România Liberă, iunie 1968 (Anul 26, nr. 7344-7369)
1968-06-01 / nr. 7344
„Románia libera" nr. 7344 — 1.VI.1968 — pag. a 2-a CALITATEA, GARANŢIA PRESTIGIULUI Ing. I. Deleanu Inspector general adjunct al Inspectoratului General de Stat pentru controlul calităţii produselor de export îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor influenţează pozitiv dezvoltarea întregii economii naţionale, avind efecte favorabile în toate domeniile activităţii ; asigură satisfacerea în măsură mai mare a cerinţelor mereu crescînde ale oamenilor muncii, permite să se obţină noi resurse suplimentare pentru export, o desfacere mai rapidă a produselor pe pieţele externe etc. Din valorile create în procesul de producţie pe scară naţională, trec graniţa şi intră în competiţia internaţională, în sfera schimburilor şi comerţului exterior, numai acelea care au atins un nivel calitativ înalt, şi care pot rezista celui mai exigent examen. Pe linia ridicării calităţii produselor şi creşterii siguranţei lor în exploatare, în ţara noastră s-a organizat un sistem eficient de control al calităţii atît de către furnizor, cît şi de Inspectoratul General de Stat pentru controlul calităţii produselor de export, organ neutru dependent de Consiliul de Miniştri şi care aplică politica statului în problemele de calitate. Prin activitatea pe care o desfăşoară, Inspectoratul are menirea să controleze organizarea şi funcţionarea serviciilor de control tehnic al calităţii din uzinele cu sarcini de export, să analizeze reclamaţiile primite din partea clienţilor externi, să găsească cauzele şi cine se face vinovat de aceste deficienţe, să aducă la cunoştinţa furnizorilor, organelor centrale şi ministerelor toate deficienţele găsite în timpul controlului produselor. Pentru toate aceste probleme, Inspectoratul General de Stat împreună cu furnizorii, cu reprezentanţii organelor centrale şi ai ministerelor, întocmesc de comun acord şi urmăresc planurile de măsuri pentru eliminarea lipsurilor şi îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor. Şi aceste acţiuni comune nu întîrzie să-şi arate roadele. In urma reclamaţiilor cu privire la oxidarea rulmenţilor specialiştii Inspectoratului împreună cu cei ai uzinei „Rulmentul“ din Braşov au stabilit schimbarea tehnologiei de spălare şi conservare, precum şi folosirea unui nou conservant ce va elimina şi reduce total reclamaţiile din acest punct de vedere. De asemenea, înlocuirea lagărului de ghidare din bronz cu lagăre cu rulmenţi (axiali şi radiali) la axul corpului vertical de la freza universală de sculărie tip FUS produsă de Uzina Mecanică Cugir, a eliminat blocarea corpului vertical la turaţii mari. Progrese substanţiale se remarcă în ridicarea calităţii şi în alte domenii. La Fabrica de confecţii şi tricotaje-Bucureşti, confecţiile respinse pentru remedieri au marcat o scădere de la 14 la sută în ianuarie la 4 la sută din aprilie , la fabricile de încălţăminte „Solidaritatea“-Oradea şi „Clujeana“-Cluj defecţiunile au scăzut în prezent la 1 la sută faţă de 3,5 la sută la începutul trimestrului I 1968. Prin măsuri tehnice concrete şi prin asigurarea unui control eficient, Uzinele de produse sodice din Ocna Mureş şi Govora, Uzinele chimice din Copşa Mică şi Piteşti, Combinatul de celuloză şi hîrtie-Suceava, Combinatul chimic-Borzeşti, cît şi rafinăriile Ministerului Petrolului asigură exportului mărfuri de o calitate continuu îmbunătăţită. Ar fi însă greşit să spunem că am făcut totul în acest domeniu, că nu mai avem reclamaţii, că nu ar fi şi cazuri de indisciplină în problemele de calitate. Deşi există organe de control tehnic de calitate în uzine şi pe secţii, Inspectoratul General de Stat pentru controlul calităţii produselor de export depistează încă o serie de produse necorespunzătoare la uzinele producătoare de mărfuri destinate exportului. Majoritatea respingerilor sunt făcute pentru defecţiuni provenite din neglijenţă şi lipsă de atenţie atît la producător cît şi la controlul de calitate al acestuia. Din reclamaţiile formulate în trimestrul I 1968 de către clienţii