România Liberă, octombrie 1965 (Anul 23, nr. 6519-6545)
1965-10-14 / nr. 6530
„România liberă“ nr. 6530 — u.x.ms — pag. a 7-a Cămine moderne şi confortabile Noile edificii ale centrului universitar de pe dealul Copoului se numără printre frumuseţile arhitectonice actuale ale Iaşului. Căminele moderne şi confortabile construite aici asigură cazarea în condiţii optime a aproximativ 10.000 studenţi care urmează cursurile facultăţilor ieşene. Concomitent, constructorii se întrec pentru darea în folosinţă a unui nou cămin cu o capacitate de 400 locuri, precum şi a unei cantine destinate studenţilor facultăţii de hortiviticultură a Institutului agronomic, în clişeu , cămine studenţeşti ridicate pe dealul Copoului Foto : STASEK CORVIN NUMAI CU HIRTII NU SE REPARĂ CASA! In mod firesc, locuinţele au nevoie, din când în cînd, de unele reparaţii, mai mici sau mai mari. Felul în care se rezolvă însă această problemă la Deva nu oferă temeiuri pentru laude. Fără a subaprecia eforturile care se fac şi unele măsuri bune care s-au luat, trebuie spus că in multe cazuri talerul deficienţelor atîrnă mai greu în balanţă. Anul acesta, la secţia I.L.L. a întreprinderii de gospodărie orăşenească din Deva s-au primit peste 200 de cereri prin care cetăţenii sau comitetele de locatari solicită executarea anumitor reparaţii la locuinţe. Din nefericire însă, prea puţine au fost rezolvate. De ce oare ? Faptele oferă o serie de exemple din care rezultă că în principal este vorba de lipsă de iniţiativă, de lipsă de operativitate şi chiar de bună organizare. Locatarii din strada I. Creangă nr. 15, bunăoară, au solicitat încă din iarna trecută să se facă anumite reparaţii la imobilul respectiv. Necesitatea lucrărilor a fost stabilită prin referatul comisiei care s-a deplasat la faţa locului. între timp, s-au întocmit şi devize, iar în primăvară au început lucrările. Acum se constată că a fost numai un început, că de sfîrşit nu s-au sfîrşit. Meşterii de la I.G.O. au început o serie de lucrări la adresa amintită, dar n-au terminat nici una. Interesant însă este alt lucru : la clădirea cu nr. 36 care se află vizavi, au fost executate tot anul acesta lucrări mult mai complexe şi s-au terminat repede. Nu sunt oare tot locatari în ambele case ? Deosebirea provine din altă parte. La nr. 36 au lucrat muncitori de la întreţinerea imobilelor, iar la nr. 15 au „lucrat“ şi poate vor mai lucra echipe care aparţin secţiei de prestări în construcţii, care nu s-au achitat de obligaţiile asumate şi în alte cazuri. Dacă aşa stau treburile, n-ar fi mai bine să se studieze unificarea celor două unităţi (ele execută lucrări asemănătoare) în cadrul aceleiaşi întreprinderi ? E doar una dintre întrebările la care trebuie să găsească răspuns conducerea I.G.C. Deva. Pe de altă parte, e necesar să se renunţe la practicarea unor formalităţi birocratice. Deocamdată, drumul pe care-l parcurge o cerere e destul de întortocheat şi greoi. De obicei, cererea pentru executarea unei reparaţii se depune la sediul întreprinderii, care se află pe strada Gojdu, la marginea oraşului. După înregistrare, merge la director. Pentru ce ? Ca să scrie directorul pe colţul ei : „La secţia I.L.L.