestor evenimente este suficientă pentru a sugera amploarea, varietatea şi avîntul cu care se creează şi în domeniul plasticii sau se reconsideră valorile trecutului. Este un act de dreptate şi de meritată revalorificare organizarea retrospectivei VASILE POPESCU (Muzeul Simu), în marea pleiadă a artiştilor dintre cele două războaie mondiale, Vasile Popescu (1894— 1944) şi-a avut un loc de cinste. A fost preţuit de cunoscători şi de critică, mai ales cu prilejul expoziţiilor personale din 1933 şi 1939 sau al participării sale la diferite manifestări colective şi la unele expoziţii internaţionale, unde a primit distincţii de prim ordin. Totuşi, abia acum, văzîndu-i prezentate laolaltă lucrările reprezentative, ne dăm seama şi mai limpede de locul pe care îl are în pictura noastră. Ca viziune şi sensibilitate, ca forţă de exprimare printr-un colorit viu, intens, interiorizat, Vasile Popescu este înrudit cu marii noştri colorişti Luchian şi Pallady. Şi el a fost un liric care s-a priceput să confere încîntare şi atmosferă poetică unor privelişti marine, unor căsuţe albe învăluite de o luxuriantă vegetaţie, unor cartiere orăşeneşti, unor obiecte corelate ca nişte fiinţe grăitoare. Armoniile sale cu tonalităţi rare, de obicei luminoase şi pline de prospeţime, posedă o netăgăduită forţă afectivă. Viu şi interiorizat, compunînd cu intensitate de sentiment şi gîndire echilibrată, evitînd tot ce este încărcat şi strident, căutînd armonii vii şi rafinate totodată, pictorul a ajuns cu timpul la o transfigurare de basm. Uneori, imaginile sale te fascinează, deoarece coloritul poartă adînci valori umane. Tabloul cu o femeie cusînd într-un interior sau unele peisaje şi naturi moarte par arătări de vis. Femeia pare ea însăşi o făptură de vis, ţesută din alburi dantelate. Alburile lui Vasile Popescu, rafinat armonizate cu griuri de pîclă, verde scînteietor, albastruri serafice vibrează mai adînc şi mai învăluitor decît la mulţi dintre maeştrii noştri. Tocmai prin finele nuanţe tonale, prin profundele rezonanţe sufleteşti, prin lirismul autentic, legat de lumea şi de natura patriei, Vasile Popescu se integrează în cea mai poetică zonă a şcolii noastre de pictură şi se înrudeşte cu Luchian şi Pallady, fără a avea însă lărgimea lor de preocupări tematice şi bogăţia de expresie. Mai viguros şi cu înclinaţii spre compoziţia mai complexă, maestrul HENRI H. CATARGI, artist al poporului, care a început să se manifeste tot între cele două războaie mondiale, a evoluat mereu cu o exemplară consecvenţă. In actuala expoziţie (Galeriile Fondului plastic, str. Oneşti 1) regăsim tot ceea ce este mai realizat, mai reprezentativ, mai personal dintr-o îndelungată ac- Petru Comarnescu tivitate. Maestrul este mai tînăr ca oricînd în arta sa, acum şi mai vibrant în armoniile sale, uneori cu tonuri intense şi mate, alteori cu tonuri luminoase şi aerate. Ar trebui să cităm şi să analizăm cel puţin zece peisaje şi naturi statice, care sunt piese de mare muzeu, unele lucrate cu uşurinţă, altele vădind preocupări de studiu al elementelor componente, al raporturilor dintre formele şi culorile lor. Game coloristice rare, rafinate, intense, constituind o atmosferă de autentică poezie, puternic sugestivă Preferăm însă să semnalăm magistralele sale adînciri şi reuşite în compoziţiile cu oameni, în portrete şi în peisajul industrial, artistul depăşindu-se mai mult ca oricînd în aceste genuri, puţin practicate în tinereţe. Compoziţia cu trei oameni ai mun-Retrospectiva Vasile Popescu—expoziţia maestrului H. Catargi - expoziţiile Tatiana Moscu, Rodica Pandele, Eugen Mihăescu şi Ladislau Schwartz ci într-un interior (unul cîntînd din ghitară), portretele Strungarului, al