România Liberă, aprilie 1970 (Anul 28, nr. 7914-7939)
1970-04-08 / nr. 7920
iarna liberă COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Oamenii muncii din Bacău îşi prelungesc nu o dată plimbările pînâ în noile cartiere de locuinţe, dornici să privească înfăţişarea policromă a blocurilor şi să vadă ce s-a mai construit. Ca şi în celelalte oraşe ale ţării, construcţiile de locuinţe de la Bacău adaugă oraşului cartiere moderne, cu un grad de confort ridicat în noile apartamente, cu un desen urbanistic atrăgător. Un clişeu : O vedere din avion al unui nou cartier de locuinţe din Bacău Foto : AGERPRES DIN ACTIVITATEA CONSILIILOR FRONTULUI UNITĂȚII SOCIALISTE SI A CONSILIILOR POPULARE ii i iii i’i'i i ”i‘i. f. iV VV.-imi-IM. ■ li. ....r■«■■si. * Aşa au hotărit cetăţenii A consulta pe cetăţeni nu înseamnă doar un act de respect: actul consultării şi informării maselor se înscrie printre trăsăturile distinctive ale democraţiei socialiste din ţara noastră. Rezultatele consultării acţionează nu odată cu efecte majore în procesul amplu de perfecţionare a activităţii in toate zonele vieţii sociale. In consultările şi dezbaterile publice organizate in cea mai mare parte de consiliile Frontului Unităţii Socialiste, îşi au punctul de plecare iniţiative rodnice, se nasc idei generoase, se dezvoltă spiritul civic şi se amplifică responsabilitatea societăţii pentru progresul economic şi social multilateral al ţării. A consulta cetăţenii este începutul firesc al fiecărei acţiuni care interesează colectivitatea. In comuna Sascut din judeţul Bacău, practica unor consultări hotăritoare a cetăţenilor a devenit curentă, făcind parte din modalităţile de lucru ale consiliului local al Frontului Unităţii Socialiste şi consiliului popular, ale fiecărui deputat in parte. Satul Păuceşti din cadrul comunei avea nevoie de locul de şcoală, iar cetăţenii au hotărit să realizeze construcţia prin contribuţie bănească. Şi aici, în acest punct, a intervenit efectul consultării, al transformării acţiunii in cauza tuturor cetăţenilor din comună. In cinci luni, noua şcoală cu opt săli de clasă a fost gata , a început la 25 martie şi strălucea de curăţenie, pregătită de inaugurare, la 25 august. Faptul este remarcabil, dar nu-i singular. După ce au terminat de construit şcoala din Păuceşti, cetăţenii comunei s-au gindit să ridice una, tot cu 8 săli de clasă, şi în Sascut-sat. Invăţămîntul de cultură generală s-a dezvoltat foarte repede şi această dezvoltare — să nu uităm că învăţămintul elementar a urcat treptele cerinţelor pînă la zece clase — aduce după sine necesitatea extinderii spaţiului şcolar intr-un timp scurt. Aşa că cetăţenii din comuna Sascut au stabilit să folosească tot contribuţia bănească şi pentru realizarea noului local de şcoală. — Avem foarte multe acţiuni de înfăptuit în acest an, ne mărturisea tovarăşul Tiberiu Turcuş, prim vicepreşedinte al comitetului executiv al consiliului popular al sectorului 6 din Capitală. Numai cu fondurile din buget nu le putem realiza pe toate. De aceea, ca şi până acum, ne bazăm pe iniţiativa şi participarea cetăţenilor care sunt de fapt beneficiarii acestor lucrări. înainte de începerea unei lucrări edilitar-gospodăreşti mai însemnate ne consultăm cu cetăţenii asupra organizării practice a lucrării şi îi sprijinim practic în activitatea de organizare şi, apoi, de înfăptuire propriu-zisâ. Sunt alese comitete de acţiune şi lucrarea trece astfel în competenţa cetăţenească. Vreo optzeci de comitete de acţiune au şi fost constituite în sectorul 6, iar în scurt timp ele vor ajunge la 200, acoperind