România Liberă, noiembrie 1968 (Anul 26, nr. 7475-7500)
1968-11-01 / nr. 7475
Proletari din toate ţările, uniţi-vă! COTIDIAN POLITIC DE INFORMAŢIE, REPORTAJ ŞI COMENTARIU I A. ETAPA ESENŢIALA III A ! Ministerul Construcţiilor pentru Industria Chimică şi Rafinării a obţinut în cele zece luni ale anului acesta o seamă de succese deosebite care încununează eforturile depuse de constructorii şi mentorii noştri. Este vorba de realizarea înainte de termenele din plan a unor obiective importante ca instalaţiile de fabricat uleiuri superioare la Rafinăria Ploieşti, Instalaţia pentru rafinarea electrolitică a plumbului la Copşa Mică, precum şi dezvoltarea capacităţii de producţie la Uzina de aluminiu Slatina. Şi totuşi în această perioadă au fost puse în funcţiune numai 51 de capacităţi, din cele 102 prevăzute în plan pe anul 1968. Aşadar, în trimestrul IV urmează a fi terminate exact jumătate din numărul unităţilor planificate. Aglomerarea către sfîrşitul anului a mai multor puneri în funcţiune constituie desigur un aspect negativ, care reflectă, în fond, modul cum a fost pregătită investiţia. Experienţa ne-a arătat că această pregătire — care se referă, în principal, la proiectare, la pre-i darea documentaţiei tehnice alucrărilor către constructor şi contractarea la termenele corespunzătoare a utilajelor tehnologice cu uzinele constructoare din ţară şi din import — condiIng. Ion Tudose adjunct al ministrului construcţiilor pentru industria chimică şi rafinării ţionează realizarea ritmică a planului de investiţii şi asigurarea intrării în funcţiune la termenele planificate a obiectivelor. In ceea ce priveşte proiectarea, trebuie să arătăm că deşi s-au adus îmbunătăţiri substanţiale, eliminîndu-se unele faze care prelungeau nejustificat timpul de proiectare, nerespectarea unei succesiuni tehnologice normale în predarea proiectelor de execuţie a creat dificultăţi în desfăşurarea lucrărilor de construcţii-montaj. La unele obiective, ca instalaţia de oxoalcooli din cadrul Combinatului chimic din Rîmnicu Vîlcea, unităţile de îngrăşăminte azotoase de la Craiova şi Turnu Măgurele şi altele, asemenea deficienţe împiedică determinarea reală a necesarului de forţă de muncă şi utilaje de construcţii, precum şi organizarea raţională a lucrărilor, imobilizează un număr mare de lucrători pe o perioadă lungă de timp în partea finală a acestora, duce, inevitabil, la prelungirea duratei de execuţie şi la cheltuieli mari. De exemplu, la instalaţia de oxoalcooli de la Combinatul chimic Rîmnicu Vîlcea, faţă de numărul necesar de cruzile prevăzute iniţial pentru lucrările de montaj, au fost utilizate cu 50 la sută mai multe, datorită notelor suplimentare de la lucrări necuprinse în documentaţie de la început. Deficienţele în pregătirea investiţiei duc şi la aceea că nu pot fi prevăzute în plan decît (Continuare in pag. a 2-a) înlocuind cina peste 136GCO tone de metal, precum şi alte materiale, cele circa î COC de produse ale Uzinei de prelucrare a maselor plasfice-DirCurssfi se bucură de aprecieri unanime, atît în utilizarea industrială, cît şi sub forma unei geme variate de bunuri pentru larg consum. În imagine : realizarea tuburilor pentru construcţii în atelierul de extrudere grea Foto : AGERPRES SCRISOARE DESCHISA Cuneiforme, model nou De la vechii scribi ai Mesopotamiei se păstrează şi astăzi la Louvre şi la „British Museum“ mărturiile unei civilizaţii de mult apuse, materializată prin acele inscripţii pe care savanţii le-au catalogat sub denumirea de scriere cuneiformă. Din mileniile III—II dinaintea s erei noastre, gîndirea omenească a evoluat, se înţelege, îmbogăţind patrimoniul civilizaţiei mondiale cu forme noi de exprimare grafică. Se pare însă că, pentru unii