România Liberă, noiembrie 1971 (Anul 29, nr. 8406-8430)

1971-11-26 / nr. 8427

■* Vremea se răceşte continuu. Lucrările agricole trebuie grabnic terminate! In ultimele două zile în în­treaga ţară au fost recoltate 3 200 ha cu porumb, 1 000 ha cu sfeclă de zahăr, iar arăturile au fost executate pe 136 000 ha. Compararea acestei viteze de lucru cu volumul de lucrări ră­mase a se executa ne îndreptă­ţeşte să afirmăm că in patru zile se va încheia recoltarea po­rumbului şi a sfeclei şi în circa zece zile, pe întreaga suprafaţă, vor fi executate arăturile de toamnă. Dar — după părerea noastra — recuperarea restanţelor poate şi trebuie să se facă iNTR-UN TERMEN MAI SCURT. Media realizată pe ţară se compune din mediile judeţelor, între care există diferenţe foarte mari. In cooperativele agricole de pro­ducţie din judeţele ILFOV şi BRAŞOV, în cele două zile, nu s-a recoltat nici un hectar de porumb, iar în întreprinderile a­­gricole de stat din judeţele OLT, TULCEA, BACĂU — in aceeaşi perioadă — s-au cules mai puţin de 100 ha. Acelaşi lu­cru se petrece şi în cazul sfe­clei de zahăr. In PRAHOVA şi GALAŢI, de exemplu, sfecla a fost scoasă din pămînt de pe su­prafaţa de... 5 ha. Cu asemenea viteze de lucru se naşte firesc întrebarea : cînd va fi terminată lucrarea de recoltare ? Nu exis­tă riscul ca o parte din terenuri să rămînă nerecoltate ? Dacă acum, cînd zăpada şi îngheţul nu s-au instalat încă definitiv, strîngerea recoltei decurge greoi, ce se va întîmpla mai tîrziu ? Iată cîteva întrebări care tre­buie să-i determine pe specia­liştii din judeţele amintite să acţioneze hotărît pentru ca pînă la sfîrşitul acestei săptămîni re­coltatul şi transportul produselor să fie încheiate. In acelaşi timp, atenţia tre­buie îndreptată şi spre accele­rarea ritmului arăturilor. Cele înregistrate în prezent sunt cu mult sub posibilităţile de care dispun judeţele. In TELEOR­MAN, ILFOV şi IALOMIŢA, unde suprafeţele rămase de arat sint de ordinul zecilor de mii de hectare, se ară zilnic între 1500—2 200 ha., în loc de 9 000— 10 000 ha cît este prevăzut. Care sint cauzele ? In primul rînd, este vorba de folosirea unui nu­măr mult mai mic de tractoare faţă de cel existent în staţiunile pentru mecanizarea agriculturii. In judeţul TELEORMAN, bună­oară, s-au folosit numai 21 la sută din acestea, în DOLJ — 40 la sută, în PRAHOVA — 41 la sută. In al doilea rînd, asupra vitezei zilnice la arat influen­ţează şi normele mici realizate­­­e tractorişti într-o zi de lucru. In judeţul DÎMBOVIŢA, media de suprafaţă arată care revine pe un tractor este de 0,31 ha, în ARGEŞ 0,41 ha, iar in ILFOV de 0,67 ha, faţă de 2,5 ha cit este normal. Bineînţeles, reali­zarea unor astfel de medii se­ datorează lipsei de preocupare a conducerii staţiunilor pentru organizarea muncii mecanizato­rilor, modului defectuos în care acţionează cooperatorii la elibe­rarea terenului de resturile ve­getale. Ce măsuri s-au luat în judeţul Ialomiţa, pentru grăbi­rea ritmului de lucru, ne-a in­format directorul general al Di­recţiei agriculturii, ing. ION CRISTEA. „ Pentru că in cooperativele agricole de producţie mai sunt de atat peste 48 000 ha, am sta­bilit ca mecanicii din ateliere să lucreze acum pe tractoare. Se organizează schimburi prelungite de lucru, asigurindu-se ca apro­vizionarea cu carburanţi să se facă la capătul parcelelor. Pa­ralel, pentru a crea front de lucru, se lucrează masiv la eli­berarea terenului de coceni. Sperăm ca să recuperăm restan­ţele la arături in cîteva zile. Aceste măsuri se impun a fi luate în toate judeţele unde au rămas suprafeţe de arat. Pe zi ce trece, condiţiile atmosferice devin tot mai neprielnice. De aceea, acum cînd se mai poate lucra, TOATE FORŢELE ME­CANICE ŞI MANUALE TRE­BUIE ÎNDREPTATE SPRE ÎN­CHEIEREA RAPIDA A TUTU­ROR LUCRĂRILOR AGRI­COLE. ,Románia libera" ­ INTERVIUL ACORDAT DE PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE STAT NICOLAE CEAUSESCU I­­n mijlocul studenţilor şi cadrelor didactice din