întregul plan al lucrărilor gospodăreşti propuse. Consultarea cetăţenească nu are insă doar relaţia aceasta simplă, prilejuită mai cu seamă de iniţierea şi înfăptuirea unor lucrări edilitar-gospodăreşti, care au la baza lor munca patriotică sau alte modalităţi de contribuţie a populaţiei. Consultarea cetăţenilor funcţionează — acest lucru are o mare însemnătate — şi atunci cînd consiliul popular se pregăteşte să adopte o hotărire care interesează deopotrivă pe toţi cetăţenii. Bunăoară, la ultimele lor sesiuni, consiliul popular al judeţului Neamţ şi consiliile populare municipale Piatra Neamţ şi Suceava, au tipărit proiectele de hotărîri şi le-au difuzat din timp deputaţilor, pentru a putea realiza in circumscripţii consultarea cetăţenilor. Practica aceasta vine s-o completeze pe cea utilizată în judeţele Hunedoara sau Arad, care constă în publicarea proiectelor de hotărîri in presa locală, pentru a se obţine o consultare publică generală. Propunerile, sugestiile scrise primite din partea cetăţenilor, aşa cum s-a dovedit la Hunedoara, sunt de ordinul satelor şi reprezintă un aport substanţial la definitivarea unor P. SOICAN (Continuare in pag. a 5-a) re e nou pe litoral • Noi hoteluri, căsuţe, vile şi campinguri cu o capacitate de 29.000 locuri • încă 131 de unităţi comerciale • O nouă staţiune : Saturn • Grădiniţe pentru copiii turiştilor • Un bogat program de manifestări artistice şi sportive. In aceste zile sîntem martorii unor pregătiri febrile ce se desfăşoară în vederea deschiderii sezonului estival. Toate acestea au ca scop principal terminarea noilor construcţii de hoteluri, căsuţe, vile şi campinguri care vor spori capacitatea de cazare în staţiunile de pe ţărmul românesc al Mării Negre cu peste 29.000 de locuri. La Năvodari se amenajează un mare camping cu o capacitate de 10 600 locuri. Pentru turiştii care vor veni se pregătesc spaţii de parcare a autovehiculelor, un mare restaurant cu autoservire, grupuri sanitare, duşuri, unităţi comerciale etc. Construcţiile înaintează cu repeziciune şi in fermecătoarea staţiune Mamaia care îşi îmbogăţeşte „zestrea“ edilitară cu un mare hotel cu restaurant propriu, 5 mini-hoteluri, 5 vile, un restaurant cu autoservire, un alt restaurant în cadrul hotelului„Dacia“, un punct de informare turistică, o berărie,, o piscină descoperită şi două grădiniţe pentru copii. Ce scop au grădiniţele turistice ? Aici vor găsi găzduire şi supraveghere copiii vizitatorilor Mamaiei în timp ce părinţii lor sunt la plajă, la restaurant sau la spectacole şi nu doresc să-i lase sin- ION POPOVICI „României libere“ corespondentul (Continuare In pag. a 5-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Noi festivaluri ale mişcării artistice de amatori Deosebita atenţie ce se acordă mişcării artistice de amatori din ţara noastră se reflectă şi in formele, tot mai numeroase, de confruntare — concursuri şi festivaluri — care prin caracterul lor vast şi emulativ ajută la selectarea valorilor, la mai buna cunoaştere a artei noastre populare. Astfel, pentru dezvoltarea activităţii formaţiilor corale de amatori, pe linia îmbogăţirii repertoriului şi a creşterii nivelului artistic-interpretativ, se va organiza primul festival zonal, in perioada mai-octombrie 1970, al formaţiilor corale de amatori de la oraşe şi sate. La festival, care se va desfăşura în patru centre zonale : Piteşti, Lugoj, Suceava şi Braşov, pot participa coruri mixte, coruri de voci egale — feminine şi bărbăteşti — şi coruri de cameră din cadrul caselor şi paiaţelor de cultură municipale, orăşeneşti şi ale tineretului din