România Liberă, septembrie 1972 (Anul 30, nr. 8664-8689)
1972-09-01 / nr. 8664
Pagina a 2-a — 1 septembrie 7972 PE POZIŢIA CEA MAI BUNĂ A APĂRĂRII ARTEI în Capitala ţării noastre se desfăşoară de aproape o săptămână, lucrările Congresului Internaţional de Estetică. Ginditori şi cercetători aparţinind multor naţiuni, unii dintre ei cunoscuţi în lumea întreagă, participă intens la lucrări, a căror temă centrală a fost formulată astfel : „Estetica, arta şi condiţia umană contemporană“. E o formulare care spune limpede esenţialul, nu numai despre intenţiile congresului şi congresiştilor acestui an, dar despre inseşi orientările acestei ştiinţe tinere, a cărei conştiinţă este înnobilată de multe nobile cuceriri şi progrese ale gindirii, dar nu mai puţin tulburată de numeroase păcate. Estetica de astăzi — ne relevă tema Congresului — e setoasă de o cit mai strînsă legătură cu viaţa şi cu actualitatea, e conştientă că frumosul şi opera de artă sunt fenomene vii, care nu pot fi smulse din determinarea lor istorică şi din implicaţia lor umană, pentru a fi izolate şi închise în laboratorul de peşte şi din afara timpului şi a realităţii, şi supuse unei legislaţii de sublimitate şi eternitate, un fond de retragere, prejudecată şi încremenire. De la o asemenea orientare generală — chiar dacă străbătută încă de curente opuse şi tendinţe contradictorii —, cultura lumii, estetica însăşi, şi poate chiar arta, au mult de nădăjduit. în această perspectivă, lucrările Congresului de la Bucureşti îşi vor aduce, fără îndoială, contribuţia lor limpezitoare şi vor ajuta la facerea unui pas înainte. Dar, organizindu-se, după tehnica tradiţională a acestor adunări, şi împărţind ampla şi generoasa sa temă în sub teme, încredinţate spre aprofundare secţiilor, iată că nu s-a putut ca una dintre acestea — a II-a — să nu-şi definească astfel programul cercetării sale : „Arta contemporană. Moartea artei ?“ Aşadar, areopagul esteticienilor, parlamentul teoreticienilor, confesionalul martorilor cei mai apropiaţi ai artei, trebuie să pună în programul dezbaterilor sale, moartea artei. Chiar dacă sub semnul întrebării, chiar dacă in mod retoric, înseamnă că e vorba de o „cestiune arzătoare“, nu numai la „ordinea zilei“, ci la ordinea epocii, la ordinea acestei a doua jumătăţi a secolului nostru. Căci acum cincizeci de ani, acum douăzecişicinci de ani, ipoteza unei morţi a artei ar fi părut o aberaţie şi un sacrilegiu, nimeni nu s-ar fi lăsat încercat de o asemenea idee infernală. Secţia a II-a a Congresului o spune clar, cind se interoghează despre moartea artei, în legătură cu arta contemporană. Desigur că nimeni nu se aşteaptă ca esteticienii adunaţi la Bucureşti, nesatisfăcuţi de aerul, uşor clinic care a fost conferit secţiei a doua, să şi-l asume categoric pe acela de autopsie, şi să declare că arta a murit, sau că e muribundă, fără salvare. Ajungînd la această concluzie, sau măcar manifestînd îngrijorările care înconjoară maladiile grave şi pe marii bolnavi, estetica ar trebui să întrevadă propriul ei sfîrşit, ca disciplină ştiinţifică , cu o artă moartă, estetica trebuie să redevină istorie, dară nu chiar arheologie. Deci, nici gînd de trimitere la morgă şi la autopsie, şi nici măcar de diagnosticuri rezervate. In unanimitate, aproape sigur, se va afirma că arta trăieşte şi va trăi cu lumea, şi nu puţini vor fi acei ce vor vorbi de sănătatea ei de fier. Şi totuşi, întrebarea cu privire la moartea artei n-a răsărit „din senin, din iarbă verde“, cum se spune, pe agenda unor oameni atit de serioşi şi atît de informaţi ca participanţii la Congresul de Estetică. Ei , fiind adunaţi cam din toate regiunile, regimurile social-politice şi atmosferele culturale ale lumii, ştiu că o asemenea întrebare, şi mai mult chiar, o asemetea ameninţare, a plutit şi pluteşte in aer, în aerul contemporaneităţii şi al artei contemporane. Ameninţare care a venit nu de la