România Liberă, octombrie 1965 (Anul 23, nr. 6519-6545)

1965-10-14 / nr. 6530

„România liberă“ nr. 6530 — u.x.ms — pag. a 7-a Cămine moderne şi confortabile Noile edificii ale centrului universitar de pe dealul Copoului se numără prin­tre frumuseţile arhitecto­nice actuale ale Iaşului. Căminele moderne şi con­fortabile construite aici a­­sigură cazarea în condiţii optime a aproximativ 10.000 studenţi care urmează cursurile facultăţilor ieşe­ne. Concomitent, construc­torii se întrec pentru da­rea în folosinţă a unui nou cămin cu o capacitate de 400 locuri, precum şi a unei cantine destinate studenţi­lor facultăţii de hortiviti­­cultură a Institutului agro­nomic, în clişeu , cămine studenţeşti ridicate pe dea­lul Copoului Foto : STASEK CORVIN NUMAI CU HIRTII NU SE REPARĂ CASA! In mod firesc, locuinţele au nevoie, din când în cînd, de unele reparaţii, mai mici sau mai mari. Felul în care se re­zolvă însă această problemă la Deva nu oferă temeiuri pen­tru laude. Fără a subaprecia eforturile care se fac şi unele măsuri bune care s-au luat, trebuie spus că in multe cazuri talerul deficienţelor atîrnă mai greu în balanţă. Anul acesta, la secţia I.L.L. a întreprinderii de gospodărie orăşenească din Deva s-au primit peste 200 de cereri prin care cetăţenii sau comitetele de locatari solicită executarea anumitor reparaţii la locuinţe. Din nefericire însă, prea puţine au fost rezolvate. De ce oare ? Faptele oferă o serie de exemple din care rezultă că în principal este vorba de lipsă de iniţiativă, de lipsă de operativitate şi chiar de bună organizare. Locatarii din stra­da I. Creangă nr. 15, bunăoa­ră, au solicitat încă din iarna trecută să se facă anumite re­paraţii la imobilul respectiv. Necesitatea lucrărilor a fost stabilită prin referatul comi­siei care s-a deplasat la faţa locului. între timp, s-au în­tocmit şi devize, iar în pri­măvară au început lucrările. Acum se constată că a fost numai un început, că de sfîr­­şit nu s-au sfîrşit. Meşterii de la I.G.O. au început o serie de lucrări la adresa amintită, dar n-au terminat nici una. Interesant însă este alt lucru : la clădirea cu nr. 36 care se află vizavi, au fost executate tot anul acesta lucrări mult mai complexe şi s-au termi­nat repede. Nu sunt oare tot locatari în ambele case ? Deo­sebirea provine din altă parte. La nr. 36 au lucrat muncitori de la întreţinerea imobilelor, iar la nr. 15 au „lucrat“ şi poate vor mai lucra echipe care aparţin secţiei de prestări în construcţii, care nu s-au a­­chitat de obligaţiile asumate şi în alte cazuri. Dacă aşa stau treburile, n-ar fi mai bine să se studieze unificarea celor două unităţi (ele execută lu­crări asemănătoare) în cadrul aceleiaşi întreprinderi ? E doar una dintre întrebările la care trebuie să găsească răs­puns conducerea I.G.C. Deva. Pe de altă parte, e necesar să se renunţe la practicarea unor formalităţi birocratice. Deocamdată, drumul pe care-l parcurge o cerere e destul de întortocheat şi greoi. De obi­cei, cererea pentru executarea unei reparaţii se depune la sediul întreprinderii, care se află pe strada Gojdu, la mar­ginea oraşului. După înregis­trare, merge la director. Pen­tru ce ? Ca să scrie directorul pe colţul ei : „La secţia I.L.L.