întreprinderi institute, cluburi şi case de cultură ale sindicatelor şi din căminele culturale. în aceeaşi perioadă se va desfăşura şi primul festival zonal al fanfarelor de amatori de la oraşe şi sate, in următoarele centre : Hm, Vîlcea, Piatra Neamţ, Valea Jiului, Galaţi, Satu Mare şi Alba Iulia. Festivalul are ca scop dezvoltarea activităţii fanfarelor de amatori, reînnoirea unor tradiţii legate de existenţa acestora, înfiinţarea de noi colective de fanfare, îmbogăţirea repertoriului cu lucrări din literatura muzicală românească şi universală, clasică şi contemporană, precum şi creşterea nivelului artistic de interpretare al fanfarelor. (Agerpres). Anul XXVIII nr. 7 920 • Miercuri 8 aprilie 1970 • 6 pagini 30 bani Programul naţional privind dezvoltarea zootehniei şi creşterea producţiei animaliere in anii 1970-1980, aprobat de Plenara C.C. al P.C.R. din 17-19 martie, deschide mari perspective pentru VALORIFICAREA DEPLINĂ A REZERVELOR IN ZOOTEHNIE Documentele recentei plenare a C.C. al P.C.R., privitoare la dezvoltarea zootehniei în perioada 1970—1980, a determinat şi colectivul nostru să facă bilanţul activităţii de pînă acum în această importantă ramură a producţiei agricole şi să schiţeze direcţiile principale de acţiune pentru realizarea sarcinilor ce ne revin din programul naţional adoptat. De la început se cuvine să spun că întreprinderea agricolă de stat din Valea lui Mihai, judeţul Bihor, este o unitate cu vechi tradiţii în creşterea animalelor, zootehnia fiind la ora actuală preponderentă în economia ei. Faptul se explică prin condiţiile pedoclimatice deosebit de favorabile pentru unele specii de a Emeric Szabó Erou al Muncii Socialiste, directorul I.A.S. din Valea lui Mihai, judeţul Bihor nimale şi prin măsurile luate an de an pentru profilarea şi specializarea fermelor zootehnice în vederea obţinerii unei eficienţe maxime. Dacă, de exemplu, cu numai un deceniu în urmă secţiile zootehnice în întreprinderea noastră cuprindeau toate speciile de animale şi erau dispersate în 31 de puncte, în prezent profilarea a determinat organizarea unor ferme moderne. In întreprinderea noastră se cresc acum numai trei specii de animale : taurine, porcine şi ovine. Din cele 17 ferme pe care le avem 8 sunt strict zootehnice, in cadrul lor fiind concentrat întregul efectiv de animale,fiecare dintre ele fiind profilate şi specializate pe o anumită specie. Nu e greu de întrevăzut avantajul unei astfel de organizări : oamenii se pot şi ei, specializa intr-un timp scurt, furajarea se poate face extrem de raţional, se pot mecaniza o serie de lucrări : mulsul, tunsul oilor, transportul furajelor si al rezidiilor etc., (detemninind o înaltă productivitate, producţii cantitative şi calitative superioare. Aşa se explică faptul că într-o perioadă relativ scurtă întreprinderea noastră a ajuns la efective mari de animale : aproape 3 000 de taurine, peste 22 000 porci şi mai bine de 7 800 oi merinos. Cit priveşte calitatea efectivelor, valoarea lor zootehnică şi de producţie, se poate face o imagine şi numai , dacă spun că ferma nr. 8 de taurine, de pildă, undte avem 1 100 de animale destinate reproducţiei, vaci din rasele brună şi bălţată românească, a fost inclusă, anul trecut, intre cele 20 de unităţi de elită din ţară, iar ferma nr. 4, specializată în porci, cu un efectiv de 8 000 de animale, a fost transformată în unitate de selecţie urmînd ,a livra material de prăsilă pentru cooperativele agricole de producţie. De asemenea, cele două ferme, — nr. 10 şi nr. 11 — în care au fost concentrate toate ovinele, au devenit şi ele unităţi