artă, dinăuntrul ei, şi nici de la estetică — deşi unele şcoli estetice şi destui esteticieni au contribuit substanţial la înfiriparea ei — ci evident, de la artişti, de la înşişi creatorii operei de artă, în tulburările spirituale care au urmat războiului — tulburări provocate nu numai de eşecurile epocii, ci, deopotrivă, de victoriile ei — mulţi artişti au dat semne, şi opere, doveditoare ale unei pierderi a încrederii în însăşi valoarea artei, în chemarea ei fundamentală : aceea de a însoţi omul, şi de a-l ajuta, pe drumul perfecţionării sale şi al progresului umanităţii. Mulţi artişti s-au lăsat intimidaţi de saltul — de la cosmic pînă la casnic — al ştiinţei, tehnicii şi industriei, şi au început să filosofeze asupra depăşirii şi dezafectării artei, care n-ar mai reprezenta nimic pentru viitor. Această demisie a atras, în spiritul multora, abandonarea omului, care n-ar mai putea fi cuprins în perimetrul artei, fiinţa şi destinul său jucindu-se în altă parte, unde arta nu-1 mai poate urma, nu-1 mai poate ajunge, nu-i mai poate fi de folos. însingurarea artistului — în formele desperării sau ale dispreţului — a secretat ideile incomunicabilităţii, ale absurdului, ale violenţei, ale revărsării tuturor instinctelor, cu abandonarea din ce în ce mai accentuată a frumuseţii, simţită şi concepută în primul rînd ca frumuseţe a omului şi a vieţii. Retragere în faţa viitorului, contestare globală a trecutului, renunţare la contactulstrips şi larg cu scît mai largi pături umane, l-au rupt pe artist de viaţă şi de om, singurele surse de ideal superior, şi l-au condus spre o artă lipsită de încredere în ea însăşi, o artă crepusculară, agonică, mortală. O artă a morţii trebuia să ducă, implacabil, la perspectiva unei morţi a artei. Fosta, sau este, acest fenomen, un fenomen universal ? Din fericire, nu, împotriva lui au protestat şi luptat, protestează şi luptă, toate spiritele progresiste şi sănătoase ale culturii, artiştii credincioşi idealurilor umaniste ale artei, popoarele, revoluţia, societăţile socialiste. Dar nu e mai puţin adevărat, că fenomenul de artă a morţii şi conştiinţa neliniştită, îngrozită, de moarte a artei, constituie o manifestare puternică în ţări de cea mai veche şi glorioasă cultură, în operele unor artişti şi cugetători dintre cei mai mari, ai timpului nostru. Desigur, nu un congres va tranşa între asemenea tendinţe profunde, care sunt, în ultimă ■instanţă, ale destinului istoric al culturii. Dar el este binevenit pentru a mai chema o dată atenţia artiştilor asupra gravelor probleme cu care sunt confruntaţi în sacra lor misiune. Artiştii români, care, încadraţi în mersul spre socialism şi comunism al poporului lor, se află pe poziţia cea mai bună a apărării artei, vor putea fi de folos, de mult folos, şi altor artişti, şi altor popoare. Radu Popescu FILMELE LUNII SEPTEMBRIE Stagiunea cinematografică de toamnă ne readuce în actualitate premiera de film românesc care, sperăm, să devină o obişnuinţă fericită in programul publicului de film. Astfel, vom vedea filmul lui Lucian Bratu „Drum in penumbră“ realizat după un scenariu pe teme contemporane semnat de scriitorul Petru Popescu. Distribuţia are în fruntea sa pe Margareta Pogonat şi Cornel Coman, iar semnatar al imaginii este Nicolae Girardi, acelaşi care a mînuit aparatul si la cel de-al doilea film românesc pe care il vom întilni pe ecrane in luna Septembrie : „Sfinta Tereza şi diavolii“. Regia şi scenariul acestui film se datorează lui Francisc Munteanu, iar internet principali sunt actorii : Ion Dichiseanu şi Peter Paulhoffer. Numele unor regizori de seamă, si deci filmele lor, vor apărea pe ecranele noastre incepmd cu Joseph Loser şi alsău „Mesagerul“, după un scenariu de Harold Pinter. In fruntea distribuţiei : Julie Christie, Alan Bates şi Dominic Guard. Cunoscut spectatorilor noştri pentru „Copiii minune“, „Hanul din Spessart“. ..Fantomele din Spessart“ etc . regizorul Kurt Hoffman ne relatează în „Aventurile unei prinţese germane la curtea regelui Soare“ un fapt real. Richard Fleischer („Călătorie fantastică“, „20 000 de leghe sub mări“), ajutat de regizorii japonezi Toshio Masuda, şi Kinji Fukasaku, a încercat în „Tora ! Tora ! Tora !!