Ţărăncii în albastru şi ale altor femei ating măiestria prin forţa expresiei, prin aerul lor interiorizat, prin acordul dintre modul în care sunt construite — simplu şi viguros, mai precis esenţial — personajele şi coloritul ce le reliefează fiinţa sau atmosfera înconjurătoare. Şi Catargi şi alţi pictori au pictat Rafinăria din oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej dar parcă niciodată turnurile, şi înseşi clădirile de acolo nu au căpătat mai multă prestanţă şi poezie, un, mai vădit farmec al semnificaţiei noului din epoca socialistă, transfigurat prin poezia culorilor. Pînzele sale au adesea ceva adînc definitoriu, acea evidenţă a realităţii trăită şi exprimată în viul caracterului şi poeziei ei. Pictoriţa TATIANA MOSCU, multă vreme tributară unei arte academiste, pentru care nu avem nici o preţuire, şi-a împrospătat viziunea şi mijloacele de expresie. Seria de acuarele, laviuri şi desene intitulată „Peisaje din Franţa“ (expoziţia în Parcul Herăstrău, Pavilionul B) cuprinde unele notaţii încîntătoare. Prestanţa unor clădiri istorice (Muzeul Luvru, muzeele Matisse şi Léger) sau a unor colţuri pitoreşti cu cheiurile Senei, cu Montmartre şi cu Coasta de Azur este sugerată într-o atmosferă învăluitoare, adesea fermecătoare. Dacă notaţiile coloristice şi atmosfera locurilor posedă cuvenitul aer de poezie, o fineţe ce reiese din simplitatea şi spontaneitatea tratării, în schimb desenul expozantei are nevoie uneori de mai multă fermitate şi siguranţă, spre a servi imaginea. La cea de-a doua expoziţie personală, pictoriţa RODICA PANDELE (Galeria de artă, Calea Victoriei 1321 şi-a îmbogăţit simţitor mijloacele, folosind nu numai învăţămintele profesorului ei Camil Ressu, maestrul compoziţiei viguroase şi simplificate, ci o bogăţie de sugestii provenind din arta populară, de la Luchian şi Petraşcu. Chipurile de ţărănci cooperatiste, unele scene în sînul naturii, unele peisaje de la Calafindeşti sau florile, înconjurate de ceramică şi scoarţe, dovedesc prezenţa unui real temperament de pictor, care se cultivă cu inteligenţă şi stăruinţă, însuşindu-şi într-o sinteză proprie, fireşte încă de început, mari învăţăminte din cuprinsul şcolii noastre de artă. Vigoare, fineţe, bun gust şi mai ales, prezenţa în actualitate sunt vădite în expoziţia Rodicăi Pandele, care are nevoie de mai multă mlădiere în redarea expresiilor umane, în individualizarea realistă a personajelor, pe care ea le iubeşte şi le înţelege. Tînărul grafician EUGEN MIHĂESCU (Galeriile din strada Oneşti X, încăperea din faţă) expune o serie de evocări poetice ale priveliştelor de la Vama Veche, ale unor „peisaje subacvatice“ sau sugerează graiul unor ziduri, ale unor urme pe nisip, pentru ca alteori să dea algelor şi florilor rol de fiinţe ce poartă în ele sentimentele artistului, amprentele mediului şi schimbările anotimpurilor. Folosind diferite tehnici de la monotip, laviu şi colografie la desenul în peniţă, Mihăescu se exprimă uneori sintetic, cu certă vibraţie sufletească, pe cînd alteori, ca în remarcabilele ilustraţii la „Procesul“ lui Kafka, să ajungă la analize şi sugestii de un vădit dramatism. Am dori să vedem nai multe adînciri ale psihologiei umane, ca în aceste ilustraţii. Mai cerebralizate şi oarecum uscate, fără necesara atmosferă poetică, ne-au părut ilustraţiile sale la poemele lui Ion Barbu, lucrate în peniţă. Este un artist talentat, în căutare de soluţii ingenioase şi personale. Sculptorul LADISLAU SCHWARTZ expune (în foierul Teatrului de comedie) lucrări în metal, piatră şi porţelan, unele cu caracter monumental, altele mai mult decorative, înscriindu-se în „plastica mică“. Urmărind să compună sintetic, cu linii şi ritmuri