“, înflorată cu o semnătură şi cîteva cuvinte care constituie un „referat“, hîrtia merge la secţia I.L.L., care se află la distanţă de cel puţin doi km, în altă parte a oraşului. Abia după aceea se formează o comisie care merge la faţa locului şi întocmeşte un referat prin care se atestă necesitatea lucrării sau se stabileşte că nu-i cazul de aprobare. Se pune, firesc, întrebarea : Mai e nevoie ca directorul întreprinderii să-şi piardă timpul citind cererile din moment ce n-are posibilitate să verifice la faţa locului necesitatea lucrărilor ? Mai e nevoie ca cetăţenii să bată calea pînă la sediul întreprinderii cînd cererile lor ajung tot la I.L.L. ? Aşa cum se procedează, semnătura directorului e doar o simplă formalitate. Faptul că la I.G.O. există multe cereri pentru diverse reparaţii se datoreşte şi altor cauze, în oraş s-au construit blocuri noi la acoperişul cărora s-a folosit praf hidrofob. Soluţia n-a corespuns însă cerinţelor şi apa se infiltrează prin acoperiş. Pe de altă parte, lucrările pentru instalarea şi izolarea unor conducte au fost de proastă calitate. Multe din aceste defecţiuni au apărut destul de repede, dar constructorii nu le-au remediat în termenul de garanţie. Ulterior, au început disputele între I.G.O. şi constructorii de la T.R.C. Hunedoara. între timp, s-au întocmit planuri, minute şi procese verbale pentru remedierea lipsurilor. Hîrtii există destule, dar rezolvările întîrzie să se arate, în vara aceasta s-a stabilit o nouă înţelegere — cu ştirea Comitetului executiv al Sfatului popular regional Hunedoara — prin care conducerea T.R.C. s-a obligat să trimită echipe de muncitori calificaţi pentru executarea reparaţiilor, iar I.G.O. să plătească valoarea lucrărilor. Cu toate acestea, la blocurile Ai şi Bi au stat mai bine de o lună materialele, dar constructorii nu s-au prezentat conform înţelegerii. Faptele amintite în rîndurile de mai sus ne scutesc de alte comentarii. La Deva sunt şi vor mai fi necesare diverse reparaţii de locuinţe. Pentru rezolvarea acestei probleme foarte importante se cere însă mai multă operativitate şi o mai bună organizare. Se simte nevoia ca I.G.O., conducerea acesteia, să găsească soluţiile practice pentru coordonarea raţională a lucrărilor şi rezolvarea operativă a cererilor primite. Pe de altă parte, Comitetul executiv al Sfatului popular orăşenesc Deva are datoria să controleze îndeaproape activitatea întreprinderii de gospodărie, să urmărească felul în care se programează şi se execută lucrările solicitate de cetăţeni. Rezultatele înregistrate pînă acum impun măsuri şi aceste măsuri nu mai pot întîrzia. I. COJOCARI) corespondentul „României libere" Bărci de salvare pe avioanele de cursă lungă Turbopropulsoarele cvadro motoare de cursă lungă ale TAROM, care traversează mările, sunt dotate cu material și echipament de salvare de mare capacitate. Dintre acestea amintim : vestele de salvare individuale prevăzute cu becuri de reperare şi mijloace acustice de semnalizare şi bărcile de salvare cu o capacitate de 20—40 de locuri, împachetate în huse speciale, la o comandă bărcile de salvare sunt paraşutate deasupra mării şi în timpul coborîrii instalaţia de aer comprimat umple pneurile cilindrice, care sunt dotate cu raţii de alimente, apă potabilă, truse sanitare, unelte de pescuit şi mijloace de semnalizare optice şi acustice. C. E. C. Casa de Economii şi Consemnaţiuni informează titularii libretelor de economi cu dobîndă şi cîştiguri în autoturisme, că tragerea la sorţi pentru trimestrul III/1965 va avea loc în oraşul Tg. Mureş la data de 28 octombrie a.c. Cu acest prilej, se vor acorda 142 de autoturisme din mărcile Fiat 1500, Fiat 1300, Renault 10 Major, Fiat 1100 D., Moskvici 408 Wartburg lux și altele. Autorecepţia văzută de receptori (Urmare din pagifurilor de calitate. Paralel, în bazele comerţului, trebuie să se întărească recepţia prin specializarea merceologilor pe grupe de produse, fapt ce va duce la o competenţă sporită, ca şi la posibilitatea de a controla un volum mai mare de mărfuri decît acela realizat prin sondajele ce se fac în prezent. în această privinţă la I.C.R.T.I. Ploieşti s-au luat de pe acum unele măsuri“. „Lucrez