România Liberă, aprilie 1970 (Anul 28, nr. 7914-7939)

1970-04-08 / nr. 7920

iarna liberă COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Oamenii muncii din Bacău îşi prelungesc nu o dată plimbările pînâ în noile cartiere de locuinţe, dornici să privească înfăţişarea policromă a blocurilor şi să vadă ce s-a mai construit. Ca şi în cele­lalte oraşe ale ţării, construcţiile de locuinţe de la Bacău adaugă oraşului cartiere moderne, cu un grad de confort ridicat în noile apartamente, cu un desen urbanistic atrăgător. Un clişeu : O vedere din avion al unui nou cartier de locuinţe din Bacău Foto : AGERPRES DIN ACTIVITATEA CONSILIILOR FRONTULUI UNITĂȚII SOCIALISTE SI A CONSILIILOR POPULARE ii i iii i’i'i i ”i‘i. f. iV VV.-imi-IM. ■ li. ....r■«■■si. * A­şa au hotărit cetăţenii A consulta pe cetăţeni nu în­seamnă doar un act de respect: actul consultării şi informării maselor se înscrie printre trăsăturile distinctive ale democraţiei socialiste din ţara noastră. Rezultatele consultării acţionează nu odată cu efecte majore în procesul amplu de perfecţionare a activităţii in toa­te zonele vieţii sociale. In con­sultările şi dezbaterile publice organizate in cea mai mare parte de consiliile Frontului Unităţii Socialiste, îşi au punctul de ple­care iniţiative rodnice, se nasc idei generoase, se dezvoltă spiri­tul civic şi se amplifică respon­sabilitatea societăţii pentru pro­gresul economic şi social multi­lateral al ţării. A consulta cetă­ţenii este începutul firesc al fie­cărei acţiuni care interesează co­lectivitatea. In comuna Sascut din judeţul Bacău, practica unor consultări hotăritoare a cetăţenilor a deve­nit curentă, făcind parte din modalităţile de lucru ale consiliului local al Frontului U­­nităţii Socialiste şi consiliului popular, ale fiecărui deputat in parte. Satul Păuceşti din cadrul comunei avea nevoie de locul de şcoală, iar cetăţenii au hotărit să realizeze construcţia prin con­tribuţie bănească. Şi aici, în acest punct, a intervenit efectul con­sultării, al transformării acţiunii in cauza tuturor cetăţenilor din comună. In cinci luni, noua şcoa­lă cu opt săli de clasă a fost gata , a început la 25 martie şi strălucea de curăţenie, pregătită de inaugurare, la 25 august. Fap­tul este remarcabil, dar nu-i singular. După ce au terminat de construit şcoala din Păuceşti, ce­tăţenii comunei s-au gindit să ri­dice una, tot cu 8 săli de clasă, şi în Sascut-sat. Invăţămîntul de cultură generală s-a dezvoltat foarte repede şi această dezvol­tare — să nu uităm că învăţă­­mintul elementar a urcat treptele cerinţelor pînă la zece clase — aduce după sine necesitatea ex­tinderii spaţiului şcolar intr-un timp scurt. Aşa că cetăţenii din comuna Sascut au stabilit să fo­losească tot contribuţia bănească şi pentru realizarea noului local de şcoală. — Avem foarte multe acţiuni de înfăptuit în acest an, ne măr­turisea tovarăşul Tiberiu Turcuş, prim vicepreşedinte al comitetu­lui executiv al consiliului popu­lar al sectorului 6 din Capitală. Numai cu fondurile din buget nu le putem realiza pe toate. De a­­ceea, ca şi până acum, ne bazăm pe iniţiativa şi participarea ce­tăţenilor care sunt de fapt bene­ficiarii acestor lucrări. înainte de începerea unei lucrări edili­­tar-gospodăreşti m­ai însemnate ne consultăm cu cetăţenii asupra organizării practice a lucrării şi îi sprijinim practic în activitatea de organizare şi, apoi, de înfăp­tuire propriu-zisâ. Sunt alese co­mitete de acţiune şi lucrarea trece astfel în competenţa cetă­ţenească. Vreo optzeci de comi­tete de acţiune au şi fost consti­tuite în sectorul 6, iar în scurt timp ele vor ajunge la 200, aco­perind întregul