“, înflorată cu o semnătură şi cîteva cuvinte care constituie un „referat“, hîrtia merge la secţia I.L.L., care se află la distanţă de cel puţin doi km, în altă parte a oraşului. Abia după aceea se formează o co­misie care merge la faţa lo­cului şi întocmeşte un referat prin care se atestă necesitatea lucrării sau se stabileşte că nu-i cazul de aprobare. Se pune, firesc, întrebarea : Mai e nevoie ca directorul între­prinderii să-şi piardă timpul citind cererile din moment ce n-are posibilitate să verifice la faţa locului necesitatea lu­crărilor ? Mai e nevoie ca ce­tăţenii să bată calea pînă la sediul întreprinderii cînd ce­rerile lor ajung tot la I.L.L. ? Aşa cum se procedează, sem­nătura directorului e doar o simplă formalitate. Faptul că la I.G.O. există multe cereri pentru diverse reparaţii se datoreşte şi altor cauze, în oraş s-au construit blocuri noi la acoperişul că­rora s-a folosit praf hidrofob. Soluţia n-a corespuns însă ce­rinţelor şi apa se infiltrează prin acoperiş. Pe de altă parte, lucrările pentru instalarea şi izolarea unor conducte au fost de proastă calitate. Multe din aceste defecţiuni au apărut destul de repede, dar con­structorii nu le-au remediat în termenul de garanţie. Ul­terior, au început disputele între I.G.O. şi constructorii de la T.R.C. Hunedoara. între timp, s-au întocmit planuri, minute şi procese verbale pentru remedierea lipsurilor. Hîrtii există destule, dar re­zolvările întîrzie să se arate, în vara aceasta s-a stabilit o nouă înţelegere — cu ştirea Comitetului executiv al Sfa­tului popular regional Hu­nedoara — prin care condu­cerea T.R.C. s-a obligat să trimită echipe de muncitori calificaţi pentru executarea reparaţiilor, iar I.G.O. să plă­tească valoarea lucrărilor. Cu toate acestea, la blocurile Ai şi Bi au stat mai bine de o lună materialele, dar con­structorii nu s-au prezen­tat conform înţelegerii. Faptele amintite în rîndurile de mai sus ne scutesc de alte comentarii. La Deva sunt şi vor mai fi necesare diverse reparaţii de locuinţe. Pentru rezolvarea acestei probleme foarte importante se cere însă mai multă operativitate şi o mai bună organizare. Se simte nevoia ca I.G.O., conducerea acesteia, să găsească soluţiile practice pentru coordonarea raţională a lucrărilor şi rezol­varea operativă a cererilor primite. Pe de altă parte, Co­mitetul executiv al Sfatului popular orăşenesc Deva are datoria să controleze îndea­proape activitatea întreprin­derii de gospodărie, să urmă­rească felul în care se pro­gramează şi se execută lucră­rile solicitate de cetăţeni. Re­zultatele înregistrate pînă a­­cum impun măsuri şi aceste măsuri nu mai pot întîrzia. I. COJOCARI) corespondentul „României libere" Bărci de salvare pe avioanele de cursă lungă Turbopropulsoarele cvadro motoare de cursă lungă ale TAROM, care traversează mările, sunt dotate cu mate­rial și echipament de salvare de mare capacitate. Dintre a­­cestea amintim : vestele de salvare individuale prevă­zute cu becuri de reperare şi mijloace acustice de semnali­zare şi bărcile de salvare cu o capacitate de 20—40 de locuri, împachetate în huse spe­ciale, la o comandă bărcile de salvare sunt paraşutate deasupra mării şi în timpul coborîrii instalaţia de aer comprimat umple pneurile cilindrice, care sunt dotate cu raţii de alimente, apă