semeni ai noştri, timpul s-a oprit în loc, transmutîndu-i din anul de graţie 1968 în perioada antichităţii, ba, judecind după actele lor, chiar mai departe, în epoca de piatră. Socotesc pe semne scribii moderni ai cuneiformei, că posteritatea îşi va bate cîndva capul, să le tălmăcească intenţiile, atunci cînd le va descoperi opera pe care au lăsat-o. îmi povestea un cunoscut, necazurile pe care Ie are de cînd şi-a cumpărat maşină. Neposedînd garaj, parchează automobilul în faţa blocului unde locuieşte. „Intr-o dimineaţă, spunea el, găsesc vopseaua scrijelită cu un cui. Cineva, îşi pusese semnătura pe aripă. M-am gîndit la început că poate a făcut-o vreun copil. Dar, judecind mai bine, mi-am dat seama că nici nu poate fi vorba de aşa ceva. Operaţia fusese doar executată la ore tîrzii din noapte. întîmplarea s-a mai repetat de cîteva ori. Ultima dată, am reuşit să zăresc vreo trei tineri care, se înţelege, au rupt-o la fugă cînd am coborît în stradă“. Cititorul B. Iorgulescu din Capitală mi-a adresat o scrisoare în care arată că pereţii liftului de la blocul său, nou de altfel, arată acum ca o adevărată piesă arheologică. într-atît de multe sînt feluritele semnături şi semne cabalistice zgîriate cu cuiul sau cu vîrful piosului. Practic, nu există telefon public dintr-un local, în jurul căruia să nu fie scrise pe calcio vecchio numere și adrese, încît stai și te întrebi pentru ce mai este necesară cartea de telefon. Iar unii epigoni ai lui Toulouse Lautrec se simt datori să-şi încerce talentul întîrziat pe albeaţa unor feţe de masă din cafenea sau direct, pe marmură. Ca să nu mai vorbesc de faptul că există manifestări de adevărat vandalism, concretizate prin aşternerea semnăturilor pe frumoasele plăci melaminate care acoperă interiorul noilor vagoane de cale ferată. Cît despre profanarea unor monumente străvechi de artă sau istorice, prin iscălitura vizitatorilor pe zidurile care au rezistat secolelor, nu însă şi inconştienţei şi inculturii, am mai avut prilejul să scriu. Aşa că nu mai revin. Pe vremea copilăriei, cînd vreunul dintre noi mîzgălea cu cretă un gard sau o casă, ceilalţi ţînci îi apostrofau cu vorbele unei zicale mai bătrîne decît bătrînii lor : „Numele proştilor pe toate zidurile“, înţelepciunea aceasta copilărească, mi se pare că nu-i de lepădat. Aş adăuga doar că în zilele noastre, se cuvine ca adepţii cuneiformei să fie acoperiţi cu oprobriul colectivităţii. ION MARGINEANU Profilul moral al activistului E un mare merit al partidului nostru că a ştiut să formeze în decursul anilor, zeci de mii de activişti de partid şi de stat, ai organizaţiilor de masă şi obşteşti, ca C. Dăscălescu prim secretar al Comitetului judeţean de partid, preşedintele Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean Galaţi meni care se situează în fruntea luptei pentru desăvîrşirea construcţiei socialiste în toate domeniile activităţii social-economice. In ansamblul cerinţelor exigente ce se pun în faţa fiecărui activist de partid şi de stat, trăsăturile morale au o importanţă covîrşitoare. Aceasta pentru că munca de activist, indiferent de domeniul de activitate, este în primul rînd o muncă cu oamenii. Activistul, în toate împrejurările în care îşi exercită atribuţiile, are îndatorirea de a afirma principiile eticii comuniste. Iar ca să le poată afirma şi apăra, el trebuie să şi le însuşească, pentru a avea autoritatea morală necesară, dreptul moral de a face acest lucru. Insuşindu-şi temeinic şi asimilîndu-şi în mod organic principiile de echitate şi justiţie socială, activistul trebuie să cultive pretutindeni spiritul de dreptate propriu partidului, deplina obiectivitate in aprecierea oamenilor şi a faptelor, în promovarea valorilor sociale. El