“ să realizeze un document obiectiv, reconstituire spectaculoasă a atacului asupra bazei militare a Statelor Unite de la Pearl Harbour, din 7 decembrie 1941, moment care marchează începutul celui de-al doilea război mondial în Oceanul Pacific. Despre război ne vorbeşte şi filmul vietnamez „Satul meu, patria mea“, regia : Bui Dinh Hac, a cărui acţiune se petrece înainte de marea ofensivă a trupelor Frontului naţional de eliberare din primăvara anului 1968. Realizat după romanul scriitorului contemporan Mouloud Mammeri, filmul „Opiul şi bîta“, in regia lui Ahmed Rachédi, este o viziune pătrunzătoare a revoluției algeriene — cronica unui sat în timpul războiului de eliberare de sub jugul colonialiştilor. Doi excelenţi actori deţin rolurile principale : este vorba de Jean Louis Trintignant şi Marie José Nat. Tematica contemporană este în centrul citorva filme dintre care „Un adevăr pe jumătate“, in regia lui PeterBacsó, se aruntă de un interes deosebit. Pelicula regizorului sovietic Vasili Iliașenko, „Orizont abrupt", se ocupă de un moment de conflict declanșat in cadrul unei mine. . Avindu-l ca interpret principal pe Henry Fonda, regizorul american Franklin Schaffner reuşeşte în „Un candidat la preşedinţie“ un film încărcat de tensiune dramatică despre moravurile electorale din S.U.A. O dramatică peliculă se anunţă, de asemenea, şi filmul bulgar „Cornul de capră“, regizat de Metodi Andonov pe un scenariu al scriitorului Nikolai Haitov. Aiaşi Gérard Oury, care ne-a oferit în această lună „Creierul“ este prezent ca semnatar al regiei la coproducţia franco-italo-hispano-vest-germană, „Mania grandorii“. Capete de afiş : Louis de Funés şi Yves Montand. Tot, în registrul comic ,se înscrie şi pelicula poliţistă „Gentlemenii norocului“, film regizat de Aleksandr Sebi. „Logodnica frumosului dragon“, a cărui acţiune este plasată intr-un orăşel din Cehoslovacia de la începutul secolului, este un vodevil care satirizează moravurile tinerilor cuceritori de profesie. Regia : Jiri Sequens. Pentru cei mici „Pero și prietenii săi“ un film de aventuri semnat de Vladimir Tadej. UNA PE ZI de MATTY — Reclama asta pentru vizitat grădinile de vară mi-a dat o idee grozavă : ce-ar fi să treci în bucătărie şi să faci o tocăniţă cum ştii tu ?!?... Noi cercetări arheologice sub apă Recent, cercetătorii subacvatici din Constanţa şi-au extins sfera de activitate şi, în apele Dunării — răspunzînd astfel solicitărilor Institutului de arheologie al Academiei care studiază de cîţiva ani cetatea bi-zantină de pe insula Păcuiul lui Soare. Acvanautul Constantin Scarlat, care a luat parte în această vară la cercetările efectuate la cetatea respectivă, ne-a spus : „In cariera mea am efectuat peste 5 000 de ore de scufundare, însă nicăieri pină acum nu am întîlnit sub apă condiţii mai grele ca în zona insulei Păcuiul lui Soare. Cum la 1,5—2 metri adîncime este întuneric absolut iar curentul apei are peste 5 km pe oră, deplasarea sub apă a fost foarte anevoioasă. Am reuşit totuşi să identific extremităţile de vest ale cetăţii care sunt acoperite de apă şi să fac măsurătorile topografice cerute de specialiştii de la Institutul de arheologie“. Aşadar un nou exemplu de colaborare între cercetătorii subacvatici şi arheologi — In scopul dezlegării unor enigme ale istoriei (ION POPOVICI, coresp. R.I.). De la Olteniţa la Buzău, prin Galaţi De un an de zile aştepta depoul C.F.R.