Timisoara (Urmare din pag. 1) ÎNTREBARE : Cum vedeţi dumneavoastră orientarea bisericii catolice spre nece­sităţile sociale ale ţărilor din lumea a treia ? Cum pot fi apreciate acţiunile preoţi­lor catolici tineri care adop­tă tot mai mult o serie de poziţii în conformitate cu gîndirea socialistă ? Credeţi că socialiştii şi catolicii pot colabora în mod armonios pentru realizarea de tran­sformări sociale şi politice, inclusiv socialiste, în Ame­rica Latină ? RĂSPUNS : Nu cunosc prea bine problemele bisericii cato­lice pentru a mă putea referi la orientările sociale ale acesteia. Totuşi, este un fapt că se obser­vă o preocupare tot mai susţi­nută — mai cu seamă din par­tea preoţilor catolici tineri — pentru problemele progresului social şi cred că această preocu­pare este determinată şi de schimbările generale care au loc in lume şi care nu pot să lase indiferent nici un cult — deci nici biserica catolică — dacă nu vrea să rămînă izolat. Problemele transformării socia­le, ale ridicării bunăstării po­poarelor, ale independenţei şi suveranităţii lor se pun astăzi cu o asemenea acuitate, incit ni­meni — nici biserica, fie ea ca­tolică, ortodoxă sau de altă na­tură — nu poate să le nesoco­tească. După cite cunosc, în ţă­rile din America Latină şi în alte state există chiar grupe destul de puternice de preoţi catolici — şi de alte credinţe — care se preocupă tot mai intens de problemele sociale, se pro­nunţă pentru colaborare cu forţele progresiste din aceste ţări. De aceea, cred că este po­sibil să se realizeze o colabo­rare între forţele catolice şi ale altor culte, care se pronunţă pentru progres social şi inde­pendenţă naţională, şi socialişti, comunişti, alte forţe revoluţio­nare, pentru înfăptuirea unor schimbări profunde în ţările respective. Aş putea spune că realizarea unei asemenea cola­borări va uşura mult soluţiona­rea unor probleme care se pun astăzi în ţările Americii Latine — inclusiv trecerea la organiza­rea societăţii pe baze noi, socia­liste. Dacă m-aş referi la expe­rienţa României aş putea spune că la noi cultele religioase — ortodox, catolic, protestant, re­format, mozaic, toate cele 17 culte recunoscute în ţara noa­stră , au o poziţie constructivă faţă de eforturile pentru dez­voltarea progresistă a ţării şi îşi aduc contribuţia la marile realizări ale poporului, pe calea edificării socialismului. ÎNTREBARE: Aţi subli­niat de mai multe ori că este necesar ca principiile socia­liste să se adapteze condiţii­lor naţionale din fiecare ţară pentru ca sistemul socialist internaţional să se dezvolte cu succes. Nu implică acea­sta pericolul ca principiile socialiste să­ sufere denatu­rări ? RĂSPUNS : Construcţia orîn­­duirii noi, socialiste, se reali­zează în condiţii economice, so­ciale şi istorice deosebite de la o ţară la alta. Pentru a se ob­ţine rezultate cît mai bune în construcţia socialistă trebuie să se ţină întotdeauna seama de aceste condiţii, deoarece numai pornind de la realităţile din fiecare ţară, din fiecare epocă se pot găsi căile cele mai core­spunzătoare pentru a progresa pe drumul socialismului. Desi­gur, sunt principii generale, legi generale, dar ele nu se pot aplica în abstract, ci corespun­zător condiţiilor concrete date. Dacă încerci să aplici aceste legi intr-un mod general, ca pe nişte şabloane — ca să spun aşa — se pot ivi multe greutăţi. Tocmai adaptarea la condiţiile naţionale garantează înfăptuirea cu succes a principiilor socia­liste ; de aceea, nu se poate spune că aplicarea creatoare a legilor generale comportă peri­colul denaturării acestora. ÎNTREBARE: Asistăm în ultimul timp la o readaptare a relaţiilor dintre marile pu­teri. Care credeţi că este rolul Chinei populare­­ în acest proces ? Care este ro­lul unor ţări ca România şi Mexic în evoluţia relaţii­lor internaţionale contem­porane ? RĂSPUNS : Intr-adevăr, sun­tem­ martorii unor mari schim­bări in viaţa internaţională, care se referă în general la o reaşezare a relaţiilor dintre state în