decorative, artistul izbuteşte să ajungă uneori la expresii dramatice, ca în compoziţia Grevă (proiect de monument în fier ciocănit) sau în Don Quichotte. In altele, foloseşte, pentru satirizare, grotescul ca în portretul în fier sudat Războinicul, cu influenţe din sculptura africană. Ladislau Schwartz este şi un sculptor de animale, care ştie să redea forţa unui Bour (sculptură pentru spaţii verzi, în marmură neagră cu porţiuni albe, bine folosite) şi gingăşia unor cerbi, mînzi şi pescăruşi. Procedee variate, ingenioase, sugestive îi deschid un drum în sculptura monumental-decorativă, artistul exprimînd prin ele valori sufleteşti şi idei umaniste. MEMENTO Laleaua neagră : Patria (11.86.25), orele 9—11,30—14— 16,30 — 19 - 21,30? Fiul căpitanului Blood: Republica (11.03.72), orele 9,45 — 11,45 — 14—16,15 —19—21,15? Festival (15.63.84), orele 8,45— 10,45—13—15,45—18—20,15? Melodia (12.06.88) , orele 10—12—15—17—19—21? Flamura (23.07.40), orele 10—12—14—16— 18—20? America, America: Luceafărul (15.87.67), orele 10—13,15—16,30-20 ? Grivita (17.08.58), orele 10—13,15—16,30— 19.45— , Modern (23.71.01), orele 10,30-13,15 — 16,30 — 20, Ordinul Ana : Carpati (13.92.72), orele 10—12—14—16—18,15— 20,30; Cancan: București (15.61.54), orele 9,30— 12—16—18,30—211 De doi bani violete: Feroviar (16.22.73), orele 9,30— 11,30— 13,45—16—18,15—20,30; Excelsior (18.10.88) , orele 10—12,15-16,15—18,45— 21,15; Săritură in întuneric: Capitol (16.29.17), orele 9,30—11,45—14—16,30— 18,45— 21 ? Femeia necunoscută: Victoria (16.28.79), orele 8,45—11,15—13,45—16,ISIS, 45—21,15; Tomis (21.49.46), orele 8,30 —11—13,30—16—18,30—21? Floreasca (12. 28.30), orele 10,30-13—15,30—18—20,30? Baboy Mátyás : Central (14.12.24), orele 10—12—14—16—18,15—20,30; Giulesti (17. 55.46), orele 16—18,15—20,30; Scaramouche : Lumina (16.23.35), orele 9—11 — 13— 15-17-19—21; Unirea (17.10.21), orele 16—18,15; Hanka: Union (13.49.04), orele 15,30—18—20,30; Program pentru copii, ora 10 și Cînd Martin avea 14 ani, orele 11,30—14,30—16,30 — 18,30 - 20,30: Doina (16.35.38)? Filme documentare: Timpuri noi (15.61.101, orele 10—17 în continuare, 19—21; Pe urmele lui Ahmed: Cultural (16 25.39), orele 16—13,15— 20,30: Asta-i tot ce s-a întîmplat: înfrăţirea între popoare (17.31.64), orele 10.30— 16—18—20: Volga (11.91.26), orele 10—12—14,15—16.30—18.45—21; Nuntă cu peripeții : Dacia (16.26.10), orele 9,15— 16,15 în continuare, 18.45—21; Drumul sării (31.28.13), orele 16—18,15—20,30; Joe timonadă: Buzești (15.6279), orele 14— 16,15—18,30; Nevasta nr. 13: Crincaşi 117.38.81), orele 16 — 18,15 — 20,30 ; Winnetou : Bucegi (17.05.47), orele 10 — 12,15 — 16 - 18,30 — 21 : Miorița (14.27.14), orele 9.30—11,45—14—16,15— 18.30— 20,45? Arena circului: Flacăra (21.35.40), orele 16—18,15—20,30; Bine ati venit: Vitan (21.39.82), orele 16—18—20. Spre culmi: Munca (21.50.97), orele 10,30 — 14,30 — 16,30 — 18,30 — 20,30? Rahova (23.91.00), orele 15—17—19? Doi băieţi ca pîinea caldă: Popular (35.15.17), orele 16—18,15—20,30; Roşu şi negru: Arta (21.31.86), orele 11—16—19,15; Oliver Twist: Moşilor (12.52.93), orele 15,30—19. Nu te atinge de fericire: Cosmos (35.19.15) orele 16 — 18,15 — 20,30 ; Logodnicele văduve : Viitorul (11.48.03), orele 16 — 18,15 — 20,30 . Rachetele nu trebuie să decoleze: Colentina (35.07.09), orele 16 — 18 — 20 . Ne asumăm răspunderea: Progresul (23.94.10), orele 15.30— 18—20,15? Cronica unui bufon: Lira (31.71.71), orele 15,30—18; Fernand Cow- Boy: Ferentari (23.17.50), orele 16—18,15 —20,30; Regina cîntecelor: Cotroceni (13.62.56), orele 13,45—16—18,30—21; Neamul Şoimăreștilor: Pacea (31.32.52), orele 10—16,15—19,30. CINEMA 19: Jurnalul televiziunii ? 19,20: Pentru tineretul şcolar — Oaspeţii noştri ? 