—Buzău să se aducă de la Direcţia regională Galaţi o maşină de alezat şi un aparat de sudură electrică. De la cine altul să aştepte decit de la organul ierarhic su Cinci cercuri (Urmare din pag. I) misiunii, corectitudinea, adevărul, demnitatea, frumuseţea, armonia, generozitatea, dialogul, speranţa, cultul prieteniei. De aceea afirm că participăm şi noi, cei de acasă, exact cu aceleaşi nobile şanse precum trimişii noştri, splendizii , noştri ambasadori. Suntem acolo, în arenă, în concurs, in confruntare directă, dacă nu de ordin sportiv, oricum pentru una din valorile etico-cetăţeneşti enunţate mai sus. Cine a zis că n-am plecat cu toţii la jocuri, în templu, în arena potcoavă, în amfiteatru, precum îndepărtaţii noştri părinţi în cetăţile romane şi greceşti ? ! Suntem cu toţii acolo, în torentul viu şi fantastic al jocurilor olimpice moderne, cu şanse intacte de a fi pe deplin cîştigători şi medaliaţi, de a purta cununi de laur şi nemaipomenite cocarde care sunt prietenia, fair-play-ul, demnitatea, curajul, lupta pentru victorie şi valoare, adevărul, frumuseţea, echilibrul dintre trup şi minte, tinereţea victorioasă din toate celulele şi în toate punctele cardinale. Noi, care ne aflăm in acest concurs sub însemnele unui steag şi în numele unui pămînt numit România, ne vom apăra aceste şanse pe măsura tradiţiei şi consecvenţei celor două mii de ani de confruntare valorică neîntreruptă. Fie că-i vorba de Olimpiada, asta sau oricare altă confruntare, oricînd, în orice timp şi împrejurare, pe oricare din scenele lumii. Sub unghi etic şi cetăţenesc, olimpiadele acestui timp n-au date şi calendar, sunt întreceri neîntrerupte. „România liberă•* minorul - Intre presiunea tentaţiilor Şl RESPONSABILITATEA DIRIJĂRII SALE (Urmare din pag. I) fenomen obiectiv. Vizitele făcute cu părinţii, excursiile organizate prin şcoală, organizaţiile de pionieri sau U.T.C., sunt tot atîtea modalităţi de facilitare a contactului intr-adevăr urban cu oraşul. Utilizînd, alături de altele şi aceste binecunoscute posibilităţi, poate fi preîntîmpinată înscrierea minorilor pe traseul — uneori fără întoarcere — al delincvenţei, însoţiţi de un subofiţer al Serviciului transporturi feroviare, întîlnim la Bufetul Expres al gării în faţa unei sticle ce bate, pe Mihai I, în virstă de 12 ani. Elev în clasa a VI-a a Liceului „Nicolae Bălcescu“ din Buşteni, plecase cu o zi înainte după „nişte treburi“ la Bucureşti. Nu ştim dacă avea într-adevăr consimţămîntul familiei şi al dirigintei — după cum declara — dar dacă intr-adevăr Ie avea, vina le aparţine in egală măsură. Iulian M. din Piatra Neamţ, elev în clasa a V-a, poposise şi el în Gara de Nord, nu inainte de a fura părinţilor suma de 3 000 de lei din care, în cîteva ore, cheltuise peste 600. Intr-un alt punct de „atracţie“ al Capitalei — şi desigur că in toate oraşele există asemenea puncte — pe strada 30 Decembrie. în localul de „jocuri şi cafe-bar“ cum se intitulează — alegem din puzderia de copii şi tineri pe unul dintre ei, purtător al matricolei Liceului sportiv, nr. 35 din Bucureşti. Are 12 ani şi este elev în clasa a VlI-a. Carnetul de note, cu mediile ultimului trimestru este edificator : franceză 5, istorie 4,50, matematică 4, fizică 4, chimie 4, anatomie 4, geografie 4 şi muzică 4. Există, aşadar, o corelaţie între situaţia la învăţătură şi comportamentul extraşcolar. Convergenţa efortului educativ familie-şcoală se limitează uneori la simpla supraveghere. Familia este liniştită, ştiind că şi-a trimis copilul la şcoală, la ora fixată, şcoala, de asemenea, îşi face datoria trimiţîndu-l acasă după încheierea cursurilor. Dacă pe acest traseu casă-şcoală-casă intervin cumva, gările, sălile de jocuri şi barurile, grupul de prieteni în special, ştiu mai puţin sau află cînd este prea tir, ziu. TERIBILISM, CU ŞI FĂRĂ GHILIMELE Este binecunoscut rolul grupului de prieteni în viaţa minorului. Intilnirea cu aceştia, nu este însoţită, neapărat, de gindul comiterii unui rău social. Dar pentru minor acesta este un grup de referinţă, la care se raportează permanent, îşi închipuie că se aşteaptă, de la el, comiterea