conformitate cu noile realităţi din lume. Desigur, în acest context, ţările mari au răspunderi şi îndatoriri deose­bite. Cred că prezenţa activă a Re­publicii Populare Chineze la viaţa internaţională, participa­rea sa la activitatea Organiza­ţiei Naţiunilor Unite şi a celor­lalte organisme internaţionale vor contribui la promovarea în relaţiile­ interstatale a principii­lor egalităţii şi respectului, la soluţionarea marilor probleme care frămîntă omenirea, în con­formitate cu năzuinţele de pace şi progres ale popoarelor, în­suşi faptul că în Organizaţia Naţiunilor Unite vor acţiona mai multe ţări socialiste este, după părerea mea, un lucru po­zitiv. Desigur, problemele interna­ţionale nu pot fi soluţionate decit cu participarea tuturor statelor lumii — fie ele mari sau mici. Este datoria fiecărei ţări să acţioneze pentru a se pune capăt vechii politici impe­rialiste, colonialiste, neocolonia­­liste, pentru a se stabili­ relaţii de respect reciproc între toate naţiunile, pentru a se respecta dreptul fiecărui popor de a-şi organiza viaţa aşa cum doreşte. în acest context, cred că ţări ca România şi Mexic — deci ţă­rile mici şi mijlocii — au un cuvînt important de spus. Sper că aceste ţări vor aduce o con­tribuţie tot mai importantă la dezvoltarea relaţiilor de colabo­rare între toate naţiunile lumii, la cauza păcii. ÎNTREBARE: Politica ex­ternă şi activitatea diploma­tică a statului român apără şi promovează principiile moralităţii şi legalităţii in­ternaţionale. Aplicarea ace­stor principii ar putea con­duce la ceea ce se numeşte „normalizarea situaţiei euro­pene“ sau la „adoptarea unor atitudini lucide“ în le­gătură cu realităţile istorice de după război ? In legătură cu­ aceasta, care este poziţia statului român faţă de ac­tuala situaţie în problema securităţii europene ? RĂSPUNS : Intr-adevăr, Ro­mânia militează activ pentru promovarea în relaţiile interna­ţionale a principiilor dreptului şi legalităţii internaţionale ; considerăm că numai aşezînd raporturile dintre state pe baza egalităţii depline în drepturi, a respectului independenţei şi su­veranităţii naţionale, neames­tecului în treburile interne şi avantajului reciproc, pe baza respectării dreptului fiecărui popor de a-şi hotărî viitorul co­respunzător intereselor şi aspi­raţiilor sale vitale, se poate in­staura o eră de colaborare fruc­tuoasă şi pace trainică pe­ pla­neta noastră. Aplicarea în viaţă a acestor principii va duce fără îndoială la normalizarea situa­ţiei din Europa, de pe alte con­tinente, din întreaga lume. In ce priveşte Europa trebuie să menţionez că în ultimii ani s-au făcut paşi importanţi pe calea promovării unei politici mai realiste, a recunoaşterii realităţilor statornicite pe con­tinent , după al doilea război mondial şi care presupun res­pectarea actualelor frontiere, a existenţei independente a tutu­ror statelor, inclusiv recunoa­şterea existenţei celor două state germane — Republica De­mocrată Germană şi Republica Federală a Germaniei. Tratatul încheiat între Uniunea Sovie­tică­ şi Republica Federală a Germaniei, Tratatul dintre Po­lonia şi Germania Federală, ca şi acordul intervenit în proble­ma Berlinului Occidental con­stituie paşi însemnaţi pe calea acestei politici realiste, a con­solidării păcii pe continent. De­sigur, mai trebuie ca aceste acorduri să fie şi ratificate şi sperăm că aceasta se va reali­za cît mai curînd. Apreciez că au fost create premisele pentru a se trece la pregătirea concretă a unei con­ferinţe general-europene, la care să participe toate ţările de pe continent, precum şi alte state interesate. O astfel de conferinţă trebuie să ducă la aşezarea relaţiilor dintre statele europene pe principii de egali­tate şi respect, să excludă folo­sirea forţei sau ameninţarea cu forţa în raporturile dintre ele, să deschidă calea unei largi co­laborări economice, ştiinţifice, culturale. Conferinţa va crea astfel condiţii pentru soluţiona­rea în continuare şi a altor pro­bleme importante în suspensie