pota­bilă, truse sanitare, unelte de pescuit şi mijloace de semna­lizare optice şi acustice. C. E. C. Casa de Economii şi Con­­semnaţiuni informează ti­tularii libretelor de eco­nomi cu dobîndă şi cîşti­­guri în autoturisme, că tra­gerea la sorţi pentru tri­mestrul III/1965 va avea loc în oraşul Tg. Mureş la data de 28 octombrie a.c. Cu acest prilej, se vor acorda 142 de autoturisme din mărcile Fiat 1500, Fiat 1300, Renault 10 Major, Fiat 1100 D., Moskvici 408 Wartburg lux și altele. Autorecepţia văzută de receptori (Urmare din pag­­i­furilor de calitate. Paralel, în bazele comerţului, trebuie să se întărească recepţia prin specializarea merceologilor pe grupe de produse, fapt ce va duce la o competenţă sporită, ca şi la posibilitatea de a con­trola un volum mai mare de mărfuri decît acela realizat prin sondajele ce se fac în prezent. în această privinţă la I.C.R.T.I. Ploieşti s-au luat de pe acum unele măsuri“. „Lucrez de 15 ani ca recep­­ţioner în industria de confec­ţii şi aproape tot de atîţia ani la F.C.T. Bucureşti — ne spune tovarăşa TEODORA BORA, receptionera a I.C.R. T.I. — Bucureşti. Apreciez că in industria de confecţii în mod deosebit autorecepţia în această perioadă nu este oportună. De ce ? Mai întîi pentru că în această industrie se mai strecoară neobservate defecte ale ţesăturilor, şi apoi pentru că sînt altele care de­pind de execuţia confecţiei. Consider că pe lîngă marile progrese obţinute pe linia ca­lităţii, serviciul C.T.C. nu este atît de bine organizat şi exi­gent încît să poată preveni ieşirea pe poarta fabricii a mărfurilor necorespunzătoare, în asemenea caz ochiul re­­cepţionerului este necesar. Chiar în situaţia fabricii la care lucrez şi care este apre­ciată pentru produsele sale, se mai strecoară greşeli pen­tru care o serie de articole sunt respinse de recepţie“. Tovarăşele MARILENA CUCI­ şi MARIANA SEIFERT sunt recepţionere din partea comerţului la fabrica ,„Dacia“ din Bucureşti. Ele ne spun: „în ultimul articol publi­cat de ziar pe tema autore­­cepţiei am întîlnit şi opinia şefului serviciului C.T.C. de la fabrica „Dacia“ care arăta, printre altele, că fabrica va studia experienţa altor colec­tive în vederea aplicării au­­torecepţiei. Găsim că răspunsul oglindeşte de fapt situaţia re­ală din fabrică care se află într-o perioadă cînd nu poate introduce autorecepţia. Cauze­le le vedem în special în fap­tul că aici preluîndu-se pen­tru finisaj ţesături crude de la 15 furnizori acestea vin cu multe defecte. La „Dacia“ nu s-au luat măsuri şi încă nu sunt condiţii ca să se facă o recepţie sută la sută la ţesă­turile crude, din care cauză la finisaj întîlnim multe măr­furi de calitate necorespunză­toare“. „Idealul ar fi autorecepţia — este de părere tovarăşul ION I. SIMIONESCU, şeful oficiului de recepţie ţesături de la baza I.C.R.T.I. Bucureşti. Ar simplifica relaţiile dintre fabrici şi comerţ, le-ar îmbu­nătăţi, s-ar reduce cheltuie­lile cauzate de respingeri, s-ar utiliza mai raţional ca­drele de merceologi ocupaţi cu recepţia, în cazul generali­zării autorecepţiei bazelor co­merţului trebuie să li se cre­eze posibilităţi ca să se adre­seze unui organ care poate reglementa operativ eventua­lele nerespectări ale protoco­lului de livrare a mărfurilor. Actuala