unei fapte deosebite, originale. Aceasta este, de altfel, şi momentul în care se comite abaterea sau infracţiunea. Iată, de pildă, cum, 5 minori, între 13—16 ani constituiţi într-un grup, au reuşit ca în 3—4 zile — fugind de la Centrul de primire al minorilor din Bucureşti, pînă au fost prinşi — să fure suma de 18 000 lei. Unul dintre aceştia, Alexandru V.I. îşi făcuse debutul tot într-un grup de prieteni, pe litoral, unde furau bani şi obiecte din corturi. „Eram în legătură cu „bişniţarii“ din Constanţa. Ei erau prima mînă ; de la ei primeam banii pentru obiectele furate. Eram oarpeni (!) de 500 de lei pe zi. „Acum, cind mă gîndesc la răul ce-l făceam, lăsîndu-i pe turişti fără haine şi fără bani, mă apucă un fel de furie împotriva acelora care mă îndemnau s-o fac şi în special împotriva mea“... — In răstimpul celor cîteva luni petrecute in Centru — ne spune tov. Gh. Dumitraşcu, directorul Centrului — fiecare minor este supus unor observaţii atente. Pe baza acestora, Comisia de triere — al cărei preşedinte este, de regulă, secretarul Comitetului executiv al Consiliului popular orăşenesc sau municipal — hotărăşte dacă poate fi redat familiei sau şcolii, dacă poate fi calificat într-o meserie. Cînd comportamentul său nu convinge este internat, pînă la majorat, intr-o şcoală de reeducare. Pe Alexandru, de exemplu, — în afara metodelor educative, specifice Centrului — l-am luat cu noi (eu şi soţia) la cîteva spectacole de teatru. In general trebuie ajutaţi să-şi recapete încrederea în ei, în posibilităţile lor de îndreptare. Doar aşa putem reda societăţii pe cei mai mulţi dintre ei. Şi în bună măsură, reuşim. ■ — Prin ce este semnificativ numărul minorilor repartizaţi Centrului dv. într-un an ? — Prin varietatea vârstelor, a abaterilor şi delictelor comise şi numărul, prin el însuşi. Centrul din Bucureşti a primit in primul trimestru al anului curent, aproape 400 minori. Adăugaţi altora care au comis infracţiuni grave — făcînd obiectul unor dosare ale Miliţiei şi Procuraturii — ajungem la o cifră din care rezultă că, atît în cadrul efortului educativ, cit şi în ceea ce priveşte controlul social — ca reacţie la orice comportament deviat — mai sunt încă etape, zone descoperite, marcate de o necunoaştere temeinică a îndatoririlor, uneori de neglijenţă, greu de înţeles în activitatea de educator a familiei, şcolii şi nu în ultimul rînd, a opiniei publice. Aceasta, deşi considerăm că în general este bine orientată, cu acţiune puternică, stimulatorie, lasă totuşi, după cum am văzut, să se deruleze „sub ochii săi“, pe acest plan înclinat, vieţi tinere, intervenind doar în formele sale instituţionalizate. Lipseşte, uneori, reacţia directă, spontană şi unanimă în faţa actului antisocial şi a primelor sale semne. Nu ne-am propus aici să stabilim, nici cota-parte a vinovăţiei factorilor angrenaţi în activitatea educativă, nici să recomandăm soluţii pedagogice. Avem însă datoria să semnalăm necesitatea sprijinirii permanente şi prin toate mijloacele a efortului educativ, activitate colectivă prin vocaţie şi cerinţe. Este singura cale posibilă de instaurare autoritară a acelui „educător social“ cu o arie de largă şi intensă penetraţie, cu rol salutar în tot ceea ce întreprindem pentru copiii şi tineretul nostru.. . Centrul de cardiologie şi reumatologie infantilă din Capitală Frecvenţa bolilor cardio-vasculare a impus în ultima vreme luarea unor măsuri importante, printre care se află şi aceea a acordării asistenţei medicale diferenţiate pentru copii. Iniţiată de Direcţia sanitară a municipiului Bucureşti, ideea înfiinţării unui centru de cardiologie şi reumatologie infantilă este astăzi o realitate. Pînă în prezent, prin acest centru au fost dispensarizaţi un număr de 3 500 de copii, dintre care 1 500 cu reumatism articular acut. Deoarece efectele invalidante ale acestei boli sunt frecvente şi numeroase — problema reumatismului