din viaţa politică a continentu­lui. Considerăm că o asemenea reglementare a relaţiilor în Eu­ropa, înfăptuirea securităţii eu­ropene vor exercita o influenţă puternică asupra întregii vieţi internaţionale. Sper că vom ajunge la realizarea conferinţei europene. ÎNTREBARE : Dumneavoa­stră aţi subliniat în repetate rinduri necesitatea unor re­laţii de bună vecinătate între state. Aceasta îmi inspiră ur­mătoarea întrebare : care sunt relaţiile României cu ţările vecine, in special cu U.R.S.S. ? RĂSPUNS : România se pro­nunţă pentru dezvoltarea rela­ţiilor de bună vecinătate între state şi, în acest spirit, dezvoltă raporturi de largă colaborare cu vecinii săi. Relaţiile Româ­niei cu Uniunea Sovietică por­nesc de la faptul că ţările noa­stre construiesc orînduirea nouă, socialistă şi comunistă — şi, deci, se bazează pe o pro­fundă comunitate de interese, cît şi pe principiile generale ale raporturilor între state, principii despre care am vorbit mai îna­inte. Cred că este semnificativ pen­tru amploarea colaborării eco­nomice româno-sovietice faptul că peste 25 la sută din volumul total al comerţului exterior al ţării noastre îl reprezintă schim­burile cu U.R.S.S. Colaborarea dintre ţările noastre nu se re­duce însă numai la schimburile comerciale ; ea se dezvoltă şi pe planul cooperării în produc­ţie, al relaţiilor în domeniul ştiinţei, tehnicii, culturii şi artei şi în alte domenii. Relaţiile noastre cu Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria — de ase­menea ţări vecine care constru­iesc socialismul — sunt bune şi cunosc o continuă dezvoltare. Apreciez că există perspective favorabile pentru dezvoltarea in continuare a acestor relaţii — şi România va acţiona con­secvent în această direcţie. Considerăm că fiecare stat, preocupîndu-se de dezvoltarea relaţiilor generale, trebuie să pornească de la necesitatea in­staurării unor raporturi bune cu vecinii săi. ÎNTREBARE : In ţările oc­cidentale se vorbeşte foarte mult, în acest moment, de o „nouă politică culturală“ care se aplică în ţara dumneavoa­stră. Cum definiţi, domnule preşedinte, mijloacele şi sco­purile unei asemenea po­litici ? RĂSPUNS : După cum am mai spus în cîteva împrejurări, se pare că în unele ţări occiden­tale nu se cunoaşte bine situa­ţia din România. Adevărul este că în ţara noastră nu se poate vorbi de „o nouă politică cultu­rală“, deoarece politica nouă de dezvoltare a ştiinţei şi cul­turii, de ridicare a nivelului de cunoaştere al poporului a fost inaugurată o dată cu instaura­rea puterii oamenilor muncii. Ce se poate spune este că acea­stă politică — care a adus Ro­mâniei succese deosebite in dez­voltarea învăţămîntului, ştiinţei şi culturii — intră acum într-o fază superioară. Dacă pina în prezent am avut mari rezultate, ca să spun aşa, îndeosebi canti­tative, acum ne propunem să obţinem realizări superioare şi din punct de vedere calitativ, în ţara noastră s-a realizat cu­prinderea întregului tineret in şcoli, învăţămîntul obligatoriu gratuit de zece ani, ridicarea nu­mărului studenţilor la mia de locuitori la nivelul celor mai dezvoltate ţări din lume. In Ro­mânia s-a asigurat o uriaşă dez­voltare a ştiinţei, care ocupă un loc de prim plan în întreaga via­ţă socială,­­s-a obţinut o puter­nică înflorire a creaţiei literar­­artistice. Acum este necesar să acordăm o deosebită atenţie ca­lităţii, conţinutului învăţămintu­­lui, ştiinţei şi culturii, să obţi­nem rezultate mai bune în apro­fundarea cunoştinţelor oamenilor muncii în toate domeniile de activitate. Construirea societăţii socialiste multilateral dezvolta­te presupune însuşirea a tot ceea ce a creat mai bun ştiinţa şi cultura universală, desigur, inclusiv ştiinţa şi cultura noas­tră, formarea unui om cu un vast orizont de cunoaştere mul­tilaterală. După părerea noastră nu se poate concepe construc­ţia socialistă pe o bază democra­tică — care presupune partici­parea maselor largi populare la conducerea societăţii — fără oa­meni capabili să înţeleagă în­tregul