externi la mărfurile exportate, s-au constatat, în urma analizelor făcute de Inspectoratul nostru împreună cu întreprinderile furnizoare, că un număr de reclamaţii au fost întemeiate. Acestea se referă îndeosebi la mărfuri realizate de întreprinderi ale Ministerului Economiei Forestiere, Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini, Ministerului Industriei Alimentare şi Ministerului Industriei Uşoare. Aceasta dovedeşte ca în respectivele unităţi este necesar să sporească, în primul rînd, simţul de răspundere în executarea unui control exigent încă din fazele de producţie. Insist asupra controlului tehnic deoarece acestuia îi revine în ultimă instanţă sarcina de a verifica nivelul în care toţi ceilalţi factori şi-au adus contribuţia în obţinerea unei producţii de calitate. Controlul tehnic de calitate are rolul de a acţiona şi interveni atît preventiv, cît şi operativ, pentru a asigura calitatea produsului final. Cu alte cuvinte, controlului de calitate i se atribuie un rol creator. Cîmpul lui de acţiune începe din momentul conceperii procesului de producţie şi continuă în timpul perioadei de garanţie. Deopotrivă rolul controlului tehnic în obţinerea unor produse de calitate superioară nu se limitează numai în a separa mărfurile corespunzătoare de cele necorespunzătoare printr-o inspecţie finală ; el trebuie să asigure un control activ de prevenire a defectelor şi de ridicare a procentului de produse de calitate superioară în totalul producţiei realizate. Prin aceasta calitatea produselor noastre va cunoaşte o curbă continuu ascendentă, exporturile avînd astfel un rezultat economic cît mai eficient, iar prestigiul mărcilor de fabrică românești va fi tot mai ridicat. Uzine de aluminiu din Slatina a intrat în etapa lll-a de dezvoltare. Urmînd tradiţia creată pe acest şantier, constructorii şi montorii execută în avans lucrările de închidere a noii hale de electroliză. Foto : NICU VASILE PE PROBLEME DE ACTUALITATE Practica studenţilor Am publicat în ziarul nostru măsurile luate de Ministerul Invăţămintului cu privire la organizarea practicii în producţie a studenţilor din învăţămintul tehnic. Esenţa acestor măsuri constă în accentuarea caracterului didactic, informativ al practicii la anii mici (înlocuirea practicii din anul II cu vizite documentare în întreprinderi) o sensibilă reducere a timpului afectat practicii în anii III—V precum şi o aşezare calendaristică mai corespunzătoare a acesteia care să permită antrenarea studenţilor în procesul activităţii practice din întreprinderi. Măsurile amintite constituie un pas important în evoluţia practicii studenţilor şi apropierea ei de necesităţile reale. Ele se inspiră din rezultatele obţinute în anii trecuţi, din deficienţele observate ca şi din concluziile unei largi experimentări a unor noi forme de practică, ce s-a desfăşurat în vara anului trecut. Ele sunt menite să înlocuiască vechiul sistem în care studenţii erau adesea puşi să execute operaţii elementare, de regulă muncă necalificată sau cu un grad mic de calificare, în detrimentul cunoaşterii complexe a proceselor tehnologice, a maşinilor şi instalaţiilor pe care viitorii ingineri le vor construi, exploata, întreţine şi repara. In viziunea nouă asupra practicii studenţilor se are în vedere tocmai acestlucru şi anume asigurarea eficienţei ei prin imprimarea unui caracter didactic constînd din cunoaşterea utilajelor, instalaţiilor ca şi a proceselor tehnologice, economice şi organizatorice. Reducerea perioadelor de practică, înlocuirea unor stagii prin vizite documentare, răspunde unui imperativ major al vremurilor noastre : utilizarea raţională a timpului. Ea vine şi în intîmpinarea propunerilor cadrelor didactice din îmvăţămîntul superior şi a conducătorilor de întreprinderi care aveau de făcut faţă unor dificultăţi izvorîte din afluenţa mare de studenţi în ateliere ; de asemenea, reducerea numărului de studenţi aflaţi concomitent într-o întreprindere va crea condiţii mai bune de practică pentru ei după cum şi vacanţa lor va fi mai lungă, se vor putea odihni mai mult şi reveni cu