articular este de altfel studiată şi de O.M.S. — centrul bucureştean a alcătuit împreună cu Institutul de igienă şi sănătate publică din Capitală un registru de reumatism articular acut (prin care se urmăresc copiii bolnavi şi se preconizează măsurile adecvate) şi un registru al bolilor congenitale de cord. O bună parte a activităţii acestei instituţii este afectată acţiunilor de prevenire a acestor boli în rindul copiilor. în colaborare cu psihologi şi medici neurologi, centrul se ocupă şi de orientarea profesională a copiilor cu afecţiuni de cord, după cum, pentru copiii care prezintă adaptare deficitară la efort fizic, pentru recuperarea lor se desfăşoară unele activităţi comune cu Centrul de cultură fizică medicală. I. P. ROMÂNIAFILM PREZINTĂ SFINTA TEREZA ŞI DIAVOLII producţie a studioului cinematografic Bucureşti Scenariul şi regia : FRANCISC MUNTEANU Cu : Ion Dichiseanu, Peter Paulhoffer, Réka Nagy, Cornel Coman, Vasile Niţulescu, Zephi Alşec, Costel Constantinescu, Ion Anghel, Horea Popescu, Iulian Vişa, Andrei Codarcea Imaginea : Nicolae Girardi Muzica : Temistocle Popa Decoruri și costume : Nicolae Drăgan Cadru din film COTIDIENE • COTIDIENE perior ? Promisiuni au venit o mulţime, dar aparat nici unul. Exasperaţi, cei de la depou au depistat un aparat de sudură disponibil la... Olteniţa. Dar ca să-l ia le trebuia o semnătură de la... Galaţi, care apostilă dura de obicei intre 4 şi 5 săptămini. Un obicei de nimeni legiferat, dar cu sfinţenie practicat. Noroc că şeful Diviziei tracţiune şi vagoane Galaţi, aflat intr-o şedinţă la... Buzău, auzind de doleanţa depoului, a scos un stilou şi gata ! A rezolvat in cinci secunde, ceea ce părea nerezolvabil de un an ! Dar dacă nu se ducea omul la şedinţă, n-ar mai fi venit la Buzău aparatul de la Olteniţa cu aprobare de la Galaţi. Logic, nu ? (C. ZLIBUŢ — coresp. R.I.). Nu e stupid ? ! Reproducem scrisoarea semnată de tov. A. Nicolescu, domiciliat in şos. Mihai Bravu nr. 227, corp B2, ap. S : „Scriu in numele mai multor locatari din cartierul în care locuiesc, rugîndu-vă să interveniţi la I.D.G.B., pentru reglementarea unei situaţii de-a dreptul absurde : în ultimul an, pentru plata gazelor, sîntem obligaţi a merge la I.D.G.B. (unitatea din şoseaua Ştefan cel Mare 33, bloc 30—31) — de două-trei ori casiera refuzîndune banii, pe motiv că „nu au sosit încă chitanţele care se află la cititorul contorului". în luna trecută, locatarul Vitan Ion din şoseaua Mihai Bravu 227, corp B2, ap. 7, a fost obligat să meargă de trei ori. Sîmbătă, 26 august 1972, locatara din ap. 8 a fost obligată să suporte şi vociferările şefului de serviciu, supărat nu se ştie de ce şi, refuzindu-i-se încasarea sumei, a fost obligată să trimită mandatul prin poştă (nr. 005169 seria C — chitanţa nr. 7659). Socotiţi : 4 telefoane, plus 2 fişe „mîncate“ de un aparat, plus 2 drumuri, plus taxa poştală = 3,65 lei plătiţi din buzunarul locatarei, a cărei contribuţie lunară fusese de 3,30 lei! Deci a trebuit să plătească dublul consumului lunar de gaze ! Nu e stupid ?“ Aşa ni se pare şi nouă. Dar dacă I.D.G.R.-ul are argumente să ne convingă de contrariul... Unde-s vremurile acele stn« ...minunate — de altfel — cînd miliţia, convinsă de o reuşită campanie de presă şi de argumentele civilizaţiei moderne, s-a lăsat înduplecată să introducă cu titlul de lege mirificele cuvinte „claxonatul interzis" ? Unde-s vremurile acelea în care şoferii, timoraţi de ideea de a conduce fără claxon, făceau hărnicuţi exerciţii de a uita că maşina are şi dispozitiv sonor şi încercau din răsputeri să-şi reeduce reflexele ? Unde-s vremurile acelea cînd inventivii tentau paleativele, folosind ambalarea motorului, frînele, lumina farurilor, imprecaţia orală — orice, numai claxonul, nu ! Vremurile acelea au trecut, şoferii s-au liniştit, clacsoanele au căpătat din nou grai (şi ce grai!!!) chiar în plină Cale a Victoriei (ca să nu mai vorbim de şoseaua Ştefani cel Mare, Mihai Bravu sau 1 Mai), stridenţele sonore automobiliste cheamă din nou liric pe Rodica de la etajul IX, miliţienii de mult nu mai aplică amenzi pentru această culpă. Multe s-au schimbat, numai „claxonatul interzis !