complex de probleme care le ridică astăzi viaţa socială. Nu­mai aşa oamenii muncii vor pu­tea participa efectiv la condu­cerea societăţii, deci şi demo­craţia va fi mai reală, iar suc­cesele în edificarea noii orîn­­duiri, mai mari. Măsurile adop­tate în ultimul timp se referă tocmai la realizarea acestor de­ziderate. Ne propunem, de asemenea, să desfăşurăm o intensă activi­tate educativă care să asigure ca principiile de viaţă socialiste să devină bun al întregului popor, al fiecărui cetăţean, să se mate­rializeze în întreaga viaţă a so­cietăţii noastre. Dorim să folosim în acest scop toate mijloacele de care dispunem, începînd­­ cu şcoala care constituie principalul fac­tor de educaţie. In ţara noastră tineretul se află in şcoală timp de 10—18 ani, şi de aceea pu­nem un mare accent pe dezvol­tarea şi perfecţionarea invăţă­­mîntului, pe legarea sa de viaţă, de producţie, pe creşterea rolu­lui său educativ, pentru a asi­gura astfel ca fiecare tînăr să devină un om temeinic pregă­tit, cu o conştiinţă socialistă, înaintată, participant activ la edificarea orânduirii socialiste şi comuniste. Noi acordăm, de asemenea, o importanţă deosebită creşterii forţei educative a literaturii, teatrului, muzicii, radioului şi televiziunii, presei, pe care le considerăm mijloace deosebit de eficiente în lărgirea orizontului de cunoştinţe şi în elevarea mo­rală a omului, în promovarea i­­deilor şi principiilor noastre despre lume şi viaţă în masele largi populare. ÎNTREBARE : In legătură cu relaţiile mexicano-romă­­ne, care credeţi că sunt paşii ce trebuie făcuţi preliminar pentru ca cele două guverne să hotărască stabilirea de relaţii diplomatice ? RĂSPUNS : în ultimii ani au avut loc un şir de contacte în­tre ţările noastre. Un vicepreşe­dinte al guvernului român şi ministrul de externe român au vizitat Mexicul ; au început să se dezvolte relaţiile economice deşi ele se află încă într-o fază incipientă. După părerea mea, nu există nici un motiv care să împiedice dezvoltarea relaţiilor economice şi stabilirea relaţiilor diplomatice dintre România şi Mexic. Dacă pornim de la prin­cipiile de care am vorbit, de la dorinţa de a contribui la promo­varea lor, a înţelegerii şi păcii în lume, atunci cred că guver­nele noastre pot colabora, sta­tele noastre pot întreţine relaţii fructuoase. Şi aş putea spune că din aceasta ambele popoare nu ar avea decit de ciştigat. De alt­fel, între România şi Mexic au existat relaţii diplomatice sta­bilite încă în 1935 ; ele au fost întrerupte în timpul celui de-al doilea război mondial. Sper că într-un viitor nu prea îndepărtat se va ajunge la restabilirea rela­ţiilor diplomatice dintre ţările noastre. România­ doreşte să dezvolte o colaborare multilate­rală cu Mexicul, atît pe plan diplomatic, cît şi pe plan eco­nomic, ştiinţific, cultural — şi vom acţiona în această direcţie. In încheiere, aş dori să vă rog să transmiteţi poporului mexi­can un salut cordial, cele mai calde urări de succes pe calea progresului economic şi social, precum şi urări pentru dezvol­tarea raporturilor de colaborare dintre România şi Mexic. (Urmare din pag. 1) Ion, rectorul Institutului, de ca­dre didactice şi un mare nu­măr de studenţi. De pretutin­deni răsună ovaţii şi urale., ce scandează „Ceauşescu — P.C.R.“. Studente îmbrăcate în­­ costume naţionale oferă buchete de flori. Gazdele îşi exprimă astfel bucuria de a avea în mijlocul lor pe conducătorul iubit al par­tidului şi statului. Această şcoală politehnică ro­mânească a împlinit recent 50 de ani de existenţă, acum o ju­mătate de veac, tînăra şcoală de ingineri din­ Timişoara a făcut primii paşi cu numai 89 de stu­denţi, 15 cadre­­ didactice şi două secţii de specializare. Institutul de­ astăzi are cinci facultăţi — mecanică, electrotehnică, cons­trucţii, chimie industrială, me­canică agricolă — cu 23 de sec­ţii, şi cu un număr de aproape 6 000 de studenţi şi 530 cadre didactice. .Este semnificativ de arătat că, pină in anul 1944, ve­chea şcoală politehnică timişo­reană a fost absolvită de 876 de ingineri, număr egal cu al ab­solvenţilor actualului institut in­­tr-un singur an. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu este informat, că, in ultimii ani, au luat fiinţă noi secţii de mare importanţă pentru economia naţională : calculatoare, căi fe­rate, drumuri şi poduri, îmbu­nătăţiri funciare, electrotehnică aplicată şi arhitectură. Vizita începe în noul pavilion al Facultăţii de mecanică, ri­dicat de curind. Aici a fost or­ganizată o expoziţie de lu­crări ştiinţifice — realizată de cadre didactice şi studenţi in colaborare cu diferite întreprin­deri industriale, din ţară — inti­tulată „Cercetarea ştiinţifică în slujba producţiei“. Se exempli­fică unele colaborări pe bază de contracte şi convenţii cu U­­zinele constructoare de maşini din Reşiţa, Uzinele mecanice din Timişoara, Uzinele de strun­guri din Arad, Complexul­­hi­droenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier, Uzinele chi­mice de la Săvineşti, în urma cărora, cadrele didactice, stu­denţii şi specialiştii din pro­ducţie şi-au adus o contribuţie comună ,la rezolvarea unor pro­bleme curente ale unităţilor pro­ductive, la promovarea noului în producţie, la ridicarea nive­lului tehnic de dotare a între­prinderilor. Se arată că, în In­stitut au fost încheiate peste 150 de contracte cu diferite uni­tăţi productive in vederea rea­lizării unor noi maşini şi utila­je cu performanţe, unificate, a­­cordării de asistenţă tehnică pentru îmbunătăţirea unor pro­duse, a creşterii productivităţii muncii şi reducerii preţului de cost. Numai cadrele didactice ale Facultăţii de mecanică au încheiat anul , acesta 41 de ase­menea contracte cu întreprinderi aparţinînd Ministerului Indus­triei Construcţiilor de Maşini, Ministerului Energiei Elec­trice şi din alte ramuri de pro­ducţie, în urma cărora se pre­vede o eficienţă economică de aproximativ 3,3 milioane Iei. Se evidenţiază contribuţia ca­drelor didactice şi a studenţilor timişoreni la construcţia unor importante obiective industria­le, la fabricarea unor utilaje hi­draulice şi energetice, pentru sudura automată şi de tăiere cu jet de plasmă. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu este invitat să ia contact direct cu activităţile de cercetare din laboratoarele didactice şi ştiinţi­fice ale Facultăţii de mecanică. In laboratorul de maşini hidrau­lice îşi desfăşurau activitatea la acea oră studenţii anilor IV şi V de la secţia de maşini hidrau­lice, în discuţiile cu studentul Nicolae Prihoi din anul V al Fa­cultăţii de mecanică, tovarăşul Nicolae Ceauşescu se interesea­ză de tematica cercetării la care lucrează, de rezultatele obţinute şi îl felicită pe el şi pe colegii lui pentru rezultatele obţinute. In laboratorul de suctură, tova­răşul Nicolae Ceauşescu asistă la lucrările practice ale unor studenţi din anul V, care utili­zează cu pricepere un procedeu modern de sudură cu arc elec­tric. Secretarul general al par­tidului recomandă conducerii Institutului să ia măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor­ de do­tare şi de amenajare a acestui laborator, corespunzător cerin­ţelor tehnicii înaintate. Vizitele tovarăşului Nicolae Ceauşescu în alte laboratoare ale catedrei de tehnologia cons­trucţiilor de maşini prilejuieşte un dialog viu între secretarul general al partidului şi gazde. Este evidenţiată şi aici buna co­laborare în rezolvarea unor pro­bleme curente ale procesului tehnologic din unele întreprin­deri de specialitate din­­Timi­­şoara, Arad, Reşiţa, Bucureşti. In discuţiile purtate cu cadrele didactice, secretarul general al partidului arată că este necesar ca Politehnica timişoreană să realizeze după proiecte proprii şi cu mijloace proprii, prin munca profesorilor şi studenţi­lor, prototipuri de maşini şi uti­laje pe care să le producă apoi în serie în întreprinderile Mi­nisterului Industriei Construcţi­ilor de Maşini. Profesorul dr. Eugen Dodon îşi exprimă satis­facţia de a avea