de 15 ani ca recepţioner în industria de confecţii şi aproape tot de atîţia ani la F.C.T. Bucureşti — ne spune tovarăşa TEODORA BORA, receptionera a I.C.R. T.I. — Bucureşti. Apreciez că in industria de confecţii în mod deosebit autorecepţia în această perioadă nu este oportună. De ce ? Mai întîi pentru că în această industrie se mai strecoară neobservate defecte ale ţesăturilor, şi apoi pentru că sînt altele care depind de execuţia confecţiei. Consider că pe lîngă marile progrese obţinute pe linia calităţii, serviciul C.T.C. nu este atît de bine organizat şi exigent încît să poată preveni ieşirea pe poarta fabricii a mărfurilor necorespunzătoare, în asemenea caz ochiul recepţionerului este necesar. Chiar în situaţia fabricii la care lucrez şi care este apreciată pentru produsele sale, se mai strecoară greşeli pentru care o serie de articole sunt respinse de recepţie“. Tovarăşele MARILENA CUCI şi MARIANA SEIFERT sunt recepţionere din partea comerţului la fabrica ,„Dacia“ din Bucureşti. Ele ne spun: „în ultimul articol publicat de ziar pe tema autorecepţiei am întîlnit şi opinia şefului serviciului C.T.C. de la fabrica „Dacia“ care arăta, printre altele, că fabrica va studia experienţa altor colective în vederea aplicării autorecepţiei. Găsim că răspunsul oglindeşte de fapt situaţia reală din fabrică care se află într-o perioadă cînd nu poate introduce autorecepţia. Cauzele le vedem în special în faptul că aici preluîndu-se pentru finisaj ţesături crude de la 15 furnizori acestea vin cu multe defecte. La „Dacia“ nu s-au luat măsuri şi încă nu sunt condiţii ca să se facă o recepţie sută la sută la ţesăturile crude, din care cauză la finisaj întîlnim multe mărfuri de calitate necorespunzătoare“. „Idealul ar fi autorecepţia — este de părere tovarăşul ION I. SIMIONESCU, şeful oficiului de recepţie ţesături de la baza I.C.R.T.I. Bucureşti. Ar simplifica relaţiile dintre fabrici şi comerţ, le-ar îmbunătăţi, s-ar reduce cheltuielile cauzate de respingeri, s-ar utiliza mai raţional cadrele de merceologi ocupaţi cu recepţia, în cazul generalizării autorecepţiei bazelor comerţului trebuie să li se creeze posibilităţi ca să se adreseze unui organ care poate reglementa operativ eventualele nerespectări ale protocolului de livrare a mărfurilor. Actuala formă a arbitrajului funcţionează destul de greoi. Cîteva exemple: Fabricii „Răscoala din 1907“ — Bucureşti, colectiv ce ne livrează prin autorecepţie mărfuri de foarte bună calitate, îi reclamăm de mai mult timp, fără să primim răspuns faptul că nu respectă întotdeauna sortimentul contractat, termenele de livrare, documentaţia ce însoţeşte marfa. Uzina „30 Decembrie“ Arad şi Uzina textilă Lugoj ocolesc sistematic recepţia mărfurilor strecurînd ţesături cu defecte. Acestor furnizori le-am atras în dese rînduri atenţia, dar vedem că lucrurile nu se rezolvă, înfiinţarea unui organ neutru cum ar fi Oficiul de control al mărfurilor cred că ar soluţiona această problemă“. Din sublinierile pe care interlocutorii noştri le fac în prezentul raid-anchetă ca şi din opiniile expuse în articolele anterioare, pe baza experienţei colectivelor largi din fabrici şi comerţ credem că se pot trage în prezent concluziile necesare. Aceste materiale le vom supune pentru analiză conducerilor Ministerului Industriei Uşoare şi Ministerului Comerţului Interior care pot să aplice soluţiile cele mai adecvate. Ing. ELENA PAVELESCU T. U. T. ANGAJEAZA , din provincie şi Bucureşti . — Ingineri, tehnicieni şi maiştri mecanici auto cu vechime. — Mecanici auto-diesel — benzină. — Tinichigii auto. — Sudor. — Vopsitori auto. — Mecanici specialişti carburatoare. — Timplari. — Şoferi cu vechime