cuprinse în reţeaua centrului de selecţie judeţean, numeroase alte întreprinderi agricole de stat şi cooperative agricole primind de aici, anual, reproducători cu înalte însuşiri biologice. Specialiştii noştri, efectuînd cu migală şi pasiune selecţia Animalelor de-a lungul anilor, îmbinată cu o hrănire diferenţiată prin raţii echilibrate au obţinut astfel de produşi apropiaţi de etalonul rasei din care fac parte, capabili să dea producţii mari şi constante. Dacă media pe întreprindere la producţia de lapte a fost în 1969 de 3 246 litri, la ferma nr. 2 ea a fost de 3 567 litri, iar la unele loturi de animale chiar de peste 5 000 de litri. La producţia de lină, ferma nr. 4 a înregistrat anul trecut 9,2 kg in medie de la fiecare oaie tunsă, dar au fost şi loturi cu peste 10 kg. Hrana animalelor a jucat un rol primordial în acţiunea de îmbunătăţire a potenţialului lor biologic.Aceasta a presupus însă măsuri din partea conducerii întreprinderii pentru crearea unei baze furajere şi ca întindere şi ca structură, în strînsă concordanţă cu efectivele şi producţiile preconizate. S-a acţionat astfel pe mai multe căi : repartizarea unor terenuri mai fertile pentru producerea furajelor, îmbunătăţirea structurii lor în favoarea culturilor leguminoase, ridicarea producţiilor printr-o îngrăşare suplimentara cu arătoase, recondiţionarea pajiştilor naturale prin desecări, irigări şi (Continuare in pag o 3-a) Olteniţa devine un tot mai important centru industrial. Intre modernele unităţi care îşi desfăşoară activitatea în oraşul de la Dunăre se numără şi Filatura de fire, fibre chimice şi bumbac, cea mai mare unitate de acest fel din ţară, în clişeu . Secţia de fire pieptănate din bumbac a filaturii Cea mai mare filatură a ţării • O premieră industrială de o importantă semnificaţie economică şi socială • Din producţia de fire a celei mai mari filaturi a ţării se pot confecţiona 20 milioane bucăţi cămăşi • Angajamentul colectivului: parametrii proiectaţi vor fi realizaţi cu un trimestru mai devreme O clădire în afara anotimpurilor, în care nu există diferenţe între iarnă şi vară, între noapte şi zi, aceasta este ceea ce se cheamă în termeni tehnici, o hală monobloc. Dacă afară dogoreşte sau ninge, în interior temperatura este aceeaşi. Dacă vremea e uscată sau ploioasă, în hală umiditatea se menţine la acelaşi nivel. E de ajuns să pătrunzi pe poarta noii filaturi din Olteniţa ca să simţi pretutindeni o boare proaspătă, plăcută. Acest microclimat, pe lingă că asigură filatoarelor condiţii de lucru, dintre cele mai bune , creează posibilităţi optime pentru obţinerea unor fire de calitate superioară. Filatura din micul port dunărean, devenit în ultimii ani un centru industrial tot mai important, îşi începe activitatea sub bune auspicii. De fapt, singularul e folosit impropriu aici, căci corect ar fi să spunem filaturile. Fiindcă impunătoarea hală, ce ocupă o suprafaţă de 50 400 m. p., adăposteşte trei filaturi diferite : una de bumbac pieptănat, alta de poliesteri în amestec cu bumbac şi o a treia de celofibră. Practic, deci, întreprinderea din Olteniţa furnizează ţesătoriilor o gamă extrem de largă de fire. Cîteva cifre socotim că ar ilustra mai plastic proporţiile acestei fabrici textile — gigant. Avînd o capacitate de 7 410 tone fire pe an (produse pe 135 000 fuse de filat), ea singură dispune de 13 la sută din capacitatea totală a filaturilor noastre. Din firele ce se livrează de aici se pot confecţiona pe an 50 milioane metri pătraţi ţesături, ceea ce echivalează cu 20 milioane bucăţi cămăşi. Deci, o cămaşă pentru fiecare cetăţean