ca oaspete pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi subliniază hotărirea cadrelor di­dactice, a studenţilor din colec­tivul pe care îl conduce de a transpune în viaţă recomandă­rile făcute de secretarul general al partidului. In laboratorul de prelucrări neconvenţionale, dotat în între­gime cu aparate şi utilaje pro­iectate de cadrele didactice şi studenţi, tovarăşului Nicolae Ceauşescu i se prezintă un pro­cedeu tehnologic nou, care se experimentează aici cu succes. Este vorba de prelucrarea meta­lelor dure din oţeluri superioa­re. Prof. dr. Aurel Nanu, aflat în mijlocul studenţilor secţiei de tehnologia construcţiei de maşini, înfăţişează secretarului general al partidului rezultatele obţinute în cercetarea ştiinţifi­că efectuată în colaborare cu specialişti ai Uzinelor „Oţelul Roşu“. Apreciind rezultatele obţinute, tovarăşul Nicolae Ceauşescu re­comandă intensificarea activită­ţii de cercetare prin adîncirea şi diversificarea continuă a re­laţiilor cu producţia, participa­rea directă a studenţilor la rea­lizarea unor teme ştiinţifice din cele mai apropiate de nevoile economiei naţionale. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu subliniază necesitatea conlucrării cadrelor didactice cu specialiştii din în­treprinderile productive pentru asimilarea în ţara noastră a u­­nor utilaje noi necesare proce­sului de fabricaţie ale unor în­treprinderi. De asemenea, în ve­derea realizării unor oteluri cu caracteristici tehnice superioare se recomandă intensificarea co­laborării cu unele întreprinderi mai mici, care dispun de cup­toare speciale, profilate in fabri­carea oţelurilor bogat aliate. Aceste cîteva laboratoare di­dactice şi de cercetare vizitate fac o impresie bună tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Secretarul general al partidului este infor­mat că in Institutul politehnic timişorean funcţionează 94 ase­menea laboratoare, modern u­­tilate, în care­­se desfăşoară o intensă activitate de pregătire a viitorilor ingineri, un centru de calcul şi un centru de învăţă­­mînt programat, echipate cu cal­culatoare şi aparate de concepţie şi construcţie proprii. Se arată că, recent, a început construcţia unui mare „atelier-şcoală“ pen­tru studenţi, proiectat de cadre­le­ didactice ale Institutului, ur­­mînd a fi realizat prin munca entuziastă a miilor de studenţi timişoreni şi cadre didactice. După vizitarea unor amfitea­tre şi săli de cursuri ale noului pavilion de învăţămmt al Facul­tăţii de mecanică, tovarăşul Nicolae Ceauşescu participă la o consfătuire de lucru cu colecti­vele de conducere ale celor pa­tru institute de învăţămînt supe­rior din Timişoara, cu secretarii comitetelor de partid din aceste institute, membrii Consiliului profesoral al Facultăţii de me­canică, membrii Senatului uni­versitar al Institutului politeh­nic, reprezentanţi ai Asociaţiilor studenţeşti din facultăţile timi­şorene. Participă, de asemenea, tovarăşul Vasile Alexandrescu, adjunct al ministrului învăţă­­mi­ntului, în numele cadrelor didactice universitare şi al studenţilor ti­mişoreni, prof. dr. docent Ion Anton, rectorul Institutului po­litehnic, adresează tovarăşului Nicolae Ceauşescu mulţumiri pentru cinstea de a le fi oaspete, pentru indicaţiile şi recomandă­rile date şi cu acest prilej, în vederea îmbunătăţirii activităţii generale în învăţămîntul supe­rior timişorean ; el a exprimat, totodată, conducerii partidului şi statului, personal tovarăşului Nicolae Ceauşescu, recunoştinţă pentru grija ce o acordă condiţi­ilor de viaţă, de cercetare şi în­văţămînt ale cadrelor didactice şi studenţilor. Aceleaşi sentimente de stimă şi preţuire faţă de conducătorul partidului şi , statului nos­tru exprimă, în numele ca­drelor didactice şi studen­ţilor timişoreni, prof. dr. docent Pius Brinzeu, rectorul Institutului de medicină, prof. dr. Eugen Pop, secretarul Comi­tetului de partid al Centrului U­­niversitar — Timişoara, prof. dr. Iulian Drăcea, rectorul Institu­tului