“ figurează constant în legea circulaţiei. Figurează doar în scris... deşi este învestit in fapt de cîţiva ani, cu putere de lege. „On sont Ies neiges d’antant — a se întreba nostalgic poetul — că fără zăpezi se poate trăi, dar fără claxoane excluse completăm noi. Ecoul cotidienelor Copleşiţi de vinovăţie, ne cerem iertare. Frumos, cinstit, respectuos. Ne cerem iertare că, deşi răspunsul I.T.B.-ului la nota noastră „Ce ştie toată lumea, nu ştie I.T.B.“ a venit cu lăudabilă rapiditate (la ÎS iulie) noi nu l-am publicat încă. Sîntem vinovaţi — cu atît mai mult cu cît, în mod cu totul şi cu totul NE-intîmplător am întîrziat publicarea. , Tergiversarea deliberată — deci dubli vinovăţie ! Recunoaştem — spendin acel „greşeala recunoscută este pe jumătate..." Şi ce frumos zicea răspunsul: „Programul de transport pentru anul 1972, pus în aplicare încă din luna aprilie 1972 a ţinut cont de toate cerinţele şi preferinţele de agrement, adaptînd, la fiecare etapă, capacitatea de transport la solicitările publicului. Indiferent de variaţiunile în starea vremii, mijloacele afectate au satisfăcut pînă in prezent în condiţiuni calitativ superioare toate cartierele şi zonele de agrement. Apariţia fluxurilor de călători, deosebite în anumite zile, a fost sesizată şi de organele noastre, intervenind operativ pentru preluarea lor. Desfăşurarea ulterioară a transportului spre zona Floreasca nu a mai înregistrat aspecte negative“. Şi noi am zice că da ! Grosolană eroare din partea noastră ! Acum sîntem convinşi că doar NI S-A PĂRUT că mijloacele de transport sînt supra-aglomerate spre ştrandul Floreasca, că lumea călătoreşte precum sardelele in cutie, că oamenii se agaţă pe scări şi pe tampoane, că aşteaptă cîte o jumătate de oră ca să poată prinde un loc în spaţiul ambulant. Ni s-a părut! Am verificat acum şi am constatat că, întradevăr, a fost o impresie eronată ! Dar a trebuit să aşteptăm neapărat zilele răcoroase şi scăderea apetitului publicului pentru ştrand Şi , pentru plimbarea prin parcuri, pentru a ajunge la constatarea asta. De aceea am tergiversat deliberat publicarea răspunsului — ca să putem fi, în sfîrșit, de acord cu I.T.B.-ul... Rubrică redactată de Pia Rădulescu MEMENTO TEATRE TRASNITUL MEU DRAG : Teatru! ,,C. Tănase" la grădina Boema, ora 20 . FLOARE DE CACTUS : Teatrul „Ion Vasilescu" la teatru! de vară Herăstrău, ora 20 și BUCUREȘTI-VARIETE : la teatru! de vară „23 August", ora 20. CINEMATOGRAFE PROVINCIALII: Patria (11 86 25), orele 9.30 — 12 — 14.30 — 17.30 --20.30 ; Favorit (31 0615), orele 9.15 — 11.30 - 13.45 - 16 - 18.15 - 20.30 ; Luceafărul (15 87 67), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.30 — 21 ; Grădina Doina, ora 19.30. CĂLĂREȚII. Scala (11 03 72), orele 8.30 - 11 - 13.30 - 16 - 18.30 — 21; Grădina Select (11 03 72), ora 20; București (15 61 54), orele 9.30 — 11 - 13.30 — 16 - 18.30 - 21 ; Grădina Festival, ora 19.45 ; Sala Palatului, orele 17.15 — 20.15. MESAGERUL, Capitol (16 29 17), orele 9 — 11.15 — 13.45 — 16 ; Grădină, ora 19.15; Gală vietnameză „SATUL MEU, PATRIA MEA", Capitol, ora 20 ; SATUL CARE MOARE : Centa! (14 12 24), orele 9.15 - 11.30 — 13.45 — 16 — 18.15 — 20.30. _ BINECUVINTAȚI ANIMALELE $1 COPIII : Tomis (21 49 46), orele 8.45 — 11 — 13.15 — 15.30 — 18 . Grădină, ora 20. EXPLOZIA ALBA: Rahova (23 91 00), orele 15.30 — 18 — 20.15. PROCESUL UNEI StELE : Festival (15 63 84), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.30 — 21 ; Melodia (12 06 88), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.30 — 20.45; Excelsior (18 10 88), orele 8.45 - 11 - 13.15 — 15.45 -18.15 — 20.45 ; DIRECTORUL : Drumul Sării (31 28 13), orele 