are obligaţia de a adopta o poziţie principială, fermă împotriva rămăşiţelor moralei burgheze, a egoismului şi individualismului, a compromisurilor. Şi trebuie spus că imensa majoritate a activiştilor de partid şi de stat întrunesc aceste calităţi morale. Există totuşi şi oameni cu o conştiinţă fragilă, care cad victime, devin tributari moralei străine socialismului, înseamnă oare aceasta că apariţia în rîndul activiştilor de partid şi de stat a unor asemenea oameni este o fatalitate ? Nicidecum ! (Continuare in pag. a 3-a) De cîtva timp la Combinatul de îngrăşăminte azotoase din Tg. Mureş au intrat în funcţiune instalaţiile din cea de-a doua etapă de dezvoltare. Numai la o lună de la intrarea în producţie cea de-a doua fabrică de amoniac a atins capacitatea proiectată. In clişeu : Aspect al instalaţiilor din etapa a II-a. Fotó : AGERPRES Asistăm de ani de zile la un proces continuu, perseverent, costisitor, necesar şi spectaculos de modernizare a vieţii noastre comerciale : utilaje cu funcţionalităţi multiple, supradimensionări de spaţii pe vertical şi orizontal, mobilier din bare metalice, sticlă şi oglinzi, iluminaţii cu neon şi pardoseli cu marmură, reclame cu litere cursive şi hîrtie de ambalaj cu embleme şi invitaţii. Şi ne face plăcere. O plimbare într-un magazin modern şi elegant ca Modernizarea nu poate deveni scop în sine fătă acum o funcţie estetică şi deconectantă — dar cînd îndeplineşte şi un rol lucrativ, de fapt singurul esenţial... Treci pragul magazinului „Eva“ şi, ca de fiecare dată, ai senzaţia că intri în casa confortabilă şi scump mobilată a unui om cu bani, care ştie să fie generos cu decorul oferit oaspeţilor. Prezentare cu gust, expunere deschisă a mărfurilor, vitrine într-o concepţie originală — dar dacă vrei să cumperi o pereche de pantofi, de pildă, trebuie să calci şi să te laşi călcat pe picioare de zeci de cumpărători pe metrul pătrat din faţa fatidicei perdele, să stai în picioare şi să aştepţi înghesuit, să ţipi cum nu se mai obişnuieşte nici în piaţă ca să te ia în seamă vînzătorul. Pleci simţindu-te umilit. Te duci la „Romarta“ încălţăminte — povestea se repetă identic. In aceste cazuri modernizarea nu relevă nici servire mai rapidă, nici mijloace civilizate şi nici nu îndreptăţeşte concluzia unui progres faptic, dovedindu-se a fi modernizare în sine şi nu pentru efectele ei. Am dat acest exemplu pentru că e foarte uzual şi la îndemîna oricui şi poate explica mai repede fenomenul, dar sectorul comercial nu epuizează sursa argumentelor de acest gen. Din contră, fenomenul se manifestă în forme mai ascunse, și mai diversificate în alte sectoare. PIA RADULESCU (Continuare in pag a 2-a ) Anul XXVI — nr. 7 475 . " Vineri 1 noiembrie 1968 6 pagini 30 bani TELEGRAMĂ Excelenţei Sale Domnul HOUARI BOUMEDIENE Preşedintele Consiliului Revoluţiei al Republicii Algeriene Democratice şi Populare , ALGER Cu prilejul celei de-a XIV-a aniversări, a Zilei naţionale a Republicii Algeriene Democratice şi Populare, în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu personal, adresez Excelenţei Voastre călduroase felicitări, împreună cu cele mai bune urări de sănătate şi fericire personală, de prosperitate şi progres poporului algerian prieten. In acelaşi timp, îmi exprim convingerea că relaţiile de colaborare multilaterală dintre România şi Algeria se vor dezvolta continuu în folosul ambelor ţări şi al păcii în lume. NICOLAE CEAUŞESCU oll DEL DE EA II LIMBA ROMAN/MESAJUL ADRESAT DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Stat corpului profesoral şi studenţilor din institutele de învăţământ tehnic superior din Bucureşti Stimaţi tovarăşi, Aniversarea unui secol şi jumătate de la înfiinţarea, în Bucureşti, a primelor