pentru atelier mecanic auto. Grupul de Utilaj Rutier din București, str. Fîntînica Nr. 41 raion 23 August CARNET CULTURAL Roberto Benzi-Valentin Gheorghiu A fost, pentru orchestră şi pentru public, o mare bucurie reîntîlnirea cu Roberto Benzi; în acest tînăr italian plin de vivacitate arde o scînteie a „focului sacru“. Urmărindu-l la pupitru, se şterge imaginea „copilului minune“ din filme, care stoarce lacrimi de duioşie dirijînd orchestra în pantaloni scurţi şi rămîne doar aceea a muzicianului care trăieşte şi vibrează pentru arta sa. Renzi uneşte în chip cuceritor atributele tinereţii , spontaneitatea, prospeţimea sentimentului, o anumită puritate în abordarea chiar celor mai complexe şi frămîntate pagini cu o seriozitate impunătoare. Măiestria sa este făcută din tot atîta talent cît şi trudă migăloasă pentru stăpînirea meşteşugului, de aceea exigenţa extremă de la repetiţii nu supără pe instrumentişti, care fac cauză comună cu dirijorul în urmărirea idealului de frumuseţe sonoră şi transmitere a încărcăturii emoţionale cuprinse în partitură Gesturile sunt plastice, precise, suple, legătura cauză,efect stabilindu-se cu o naturaleţă totală. Amintirea copilului din filme în ce avea ea cu adevărat mişcător, se mai păstrează în ducerea mîinii în dreptul inimii — atitudine tipică de altfel multor dirijori italieni, care ştiu şi simt că în artă, fie ea cît de rafinată, nimic valabil nu se face fără cuare. Mai mult, Renzi nu mimează transcendenţa, este un adevărat pămîntean, care merge drept spre miezul lucrurilor, nu se sfieşte să fie romantic din plin, melodia are la el avîntul pătimaş, irezistibil care topeşte toate rezistenţele snobe. Cu Valentin Gheorghiu la pian şi Benzi la pupitru, interpretarea Concertului în la minor de Grieg a fost cu adevărat memorabilă, nobila accepţiune a termenului „a concerta“ — în sensul de a cînta împreună — venind să înlocuiască prea des întîlnita caznă a menţinerii unui echilibru cît de cît onorabil între evoluţia solistului şi acompaniamentul orchestral care se străduieşte să nu-l încurce prea rău. La pupitru, Renzi modelează fiecare temă ca pe un eveniment demn de luat în seamă, dă relief viu ţesăturii muzicale, diferenţiază elementele, răspunde cu promptitudine exemplară nuanţelor fanteziei pianistului şi atunci el devine pentru acesta un partener inspirator. Iar o interpretare ca aceea a lucrării lui Grieg îl situează pe Valentin Gheorghiu — să nu ne sfiim să o spunem — printre marii pianiști contemporani. Trăsăturile caracteristice talentului său — strălucire instrumentală, elan romantic filtrat permanent de o nobleţe specifică a gustului — pot fi regăsite acum la un stadiu superior de maturizare, iar expresivitatea cantilenei ne apare, în perspectiva anilor, într-o sensibilă evoluţie. Dacă întîlnirea de acum Benzi-Gheorghiu s-ar putea concretiza peste cîtva timp într-un disc, sîntem înclinaţi să credem că noua versiune a Grieg-ului ar fi cu mult mai mult decît încă un număr de catalog dintr-un nesfîrşit şir de înregistrări. De data aceasta, Renzi va înregistra însă, în cadrul unei coproducţii „Electrecord-Philips", Simfonia Faust de Liszt ; aceasta nu înseamnă că prezentarea ei în cele două concerte succesive de sîmbătă şi duminică a fost doar o bună repetiţie generală pentru noul disc. Dimpotrivă, suflul unitar şi cizelarea amănuntului, care şi-au dat mîna în această interpretare, au contribuit la a ne convinge că programarea foarte rar cîntatei lucrări a marelui romantic reprezintă mai mult decît un act de pioasă arheologie muzicală. Este adevărat că tema faustiană a fost mai convingător întrupată de Liszt în Sonata în si minor pentru pian, recent ascultată, net