16 - 19. NAUFRAGIATI IN SPATIU : Victoria (16 28 79) • orele 8.45 — 11.30 — 14.15 — 17.15 — 20.15; BARBATI CUMSECADE : Buzesti (15 62 79) orele 15.30 — 1B. CREIERUL: Feroviar (16 22 73). orele 8.45 - 11 - 13.15 — 15.45 — 18.15 — 20.45 ; Gloria (22 44 01) 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.15 — 20.30 ; Modern 123 71 01). orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.15 — 20.30 ; Grădină, ora 19.30. FLOAREA SOARELUI : D a c i n (16 26 10) orele 9 - 11.15 - 13.30 — 16 - 18.30 - 20.45. ULTIMUL TREN DIN GUN HILL : Lumina (16 23 35). orele 9 — 11.15 — 13.30 _ 15 _ 18.15 - 20.30. MIHAIL STROGOFF : Unirea (17 10 21). orele 15.30 — 18; Grădină. ora 20.15. FERMA DIN ARIZONA : Grvita (17 08 58) orele 9 _ 12.15 - 16 — 19.30; Floreasca (33 29 71), orele 15.30 — 19 ; Arta (21 31 86), orele 15.30 ; Grădină, ora 19.30. DACA E MARTI. E 8ELGIA ! Au-ora (35 04 66). orele 9 — 11.15 — 13.30 — 15.45 — 18 ; Grădină ora 20.15.FUGA DUFA LINISTE : Lira 1317171), orele 15.30 — 18. BALADA LUI CARLE HOGUE : Bucepi (17 05 47), orele 15.30 — 1 8 ; Grădină, ora 20.15; Miorița (14 27 14), orele 10 — 12.30 — 15 — 17.30 — 20. APA VIE: Pacea (31 32 52), orele 16 - 18 - 20. ROBIN HOOD: Doina (16 35 38), orele 11 - 13.30 — 16 - 18.15 — 20.30. PROGRAM PENTRU COPII ■ Doina, ora 9.45. FARMECUL ȚINUTURILOR SĂLBATICE : Timpuri Noi (1561 10), orele 9.45 — 20.15 în continuare. TlNTlN ȘI TEMPLUL SOARELUI : Cotrocenî (49.48 48), orele 15.30 — 18 — 20.15; Flamura (23 07 40) orele 9 - 11.15 — 13.30 — 16 — 18.15 — 20.30. LUPUL NEGRU: Moșilor (125293), orele 15.30 — 18 ; Grădină, ora 20.15. 0 AFACERE: Flacăra (21 35 40), orele 15.30 — 18 — 20.15. JOCUL DE-A MOARTEA : Ferentari (23 17 50), orele 15.30 - 17.45 - 20. NIKOLETINA BURSAC : Volan (11 91 26) orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.15 — 20.30. 20.000 DE LEGHE SUB MARI : Giulesti (17 55 46), orele 15.30 — 18 — 20.30. DESPRE DRAGOSTE : Popular (35 1517), orele 15.30 — 18 — 20.35. CASA DE SUB ARBORI : Gingasi (49 21 15), orele 15.30 — 18 - 20.15. WATERLOO: Viitorul (11 48 03) orele 15.45 — 19. AVENTURI LA MAREA NEAGRA ( Munca 121 50 97), orele 16 — 19. RĂZBOIUL MINELOR : Cosmos (3519 15), orele 15.30 — 17.45 — 20. VEDERE DE PE POD : Progresul (2394 10), orele 15.30 — 18 - 20.15. DRAGOSTE ŞI AMENZI : Vitán (21 39 82), orele 15.30 — 18. DACII : Laromet (Bd. Bucureștii Noi ,166) orele 15.30 — 17.30 — 19.30. DARCLEE : Grădina Buzesti, ora 20.15. ÎMPUSCATURI PE PORTATIV : Grădina Lira. ora 20. FANFAN LA TULIPE : Grădina Vitán. ora 20. Cinemateca sala Union (13 49 04), LOANA : orele 10 — 12 — 14 — 16 . STRĂINII DIN TREN : orele 18.15 — 20.30. 1 TELI Programul 19 : Telex ; 9.05 : Tinerii despre ei înșiși ; 9.50 : Un virtuoz : Ion Lăpeanu ; 10 : Curs de limba germana ; 10.30 : Jocurile Olimpice de vara — 1972. Rezumatul filmat; 12: Telejurnal ; 16.30 : Jocurile Olimpice de vară — 1972. Atletism : 100 m. bărbaţi semifinale, suliţă femei finală, 800 m. bărbaţi semifinale ; 17.15 : Pentru sănătatea dv. ; 17.30" Ansamblul folcloric al uzinelor Rulmentul" din Braşov in Belgia ; 17.55 : Baritonul Vasile Martinoiu ; 18.25 : Jocurile Olimpice de vară — 1972. Atletism : 100 m. bărbaţi finală, 800 m. femei semifinale ; 19 : Satul contemporan ; 19.20 : 1001 de seri; 19.30: Telejurnal ; ' 20 : Reflector ! 20.15 : Film artistic: „Legea şi forţa"; 21.45 : Festivalul de muzică de dans de la Budapesta ; 22 . 24 de ore ; 22.30 : Jocurile Olimpice de vara — 1972. Gimnastică — exerciţii libere individual bărbaţi. Ciclism — urmărire individuală. Judo — categ. 93 kg. Programul K 20 : O viaţă pentru o idee . Edison ; 20.35 : Teatru scurt . La capătul nopţii de G. G. Rădulescu ; 21.15 : Agenda; 21.25 : Simfonia a V-a,, in Si bemol major de Franz. Schubert. Interpretează ,,Menuhin Festival Orchestra". Dirifor Yehudi Menuhin ; „21.50. Septembrie, la.. Pontul Euxin ; 22 . Dans « muzică de pretutindeni.