agronomic, prof. univ. Pe­tre Stanciu, rectorul Universită­ţii timişorene, şi studentul Liviu Catarga din anul III al Facul­tăţii de chimie industrială. Ei îl informează pe secretarul gene­ral despre preocupările colecti­velor de conducere ale institute­lor pe care le reprezintă, în ve­derea unei mai bune organizări a învăţămîntului timişorean, pe baza hotărîrilor C.C. al P.C.R. şi a Legii învăţămîntului, îmbu­nătăţirii continue a procesului instructiv-educativ din facultăţi, pentru legarea strînsă a învă­ţămîntului de cercetare, de prac­tică, pentru formarea viitoarelor detaşamente de specialişti cu o temeinică pregătire profe­sională şi o înaltă conştiinţă po­litică, cetăţenească. Vorbitorii au arătat că actualul an de în­văţămînt marchează noi paşi pe calea perfecţionării activităţii didactice şi ştiinţifice, a proce­sului de educaţie a studenţimii in spirit revoluţionar, comunist, al înaltei responsabilităţi pentru progresul României socialiste. Se arată că, sub îndrumarea permanentă a organizaţiilor de partid, cadrele didactice, studen­ţii au în centrul preocupărilor­ lor înfăptuirea neabătută a sar­cinilor ce le revin pentru tradu­cerea in viaţă a programului de măsuri iniţiat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pentru îm­bunătăţirea continuă a muncii politico-ideologice şi cultural-, educative, pentru aşezarea re­laţiilor din societatea noastră pe baza principiilor eticii şi e­­chităţii socialiste şi comuniste. Sunt evidenţiate, totodată, şi u­­nele neajunsuri din activitatea procesului instructiv-educativ din facultăţi, făcindu-se propu­neri concrete pentru înlăturarea lor. Vorbitorii exprimă hotă­­rîrea cadrelor didactice, ale studenţilor timişoreni — ro­mâni, maghiari, germani, sirbi şi de alte naţionalităţi — de a face totul pentru ca Timişoara universitară să se afirme cu şi mai multă vigoare ca important centru de pregătire a cadrelor necesare economiei şi culturii patriei noastre. La sfîrşitul consfătuirii a luat cuvîntul tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. (Cuvintul ii pu­blicăm in pagina I). Cuvintele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, aprecierile făcute la adresa învăţămîntului superior timişorean, preţioasele indicaţii date au fost primite de cei pre­zenţi cu deosebită satisfacţie, participanţii la întilnirea de lu­­cru făcînd o călduroasă mani­festare de preţuire şi stimă se­cretarului general al partidului nostru. In numele corpului didactic, al studenţilor timişoreni, prof. dr. docent Ion Anton adresează din nou tovarăşului Ceauşescu cal­de mulţumiri pentru vizita fă­cută, pentru sprijinul permanent pe care îl acordă învăţămîntului superior, slujitorilor lui. In încheierea vizitei, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU semnea­ză in cartea de onoare a insti­tutului : „Am rămas plăcut im­presionat de atmosfera de mun­că din Institutul politehnic „Traian Vuia“ din Timişoara. Expoziţia şi laboratoarele vizi­tate reflectă existenţa unei bune orientări a activităţii didactice şi a cercetării ştiinţifice spre nevoile majore ale economiei. Urez conducerii Institutului Po­litehnic, organizaţiei de partid şi Uniunii Asociaţiilor Studen­ţeşti, întregului corp didactic şi studenţilor, noi şi noi succese în misiunea nobilă de formare şi educare a noilor generaţii de in­gineri cu înaltă calificare, cetă­ţeni devotaţi patriei socialiste, profund ataşaţi politicii Parti­dului Comunist Român“. Gazdele oferă apoi tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu un album cuprinzînd imagini ale dezvoltă­rii învăţămîntului tehnic timi­şorean. La despărţire, tovarăşul Nicolae Ceauşescu este înconju­rat cu acelaşi entuziasm de ca­drele didactice, de studenţi, care ovaţionează pentru partid­,­ pen­tru conducerea sa, pentru pa­ ,­tria noastră — Republica So­­i­cialistă România.­­­ ­Reportaj realizat de : ION MARGINEANU VICTOR MUREŞAN Foto : ANGHEL PASAT , şi ION DUMITRU ii­iiiii­iiiiliiiilc» Pagina a 3-a — 26 noiembrie 1971

Next