20: Debuturi? 21,15: Orizont ’70 ? 21,45: Cintece şi jocuri populare româneşti. In interpretarea formaţiilor Casei de cultură a studenţilor din Bucureşti ? In încheiere : Buletin de ştiri. Buletin meteorologic. TELEVIZIUNE E VREMEA SECERIŞULUI! Cine merge în aceste zile în Dobrogea se bucură de frumuseţea cimpurilor. De la Dunăre şi pînă la mare, de la Negru Vodă şi pînă la Tulcea, lanurile de orz şi de grîu au dat în pîrgă. In multe locuri combinele, aceste corăbii ale cîmpiei, au şi intrat în holde. A început strînsul recoltei. E o lucrare complexă care angajează numeroase forţe. Am vrut să aflăm cum a fost organizată munca pentru ca întreaga recoltă să ajungă la timp în hambare. Tovarăşii V. Cubleşan, vicepreşedinte al Consiliului agricol regional, C. Marinescu de la Trustul Gostat Constanţa şi C. Gabor, directorul I.R.T.A. Dobrogea, răspunzînd invitaţiei noastre, ne-au dat lămuririle necesare. — In acest an — a spus tov. C. Marinescu — trustul nostru are de predat la fondul centralizat al statului circa 200 000 de tone de grîu. E o cantitate destul de mare. Nu asta însă ne dă bătaie de cap. Problema cea mai importantă este SĂ ASIGURĂM TOATE CONDIȚIILE PENTRU CA RECOLTAREA SĂ SE FACĂ IN CEL MULT ZECE ZILE. De obicei, în iulie, la noi plouă. Nu putem risca deci să fim prinși cu griul pe cîmp. La ora aceasta avem totul pus la punct. Combinele sunt la marginea lanurilor ; unele au şi pornit munca. Am pregătit, de asemenea, sacii — cîte 150 de fiecare combină — şi celelalte materiale necesare. De prisos să mai spun că personalul care deserveşte utilajele a fost instruit din vreme şi cu toată temeinicia. Ne gîndim însă cu îngrijorare la maşinile cu care urmează să transportăm grînele de pe cîmp la bazele de recepţie. Avem nevoie de 1500 de autocamioane care să funcţioneze din plin pe parcursul întregii campanii. Anul trecut, la acest capitol, s-au înregistrat multe neajunsuri. Pentru a le evita trebuie ca atît conducerea I.R.T.A. cit şi noi să luăm din vreme toate măsurile. E nevoie SĂ SE ALCĂTUIASCĂ UN GRAFIC DE LUCRU PENTRU FIECARE AUTOCAMION. Seara, toate maşinile să fie parcate la locurile indicate, pentru ca la pornire să nu se mai piardă timpul. Cu ajutorul lucrătorilor din unităţi să se încarce de cu seară un anumit număr de maşini pentru ca ele să poată ajunge la baze încă din primele ore ale dimineţii. Şi încă un lucru. Eventualele defecţiuni trebuie remediate din mers. Pentru aceasta să se asigure încă de pe acum mijloacele de intervenţie nece- ^ sare. Cele spuse de tov. Marinescu constituiau intr-un fel şi o invitaţie pentru celălalt interlocutor al nostru — tovarăşul C. Gabor, directorul IRTA. L-am rugat să ne spună şi el părerea în legătură cu problemele care se pun în faţa întreprinderii sale în acest sezon şi la modalităţile de rezolvare a lor. — In primul rînd el — cred că nu e obligatoriu ca în iulie să plouă. Această prognoză... pesimistă constituie de obicei un fel de sperietoare cu ajutorul căreia unităţile agricole caută să ne determine să le punem la dispoziţie mijloacele de transport de care au nevoie. Şi fără asta insă eu consider că sîntem pregătiţi pentru campania de recoltare. O surpriză o constituie pentru mine numărul de maşini de care tovarăşul Marinescu a spus că va avea nevoie trustul. Eu cred că le ajunge şi 1100. Dacă vom primi insă dispoziţie... La ora actuală autocamioanele care vor fi folosite in campanie, au şoferii pregătiţi. Şi-au procurat carburanţi şi celelalte materiale. Sincer vorbind, optimismul tovarăşului director ne-a cam pus pe gînduri. Prea păreau toate ca la carte. Ulterior, am avut prilejul să ne dăm seama că neîncrederea noastră era întemeiată. Mai