forţe proaspete la început de an. Nu e mai puţin adevărat că aplicarea noilor măsuri cu privire la practică trebuie să se desfăşoare astfel incit scopul urmărit — buna pregătire a studenţilor — să fie atins. Reducerea perioadelor de practică trebuie compensată prin intensificarea activităţii pe toată durata lor, prin creşterea ponderii aplicaţiilor în cursul semestrelor printr-o mai bună dotare a atelierelor-şcoală şi prin extinderea lucrărilor în aceste ateliere. Experimentele făcute în această direcţie s-au soldat de regulă cu rezultate satisfăcătoare. Se cere o foarte bună organizare a practicii, pînă la amănunt, astfel incit să fie folosit fiecare minut din activitatea studentului în Întreprindere. Aceasta presupune evitarea deficienţelor din anii trecuţi, stabilirea unui contact imediat între îndrumătorii de practică şi conducătorii de întreprinderi, încheierea din timp a contractelor de practică, fixarea amănunţită a planurilor de muncă, astfel incit studenţii să nu-şi mai piardă zile întregi aşteptînd întocmirea graficului de activitate sau fixarea locului de muncă. Lucrul este pe deplin realizabil dacă pe de o parte conducerile întreprinderilor vor numi din timp responsabilii cu practica, avînd grijă să-i selecţioneze dintre inginerii cei mai competenţi, buni organizatori, iar, pe de altă parte, conducerile institutelor de învăţămînt superior vor dovedi grija necesară asigurând nu o expediere formală a problemelor către întreprinderi ci o atentă selecţionare a cadrelor didactice, îndrumători de practică şi o judicioasă încărcare a lor (în anii trecuţi au existat situaţii când un îndrumător de practică trebuia să „îndrume“ studenţi risipiţi în 3—4 întreprinderi şi este de prisos să mai vorbim, în asemenea cazuri, de control, sprijin, aprofundare a materiei etc.). Studenţilor, cărora noile măsuri le creează condiţii avantajoase de practică (mai ales posibilitatea de cunoaştere a uzinelor) şi implicit condiţii mai bune de vacanţă li se cere să se încadreze cu și mai multă convingere în muncă, să utilizeze cu folos fiecare minut din timpul afectat practicii. M. RADIAN La Uzina de radiatoare, echipament metalic, obiecte şi armături sanitare din Capitală, finisarea căzilor cu emailuri colorate este realizată prin mijloace de înalt nivel tehnic, în clişeu . Emailarea şi arderea se execută in cuptoare moderne care asigură o încălzire uniformă şi constantă Foto : FLORIN ŞTEFĂNESCU Dunării i se alătură un fluviu de metal (Urmare din pag. 1)le a doua jumătăţi a cincisoruluî. Dar participanţii la adunarea ţinută la începutul cestei săptămîni pentru consituirea comitetului de direcie al combinatului — preedinte ing. Ion Potoceanu,pecialist cu îndelungată experiență în siderurgie format la coala exigentă a Reșiței — au vnut să insiste pe alte aspecte neunite, acestea conturează pe eplin perioada ce o are încă acest an de străbătut tiipul combinat siderurgic. „Anul 968 reprezintă pentru combiatul nostru — s-a subliniat adunarea amintită — un ias hotârîtor în trecerea obiecivelor de bază de la faza de obstrucţie la cea de producţie, nareînd prima etapă de dezortare cu o capacitate de 1,25ilioane tone de oţel". Precizările pe care ni le-a scut în continuare adjunctul ministrului industriei metalurgice, ing. IOAN CHEŞA, aflat la Galaţi pentru coordonarea lucrărilor de punere în funcţiune, întregesc şi mai bine obiectivul central spre care converg acum toate forţele constructorilor şi siderurgiştilor gălăţeni . „ Caracteristic celei de a doua părţi a anului 1968 este faptul că în această perioadă trebuie să asigurăm oţelul lingou din producţia proprie a combinatului. Laminorul de tablă groasă lucrează acum cu lingou furnizat de oţelăriile de la Reşiţa, Hunedoara şi Uzina de maşini grele din Bucureşti. Dar a sosit momentul începerii prelucrării aici la Galaţi a metalului elaborat pe aceiaşi platformă siderurgică. — Ce semnificaţie practică are această etapă ? — Ea poate fi definită ca o etapă crucială, ce declanşează ca o veritabilă reacţie în lanţ, intrarea în circuitul tehnologic al combinatului a