al ţării... Nivelul ridicat de dotare tehnică asigură o productivitate ridicată a muncii. M-am pus însă directorului fabricii, ing. CONSTANTIN PANDELE, următoarea întrebare : — Productivitatea , muncii nu e determinată numai de dotarea tehnică, ci şi de nivelul pregătirii oamenilor. Or, după cum se ştie, în Olteniţa nu există nici un embrion al industriei textile. Ne spuneţi că în fabrică lucrează 2 900 de salariaţi, dintre care 2 300 femei. Cum au fost ei pregătiţi şi cum se prezintă la acest start al intrării în funcţiune ? — Răspunsul necesită o privire de fond a investiţiei. S-ar putea spune : de ce Olteniţa ? Ei bine, amplasarea fabricii aici are o adîncă semnificație economică și socială. PAUL MARIAN (Continuare în pag. a 3-a) Au sosit cărţi noi ! (Aspect nocturn de la librăria „Şt. O. Iosif" din Braşov) C APARTAMENTUL CARE PRODUCE... CAPĂTUIALĂ însemnăm spusele bucureşteanului Florian Albuţ, preşedintele comitetului de cetăţeni din blocul cu nr. 329, scara A, bd. 1 Mai. — Auzim, vedem, ne revoltăm, dar degeaba. E clar că vecinii noştri sunt puşi pe căpătuială, e clar că modul de viaţă pe care şi l-au însuşit este sfidător la adresa celorlalţi, că reprezintă o profundă nedreptate, dar n-avem ce face. Faptele iscînd o astfel de opinie revoltată sunt, în aparenţă, cit se poate de benigne. Pur şi simplu, cei doi vecini la care interlocutorul nostru se referă — T.P. de la apartamentul 11 şi M.G. de la apartamentul 25 — au transcris, în viaţa lor personală, de vreo doi ani încoace, una din prevederile legale cunoscind o răspîndire din ce în ce mai largă printre cetăţeni , pe baza unei cereri aprobate de Oficiul Naţional de Turism „Carpaţi“, ei găzduiesc in locuinţele lor turişti, încasînd, bineînţeles, pentru aceasta chiria cuvenită. Legal, adică onest, treaba lor — s-ar zice — nimeni n-are ce se amesteca aici. Ei bine, acest punct de vedere trebuie contrazis chiar din capul locului : da, avem de ce ne amesteca, şi chiar suntem datori s-o facem, pentru bunul motiv că o astfel de practică favorizează în anumite condiţii apariţia uneia din variantele inechităţii sociale, materializate în goana după cîştiguri uşoare, în afara muncii prestate în folosul colectivităţii. Să vedem, deci, mai întîi cesime anuale au cîştigat cei doi cetăţeni beneficiari ai cererii aprobate de O.N.T. Iată-le : primul — 45 150 lei in 1968 şi 29 380 lei în 1£G9 şi 39 600 iei în 1968 şi 27 360 lei în 1969 — al doilea. Avînd în vedere că primul este de profesie maistru constructor iar al doilea — medic specialist, imaginea respectabilului buget lunar realizat de aceste persoane este concludentă. Buget respectabil, intr-adevăr, dar realizat în ce condiţii ? „Am primit apartamentul cu ani în urmă de la spital“ , ne-a declarat cînd ara vorbit cu el, medicul. „Comisia socială de la noi de la întreprindere î-a repartizat locuinţa pentru că locuia prost, avea necazuri familiale, am apreciat, că merita locuinţa înaintea altora cu condiţii locative grele” — ne-a spus tov .Dumitru Dumitru, secretarul comitetului de partid de la întreprinderea de construcţiimontaje nr. 5 unde lucrează maistrul constructor. Va să zică, cei doi au beneficiat de generozitatea statului faţă de îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale cetăţenilor. Asta o dată. Va să zică, în al doilea rînd cei doi au profitat de generozitatea colectivităţii unde muncesc : tovarăşii lor de muncă, colegii le-au înţeles GRAZIELA VANTU (Continuare in pag. a 2-a) Social şi estetic în creaţia literarartistică Virgil Brâdăţeanu N“ 1 ” neăscută in procese ample, cu suflu epocal, care impuneau angajarea pe plan naţional şi social, activitatea în cîmpul artelor şi literelor s-a integrat comandamentelor contemporane, s-a definit slujindu-le şi s-a verificat prin ele in raport cu publicul. In dramaturgie — spre exemplu — primul scriitor român la care se poate spune că modalitatea dramatică a fost reprezentativă, Iordache Golescu, a scris spre a-şi afirma poziţia social-politică, spre a protesta împotriva abuzurilor feudale, spre a se manifesta ca cetăţean. Şi umanistul din Ţara Românească nu era singurul, mai aproape de începutul secolului al XIX-lea în Moldova şi mai înainte în Transilvania, fraţi intru idei şi simţire îşi făcuseră creaţiile expresie a conştiinţei naţionale, a nevoii de afirmare pe acest plan sau pe cel al luptei pentru emanciparea socială. Se cuvine subliniat faptul că în preajma anului 1848, mai precis în 1845, opera strict angajată în contemporaneitate şi totodată cea mai reuşită estetic din literatura acelei vremi, comedia IAŞII IN CARNAVAL de Vasile Alecsandri, ajunge la culminaţia atacului antifeudal folosind în spiritul ei modalitatea folclorică. De altfel, în acea perioadă era clar pentru scriitori şi interpreţi că activitatea lor este sinonimă cu îndeplinirea unei „misii“ cu caracter social, ei năzuiau să-şi slujească epoca, să poarte cu cinste titlul de „prieteni ai norodului“, să dea activităţii literar-artistice funcţie de tribună, tocmai prin definirea caracterului social-politic al creaţiei. Au făcut-o cei de la 1848 şi de după aceea, şi în acest spirit s-a dezvoltat arta şi literatura noastră în deceniile care au urmat în acest spirit şi cu această conştiinţă au scris cei care s-au numit: Alecsandri, Bolliac, Haşdeu, Emines(Continuare in pag. a 2-a) Corespondenţă din Ankara de la trimisul nostru, Nicolae Lupu prezent şi viitor îN PODIŞUL MOLIEI Intr-o călătorie prin podişul Anatoliei, pornind din Ankara pînă în zona fantasticelor oraşe subterane de la Keymachi, „apărute“, dacă se poate spune astfel, in primul secol al erei noastre, se adună şi imagini care, fără a fi de interes turistic sau arheologic, îşi găsesc, în pitorescul neobişnuit şi în perspectiva istorică, dimensiuni noi, cuprinzătoare pentru prezent. Undeva, pe la jumătatea drumului înconjurat de un peisaj arid, potrivnic agriculturii, la o margine de şosea, două bucăţi de piatră stau alături : una albă, alta neagră. Un bloc de sare, format de apele lacului Tus-Gölu ale cărui resurse imense sunt exploatate de o fabrică de sare aflată pe malul său ,şi o bucată de cărbune, prăvălită din dealurile de pe partea opusă lacului, ale căror zăcăminte la suprafaţă nu sunt încă exploatate. In satul următor, zi de trrg. Pe lăzi, pe şerveţele, pe cutii de toate dimensiunile se etalează, multicolorele produse tradiţionale : portocale, stafide, roşcove, alune de tot felul, pistil, banane, zarzavat, însoţite de melopeea vînzătorilor, şi riposta, nu lipsită de rezonanţe muzicale, a cumpărătorilor. Mai departe, în direcţia Aksarai şi Nevşenir, înălţimile se îndepărtează puţin pentru a face loc ogoarelor. Aplecaţi peste pluguri, zeci de ţărani răscolesc pămîntul cu stăruinţă. Din loc în loc, noi staţii de benzină, moteluri şi restaurante construite cu investiţiile statului, sunt gata să primească turiştii, mai ales pe cei străini de la care se aşteaptă com- pensarea cheltuielilor serioase făcută pînă acum. Imagini prinse în fugă, pe o porţiune de 350—400 kilometri dintr-o ţară care are strînse in cei 776 720 kilometri pătraţi ai pămînturilor sale, 35 milioane, locuitori şi mii de ani de isto(Continuare in pag. a 6-a)