întîi de toate problema cu numărul de maşini. Cifra propusă de dînsul, cifră care după cum ne-a arătat se bazează pe experienţa anului trecut, nu poate fi luată în consideraţie. Anul trecut s-a lucrat în alte condiţii. Atunci şi recoltările au durat mai mult şi suprafaţa cultivată cu cereale păioase a fost mai mică. Era bine deci ca, în loc de exclamaţii şi asigurări că totul e în ordine, să fi chibzuit mai temeinic asupra felului în care întreprinderea sa poate veni în sprijinul unităţilor agricole, acum cînd au atîta nevoie de maşini pentru transport. In al doilea rînd, avem serioase îndoieli şi în ceea ce priveşte modul în care au fost pregătite acele autocamioane care au intrat deja în calculul său pentru a fi repartizate gospodăriilor de stat. O vizită la autobaza nr. 1 Constanţa ne-a permis să facem constatarea, revelatoare pentru noi, că unele maşini care au înscrisă pe ele inscripţia promiţătoare „bun pentru cereale — 1965“ sunt departe de a face faţă cerinţelor. Etanşările făcute la începutul primăverii s-au anulat între timp datorită faptului că autocamioanele au fost folosite la alte transporturi, în special la piatră. De asemenea, am mai observat și alte cusururi care trebuie înlăturate cît mai e vreme. Sugerăm ____________ conducerii I.R.T.A. să reanalizeze planul întocmit pentru campania de recoltare, să suplimenteze numărul de maşini şi să pregătească fiecare autocamion în mod corespunzător. Să vedem acum ce ne spune Iov. Cubleşan despre pregătirile făcute pentru recoltare în cooperativele ............ agricole dobrogene. Forţele sunt aliniate la „start“, puse la punct după toate regulile — a început el. Mai erau cîteva combine de reparat însă, făcindu-se rost de piesele de schimb, şi acestea au fost puse în stare de funcţiune. După cum am fost anunţaţi, ni se vor repartiza şi 200 de combine venite din alte părţi în care strînsul recoltei începe mai tîrziu. Acest fapt ne permite să apreciem că vom putea să stringem tot ce e de strins în mai puţin de două săptămini. Paralel, vom efectua şi arăturile într-un asemenea ritm incit la 20 august şi ele vor fi încheiate. De asemenea, vom continua acţiunea de fertilizare a solului pe tarlalele unde urmează să semănăm griul de toamnă. Scopul nostru este să facem aşa fel incit CU FIECARE TRACTOR CARE REMORCHEAZĂ O COMBINĂ SAU O PRESĂ DE BALOTAT PAIE, SĂ ARĂM ŞI CITE UN HECTAR — cel puţin — şi asta dimineaţa şi seara. Poate mai sunt unele lucruri care ne-au scăpat, dar ele sunt de amănunt. ...Şi „amănuntele“ îşi au însă importanţa lor. Am atrage astfel atenţia că la ora aceasta mai sunt prese nereparate De asemenea, camioanele cooperativelor agricole nu vor putea fi folosite în campanie deoarece I.R.T.A. nu le-a reparat, aşa cum are obligaţia. In plus, cele 700 de remorci ale S.M.T. cu care se va transporta recolta nu au prelate deoarece, după cum ni s-a spus, vor fi folosite numai... pe distanţe scurte. Ca şi cum, ploaia ar avea contract să ude recolta numai de la un anumit număr de kilometri în sus. CAMPANIA DE RECOLTARE DUREAZĂ O PERIOADĂ SCURTĂ INSĂ CERE DIN PARTEA FACTORILOR IN DREPT O CONCENTRARE MAXIMĂ A EFORTURILOR, O ORGANIZARE EXEMPLARĂ A ÎNTREGII MUNCI. E necesar de aceea, ca neajunsurile care au ieşit la iveală cu prilejul anchetei întreprinse de noi să fie eliminate cît mai curînd cu putinţă. TREBUIE ASIGURATE TOATE CONDITIILE PENTRU CA RECOLTA SĂ AJUNGA IN ÎNTREGIME IN MAGAZII. ing. C. AMARITEI P. ZARNESCU corespondentul „României libere? • Strînsul grinelor - cea mai scurtă campanie agricolă • Toate combinele să lucreze din plin • In timp ce directorul IRTA e... optimist, unele autocamioane sunt încă improprii pentru transportul cerealelor ne-a arătat