formă a arbitrajului funcţionează destul de greoi. Cîteva exemple: Fabricii „Răscoala din 1907“ — Bucu­reşti, colectiv ce ne livrează prin autorecepţie mărfuri de foarte bună calitate, îi recla­măm de mai mult timp, fără să primim răspuns faptul că nu respectă întotdeauna sor­timentul contractat, termenele de livrare, documentaţia ce în­soţeşte marfa. Uzina „30 De­cembrie“ Arad şi Uzina textilă Lugoj ocolesc sistematic recep­ţia mărfurilor strecurînd ţe­sături cu defecte. Acestor fur­nizori le-am atras în dese rînduri atenţia, dar vedem că lucrurile nu se rezolvă, înfiin­ţarea unui organ neutru cum ar fi Oficiul de control al mărfurilor cred că ar soluţiona această problemă“. Din sublinierile pe care interlocutorii noştri le fac în prezentul raid-anchetă ca şi din opiniile expuse în artico­lele anterioare, pe baza experienţei colectivelor largi din fabrici şi comerţ credem că se pot trage în prezent con­cluziile necesare. Aceste materiale le vom supune pentru analiză conducerilor Ministerului Industriei Uşoare şi Minis­terului Comerţului Interior care pot să aplice soluţiile cele mai adecvate. Ing. ELENA PAVELESCU T. U. T. ANGAJEAZA , din provincie şi Bucureşti . — Ingineri, tehnicieni şi maiştri mecanici auto cu ve­chime. — Mecanici auto-diesel — benzină. — Tinichigii auto. — Sudor. — Vopsitori auto. — Mecanici specialişti carburatoare. — Timplari. — Şoferi cu vechime pentru atelier mecanic auto. Grupul de Utilaj Rutier din București, str. Fîntînica Nr. 41 raion 23 August CARNET CULTURAL Roberto Benzi-Valentin Gheorghiu A fost, pentru orchestră şi pentru public, o mare bucu­rie reîntîlnirea cu Roberto Benzi; în acest tînăr italian plin de vivacitate arde o scîn­­teie a „focului sacru“. Urmă­­rindu-l la pupitru, se şterge imaginea „copilului minune“ din filme, care stoarce la­crimi de duioşie dirijînd or­chestra în pantaloni scurţi şi rămîne doar aceea a muzi­cianului care trăieşte şi vi­brează pentru arta sa. Renzi uneşte în chip cuceritor atri­butele tinereţii , spontanei­tatea, prospeţimea sentimen­tului, o anumită puritate în abordarea chiar celor mai complexe şi frămîntate pagini cu o seriozitate impunătoare. Măiestria sa este făcută din tot atîta talent cît şi trudă migăloasă pentru stăpînirea meşteşugului, de aceea exi­genţa extremă de la repe­tiţii nu supără pe instru­mentişti, care fac cauză co­mună cu dirijorul în urmări­rea idealului de frumuseţe sonoră şi transmitere a încăr­căturii emoţionale cuprinse în partitură Gesturile sunt plastice, precise, suple, legă­tura cauză,efect stabilindu-se cu o naturaleţă totală. Amin­tirea copilului din filme în ce avea ea cu adevărat mişcă­tor, se mai păstrează în du­cerea mîinii în dreptul inimii — atitudine tipică de altfel multor dirijori italieni, care ştiu şi simt că în artă, fie ea cît de rafinată, nimic valabil nu se face fără cuare. Mai mult, Renzi nu mimează transcendenţa, este un adevă­rat pămîntean, care merge drept spre miezul lucrurilor, nu se sfieşte să fie romantic din plin, melodia are la el avîntul pătimaş, irezistibil care topeşte toate rezistenţele snobe. Cu Valentin Gheorghiu la pian şi Benzi la pupitru, in­terpretarea Concertului în la minor de Grieg a fost cu a­­devărat memorabilă, nobila accepţiune a termenului „a concerta“ — în sensul de a cînta împreună — venind să înlocuiască prea des întîlnita caznă a menţinerii unui e­­chilibru cît de cît onorabil între evoluţia solistului şi a­­companiamentul orchestral care se străduieşte să nu-l încurce prea rău. La pupitru, Renzi modelează fiecare temă ca pe un eveniment demn de luat în seamă, dă relief viu ţesăturii muzicale, diferenţi­ază elementele, răspunde cu promptitudine exemplară nu­­anţelor fanteziei pianistului şi atunci el devine pentru a­­cesta un partener inspirator. Iar o interpretare ca aceea a lucrării lui Grieg îl situ­ează pe Valentin Gheorghiu — să nu ne sfiim să o spu­nem — printre marii pianiști contemporani. Trăsăturile ca­racteristice talentului său — strălucire instrumentală, elan romantic filtrat permanent de o nobleţe specifică a gustului — pot fi regăsite acum la un stadiu superior de maturi­zare, iar expresivitatea can­tilenei ne apare, în perspec­tiva anilor, într-o sensibilă evoluţie. Dacă întîlnirea de acum Benzi-Gheorghiu s-ar putea concretiza peste cîtva timp într-un disc, sîntem în­clinaţi să credem că noua versiune a Grieg-ului ar fi cu mult mai mult decît încă un număr de catalog dintr-un nesfîrşit şir de înregistrări. De data aceasta, Renzi va înregistra însă, în cadrul unei coproducţii „Electre­­cord-Philips", Simfonia Faust de Liszt ; aceasta nu înseam­nă că prezentarea ei în cele două concerte succesive de sîmbătă şi duminică a fost doar o bună repetiţie gene­rală pentru noul disc. Dimpo­trivă, suflul unitar şi cizela­rea amănuntului, care şi-au dat mîna în această interpre­tare, au contribuit la a ne convinge că programarea foarte rar cîntatei lucrări a marelui romantic reprezin­tă mai mult decît un act de pioasă arheologie muzi­cală. Este adevărat că tema faustiană a fost mai convin­gător întrupată de Liszt în Sonata în si minor pentru pian, recent ascultată, net superioară prin conciziune şi pregnanţă a ideilor. In cele mai bune momente ale desfă­şurării ei, Simfonia Faust ne-a arătat însă din nou cît de fecund a fost exemplul lui Liszt pentru urmaşii acestuia. Mai mult vizionară decît rea­lizată în sine, Simfonia ne-a apărut totuşi, mai cu seamă în coloritul diafan al episo­dului Margareta, emoţio­nantă. Partea vocală a fost realizată cu strălucire de că­tre tenorul Ludovic Spiess — voce luminoasă, rotundă — şi de corul de bărbaţi al Radio­­televiziunii. Partitura este deosebit de dificilă pentru orchestră, care şi-a însuşit-o în scurt timp, la un nivel care-i face cinste. Colabora­­rea dintre Roberto Renzi şi Filarmonica „George Enescu“ se cuvine răsplătită cu un : Bravo ! ALFRED HOFFMAN Recenzie: Virtufile Cîndva, poetul francez Ale­xis Piron, referindu-se la efec­tele umorului spunea : „Am rîs, iatâ-mă dezarmat“. Desi­gur, făcînd această aserţiune, el se gîndea la acel umor uşor, menit să alunge norii de pe frunte, un umor care nu-şi propune decît simpla delecta­re. Pentru că există şi un alt­fel de rîs — unul creat pentru ca să biciuiască năravurile, să meargă cu bisturiul la rădăci­na răului. Un astfel de umor înarmează şi în acelaşi timp ajută la asanarea moravurilor. Cartea „Glastra cu sfecle“ a lui Valentin Silvestru are ca­litatea de a declanşa rîsul. Ca­tegorisind umorul lui, i-am atribui epitetul