fabricii de aglomerare, a primului furnal, a oţelăriei şi în final a laminorului slebing. Aceasta este vara fierbinte a Galaţiului : focuri aprinse pe banda de aglomerare, în vatra furnalului, în primul convertizor de oţel, în cuptoarele slebingului. De pe acum fabrica de aglomerare a minereului şi primul furnal de 1.700 m.c. răspund prezent la închegarea ciclului tehnologic de elaborare a metalului ce va purta noua marcă a siderurgiei româneşti. Transpunerea în viaţă a acestui grandios proiect, parte integrantă a politicii partidului nostru de industrializare socialistă a ţării, aparţine oamenilor ce au dat naştere aici la Galaţi — din îngemănarea experienţei construcţiilor siderurgice de la Hunedoara şi Reşiţa — unei şcoli noi şi mai viguroase. Uriaşul portret colectiv al celor ce făuresc aceste obiective fără seamăn în ţară, însumează trăsăturile caracteristice ale constructorilor României de astăzi. El şi-a sorbit seva din trăsăturile fiecărui participant la această bătălie , din experienţa de-o viaţă a maiştrilor Lăcraru şi Munteanu, din spiritul organizatoric al inginerilor Cristescu şi Sorescu, din priceperea şi abnegaţia celor patru fraţi Flotozan, a montorilor din echipa lui Stevie, a instalatorilor lui Ursache, a sudorilor lui Velici, a şamotorilor lui Cocavn şi Cahuci. Căci înainte de a clocoti aici metalul — pe schele, de-a lungul păienjenişului de conducte şi cabluri, în adîncul fundațiilor — s-a creat un aliaj nou cu adînci atribute umane. TUDOR GHEORGHIU I. R. R. I. C. - o nouă unitate economică De curînd a luat fiinţă în Bucureşti „întreprinderea pentru întreţinerea şi repararea utilajelor de calcul“. Destinată să asigure cu operativitate depanarea acestor utilaje atît în atelierele proprii cît şi la beneficiari noua unitate îşi va înfiinţa, pe măsura dezvoltării activităţii ei, subunităţi pe întreg teritoriul ţării, în cadrul ei vor fi organizate cursuri de şcolarizare pentru specializarea cadrelor în domeniul întreţinerii şi depanării calculatoarelor electronice, a maşinilor de contabilizat şi facturat electronice şi electromecanice cu comandă după program li mi, cu toți mmm PE FĂGAŞUL RENTABILIZĂRII Direcţia generală S.M.T. din Consiliul Superior al Agriculturii, în lumina sarcinilor trasate la Conferinţa Naţională a P.C.R. acţionează pe diverse planuri pentru ca rentabilizarea tuturor staţiunilor de maşini să devină, în următorii ani, fapt împlinit, astfel ca bugetul statului să fie degrevat de pierderile ce s-au produs pînă acum în acest sector de activitate. Dotarea unităţilor cu noi şi variate maşini agricole, crearea staţiunilor de maşini şi tractoare etalon, a căror experienţă urmează a fi sintetizată şi generalizată, revederea şi corelarea mai judicioasă a tarifelor de plată pentru lucrările efectuate de S.M.T., studiul întreprins pentru îmbunătăţirea conducerii, planificării, creditării în staţiunile de maşini şi tractoare — toate subordonate gospodăririi S.M.T. pe principiul gestiunii economice proprii, sunt doar citeva din măsurile care vin să dinamizeze activitatea în S.M.T., să o înscrie pe coordonatele rentabilizării. In multe locuri, acţiunea de organizare ştiinţifică în S.M.T. se bucură de o atenţie deosebită, constantă, cu rezultate notabile. La S.M.T. Beiuş, judeţul Bihor — ne informa ing. GHEORGHE FOICA — tractoarele au fost angajate pe timpul iernii la transportul şi împrăştierea îngrăşămintelor chimice, la deszăpezire etc. Tot aici, sapele rotative, care în trecut erau insuficient folosite, au fost modificate (suspendate), ele puţind fi mai uşor deplasate de la un loc la altul, fără dereglări sau stricăciuni care duceau la cheltuieli suplimentare pentru reparaţii. In scopul creşterii productivităţii muncii cu 20 la sută la lucrările de prăşit s-au transformat 11 cultivatoare CPU—4,2 în cultivatoare cu o lăţime mai mare de lucru, care folosesc mai bine puterea tractoarelor. Cei din S.M.T. Secuieni, acelaşi judeţ, asigurînd o judicioasă folosire a forţei de muncă au încheiat contract cu o serie de cooperative pentru confecţionarea unor dispozitive necesare