superioară prin conciziune şi pregnanţă a ideilor. In cele mai bune momente ale desfăşurării ei, Simfonia Faust ne-a arătat însă din nou cît de fecund a fost exemplul lui Liszt pentru urmaşii acestuia. Mai mult vizionară decît realizată în sine, Simfonia ne-a apărut totuşi, mai cu seamă în coloritul diafan al episodului Margareta, emoţionantă. Partea vocală a fost realizată cu strălucire de către tenorul Ludovic Spiess — voce luminoasă, rotundă — şi de corul de bărbaţi al Radioteleviziunii. Partitura este deosebit de dificilă pentru orchestră, care şi-a însuşit-o în scurt timp, la un nivel care-i face cinste. Colaborarea dintre Roberto Renzi şi Filarmonica „George Enescu“ se cuvine răsplătită cu un : Bravo ! ALFRED HOFFMAN Recenzie: Virtufile Cîndva, poetul francez Alexis Piron, referindu-se la efectele umorului spunea : „Am rîs, iatâ-mă dezarmat“. Desigur, făcînd această aserţiune, el se gîndea la acel umor uşor, menit să alunge norii de pe frunte, un umor care nu-şi propune decît simpla delectare. Pentru că există şi un altfel de rîs — unul creat pentru ca să biciuiască năravurile, să meargă cu bisturiul la rădăcina răului. Un astfel de umor înarmează şi în acelaşi timp ajută la asanarea moravurilor. Cartea „Glastra cu sfecle“ a lui Valentin Silvestru are calitatea de a declanşa rîsul. Categorisind umorul lui, i-am atribui epitetul de „gras“, producător de rîs copios, căci el nu se limitează doar la zîmbete cu înțeles. Proza lui solicită mai mult intelectul, îi aduce pe tipsie cazuri ridicole, pe conturul cărora mai trage cîteva pensule pentru a-l face mai proeminent. Contrastele sînt izbitoare şi, din juxtapunerea lor ţîşneşte, ca dintr-o arteziană, spiritul sprinten, umorul robust, acidulat. Nimic din acea pacifică dezarmare nu apare în cale. Microfoiletoanele, momentele şi schiţele intitulate „vesele“ fierb la flacăra dorinţei de a vedea lucrurile schimbate în bine. Poziţia ofensivă a autorului se simte discret, neostentativ, fără a fi eclipsată de forma aleasă a prezentării. Valentin Silvestru nu foloseşte tehnica istorisirii monocorde, a narării faptului brut şi apoi a ţeserii în jurul lui a unei urzeli ironice. Microfoiletonul sau schiţa ar fi statice. El creează situaţii, dă loc unei acţiuni judicios construită. Bună parte din „speţele" publicate îşi au originea în lumea teatrului, dat fiind că autorul este şi cronicar dramatic. Reluînd o temă argheziană. „In areopagul maeştrilor“ un necunoscut este luat în primire de la uşa teatrului pe care intră cu apelativul „maestre“ şi este dus aşa pînă la director care are o şedinţă cu diverşi „maeştri". Intre timp se întîlneşte cu tot felul de personaje ce se gratulează reciproc cu acelaşi onorant epitet. „Suferinţele unui cal“ constituie un moment vesel provocat de un pretins autor dramatic căreia secretariatul literar i-a ţinut prea mult piesa la lectură. Lui i se reproşează că drama e monotonă deoarece calul trebuie să stea tot timpul în scenă şi, în acelaşi timp, spectacolul este greu de realizat deoarece calul ar putea să o ia la goană văzînd mişcările decorurilor sau auzind vocea sufletului. Epilogul : piesa este dusă la hipodrom fiindcă şi acolo există echipă artistică... Sunt creionate apoi diferite tipuri demne de ironie. In „Cum a fost la şedinţă“ este înfăţişat un pasionat după intrigă, care „vede“ tot, dar nu aude concluziile. Incapacitatea profesională alias ameţirea clientului cu vorbe rezultă din „Reparaţia filozofică a motoretei“. Personajele puţin interesate de a se instrui în excursii sînt oglindite în „Acuarelă“. Unul dintre ele este Lambru care merge cu grupul la peşterea Dîmbovicioara şi renunţă să o viziteze trăgînd o mîncare