de „gras“, pro­ducător de rîs copios, căci el nu se limitează doar la zîmbe­­te cu înțeles. Proza lui solicită mai mult intelectul, îi aduce pe tipsie cazuri ridicole, pe conturul cărora mai trage cî­teva pensule pentru a-l face mai proeminent. Contrastele sînt izbitoare şi, din juxtapunerea lor ţîşneşte, ca dintr-o arteziană, spiritul sprinten, umorul robust, aci­dulat. Nimic din acea pacifică dezarmare nu apare în cale. Microfoiletoanele, momentele şi schiţele intitulate „vesele“ fierb la flacăra dorinţei de a vedea lucrurile schimbate în bine. Poziţia ofensivă a auto­rului se simte discret, neosten­tativ, fără a fi eclipsată de forma aleasă a prezentării. Valentin Silvestru nu folo­seşte tehnica istorisirii mono­corde, a narării faptului brut şi apoi a ţeserii în jurul lui a unei urzeli ironice. Mi­­crofoiletonul sau schiţa ar fi statice. El creează situaţii, dă loc unei acţiuni judicios con­struită. Bună parte din „speţele" publicate îşi au originea în lu­mea teatrului, dat fiind că autorul este şi cronicar dra­matic. Reluînd o temă arghe­ziană. „In areopagul maeştri­lor“ un necunoscut este luat în primire de la uşa teatrului pe care intră cu apelativul „maes­tre“ şi este dus aşa pînă la di­rector care are o şedinţă cu diverşi „maeştri". Intre timp se întîlneşte cu tot felul de per­sonaje ce se gratulează reci­proc cu acelaşi onorant epitet. „Suferinţele unui cal“ con­stituie un moment vesel pro­vocat de un pretins autor dra­matic căreia secretariatul lite­rar i-a ţinut prea mult piesa la lectură. Lui i se reproşează că drama e monotonă deoarece calul trebuie să stea tot timpul în scenă şi, în acelaşi timp, spectacolul este greu de reali­zat deoarece calul ar putea să o ia la goană văzînd mişcările decorurilor sau auzind vocea sufletului. Epilogul : piesa este dusă la hipodrom fiindcă şi acolo există echipă artistică... Sunt creionate apoi diferite tipuri demne de ironie. In „Cum a fost la şedinţă“ este înfăţişat un pasionat după in­trigă, care „vede“ tot, dar nu aude concluziile. Incapacitatea profesională alias ameţirea clientului cu vorbe rezultă din „Reparaţia filozofică a moto­retei“. Personajele puţin inte­resate de a se instrui în excursii sînt oglindite în „Acu­arelă“. Unul dintre ele este Lambru care merge cu grupul la peşterea Dîmbovicioara şi renunţă să o viziteze trăgînd o mîncare şi un chef, afară, la gura ei şi rămînînd în cap tot cu ce a învăţat la geografie în clasele elementare. Şi, aşa mai departe. Umorul cărţii lui Silvestru captivează pe cititor de la pri­ma pagină. Dialogul este foar­te antrenant. Fraza este lapi­dară cu întorsături pline de vervă. Dramatizate, unele din aceste schiţe, ar putea sluji alcătuirii unor programe de satiră şi umor de bună calitate. CONST. SIRBU MEMENTO JOI 14 OCTOMBRIE 1965 LUNA X TRIM. IV Soarele răsare la 6 h 29’ „ apune la 17 h 33* — 287 +1­78 teatre Simfonia Fantastică, Bolero. Şe­­herazada : Teatrul de Operă şi Ba­let (16.48.20), ora 19,30 ; Ţara surî­­sului : Teatrul de stat de operetă (14.80.11), ora 19,30; Oameni şi şoareci : Teatrul National ,,I. L. Caragiale", sala Comedia (14.71.71), ora 19,30 ; Tezaurul lui Justinian : Teatrul Naţional ,,I. L. Caragiale", sala Studio (15.15.53), ora 19,30; Umbra: Teatrul de comedie (16.64.60), ora 20 ; Opera de trei parale : Teatrul , I­udia Sturd­­za- Bulandra", sala din b-dul Schitu Măgureanu (14.60.60), ora 19,30 ; Dragă mincinosule : Tea­trul „Lucia Sturdza Bulandra", sala Studio (12.74.50), ora 19,30­, Omul care și-a pierdut ome­nia : Teatrul ,,C. I. Nottara", sala Magheru (15.93.02), ora 19,30 ; Doi pe un balansoar : Teatrul Mic (14.70.81), ora 20; Croitorul ferme­cat: Teatrul evreiesc de stat (21.36.71), ora 20­, Umor pe sfori, ora 9 și Amnarul, ora 16; Teatrul „Țăndărică" (15.87.37); Cu muzica... e de glumit: Teatrul ,,C. Tănase", sala Savoy (15.56-78), ora 20; O seară la circ : Circul de stat (11.01.20), ora 20; reinek­rigtogy^11­& Judex : Sala Palatului, ora 19,30: Cartierul veseliei: Patria (11.86.25), orele 9 — 11,30 — 14 — 16,30 — 19 — 21,15: Onorabilul Stanislas, agent secret : București (15.61.54), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16.30 — 18,45 — 21 ! Feroviar (16.22.73), orele 9 — 11.15 — 13.45 — 16 — 18,30 — 21 : Flamura (23.07.40), orele 9,15 — 11,30 — 13.45 — 16 — 18,15 — 20,30: Ex­celsior (18.10.88), orele 9,30 — 11,45 — 14 — 16,15 — 18,30 — 20,45: Dulcea pasăre a tinereții: Republi­ca (11.03.72), orele 8,45 — 11,15 — 13,45 — 16,15 — 18,45 — 21,15 : Festival (15.63.84), orele 9 — 11,30 — 13,45 - 16,15 - 18.45 — 21,15 : Cei mai frumoși ani : Luceafărul (15.87.67) orele 9,15 — 11,30 — 13.45 — 16 — 18,15 — 20,30 : Ca­mera în formă de „,L“ : Capitol (16.29.17), orele 9—11,30 — 14 — 16.30 — 19 — 21,30: Melodia (12.06.88), orele 9 — 11,30 — 14 — 16.30 — 19 — 21,30: Modern (23.71.01), orele 9-11,30 - 14 — 16.30 — 19 — 21,30; Pînă la oraș nu e departe: Victoria (16.28.79), orele 10-12-14 - 16 - 18,15 — 20.30 ; Locotenent Cristina : Cen­tral (14.12.24), orele 9,30 — 11,45 — 14 — 16,15 — 18,30 — 20,45 ; La­leaua neagră : Lumina (16.23.35), orele 9,30 — 11,45 — 14 — 16,15 — 18,45 — 21 I Floreasca (12.28.30), orele 10,30 - 13 - 15,30 — 18 — 20,30 I Fernand Cow-Boy : Union (13.49.04), orele 15,30—18 — 20,30; Progam pentru copii, ora 10 și Un cartof, doi cartofi, orele 11,30 — 13,45 — 16 — 18.15 - 20,30 ; Doi­na (16.35.38) I Filme documentare : Timpuri noi (15.61.10), orele 10— 21 în continuare : Un cartof, doi cartofi: Moşilor (12.52.93), orele 15 - 17 - 19 - 21 I Lira (31.71.71), orele 15,30 - 18 — 20.30 I Caporalul şi ceilalţi : Giu­­leşti (17.55.46), orele 15,30 — 18 — 20.30 I Cotroceni (13.62.50), orele 15,30 — 18 — 20.30 : Căpita­nul din Tenkes : Cultural (16.25.39), orele 16 — 19,30 : Femeia necunos­cută : înfrăţirea între popoare (17.31.64), orele 10 - 15,30 — 18 — 20,30 . La ora 5 după amiază : Bucegi (17.05.47), orele 10 — 12,15 — 14,30 — 16,45 — 19 — 21,15: Unora le place cazul : Dacia (16.26.10), orele 9,15 - 14 in con­tinuare, 16.15 — 18,45 — 21 : Vitan (21.39.82), orele 15,30 — 18—20,30; Aport Mulitar : Buzeşti (15.62.79), orele 14,15 — 16,30 — 18,45 — 21: Crîngaşi (17.38.81), orele 16 — 18 — 20. Un lucru făcut la timp : Griviţa (17.08.58), orele 10 — 12— 14 — 16 — 18,15—20,30; Hoţul de piersici : Unirea (17.10.21), orele 16 - 18,15 - 20,30 : Runda 6 : Tomis (21.49.46), orele 9,30 - 11,30 — 13,30 - 16— 18,15 20.30: Dru­mul sării (31.28.13), orele 16— 18 — 20 : A trecut o femeie : Miorița (14.27.14), orele 9,45 — 12 — 14,15 - 16,30 - 18,45 - 21 : Carambol : Munca (21.50,97), orele 16 - 18,15 — 20,30 : Rahova (23.91.001, orele 16 - 18,15 — 20.30 : Cineva acolo sus mă iu­bește : Popular (35.15.17), orele 10.30 — 16 — 18,30 — 21; Cei trei muşchetari, orele 10 — 13,30 — 17 și Idiotul, ora 20,30: Arta (21.31.86); Samba: Cosmos (35.19.15), orele 13,30 — 15,45 — 18 — 20; Pacea (31.32.52) orele 11—16 — 18,15 — 20,30: Procesul profesorului Weir : Viitorul (11.48.03), orele 10—15 — 17,45 — 20,30 ! Corbii : Co­­lentina (35.07.09), orele 16 — 18.15 — 20,30 : Omul mafiei: Fla­căra (21.35.40), orele 10 — 16 — 18,15 — 20,30 | Volga (11.91.26), orele 9,45 — 12 — 14.15 — 16,30 — 18,45 — 21 ; Culorile luptei : Progresul (23.94.10), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; Romulus și Remus : Ferentari (23.17.50), orele 10 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Winnetou : Vi­­tan-grădină (21.39.82), ora 18,45; Hatari : Progresul-Parc, ora 18,30. i teîevs22 iu­nie~] 19 : Jurnalul televiziunii (I) ; 19,20 : Desene de copii (O vizită la Expoziţia internaţională de de­sene ale copiilor şi tineretului şcolar); 20: Debuturi; 21,15: Fil­mul „Casa Ricoretii" ; 23,15 : Jurna­lul televiziunii (II). Buletinul me­teorologic. (cum va f­i vremea] Pentru zilele de 15, 16 şi 17 oc­tombrie se anunţă următorul timp probabil : Vreme în general frumoasă cu cerul mai mult senin. înnourăii temporare se vor produce în nord­­vestul ţării, unde vor cădea ploi slabe locale. Vînt slab pînă la po­trivit. Temperatura în creştere u­­şoară la început, apoi staţionară Minimele vor fi cuprinse între minus 6 și plus 4 grade, iar maxi­mele între 10 și 20 grade, local mai ridicate. Ceată dimineața. EXPOZIŢII CLUJ (coresp. R.I.). Palatul Culturii din localitate găzdu­ieşte expoziţia anuală a artiş­tilor plastici amatori din ca­drul cercurilor de artă plastică ce funcţionează în regiunea Cluj. Numeroşi vizitatori pre­zenţi la deschiderea expoziţiei au vizionat cu mult interes cele peste 130 de lucrări (pic­tură în ulei, acuarelă, grafică, gravură şi sculptură), selecţi­onate din sutele de lucrări prezentate la expoziţiile ce au avut loc în raioanele regiunii. * TG. MUREŞ (coresp. R. I.). In organizarea Muzeului de Artă al Republicii Socialiste România şi al Muzeului regio­nal de artă, duminică s-a­ des­chis în clădirea bibliotecii „Teleki“ din Tg. Mureş ex­poziţia „Pictori români între cele două războaie“. Expoziţia cuprinde 63 de lucrări apar­­ţinînd celor mai valoroşi pic­tori români din perioada res­pectivă : Pallady, Petraşcu, Iser, Steriadi, Ciucurencu, Ghiaţă, Ciupe şi alţii. Expozi­ţia rămîne deschisă două săp­­tămîni. Un nou film românesc Pe meleagurile pitoreşti ale „dulcii Moldove“, acolo unde marele povestitor Ion Creangă a copilărit, a fost realizat noul film româ­nesc „Amintiri din copilă­rie“ în regia Elisabetei Bostan, cu Ştefan Ciubotă­­raşu, Emanoil Petruţ, Eli­za Petrăchescu, Zoe An­­ghel-Stanca, Corina Con­­stantinescu şi şcolarii Ionel Bocancea (Nică) şi Eduard Bulgaru (Zahei, fratele său). Filmul s-a bucurat de a­­preciere la recentul Festi­val internaţional al filme­lor pentru copii de la Gi­ion (Spania) unde a fost dis­tins cu „Premiul special al juriului“ şi cu premiul „Ursul asturian“. In clișeu, cadru din film.

Next