construcţiei de sere. La S.M.T. Satu Lung, judeţul Maramureş, s-a mărit volumul reparaţiilor capitale efectuate în atelierele staţiunii, costul acestora fiind mai mic cu circa 30 la sută faţă de cel ce se realiza în cazul reparării tractoarelor în unele uzine de reparaţii. Posibilităţile de creştere a volumului de lucrări în fiecare staţiune sunt numeroase : crearea unor brigăzi complexe pentru executarea de lucrări în legumicultura sau transporturi (aşa cum s-a procedat la S.M.T. Ulmuleţ, Drăgăneşti-Vlaşca etc.), confecţionarea de remorci pentru transportul produselor secundare de pe cîmp (paie şi coceni) in vederea pregătirii din timp a frontului de lucru, folosirea la maximum a combinelor CT 28 de recoltat porumb, a cositoarelor, greblelor mecanice şi altor utilaje. Direcţiile agricole judeţene au datoria de a combate „teoria“ potrivit căreia în condiţiile dotării S.M.T. cu noi tractoare se reduce automat volumul de lucrări realizate cu asemenea mijloace de mecanizare. Creşterea rentabilizării în S.M.T. implică însă şi rezolvarea, cu concursul Direcţiei Generale S.M.T. a unei probleme de stringentă actualitate . Stabilirea pe bază de studiu, a dotării optime a staţiunilor de maşini cu tractoarele şi utilajele necesare, urmărindu-se permanent maxima utilizare a bazei energetice pe calea Îmbunătăţirii raportului dintre valoarea maşinilor şi valoarea tractoarelor, raport care trebuie să fie mai mare de 1 (actualmente el este în jur de 0,95—0,96 la sută). Toate aceste aspecte ar trebui reglementate încă înainte de generalizarea principiului gestiunii economice proprii în S.M.T. Toate staţiunile vor avea astfel o bază de pornire bine pusă la punct, ceea ce va permite, ulterior, crearea unei emulaţii între unităţi pentru obţinerea unor producţii mai mari şi a unor beneficii anuale mai substanţiale. Ing. V. STANCU IAŞI. Construcţii _1 -1 . Complexe şcolare Citeva impunătoare clădiri, unele terminate, altele aflate încă în construcţie, toate amplasate în cadrul zonei industriale, marchează crearea unui adevărat oraş al învăţămîntului tehnic-profesional, pepiniera viitoarelor contigente de muncitori şi maiştri ai tinerei industrii ieşene. Privatul aşezămînt de acest fel, Grupul şcolar energetic,cu o capacitate de 900 elevi, se pregăteşte de acum să dea cea de a doua promoţie de muncitori electricieni necesari centralelor, staţiilor de transformare şi reţelelor electroenergetice şi primii maiştri şi tehnicieni energo-electricieni. In imediata sa apropiere se ridică alte două clădiri destinate să găzduiască şcoala profesională C.F.R. şi respectiv şcoala profesională auto, fiecare urmînd a primi cite 450 elevi ce vor deveni muncitori calificaţi în meseria de lăcătuşi mecanici întreţinere şi reparaţie a utilajelor de cale ferată şi rutiere. In momentul de faţă la cele două unităţi şcolare, se desfăşoară ultimele lucrări de amenajare, urmînd să-şi deschidă porţile odată cu noul an de învăţămînt. In acest spaţiu se află şi Complexul şcolar al industriei uşoare, cuprinzînd între altele liceul de specialitate cu 16 săli de clasă, ateliere pentru aplicaţii practice, cămin, bază sportivă, etc. Cei peste 1 000 tineri şi tinere vor primi aici o te-^meinică instruire spre a deveni muncitori cu o înaltă calificare în profesia de ţesător, filator, tricolor şi în celelalte ramuri ale industriei textile ieşene. Recent, tot în zona industrială s-au deschis şantierele de construcţie ale altor două complexe şcolare destinate învăţămîntu-ui tehnic şi profesional. Unul din acestea îl constituie Complexul şcolar al Ministerului Industriei Construcţiilor ce se întinde pe o suprafaţă de 16 000 m.p., fiind alcătuit dintr-o şcoală cu 16 săli de clasă, cămine, internat cu o capacitate de 600 de locuri, etc. Tot aici, viitorii lăcătuşi, dulgheri, betonişti, instalatori, zidari, electricieni vor avea la dispoziţie un grup de ateliere, creindu-li-se astfel posibilitatea de a îmbina cunoştinţele teoretice cu cele practice. Pe locul unde s-a deschis cel de al doilea şantier se va ridica complexul şcolar care va pregăti cadrele de muncitori calificaţi pentru nevoile noilor şi modernelor unităţi ale industriei chimice ieşene. Complexul cuprinde clădiri elegante şi încăpătoare în cadrul cărora vor funcţiona şcoala profesională, un cămin şi o cantină unde vor putea lua masa aproximativ 1 800 elevi, ateliere şi laboratoare, săli de studii, bibliotecă, etc. Constructorii de pe noile şantiere şi-au propus ca cele două noi complexe şcolare să fie terminate pînă la sfîrşitul acestei ani moderne destinate invătămintului . Facultatea de medicină veterinară fiziologie, microbiologie etc. Alte trei corpuri adăpostesc disciplinele clinice — chirurgie, boli interne, obstetrică, boli parazitare şi altele Pe lingă fiecare clinică există spaţii încăpătoare pentru spitalizarea animalelor, prevăzute cu toate instalaţiile sanitare trebuincioaseToate corpurile clădirilor facultăţii au acces prin intermediul unui hol central la impunătorul amfiteatru, cu o capacitate de 150 locuri. Complexul de clinici veterinare este înzestrat totodată cu o modernă biobază, care va folosi drept adăpost penCentrul universitar ieșean își completează baza tehnico-materială cu un nou obiectiv de mare valoare pentru pregătirea profesională a viitoarelor cadre de specialiști. Este vorba de complexul de clădiri al facultăţii de medicină veterinară de pe ungă Institutul agronomic „Ion Ionescu de la Brad“, conceput după un proiect ce reflectă ultimele cerinţe ale învăţămîntului modern. Corpul principal al facultăţii, cu şase nivele, este destinat disciplinelor vredinice — anatomie comparată, tru animalele de laborator necesare cercetărilor experimentale : şoareci, cobai, iepuri. O instalaţie ultramodernă de condiţionare asigură automat din oră în oră, schimbarea aerului in încăperi, după cerinţe prestabilite de temperatură şi umiditate. Aproape toate clădirile facultăţii au şi fost terminate şi date în folosinţă. Constructorii sunt ocupaţi acum cu ultimele operaţii de finisare în interiorul corpului principal al complexului. M. BERAM Corespondentul „României libere“ lip Combaterea efectelor secetei cuprinde şi pepinierele. Fotografia noastră a surprins un aspect de la irigarea prin aspersiune la pepiniera Strehaia a întreprinderii agricole de stat Corcova Foto : ION BECHERU NEGLIJENŢA SE PLĂTEŞTE! Într-un depozit al Întreprinderii miniere Barza s-au descoperit I de curind 9234 kg. de praf şi piatră cenuşie care au fost I cîndva ciment. Cine este oare stăpînul ? Conform actelor care se află în arhivă, în luna februarie din anul 1965 s-au transportat la Gura Barza 185 tone de ciment pentru şantierul T.C.M.M. care a fost recepţionat de salariaţii lotului din Brad , respectiv Iosif Dranciuc, şef de lot şi Gh. Zamfirescu, şef de depozit. In arhivă nu există Insă documente din care să rezulte folosirea sau transferarea cimentului cu pricină. Se poate presupune ori că s-a folosit o parte din ciment fără acte, ori că s-a „evaporat“ şi au rămas numai urmele... Pornind de la cazul amintit, organele de control au făcut o incursiune şi la alte loturi ale şantierului T.C.M.M. de la Bircea. Care sunt constatările ? La lotul din Gheţar s-au găsit 5 000 kg. ciment pietrificat datorită condiţiilor necorespunzătare de depozitare pe care Ie-a asigurat fostul şef de lot Constantin Cojocaru. Interesant e că acest ciment s-a trecut nejustificat în consumuri pentru producţie, deşi practic s-a degradat şi n-a fost utilizat. De asemenea din vina maistrului Mihai Mîrşu, la punctul de lucru de la Valea Urnitului s-au degradat 2 500 kg. de ciment. Deci 16 743 kg. ciment s-au dus pe apa sîmbetei. Acum cind pagubele sunt cunoscute, o parte dintre vinovaţi lucrează la alte întreprinderi, iar actuala conducere a şantierului caută să demonstreze că alţii poartă răspunderea. Un lucru este însă stabilit cu claritate de legile noastre : neglijenţa se plăteşte . In consecinţă conducerea Trustului de construcţii şi utilaje miniere-Bucureşti trebuie să intervină hotărit pentru recuperarea pagubelor şi sancţionarea vinovaţilor. Altfel boala e molipsitoare ! I. COJOCARU corespondentul „României libere’