cursuri de inginerie în limba română, îmi oferă plăcutul prilej de a aduce corpului didactic, întregului tineret din învăţămîntul superior tehnic, salutul cald al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat şi al guvernului Republicii Socialiste România. Inaugurarea, cu 150 de ani în urmă, a cursurilor de inginerie iniţiate de Gheorghe Lazăr, eminent om de cultură şi înflăcărat patriot, a reprezentat un eveniment remarcabil in istoria învăţămîntului, ştiinţei şi culturii noastre. In decursul existenţei sale, Şcoala tehnică superioară din Bucureşti a format zeci şi zeci de promoţii de ingineri. Din rîndul lor s-au ridicat memorabile figuri de savanţi şi profesori care făcînd parte din pleiada intelectualilor înaintaţi, au jucat un rol de seamă în propăşirea materială şi spirituală a naţiunii române. In anii socialismului, ca o expresie elocventă a grijii partidului nostru pentru dezvoltarea învăţămîntului, pentru ridicarea nivelului de cultură al poporului, şcoala tehnică superioară din Bucureşti — cea mai importantă sursă de formare a cadrelor tehnice inginereşti in toate ramurile economiei naţionale — a cunoscut o puternică dezvoltare. Pentru învăţămîntul tehnic superior, socialismul a însemnat o creştere considerabilă a numărului de institute şi facultăţi, de studenţi şi cadre didactice, o îmbunătăţire permanentă a condiţiilor de studiu şi de viaţă ale tineretului studios. Doresc, şi cu acest prilej, să exprim înalta apreciere pe care partidul şi statul nostru o acordă activităţii rodnice, devotare a cornului profesoral care îşi îndeplineşte îndatoririle de onoare ce-i revin, aducînd o contribuţie deosebit de valoroasă la formarea celui mai ales şi mai preţios produs al societăţii noas(Continuare în pag. a 5-a) PROIECTUL LEGII DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE A CONSILIILOR POPULARE ÎN DEZBATERE PUBLICĂ O corelaţie mai bună între atribuţii şi scheme Proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea consiliilor populare prevede sarcini şi atribuţii sporite pentru organele locale ale puterii şi administraţiei de stat, răspunzînd realmente actualului stadiu de dezvoltare a vieţii sociale şi economice din ţara noastră. Dar, după părerea mea, este încă susceptibil de îmbunătăţiri şi precizări la unele capitole şi articole. De pildă, la capitolul consacrat activităţii comisiilor permanente de deputaţi cred că este insuficient tratată şi clarificată problema atribuţiilor şi competenţelor acestora, în ceea ce priveşte raporturile dintre comisiile permanente şi comitetele executive sau dintre comisiile permanente şi specialiştii, limita raporturilor şi modul de exercitare, cînd şi în ce probleme trebuie să intervină, etc. Apoi , ştiut fiind, că pînă acum activitatea comisiilor permanente n-a dat întotdeauna roade prea bune, cred că legea ar trebui să precizeze, obligaţia acestora de a elabora studii pe probleme sociale şi economice, a căror eficacitate să poată fi, concret şi în timp, urmărită. Şi, pentru ca activitatea lor să fie în mod real ancorată în problemele majore NICOLAE VOINEA secretar al Consiliului popular al sectorului V din municipiul Bucureşti (Continuare în pag. a 5-a) VEŞNICUL ELEV Octav Pancu laşi u-mi amintesc precis unde, iar lipsa de timp nu-mi îngăduie acum să caut, G. Călinescu deplîngea situaţia profesorului care a întrerupt studiul o dată cu ultimul examen de la facultate şi se mulţumeşte, din momentul ocupării scaunului de la catedră, cu ce a acumulat ca student, cărţuliile distractive şi întîmplătoare înlocuindu-i lectura prestigioasă şi sistematică, ba într-o zi foiletarea ziarelor devenindu-i unica lectură. Nu vreau să mimez naivitatea (în care, de altfel, mă îndoiesc că aţi