şi un chef, afară, la gura ei şi rămînînd în cap tot cu ce a învăţat la geografie în clasele elementare. Şi, aşa mai departe. Umorul cărţii lui Silvestru captivează pe cititor de la prima pagină. Dialogul este foarte antrenant. Fraza este lapidară cu întorsături pline de vervă. Dramatizate, unele din aceste schiţe, ar putea sluji alcătuirii unor programe de satiră şi umor de bună calitate. CONST. SIRBU MEMENTO JOI 14 OCTOMBRIE 1965 LUNA X TRIM. IV Soarele răsare la 6 h 29’ „ apune la 17 h 33* — 287 +178 teatre Simfonia Fantastică, Bolero. Şeherazada : Teatrul de Operă şi Balet (16.48.20), ora 19,30 ; Ţara surîsului : Teatrul de stat de operetă (14.80.11), ora 19,30; Oameni şi şoareci : Teatrul National ,,I. L. Caragiale", sala Comedia (14.71.71), ora 19,30 ; Tezaurul lui Justinian : Teatrul Naţional ,,I. L. Caragiale", sala Studio (15.15.53), ora 19,30; Umbra: Teatrul de comedie (16.64.60), ora 20 ; Opera de trei parale : Teatrul , Iudia Sturdza- Bulandra", sala din b-dul Schitu Măgureanu (14.60.60), ora 19,30 ; Dragă mincinosule : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra", sala Studio (12.74.50), ora 19,30, Omul care și-a pierdut omenia : Teatrul ,,C. I. Nottara", sala Magheru (15.93.02), ora 19,30 ; Doi pe un balansoar : Teatrul Mic (14.70.81), ora 20; Croitorul fermecat: Teatrul evreiesc de stat (21.36.71), ora 20, Umor pe sfori, ora 9 și Amnarul, ora 16; Teatrul „Țăndărică" (15.87.37); Cu muzica... e de glumit: Teatrul ,,C. Tănase", sala Savoy (15.56-78), ora 20; O seară la circ : Circul de stat (11.01.20), ora 20; reinekrigtogy^11& Judex : Sala Palatului, ora 19,30: Cartierul veseliei: Patria (11.86.25), orele 9 — 11,30 — 14 — 16,30 — 19 — 21,15: Onorabilul Stanislas, agent secret : București (15.61.54), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16.30 — 18,45 — 21 ! Feroviar (16.22.73), orele 9 — 11.15 — 13.45 — 16 — 18,30 — 21 : Flamura (23.07.40), orele 9,15 — 11,30 — 13.45 — 16 — 18,15 — 20,30: Excelsior (18.10.88), orele 9,30 — 11,45 — 14 — 16,15 — 18,30 — 20,45: Dulcea pasăre a tinereții: Republica (11.03.72), orele 8,45 — 11,15 — 13,45 — 16,15 — 18,45 — 21,15 : Festival (15.63.84), orele 9 — 11,30 — 13,45 - 16,15 - 18.45 — 21,15 : Cei mai frumoși ani : Luceafărul (15.87.67) orele 9,15 — 11,30 — 13.45 — 16 — 18,15 — 20,30 : Camera în formă de „,L“ : Capitol (16.29.17), orele 9—11,30 — 14 — 16.30 — 19 — 21,30: Melodia (12.06.88), orele 9 — 11,30 — 14 — 16.30 — 19 — 21,30: Modern (23.71.01), orele 9-11,30 - 14 — 16.30 — 19 — 21,30; Pînă la oraș nu e departe: Victoria (16.28.79), orele 10-12-14 - 16 - 18,15 — 20.30 ; Locotenent Cristina : Central (14.12.24), orele 9,30 — 11,45 — 14 — 16,15 — 18,30 — 20,45 ; Laleaua neagră : Lumina (16.23.35), orele 9,30 — 11,45 — 14 — 16,15 — 18,45 — 21 I Floreasca (12.28.30), orele 10,30 - 13 - 15,30 — 18 — 20,30 I Fernand Cow-Boy : Union (13.49.04), orele 15,30—18 — 20,30; Progam pentru copii, ora 10 și Un cartof, doi cartofi, orele 11,30 — 13,45 — 16 — 18.15 - 20,30 ; Doina (16.35.38) I Filme documentare : Timpuri noi (15.61.10), orele 10— 21 în continuare : Un cartof, doi cartofi: Moşilor (12.52.93), orele 15 - 17 - 19 - 21 I Lira (31.71.71), orele 15,30 - 18 — 20.30 I Caporalul şi ceilalţi : Giuleşti (17.55.46), orele 15,30 — 18 — 20.30 I Cotroceni (13.62.50), orele 15,30 — 18 — 20.30 : Căpitanul din Tenkes : Cultural (16.25.39), orele 16 — 19,30 : Femeia necunoscută : înfrăţirea între popoare (17.31.64), orele 10 - 15,30 — 18 — 20,30 . La ora 5 după amiază : Bucegi (17.05.47), orele 10 — 12,15 — 14,30 — 16,45 — 19 — 21,15: Unora le place cazul : Dacia (16.26.10), orele 9,15 - 14 in continuare, 16.15 — 18,45 — 21 : Vitan (21.39.82), orele 15,30 — 18—20,30; Aport Mulitar : Buzeşti (15.62.79), orele 14,15 — 16,30 — 18,45 — 21: Crîngaşi (17.38.81), orele 16 — 18 — 20. Un lucru făcut la timp : Griviţa (17.08.58), orele 10 — 12— 14 — 16 — 18,15—20,30; Hoţul de piersici : Unirea (17.10.21), orele 16 - 18,15 - 20,30 : Runda 6 : Tomis (21.49.46), orele 9,30 - 11,30 — 13,30 - 16— 18,15 20.30: Drumul sării (31.28.13), orele 16— 18 — 20 : A trecut o femeie : Miorița (14.27.14), orele 9,45 — 12 — 14,15 - 16,30 - 18,45 - 21 : Carambol : Munca (21.50,97), orele 16 - 18,15 — 20,30 : Rahova (23.91.001, orele 16 - 18,15 — 20.30 : Cineva acolo sus mă iubește : Popular (35.15.17), orele 10.30 — 16 — 18,30 — 21; Cei trei muşchetari, orele 10 — 13,30 — 17 și Idiotul, ora 20,30: Arta (21.31.86); Samba: Cosmos (35.19.15), orele 13,30 — 15,45 — 18 — 20; Pacea (31.32.52) orele 11—16 — 18,15 — 20,30: Procesul profesorului Weir : Viitorul (11.48.03), orele 10—15 — 17,45 — 20,30 ! Corbii : Colentina (35.07.09), orele 16 — 18.15 — 20,30 : Omul mafiei: Flacăra (21.35.40), orele 10 — 16 — 18,15 — 20,30 | Volga (11.91.26), orele 9,45 — 12 — 14.15 — 16,30 — 18,45 — 21 ; Culorile luptei : Progresul (23.94.10), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; Romulus și Remus : Ferentari (23.17.50), orele 10 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Winnetou : Vitan-grădină (21.39.82), ora 18,45; Hatari : Progresul-Parc, ora 18,30. i teîevs22 iunie~] 19 : Jurnalul televiziunii (I) ; 19,20 : Desene de copii (O vizită la Expoziţia internaţională de desene ale copiilor şi tineretului şcolar); 20: Debuturi; 21,15: Filmul „Casa Ricoretii" ; 23,15 : Jurnalul televiziunii (II). Buletinul meteorologic. (cum va fi vremea] Pentru zilele de 15, 16 şi 17 octombrie se anunţă următorul timp probabil : Vreme în general frumoasă cu cerul mai mult senin. înnourăii temporare se vor produce în nordvestul ţării, unde vor cădea ploi slabe locale. Vînt slab pînă la potrivit. Temperatura în creştere uşoară la început, apoi staţionară Minimele vor fi cuprinse între minus 6 și plus 4 grade, iar maximele între 10 și 20 grade, local mai ridicate. Ceată dimineața. EXPOZIŢII CLUJ (coresp. R.I.). Palatul Culturii din localitate găzduieşte expoziţia anuală a artiştilor plastici amatori din cadrul cercurilor de artă plastică ce funcţionează în regiunea Cluj. Numeroşi vizitatori prezenţi la deschiderea expoziţiei au vizionat cu mult interes cele peste 130 de lucrări (pictură în ulei, acuarelă, grafică, gravură şi sculptură), selecţionate din sutele de lucrări prezentate la expoziţiile ce au avut loc în raioanele regiunii. * TG. MUREŞ (coresp. R. I.). In organizarea Muzeului de Artă al Republicii Socialiste România şi al Muzeului regional de artă, duminică s-a deschis în clădirea bibliotecii „Teleki“ din Tg. Mureş expoziţia „Pictori români între cele două războaie“. Expoziţia cuprinde 63 de lucrări aparţinînd celor mai valoroşi pictori români din perioada respectivă : Pallady, Petraşcu, Iser, Steriadi, Ciucurencu, Ghiaţă, Ciupe şi alţii. Expoziţia rămîne deschisă două săptămîni. Un nou film românesc Pe meleagurile pitoreşti ale „dulcii Moldove“, acolo unde marele povestitor Ion Creangă a copilărit, a fost realizat noul film românesc „Amintiri din copilărie“ în regia Elisabetei Bostan, cu Ştefan Ciubotăraşu, Emanoil Petruţ, Eliza Petrăchescu, Zoe Anghel-Stanca, Corina Constantinescu şi şcolarii Ionel Bocancea (Nică) şi Eduard Bulgaru (Zahei, fratele său). Filmul s-a bucurat de apreciere la recentul Festival internaţional al filmelor pentru copii de la Giion (Spania) unde a fost distins cu „Premiul special al juriului“ şi cu premiul „Ursul asturian“. In clișeu, cadru din film.