plan al lucrări­lor gospodăreşti propuse. Consultarea cetăţenească nu are insă doar relaţia aceasta simplă, prilejuită mai cu seamă de iniţierea şi înfăptuirea unor lucrări edilitar-gospodăreşti, care au la baza lor munca patriotică sau alte modalităţi de contribu­ţie a populaţiei. Consultarea ce­tăţenilor funcţionează — acest lucru are o mare însemnătate — şi atunci cînd consiliul popular se pregăteşte să adopte o hotă­­rire care interesează deopotrivă pe toţi cetăţenii. Bunăoară, la ul­timele lor sesiuni, consiliul­ popu­lar al judeţului Neamţ şi consi­liile populare municipale Piatra Neamţ şi Suceava, au tipărit proiectele de hotărîri şi le-au difuzat din timp deputaţilor, pentru a putea realiza in circum­scripţii consultarea cetăţenilor. Practica aceasta vine s-o com­pleteze pe cea utilizată în jude­ţele Hunedoara sau Arad, care constă în publicarea proiectelor de hotărîri in presa locală, pen­tru a se obţine o consultare pu­blică generală. Propunerile, su­gestiile scrise primite din partea cetăţenilor, aşa cum s-a dovedit la Hunedoara, sunt de ordinul satelor şi reprezintă un aport substanţial la definitivarea unor P. SOICAN (Continuare in pag. a 5-a) re e nou pe litoral • Noi hoteluri, căsu­ţe, vile şi campinguri cu o capacitate de 29.000 locuri • încă 131 de unităţi comer­ciale • O nouă staţiu­ne : Saturn • Grădini­ţe pentru copiii turişti­lor • Un bogat pro­gram de manifestări artistice şi sportive. I­n aceste zile sîntem martor­­ii unor pregătiri febrile ce se desfăşoară în vede­rea deschiderii sezonului esti­val. Toate acestea au ca scop principal terminarea noilor construcţii de hoteluri, căsuţe, vile şi campinguri care vor spori capacitatea de cazare în staţiunile de pe ţărmul româ­nesc al Mării Negre cu peste 29.000 de locuri. La Năvodari se amenajează un mare camping cu o capacitate de 10 600 locuri. Pentru turiştii care vor veni se pregătesc spaţii de parcare a autovehiculelor, un mare restaurant cu autoservire, grupuri sanitare, duşuri, unităţi comerciale etc. Construcţiile înaintează cu re­peziciune şi in fermecătoarea staţiune Mamaia care îşi îmbo­găţeşte „zestrea“ edilitară cu un mare hotel cu restaurant propriu, 5 mini-hoteluri, 5 vile, un restaurant cu autoservire, un alt restaurant în cadrul ho­telului­„Dacia“, un punct de in­formare turistică, o berărie,, o piscină descoperită şi două gră­diniţe pentru copii. Ce scop au grădiniţele turistice ? Aici vor găsi găzduire şi supraveghere copiii vizitatorilor Mamaiei în timp ce părinţii lor sunt la pla­jă, la restaurant sau la specta­cole şi nu doresc să-i lase sin- ION POPOVICI „României libere“ corespondentul (Continuare In pag. a 5-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Noi festivaluri ale mişcării artistice de amatori Deosebita atenţie ce se acordă miş­cării artistice de a­­matori din ţara noastră se reflectă şi in formele, tot mai numeroase, de confruntare — con­cursuri şi festiva­luri — care prin caracterul lor vast şi emulativ ajută la selectarea valorilor, la mai buna cu­noaştere a artei noastre populare. Astfel, pentru dezvoltarea activi­tăţii formaţiilor co­rale de amatori, pe linia îmbogăţirii repertoriului şi a creşterii nivelului artistic-in­terp­reta­tiv, se va organiza primul festival zo­nal, in perioada mai-octombrie 1970, al formaţiilor co­rale de amatori de la oraşe şi sate. La festival, ca­re se va desfăşura în patru centre zo­nale : Piteşti, Lu­goj, Suceava şi Braşov, pot parti­cipa coruri mixte, coruri de voci ega­le — feminine şi bărbăteşti — şi co­ruri de cameră din cadrul caselor şi paiaţelor de cultu­ră municipale, oră­şeneşti şi ale tine­retului din între­­prinderi institute­, cluburi şi case de cultură ale sindica­telor şi din cămine­le culturale. în aceeaşi peri­oadă se va desfă­şura şi primul fes­tival zonal al fan­farelor de amatori de la oraşe şi sate, in următoarele cen­tre : Hm, Vîlcea, Piatra Neamţ, Va­lea Jiului, Galaţi, Satu Mare şi Alba Iulia. Festivalul are ca scop dezvoltarea activităţii fanfare­lor de amatori, re­înnoirea unor tra­diţii legate de e­­xistenţa acestora, înfiinţarea de noi colective de fanfa­re, îmbogăţirea re­pertoriului cu lu­crări din literatura muzicală românea­scă şi universală, clasică şi contem­porană, precum şi creşterea nivelului artistic de interp­retare al fanfare­lor. (Agerpres). Anul XXVIII nr. 7 920 • Miercuri 8 aprilie 1970 • 6 pagini 30 bani Programul naţional privind dezvoltarea zootehniei şi creşterea producţiei animaliere in anii 1970-1980, aprobat de Plenara C.C. al P.C.R. din 17-19 martie, deschide mari perspective pentru VALORIFICAREA DEPLINĂ A REZERVELOR IN ZOOTEHNIE D­ocumentele recentei plenare a C.C. al P.C.R., privitoa­re la dezvoltarea zooteh­niei în perioada 1970—1980, a determinat şi colectivul nostru să facă bilanţul activităţii de pînă acum în această importantă ramură a producţiei agricole şi să schiţeze direcţiile principale de acţiune pentru realizarea sarcinilor ce ne revin din pro­gramul naţional adoptat. De la început se cuvine să spun că întreprinderea agricolă de stat din Valea lui Mihai, judeţul Bi­hor, este o unitate cu vechi tra­diţii în creşterea animalelor, zootehnia fiind la ora actuală preponderentă în economia ei. Faptul se explică prin condiţiile pedoclimatice deosebit de favo­rabile pentru unele specii de a­ Emeric Szabó Erou al Muncii Socialiste, directorul I.A.S. din Valea lui Mihai, judeţul Bihor­ nimale şi prin măsurile luate an de an pentru profilarea şi speci­alizarea fermelor zootehnice în vederea obţinerii unei eficienţe maxime. Dacă, de exemplu, cu numai un deceniu în urmă sec­ţiile zootehnice în întreprinde­rea noastră cuprindeau toate speciile de animale şi erau dis­persate în 31 de puncte, în pre­zent profilarea a determinat or­ganizarea unor ferme moderne. In întreprinderea noastră se cresc acum numai trei specii de animale : taurine, porcine şi o­­vine. Din cele 17 ferme pe care le avem 8 sunt strict zootehnice, in cadrul lor fiind concentrat întregul efectiv de animale,­fie­care dintre ele fiind profilate şi specializate pe o anumită specie. Nu e greu de întrevăzut avantajul unei astfel de organi­zări : oamenii se pot şi ei, spe­cializa intr-un timp scurt, fu­rajarea se poate face extrem de raţional, se pot mecaniza o serie de lucrări : mulsul, tunsul oi­lor, transportul furajelor si al rezid­iilor etc., (detemninind o înaltă productivitate, producţii cantitative şi calitative superi­oare. Aşa se explică faptul că într-o perioadă relativ scurtă întreprinderea noastră­ a ajuns la efective mari de animale : a­­proape 3 000 de taurine, peste 22 000 porci şi mai bine de 7 800 oi merinos. Cit priveşte calita­tea efectivelor, valoarea lor zoo­tehnică şi de producţie, se poate face o imagine şi numai , dacă spun că ferma nr. 8 de taurine, de pildă, undte avem 1 100 de animale destinate reproducţiei, vaci din rasele brună şi băl­­ţată românească, a fost inclusă, anul trecut, intre cele 20 de uni­tăţi de elită din ţară, iar ferma nr. 4, specializată în porci, cu un efectiv de 8 000 de animale, a fost transformată în unitate de selecţie urmînd ,a livra ma­terial de prăsilă pentru coope­rativele agricole de producţie. De­ asemenea, cele două ferme, — nr. 10 şi nr. 11 — în care au fost concentrate toate ovinele, au devenit şi ele unităţi cu­prinse în reţeaua centrului de selecţie judeţean, numeroase alte întreprinderi agricole de stat şi cooperative agricole pri­mind de aici, anual, reproducă­tori cu înalte însuşiri biologice. Specialiştii noştri, efectuînd cu migală şi pasiune selecţia Ani­malelor de-a lungul anilor, îmbi­nată cu o hrănire diferenţiată prin raţii echilibrate au obţinut astfel de produşi apropiaţi de etalonul rasei din care fac parte, capabili să dea producţii mari şi constante. Dacă media pe întreprindere la producţia de lapte a fost în 1969 de 3 246 litri, la ferma nr. 2 ea a fost de 3 567 litri, iar la unele­ loturi de ani­male chiar de peste 5 000 de li­tri. La producţia de lină, ferma nr. 4 a înregistrat anul trecut 9,2 kg in medie de la fiecare oaie tunsă, dar au fost şi loturi cu peste 10 kg. Hrana animalelor a jucat un rol primordial în acţiunea de îmbunătăţire a potenţialului lor biologic.­Aceasta a presupus­ însă măsuri din partea conducerii în­treprinderii pentru crearea unei baze furajere şi ca întindere şi ca structură, în strînsă concor­danţă cu efectivele şi producţiile preconizate. S-a acţionat astfel pe mai multe căi : repartizarea unor terenuri mai fertile pen­tru producerea furajelor, îmbu­nătăţirea structurii lor în fa­voarea culturilor leguminoase, ridicarea producţiilor printr-o îngrăşare suplimentara cu ară­toase, recondiţionarea pajiştilor naturale prin desecări, irigări şi (Continuare in pag o 3-a) Olteniţa devine un tot mai important centru industrial. Intre modernele unităţi care îşi desfăşoară activitatea în oraşul de la Dunăre se numără şi Filatura de fire, fibre chimice şi bum­bac, cea mai mare unitate de acest fel din ţară, în clişeu . Sec­ţia de fire pieptănate din bumbac a filaturii Cea mai mare filatură a ţării • O premieră industrială de o importantă semnificaţie economică şi socială • Din producţia de fire a celei mai mari filaturi a ţării se pot confecţiona 20 milioane bucăţi cămăşi • Angajamentul colectivului: pa­rametrii proiectaţi vor fi realizaţi cu un tri­mestru mai devreme O­ clădire în afara anotim­purilor, în care nu exis­tă diferenţe între iarnă şi vară, între noapte şi zi, aceasta este ceea ce se chea­mă în termeni tehnici, o hală monobloc. Dacă afară dogo­reşte sau ninge, în interior temperatura este aceeaşi. Dacă vremea e uscată sau plo­ioasă, în hală umiditatea se menţine la acelaşi nivel. E de ajuns să pătrunzi pe poarta noii filaturi din Olteniţa ca să simţi pretutindeni o boare proaspătă, plăcută. Acest mi­croclimat, pe lingă că asigură filatoarelor condiţii de lucru, dintre cele mai bune , creează posibilităţi optime pentru ob­ţinerea unor fire de calitate superioară. Filatura din micul port du­nărean, devenit în ultimii ani un centru industrial tot mai important, îşi începe activita­tea sub bune auspicii. De fapt, singularul e folosit impropriu aici, căci corect ar fi să spu­nem filaturile. Fiindcă im­punătoarea hală, ce ocupă o suprafaţă de 50 400 m. p., adă­posteşte trei filaturi diferite : una de bumbac pieptănat, alta de poliesteri în amestec cu bumbac şi o a treia de ce­lofibră. Practic, deci, între­prinderea din Olteniţa furni­zează ţesătoriilor o gamă ex­trem de largă de fire. Cîteva cifre socotim că ar ilustra mai plastic proporţiile acestei fabrici textile — gi­gant. Avînd o capacitate­ de 7 410 tone fire pe an (produse pe 135 0­00 fuse de filat), ea singură dispune de 13 la sută din capacitatea totală a fila­turilor noastre. Din firele ce se livrează de aici se pot con­fecţiona pe an 50 milioane metri pătraţi ţesături, ceea ce echivalează cu 20 milioane bucăţi cămăşi. Deci, o că­maşă pentru­ fiecare cetăţean al ţării... Nivelul ridicat de dotare tehnică asigură o pro­ductivitate ridicată a muncii. M-am pus însă directorului fa­bricii, ing. CONSTANTIN PANDELE, următoarea între­bare : — Productivitatea , muncii nu e determinată numai de dotarea tehnică, ci şi de ni­velul pregătirii oamenilor. Or, după cum se ştie, în Olteniţa nu există nici un embrion al industriei textile. Ne spuneţi că în fabrică lucrează 2 900 de salariaţi, dintre care 2 300 femei. Cum au fost ei pregă­tiţi şi cum se prezintă la acest start al intrării în funcţiune ? — Răspunsul necesită­ o privire de fond a investiţiei. S-ar putea spune : de ce Olte­niţa ? Ei bine, amplasarea fa­bricii aici are o adîncă sem­nificație economică și socială. PAUL MARIAN (Continuare în pag. a 3-a) Au sosit cărţi noi ! (Aspect nocturn de la librăria „Şt. O. Iosif" din Braşov) C APARTAMENTUL CARE PRODUCE... CAPĂTUIALĂ însemnăm spusele bucu­­reşteanului Florian Al­­buţ, preşedintele comite­tului de cetăţeni din blocul cu nr. 329, scara A, bd. 1 Mai. — Auzim, vedem, ne revol­tăm, dar degeaba. E clar că vecinii noştri sunt puşi pe că­pătuială, e clar că modul de viaţă pe care şi l-au însuşit este sfidător la adresa celor­lalţi, că reprezintă o profundă nedreptate, dar n-avem ce face. Faptele iscînd o astfel de opinie revoltată sunt, în apa­renţă, cit se poate de benigne. Pur şi simplu, cei doi vecini la care interlocutorul nostru se referă — T.P. de la apar­tamentul 11 şi M.G­. de la apartamentul 25 — au tran­scris, în viaţa lor personală, de vreo doi ani încoace, una din prevederile legale cu­­noscind o răspîndire din ce în ce mai largă printre cetă­ţeni , pe baza unei cereri aprobate de Oficiul Naţional de Turism „Carpaţi“, ei găz­duiesc in locuinţele lor turişti, încasînd, bineînţeles, pentru aceasta chiria cuvenită. Le­gal, adică onest, treaba lor — s-ar zice — nimeni n-are ce se amesteca aici. Ei bine, acest punct de ve­dere trebuie contrazis chiar din capul locului : da, avem de ce ne amesteca, şi chiar suntem­ datori s-o facem, pen­tru bunul motiv că o astfel de practică favorizează în anumite condiţii apariţia une­ia din variantele inechităţii sociale, materializate în goa­na după cîştiguri uşoare, în afara muncii prestate în fo­losul colectivităţii. Să vedem, deci, mai întîi ce­sim­e anua­le au cîştigat cei doi cetăţeni beneficiari ai cererii aprobate de O.N.T. Iată-le : primul — 45 150 lei in 1968 şi 29 380 lei în 1£G9 şi 39 600 iei în 1968 şi 27 360 lei în 1969 — al doilea. Avînd în vedere că primul este de profesie mai­stru constructor iar al doilea — medic specialist, imaginea respectabilului buget lunar realizat de aceste persoane este concludentă. Buget res­pectabil, intr-adevăr, dar rea­lizat în ce condiţii ? „Am primit apartamentul cu ani în urmă de la spital“ , ne-a declarat cînd ara vor­bit cu el, medicul. „Comisia socială de la noi de la între­prindere î-a repartizat locuin­ţa pentru că locuia prost, avea necazuri familiale, am apre­ciat, că merita locuinţa înain­tea altora cu condiţii locative grele” — ne-a spus tov .Du­mitru Dumitru, secretarul comitetului de partid de la întreprinderea de construcţii­­montaje nr. 5 unde lucrează maistrul constructor. Va să zică, cei doi au beneficiat de generozitatea statului faţă de îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale cetăţenilor. Asta o dată. Va să zică, în al doilea rînd cei doi au profitat de generozitatea colectivităţii un­de muncesc : tovarăşii lor de muncă, colegii le-au înţeles GRAZIELA VANTU (Continuare in pag. a 2-a) Social şi estetic în creaţia literar­­artistică Virgil Brâdăţeanu N“ 1 ” ne­ăscută in procese ample, cu suflu epocal, care impu­neau angajarea pe plan naţional şi social, activitatea în cîmpul artelor şi­ literelor s-a integrat comandamentelor con­temporane, s-a definit slujin­­du-le şi s-a verificat prin ele in raport cu publicul. In drama­turgie — spre exemplu — pri­mul scriitor român la care se poate spune că modalitatea dra­matică a fost reprezentativă, Iordache Golescu, a scris spre a-şi afirma poziţia social-politi­­că, spre a protesta împotriva a­­buzurilor feudale, spre a se ma­nifesta ca cetăţean. Şi umanis­tul din Ţara Românească nu era singurul, mai aproape de înce­putul secolului al XIX-lea în Moldova şi mai înainte în Tran­silvania, fraţi intru idei şi sim­ţire îşi făcuseră creaţiile ex­presie a conştiinţei naţionale, a nevoii de afirmare pe acest plan sau pe cel al luptei pentru e­­mancipare­a socială. Se cuvine subliniat faptul că în preajma a­­nului 1848, mai precis în 1845, o­­pera strict angajată în contem­poraneitate şi totodată cea mai reuşită estetic din literatura a­­celei vremi, comedia IAŞII IN CARNAVAL de Vasile A­­lecsandri, ajunge la culmi­naţia atacului antifeudal fo­losind­­ în spiritul ei modalita­tea folclorică. De altfel, în acea perioadă era clar pentru scrii­tori şi interpreţi că activitatea lor este sinonimă cu îndeplinirea unei „misii“ cu caracter social, ei năzuiau să-şi slujească epo­ca, să poarte cu cinste titlul de „prieteni ai norodului“, să dea activităţii literar-artistice func­ţie de tribună, tocmai prin defi­nirea caracterului social-politic al creaţiei. Au făcut-o cei de la 1848 şi de după aceea, şi în a­­cest spirit s-a dezvoltat arta şi literatura noastră în deceniile care au urmat­ în acest spirit şi cu această conştiinţă au scris cei care s-au numit: Alecsan­­dri, Bolliac, Haşdeu, Emines­(Continuare in pag. a 2-a) Corespondenţă din Ankara de la trimisul nostru, Nicolae Lupu prezent şi viitor îN PODIŞUL MOLIEI I­ntr-o călătorie prin podişul Anatoliei, pornind din An­kara pînă în zona fantas­ticelor oraşe­­ subterane de la Keymachi, „apărute“, dacă se poate spune astfel, in primul se­col al erei noastre, se adună şi imagini care, fără a fi de inte­res turistic sau arheologic, îşi găsesc, în pitorescul neobişnuit şi în perspectiva istorică, dimen­siuni noi, cuprinzătoare pentru prezent. Undeva, pe la jumătatea dru­mului înconjurat de un peisaj arid, potrivnic agriculturii, la o margine de şosea, două bucăţi de piatră stau alături : una albă, alta neagră. Un bloc de sare, format de apele lacului Tus-Gölu ale cărui resurse imense sunt exploatate de o fa­brică de sare aflată pe malul său ,şi o bucată de cărbune, pră­vălită din dealurile de pe par­tea opusă lacului, ale căror ză­căminte la suprafaţă nu sunt încă exploatate. In satul urmă­tor, zi de trrg. Pe lăzi, pe şer­veţele, pe cutii de toate dimen­siunile se etalează, multicolorele produse tradiţionale : portocale, stafide, roşcove, alune de tot felul, pistil, banane, zarzavat, în­soţite de melopeea vînzătorilor, şi riposta, nu lipsită de rezo­nanţe muzicale, a cumpărători­lor. Mai departe, în direcţia Aksarai şi Nevşenir, înălţimile se îndepărtează puţin pentru a face loc ogoarelor. Aplecaţi pes­te pluguri, zeci de ţărani răs­colesc pămîntul cu stăruinţă. Din loc în loc, noi staţii de ben­zină, moteluri şi restaurante construite cu investiţiile sta­tului, sunt gata să primească turiştii, mai ales pe cei străini de la care se aşteaptă com­-­ pensarea cheltuielilor serioa­se făcută pînă acum. Imagini prinse în fugă, pe o­ porţiune de 350—400 kilometri dintr-o ţară care are strînse in cei 776 720 kilometri pătraţi ai pămînturilor sale, 35 milioane, locuitori şi mii de ani de isto­(Continuare in pag. a 6-a)

Next