crede) întrebîndu-mă dacă rîndurile eminentului om de cultură, redactate cu trei sau patru decenii în urmă, şi-au pierdut sau nu actualitatea. Ştiu cu exactitate că nu şi-au pierdut-o, deşi cel dinţii lucru pe care îl fac, simultan cu această afirmaţie, este să asigur zeci de mii de oameni de la catedră, oameni cu o probitate profesională fără reproş, trăind pasionant o remarcabilă viaţă spirituală, că orice intenţie de generalizare este nu numai departe, dar cu totul străină de intenţiile mele. Mi s-a întîmplat să mă întîlnesc însă, cu dascăli între ale căror acumulări intelectuale şi cele lichide ale cămilei s-a stabilit o similitudine cel puţin stranie, cunoştinţele acestora, dobîndite în anii de studenţie, constituind un capitol închis sau cvasi închis, prea puţine altele venind să se adauge zestrei iniţiale. Îmi trec prin minte toate acestea pentru că, poate, n-ar fi tocmai greşit să căutăm în existenţa unor asemenea cazuri, fie ele şi izolate, mai mult decît o dramă personală a plafonării şi, implicit, a ratării, mai mult decît o abdicare a unor intelectuali de la ceea ce trebuie să le caracterizeze întreaga viaţă şi nu doar cîți(Continuare în pag. a 3-a) Asigurarea legalităţii deciziilor comitetelor executive Proiectul legii de organizare şi funcţionare a consiliilor populare, elaborat în conformitate cu sarcinile stabilite de Conferinţa Naţională a partidului, reprezintă un pas important în direcţia perfecţionării activităţii organelor locale ale puterii şi administraţiei, de stat, corespunzător sarcinilor desfăşurării cons-NICOLAE BERCEA directorul Direcţiei pentru administraţia locală de stat a comitetului executiv judeţean Cluj ------ (Continuare în pag. a 5-a) TELEGRAME Celui de-al IX-lea Congres al Partidului Muncii din Elveţia Dragi tovarăşi, Comitetul Central al Partidului Comunist Român vă transmite dv. delegaţi la cel de-al IX-lea Congres al Partidului Muncii din Elveţia, întregului, partid, clasei muncitoare şi poporului elveţian un cald salut tovărăşesc. Comuniştii români urmăresc cu interes activitatea partidului dumneavoastră consacrată împlinirii aspiraţiilor vitale ale oamenilor muncii, lărgirii drepturilor şi libertăţilor democratice, unirii tuturor forţelor populare în lupta pentru progres social. Relaţiile frăţeşti, de stimă şi respect reciproc stabilite între Partidul Comunist Român şi Partidul Muncii din Elveţia contribuie la dezvoltarea pe mai departe a prieteniei dintre cele două partide şi popoare, la cauza unităţii şi solidarităţii comuniştilor de pretutindeni. Vă urăm, dragi tovarăşi, succes deplin în desfăşurarea lucrărilor Congresului, în lupta partidului dumneavoastră pentru pace şi socialism. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Comitetului Central al Partidului Eliberării și Socialismului CASABLANCA Cu prilejul celei de-a 25-a aniversări a întemeierii partidului dumneavoastră, Comitetul Central al Partidului Comunist Român adresează tuturor membrilor Partidului Eliberării și Socialismului, conducerii sale, felicitări cordiale şi un cald salut frăţesc. " De-a lungul unui sfert de secol de existenţă, partidul dumneavoastră a parcurs un drum anevoios de luptă revoluţionară, în slujba drepturilor şi intereselor fundamentale ale poporului marocan, a militat activ, împreună cu alte forţe patriotice şi progresiste, pentru triumful idealurilor de libertate, democraţie, progres social şi pace. Urăm din toată inima întregului dumneavoastră partid noi succese în lupta sa pentru realizarea unităţii tuturor forţelor revoluţionare, democratice şi naţionale, pentru progresul material, social şi spiritual al poporului marocan, pentru cauza socialismului şi păcii. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN