România Liberă, septembrie 1972 (Anul 30, nr. 8664-8689)

1972-09-01 / nr. 8664

Pagina a 2-a — 1 septembrie 7972 PE POZIŢIA CEA MAI BUNĂ A APĂRĂRII ARTEI în Capitala ţării noastre se desfăşoară de aproape o săp­tămână, lucrările Congresului Internaţional de Estetică. Gindi­­tori şi cercetători aparţinind multor naţiuni, unii dintre ei cunoscuţi în lumea întreagă, participă intens la lucrări, a căror temă centrală a fost for­mulată astfel : „Estetica, arta şi­­ condiţia umană contemporană“. E o formulare care spune lim­pede esenţialul, nu numai des­pre intenţiile congresului şi congresiştilor acestui an, dar de­spre inseşi orientările acestei ştiinţe tinere, a cărei conştiinţă este înnobilată de multe nobile cuceriri şi progrese ale gindirii, dar­ nu mai puţin tulburată de numeroase păcate. Estetica de astăzi — ne relevă tema Congre­sului — e setoasă de o cit mai strînsă legătură cu viaţa şi cu actualitatea, e conştientă că fru­mosul şi opera de artă sunt fe­nomene vii, care nu pot fi smulse din determinarea lor is­torică şi din implicaţia lor u­­mană, pentru a fi izolate şi în­chise în laboratorul de peşte şi din afara timpului şi a realită­ţii, şi supuse unei legislaţii de sublimitate şi eternitate, un fond­ de retragere, prejudecată şi încremenire. De la o asemenea orientare generală — chiar dacă străbătu­tă încă de curente opuse şi ten­dinţe contradictorii —, cultura lumii, estetica însăşi, şi poate chiar arta, au mult de nădăj­duit. în această perspectivă, lu­crările Congresului de la Bucu­reşti îşi vor aduce, fără îndoială, contribuţia lor limpezitoare şi vor ajuta la facerea unui pas înainte. Dar, organizindu-se, după teh­nica tradiţională a acestor adu­nări, şi împărţind ampla şi ge­neroasa sa temă în sub­ teme, încredinţate spre aprofundare secţiilor, iată că nu s-a putut ca una dintre acestea — a II-a — să nu-şi definească astfel programul cercetării sale : „Arta contemporană. Moartea artei ?“ Aşa­dar, areopagul esteticieni­lor, parlamentul teoreticienilor, confesionalul martorilor cei mai apropiaţi ai artei, trebuie să pună în programul dezbaterilor sale, moartea artei. Chiar dacă sub semnul întrebării, chiar dacă in mod retoric, înseamnă că e vorba de o „cestiune arză­toare“, nu numai la „ordinea zi­lei“, ci la ordinea epocii, la or­dinea acestei a doua jumătăţi a secolului nostru. Căci acum cincizeci de ani, acum douăzeci­­şicinci de ani, ipoteza unei morţi a artei ar fi părut o abe­raţie şi un sacrilegiu, nimeni nu s-ar fi lăsat încercat de o ase­menea idee infernală. Secţia a II-a a Congresului o spune clar, cind se interoghează despre moartea artei, în legătură cu arta contemporană. Desigur că nimeni nu se aş­teaptă ca esteticienii adunaţi la Bucureşti, nesatisfăcuţi de aerul, uşor clinic care a fost conferit secţiei a doua, să şi-l asume ca­tegoric pe acela de autopsie, şi să declare că arta a murit, sau că e muribundă, fără salvare. Ajungînd la această concluzie, sau măcar manifestînd îngrijo­rările care înconjoară maladiile grave şi pe marii bolnavi, este­tica ar trebui să întrevadă pro­priul ei sfîrşit, ca disciplină şti­inţifică , cu o artă moartă, es­tetica trebuie să redevină isto­rie, dară nu chiar arheologie. Deci, nici gînd de trimitere la morgă şi la autopsie, şi nici măcar de diagnosticuri rezerva­te. In unanimitate, aproape si­gur, se va afirma că arta tră­ieşte şi va trăi cu­ lumea, şi nu puţini vor fi acei ce vor vorbi de sănătatea ei de fier. Şi totuşi, întrebarea cu privi­re la moartea artei n-a răsărit „din senin, din iarbă verde“, cum se spune, pe agenda unor oameni atit de serioşi şi atît de informaţi ca participanţii la Con­gresul de Estetică. Ei , fiind adunaţi cam din toate regiuni­le, regimurile social-politice şi atmosferele culturale ale lu­mii, ştiu că o asemenea întrebare, şi mai mult chiar, o aseme­tea ameninţare, a plu­tit şi pluteşte in aer, în aerul contemporaneităţii şi al artei contemporane. Ameninţare care a venit nu de la artă, dinăuntrul ei, şi nici de la estetică — deşi unele şcoli estetice şi destui es­teticieni au contribuit substan­ţial la înfiriparea ei — ci evi­dent, de la artişti, de la înşişi creatorii operei de artă, în tulburările spirituale care au urmat războiului — tulburări provocate nu numai de eşecurile epocii, ci, deopotrivă, de victo­riile ei — mulţi artişti au dat semne, şi opere, doveditoare ale unei pierderi a încrederii în în­săşi valoarea artei, în chemarea ei fundamentală : aceea de a însoţi omul, şi de a-l ajuta, pe drumul perfecţionării sale şi al progresului umanităţii. Mulţi artişti s-au lăsat intimidaţi de saltul — de la cosmic pînă la casnic — al ştiinţei, tehnicii şi industriei, şi au început să filo­­sofeze asupra depăşirii şi deza­fectării artei, care n-ar mai re­prezenta nimic pentru viitor. A­­ceastă demisie a atras, în spi­ritul multora, abandonarea o­­mului, care n-ar mai putea fi cuprins în perimetrul artei, fiin­ţa şi destinul său jucindu-se în altă parte, unde arta nu-1 mai poate urma, nu-1 mai poate a­­junge, nu-i mai poate fi de fo­los. însingurarea artistului — în formele desperării sau ale dispreţului — a secretat ideile incomunicabilităţii, ale absur­dului, ale violenţei, ale revăr­sării tuturor instinctelor, cu a­­bandonarea din ce în ce mai accentuată a frumuseţii, simţită şi concepută în primul rînd ca frumuseţe a omului şi a vieţii. Retragere în faţa viitorului, con­testare globală a trecutului, re­nunţare la contactul­­strips şi larg cu scît mai largi pături u­­mane, l-au rupt pe artist de viaţă şi de om, singurele surse de ideal superior, şi l-au con­dus spre o artă lipsită de în­credere în ea însăşi, o artă cre­pusculară, agonică, mortală.­ O artă a morţii trebuia să ducă, implacabil, la perspectiva unei morţi a artei. Fost­a, sau este, acest feno­men, un fenomen universal ? Din fericire, nu, împotriva lui au protestat şi luptat, protestea­ză şi luptă, toate spiritele pro­gresiste şi sănătoase ale cultu­rii, artiştii credincioşi idealurilor umaniste ale artei, popoarele, revoluţia, societăţile socialiste. Dar nu e mai puţin adevărat, că fenomenul de artă a morţii şi conştiinţa neliniştită, îngrozi­tă, de moarte a artei, constituie o manifestare puternică în ţări de cea mai veche şi glorioasă cultură, în operele unor artişti şi cugetători dintre cei mai mari, ai timpului nostru. Desigur, nu un congres va tranşa între asemenea tendinţe profunde, care sunt, în ultimă ■instanţă, ale destinului istoric al culturii. Dar el este binevenit pentru a mai chema o dată a­­tenţia artiştilor asupra gravelor probleme cu care sunt confrun­taţi în sacra lor misiune. Artiş­tii români, care, încadraţi în mersul spre socialism şi comu­nism al poporului lor, se află pe poziţia cea mai bună a apă­rării artei, vor putea fi de folos, de mult folos, şi altor artişti, şi altor popoare. Radu Popescu FILMELE LUNII SEPTEMBRIE Stagiunea cinematografică de toamnă ne readuce în actualita­te premiera de film românesc care, sperăm, să devină o obiş­nuinţă fericită in programul pu­blicului de film. Astfel, vom vedea filmul lui Lucian Bratu „Drum in penumbră“ realizat după un scenariu pe teme con­temporane semnat de scriitorul Petru Popescu. Distribuţia are în fruntea sa pe Margareta Po­­gonat şi Cornel Coman, iar semnatar al imaginii este Nico­­lae Girardi, acelaşi care a mî­­nuit aparatul si la cel de-al doi­lea film românesc pe care il vom întilni pe ecrane in luna Septembrie : „Sfinta Tereza şi diavolii“. Regia şi scenariul a­­cestui film se datorează lui Francisc Munteanu, iar inter­­n­et principali sunt actorii : Ion Dichiseanu şi Peter Paulhoffer. Numele unor regizori de sea­mă, si deci filmele lor, vor apă­rea pe ecranele noastre ince­­pmd c­u Joseph Loser şi al­­său „Mesagerul“, după un scenariu de Harold Pinter. In fruntea distribuţiei : Julie Christie, A­­lan Bates şi Dominic Guard. Cunoscut spectatorilor noştri pentru „Copiii minune“, „Hanul din Spessart“. ..Fantomele din Spessart“ etc . regizorul Kurt Hoffman ne relatează în „A­­venturile unei prinţese germane la curtea regelui Soare“ un fapt real. Richard Fleischer („Călă­torie fantastică“, „20 000 de le­ghe sub mări“), ajutat de regi­zorii japonezi Toshio Masuda, şi Kinji Fukasaku, a încercat în „Tora ! Tora ! Tora !!“ să reali­zeze un document obiectiv, re­constituire spectaculoasă a ata­cului asupra bazei militare a Statelor Unite de la Pearl Har­bour, din 7 decembrie 1941, mo­ment care marchează începutul celui de-al doilea război mon­dial în Oceanul Pacific. Despre război ne vorbeşte şi filmul viet­namez „Satul meu, patria mea“, regia : Bui Dinh Hac, a cărui acţiune se petrece înainte de marea ofensivă a trupelor Fron­tului naţional de eliberare din primăvara anului 1968. Realizat după romanul scriitorului con­temporan Mouloud Mammeri, filmul „Opiul şi bîta“, in regia lui Ahmed Rachédi, este o vi­ziune pătrunzătoare a revoluției algeriene — cronica unui sat în timpul războiului de elibe­rare de sub jugul colonialiştilor. Doi excelenţi actori deţin rolu­rile principale : este vorba de Jean Louis Trintignant şi Marie José Nat. Tematica contemporană este în centrul citorva filme dintre care „Un adevăr pe jumătate“, in regia lui Peter­­Bacsó, se a­­r­untă de un interes deosebit. Pelicula regizorului sovietic Va­sili Iliașenko, „Orizont abrupt", se ocupă de un moment de con­flict declanșat in cadrul unei mine. . Avindu-l ca interpret princi­pal pe Henry Fonda, regizorul american Franklin Schaffner reuşeşte în „Un candidat la pre­şedinţie“ un film­ încărcat de tensiune dramatică despre mo­ravurile electorale din S.U.A. O dramatică peliculă se anun­ţă, de asemenea, şi filmul bul­gar „Cornul de capră“, regizat de Metodi Andonov pe un sce­nariu al scriitorului Nikolai Haitov. Ai­aşi Gérard Oury, care ne-a oferit în această lună „Creierul“ este prezent ca sem­natar al regiei la coproducţia franco-italo-hispano-vest-germa­­nă, „Mania grandorii“. Capete de afiş : Louis de Funés şi Yves Montand. Tot, în regis­trul comic ,se înscrie şi pelicula poliţistă „Gentlemenii norocu­lui“, film regizat de Aleksandr Seb­i. „Logodnica frumosului dragon“, a cărui acţiune este plasată intr-un orăşel din Ceho­slovacia de la începutul seco­lului, este un vodevil care sati­rizează moravurile tinerilor cu­ceritori de profesie. Regia : Jiri Sequens. Pentru cei mici „Pero și prietenii săi“ un film de a­­venturi semnat de Vladimir Ta­­dej. UNA PE ZI de MATTY — Reclama asta pentru vizitat grădinile de vară mi-a dat o idee grozavă : ce-ar fi să treci în bucătărie şi să faci o tocăniţă cum ştii tu ?!?... Noi cercetări arheologice sub apă Recent, cercetătorii subacva­tici din Constanţa şi-au extins sfera de activitate şi, în apele Dunării — răspunzînd astfel solicitărilor Institutului de ar­heologie al Academiei care stu­diază de cîţiva ani cetatea bi-­­zantină de pe insula Păcuiul lui Soare. Acvanautul Constantin Scarlat, care a luat parte în această vară la cercetările efec­tuate la cetatea respectivă, ne-a spus : „In cariera mea am e­­fectuat peste 5 000 de ore de scufundare, însă nicăieri pină acum nu am întîlnit sub apă condiţii mai grele ca în zona insulei Păcuiul lui Soare. Cum la 1,5—2 metri adîncime este întuneric absolut iar curentul apei are peste 5 km pe oră, deplasarea sub apă a fost foar­te anevoioasă. Am reuşit totuşi să identific extremităţile de vest ale cetăţii care sunt acope­rite de apă şi să fac măsurăto­rile topografice cerute de spe­cialiştii de la Institutul de ar­heologie“. Aşadar un nou exemplu de colaborare între cercetătorii subacvatici şi arheologi — In scopul dezlegării unor enigme ale istoriei (ION POPOVICI, coresp. R.I.). De la Olteniţa la­­ Buzău, prin Galaţi De un an de zile aştepta depoul C.F.R.—Buzău să se a­­ducă de la Direcţia regională Galaţi o maşină de alezat şi un aparat de sudură electrică. De la cine altul să aştepte de­cit de la organul ierarhic su­ Cinci cercuri (Urmare din pag. I) misiunii, corectitudinea, a­­devărul, demnitatea, frumu­seţea, armonia, generozita­tea, dialogul, speranţa, cul­tul prieteniei. De aceea afirm că partici­păm şi noi, cei de acasă, exact cu aceleaşi nobile şanse precum trimişii noştri, splendizii , noştri ambasadori. Suntem­ acolo, în arenă, în concurs, in confruntare di­rectă, dacă nu de ordin spor­tiv, oricum pentru una din valorile etico-cetăţeneşti e­­nunţate mai sus. Cine a zis că n-am plecat cu toţii la jocuri, în templu, în arena potcoavă, în amfi­teatru, precum îndepărtaţii noştri părinţi în cetăţile ro­mane şi greceşti ? ! Suntem­ cu toţii acolo, în torentul viu şi fantastic al jocurilor o­­limpice moderne, cu şanse intacte de a fi pe deplin cîş­­tigători şi medaliaţi, de a purta cununi de laur şi ne­maipomenite cocarde care sunt prietenia, fair-play-ul, demnitatea, curajul, lupta pentru victorie şi valoare, a­­devărul, frumuseţea, echili­brul dintre trup şi minte, ti­nereţea victorioasă d­in toa­te celulele şi în toate punc­tele cardinale. Noi, care ne aflăm in a­­cest concurs sub însemnele unui steag şi în numele u­­nui pămînt numit România, ne vom apăra aceste şanse pe măsura tradiţiei şi con­secvenţei celor două mii de ani de confruntare valorică neîntreruptă. Fie că-i vorba de Olimpiada, asta sau ori­care altă confruntare, ori­­cînd, în orice timp şi îm­prejurare, pe oricare din sce­nele lumii. Sub unghi etic şi cetăţenesc, olimpiadele a­­cestui timp n-au date şi ca­lendar, sunt întreceri neîntre­rupte. „România liberă•* minorul - Intre presiunea tentaţiilor Şl RESPONSABILITATEA DIRIJĂRII SALE (Urmare din pag. I) fenomen obiectiv. Vizitele făcu­te cu părinţii, excursiile organi­zate prin şcoală, organizaţiile de pionieri sau U.T.C., sunt tot atîtea modalităţi de facilitare a contactului intr-adevăr urban cu oraşul. Utilizînd, alături de altele şi aceste binecunoscute posibilităţi, poate fi preîntîmpi­­nată înscrierea minorilor pe tra­seul — une­ori fără întoarcere — al delincvenţei, însoţiţi de un subofiţer al Ser­viciului transporturi feroviare, întîlnim la Bufetul Expres al gării în faţa unei sticle ce bate, pe Mihai I, în­­ virstă de 12 ani. Elev în clasa a VI-a a Li­ceului „Nicolae Bălcescu“ din Buşteni, plecase cu o zi înainte după „nişte treburi“ la Bucu­reşti. Nu ştim dacă avea într-a­­devăr consimţămîntul familiei şi al dirigintei — după cum de­clara — dar dacă intr-adevăr Ie avea, vina le aparţine in egală măsură. Iulian M. din Piatra Neamţ, elev în clasa a V-a, poposise şi el în Gara de Nord, nu inainte de a fura părinţilor suma de 3 000 de lei din care, în cîteva ore, cheltuise peste 600. Intr-un alt punct de „atracţie“ al Capitalei — şi desigur că in toate oraşele există asemenea puncte — pe strada 30 Decem­brie. în localul de „jocuri şi cafe-bar“ cum se intitulează — alegem din puzderia de copii şi tineri pe unul dintre ei, purtă­tor al matricolei Liceului spor­tiv, nr. 35 din Bucureşti. Are 12 ani şi este elev în clasa a VlI-a. Carnetul de note, cu mediile ul­timului trimestru este edificator : franceză 5, istorie 4,50, matema­tică 4, fizică 4, chimie 4, anato­mie 4, geografie 4 şi muzică 4. Există, aşadar, o corelaţie în­tre situaţia la învăţătură şi comportamentul extraşcolar. Convergenţa efortului educativ familie-şcoală se limitează une­ori la simpla supraveghere. Fa­milia este liniştită, ştiind că şi-a trimis copilul la şcoală, la ora fixată, şcoala, de asemenea, îşi face datoria trimiţîndu-l acasă după încheierea cursurilor. Dacă pe acest traseu casă-şcoală-casă intervin cumva, gările, sălile de jocuri şi barurile, grupul de prieteni în special, ştiu mai pu­ţin sau află cînd este prea tir­, ziu. TERIBILISM, CU ŞI FĂRĂ GHILIMELE Este binecunoscut rolul gru­pului de prieteni în viaţa mino­rului. Intilnirea cu aceştia, nu este însoţită, neapărat, de gindul comiterii unui rău social. Dar pentru minor acesta este un grup de referinţă, la care se ra­portează permanent, îşi închi­puie că se aşteaptă, de la el, co­miterea unei fapte deosebite, o­­riginale. Aceasta este, de altfel, şi momentul în care se comite a­­bat­erea sau infracţiunea. Iată, de pildă, cum, 5 minori, între 13—16 ani constituiţi în­­tr-un grup, au reuşit ca în 3—4 zile — fugind de la Centrul de primire al minorilor din Bucu­reşti, pînă au fost prinşi — să fure suma de 18 000 lei. Unul dintre aceştia, Alexandru V.I. îşi făcuse debutul tot în­­tr-un grup de prieteni, pe lito­ral, unde furau bani şi obiecte din corturi. „Eram în legătură cu „bişniţarii“ din Constanţa. Ei erau prima mînă ; de la ei pri­meam banii pentru obiectele fu­rate. Eram oarpeni (!) de 500 de lei pe zi. „Acum, cind mă gîn­­desc la răul ce-l făceam, lăsîn­­du-i pe turişti fără haine şi fără bani, mă apucă un fel de furie împotriva acelora care mă în­demnau s-o fac şi în special îm­potriva mea“... — In răstimpul celor cîteva luni petrecute in Centru — ne spune tov. Gh. Dumitraşcu, di­rectorul Centrului — fiecare mi­nor este supus unor observaţii atente. Pe baza acestora, Comi­sia de triere — al cărei preşe­dinte este, de regulă, secretarul Comitetului executiv al Consi­liului popular orăşenesc sau municipal — hotărăşte dacă poa­te fi redat familiei sau şcolii, dacă poate fi calificat într-o meserie. Cînd comportamentul său nu convinge este internat, pînă la majorat, intr-o şcoală de reeducare. Pe Alexandru, de exemplu, — în afara metodelor educative, specifice Centrului — l-am luat cu noi (eu şi soţia) la cîteva spectacole de teatru. In general trebuie ajutaţi să-şi re­capete încrederea în ei, în posi­bilităţile lor de îndreptare. Doar aşa putem reda societăţii pe cei mai mulţi dintre ei. Şi în bună măsură, reuşim. ■ — Prin ce este semnificativ numărul minorilor repartizaţi Centrului dv. într-un an ? — Prin varietatea vârstelor, a abaterilor şi delictelor comise şi numărul, prin el însuşi. Centrul din Bucureşti a pri­mit in primul trimestru al anu­lui curent, aproape 400 minori. Adăugaţi altora care au comis infracţiuni grave — făcînd o­­biectul unor dosare ale Miliţiei şi Procuraturii — ajungem la o cifră din care rezultă că, atît în cadrul efortului educativ, cit şi în ceea ce priveşte controlul social — ca reacţie la orice comportament deviat — mai­ sunt încă etape, zone descoperite, marcate de o necunoaştere te­meinică a îndatoririlor, uneori de neglijenţă, greu de înţeles în activitatea de educator a fami­liei, şcolii şi nu în ultimul rînd, a opiniei publice. Aceasta, deşi considerăm că în general este bine orientată, cu acţiune puter­nică, stimulatorie, lasă totuşi, după cum am văzut, să se deru­leze „sub ochii săi“, pe acest plan înclinat, vieţi tinere, inter­venind doar în formele sale in­­stituţionalizate. Lipseşte, uneori, reacţia directă, spontană şi una­nimă în faţa actului antisocial şi a primelor sale semne. Nu ne-am propus aici să sta­bilim, nici cota-parte a vino­văţiei factorilor angrenaţi în activitatea educativă, nici să re­comandăm soluţii pedagogice­. A­­vem însă datoria să semnalăm necesitatea sprijinirii permanen­te şi prin toate mijloacele a e­­fortului educativ, activitate co­lectivă prin vocaţie şi cerinţe. Este singura cale posibilă de in­staurare autoritară a acelui „e­­ducător social“ cu o arie de lar­gă şi intensă penetraţie, cu rol salutar în tot ceea ce întreprin­­dem pentru copiii şi tineretul nostru.. . Centrul de cardiologie şi reumatologie infantilă din Capitală Frecvenţa bolilor cardio-vas­­culare a impus în ultima vreme luarea unor măsuri importan­te, printre care se află şi aceea a acordării asistenţei medicale diferenţiate pentru copii. Ini­ţiată de Direcţia sanitară a municipiului Bucureşti, ideea înfiinţării unui centru de car­diologie şi reumatologie infan­tilă este astăzi o realitate. Pînă în prezent, prin acest centru au fost dispensarizaţi un număr de 3 500 de copii, dintre care 1 500 cu reumatism articular acut. Deoarece efectele invalidante ale acestei boli sunt frecvente şi numeroase — problema reu­matismului articular este de altfel studiată şi de O.M.S. — centrul bucureştean a alcătuit împreună cu Institutul de igie­nă şi sănătate publică din Ca­pitală un registru de reumatism articular acut (prin care se ur­măresc copiii bolnavi şi se pre­conizează măsurile adecvate) şi un registru al bolilor congeni­tale de cord. O bună parte a activităţii acestei instituţii este afectată acţiunilor de prevenire a acestor boli în rindul copiilor. în colaborare cu psihologi şi medici neurologi, centrul se o­­cupă şi de orientarea profesio­nală a copiilor cu afecţiuni de cord, după cum, pentru copiii care prezintă adaptare deficita­ră la efort fizic, pentru recupe­rarea lor se desfăşoară unele activităţi comune­ cu Centrul de cultură fizică medicală. I. P. ROMÂNIAFILM PREZINTĂ SFINTA TEREZA ŞI DIAVOLII producţie a studioului cinematografic Bucureşti Scenariul şi regia : FRAN­CISC MUNTEANU Cu : Ion Dichiseanu, Pe­ter Paulhoffer, Réka Nagy, Cornel Coman, Vasile Ni­­ţulescu, Zephi Alşec, Costel Constantinescu, Ion An­­ghel, Horea Popescu, Iuli­an Vişa, A­ndrei Codarcea Imaginea : Nicolae Gi­rardi Muzica : Temistocle Popa Decoruri și costume : Ni­colae Drăgan Cadru din film COTIDIENE • COTIDIENE perior ? Promisiuni au venit o mulţime, dar aparat nici unul. Exasperaţi, cei de la depou au depistat un aparat de sudură disponibil la... Olteniţa. Dar ca să-l ia le trebuia o semnătură de la... Galaţi, care apostilă dura de obicei intre 4 şi 5 săptămini. Un obicei de ni­meni legiferat, dar cu sfinţenie practicat. Noroc că şeful Diviziei tracţiune şi vagoane Galaţi, aflat intr-o şedinţă la... Buzău, auzind de doleanţa depoului, a scos un stilou şi gata ! A re­zolvat in cinci secunde, ceea ce părea nerezolvabil de un an ! Dar dacă nu se ducea omul la şedinţă, n-ar mai fi venit la Buzău aparatul de la Olteniţa cu aprobare de la Galaţi. Logic, nu ? (C. ZLIBUŢ — coresp. R.I.). Nu e stupid ? ! Reproducem scrisoarea sem­nată de tov. A. Nicolescu, do­miciliat in şos. Mihai Bravu nr. 227, corp B2, ap. S : „Scriu in numele mai multor locatari din cartierul în care locuiesc, rugîndu-vă să interve­niţi la I.D.G.B., pentru regle­mentarea unei situaţii de-a dreptul absurde : în ultimul an, pentru plata gazelor, sîntem obligaţi a merge la I.D.G.B. (u­­nitatea din şoseaua Ştefan cel Mare 33, bloc 30—31) — de două-trei ori casiera refuzîndu­­ne banii, pe motiv că „nu au sosit încă chitanţele care se află la cititorul contorului". în luna trecută, locatarul Vitan Ion din şoseaua Mihai Bravu 227, corp B2, ap. 7, a fost obli­gat să meargă de trei ori. Sîm­­bătă, 26 august 1972, locatara din ap. 8 a fost obligată să su­porte şi vociferările şefului de serviciu, supărat nu se ştie de ce şi, refuzindu-i-se încasarea sumei, a fost obligată să trimită mandatul prin poştă (nr. 005169 seria C — chitanţa nr. 7659). Socotiţi : 4 telefoane, plus 2 fişe „mîncate“ de un aparat, plus 2 drumuri, plus taxa poş­tală = 3,65 lei plătiţi din buzu­narul locatarei, a cărei contri­buţie lunară fusese de 3,30 lei! Deci a trebuit să plătească dublul consumului lunar de ga­ze ! Nu e stupid ?“ Aşa ni se pare şi nouă. Dar dacă I.D.G.R.-ul are argumente să ne convingă de contrariul... Unde-s vremurile acele stn« ...minunate — de altfel — cînd miliţia, convinsă de o reu­şită campanie de presă şi de argumentele civilizaţiei moder­ne, s-a lăsat înduplecată să in­troducă cu titlul de lege mirifi­cele cuvinte „claxonatul inter­zis" ? Unde-s vremurile acelea în care şoferii, timoraţi de ideea de a conduce fără claxon, fă­ceau hărnicuţi exerciţii de a uita că maşina are şi dispozitiv sonor şi încercau din răsputeri să-şi reeduce reflexele ? Unde-s vremurile acelea cînd inventi­vii tentau paleativele, folosind ambalarea motorului, frînele, lumina farurilor, imprecaţia o­­rală — orice, numai claxonul, nu ! Vremurile acelea au trecut, şoferii s-au liniştit, clacsoane­­le au căpătat din nou grai (şi ce grai!!!) chiar în plină Cale a Victoriei (ca să nu mai vor­bim de şoseaua Ştefani cel Ma­re, Mihai Bravu sau 1 Mai), stridenţele sonore automobiliste cheamă din nou liric pe Rodica de la etajul IX, miliţienii de mult nu mai aplică amenzi pentru această culpă. Multe s-au schimbat, numai „claxonatul interzis !“ figurează constant în legea circulaţiei. Figurează doar în scris... deşi este învestit in fapt de cîţiva ani, cu putere de lege. „On­ sont Ies neiges d’an­­tant — a se întreba nostalgic poetul — că fără zăpezi se poa­te trăi, dar fără claxoane ex­clus­e completăm noi. Ecoul cotidienelor Copleşiţi de vinovăţie, ne cerem iertare. Frumos, cinstit, respectuos. Ne cerem iertare că, deşi răspunsul I.T.B.-ului la nota noastră „Ce ştie toată lu­mea, nu ştie I.T.B.“ a venit cu lăudabilă rapiditate (la ÎS iulie) noi nu l-am publicat încă. Sîntem vinovaţi — cu atît mai mult cu cît, în mod cu totul şi cu totul NE-intîmplător am întîrziat publicarea. , Tergiver­sarea deliberată — deci dubli vinovăţie ! Recunoaştem — spe­nd­in acel „greşeala recunos­cută este pe jumătate..." Şi ce frumos zicea răspunsul: „Programul de transport pen­tru anul 1972, pus în aplicare încă din luna aprilie 1972 a ţi­nut cont de toate cerinţele şi preferinţele de agrement, adap­­tînd, la fiecare etapă, capacita­tea de transport la solicitările publicului. Indiferent de varia­­ţiunile în starea vremii, mij­loacele afectate au satisfăcut pînă in prezent în condiţiuni calitativ superioare toate car­tierele şi zonele de agrement. Apariţia fluxurilor de călători, deosebite în anumite zile, a fost sesizată şi de organele noastre, intervenind operativ pentru preluarea lor. Desfăşurarea ul­terioară a transportului spre zona Floreasca nu a mai în­registrat aspecte negative“. Şi noi am zice că da ! Groso­lană eroare din partea noastră ! Acum sîntem convinşi că doar NI S-A PĂRUT că mijloacele de transport sînt supra-aglo­­merate spre ştrandul Floreasca, că lumea călătoreşte precum sardelele in cutie, că oamenii se agaţă pe scări şi­ pe tam­poane, că aşteaptă cîte o ju­mătate de oră ca să poată prin­de un loc în spaţiul ambulant. Ni s-a părut! Am verificat acum şi am constatat că, într­­adevăr, a fost o impresie ero­nată ! Dar a trebuit să aştep­tăm neapărat zilele răcoroase şi scăderea apetitului publicu­lui pentru ştrand Şi , pentru plimbarea prin parcuri, pentru a ajunge la constatarea asta. De aceea am tergiversat deliberat publicarea răspunsului — ca să putem fi, în sfîrșit, de acord cu I.T.B.-ul... Rubrică redactată de Pia Rădulescu MEMENTO TEATRE TRASNITUL MEU DRAG : Teatru! ,,C. Tănase" la grădina Boema, ora 20 . FLOARE DE CACTUS : Teatrul „Ion Vasilescu" la teatru! de vară Herăstrău, ora 20 și BUCUREȘTI-VA­­RIETE : la teatru! de vară „23 Au­gust", ora 20. CINEMATOGRAFE PROVINCIALII: Patria (11 86 25), orele 9.30 — 12 — 14.30 — 17.30 --20.30 ; Favorit (31 0615), orele 9.15 — 11.30 - 13.45 - 16 - 18.15 - 20.30 ; Luceafărul (15 87 67), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.30 — 21 ; Gră­dina Doina, ora 19.30. CĂLĂREȚII. Scala (11 03 72), orele 8.30 - 11 - 13.30 - 16 - 18.30 — 21; Grădina Select (11 03 72), ora 20; București (15 61 54), orele 9.30 — 11 - 13.30 — 16 - 18.30 - 21 ; Grădina Festival, ora 19.45 ; Sala Palatului, orele 17.15 — 20.15. MESAGERUL, Capitol (16 29 17), orele 9 — 11.15 — 13.45 — 16 ; Gră­dină, ora 19.15; Gală vietnameză „SATUL MEU, PA­TRIA MEA", Capitol, ora 20 ; SATUL CARE MOARE : Cent­a! (14 12 24), orele 9.15 - 11.30 — 13.45 — 16 — 18.15 — 20.30. _ BINECUVINTAȚI ANIMALELE $1 CO­PIII : Tomis (21 49 46), orele 8.45 — 11 — 13.15 — 15.30 — 18 . Grădină, ora 20. EXPLOZIA ALBA: Rahova (23 91 00), orele 15.30 — 18 — 20.15. PROCESUL UNEI StELE : Festival (15 63 84), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.30 — 21 ; Melodia (12 06 88), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.30 — 20.45; Excelsior (18 10 88), orele 8.45 - 11 - 13.15 — 15.45 -18.15 — 20.45 ; DIRECTORUL : Drumul Sării (31 28 13), orele 16 - 19. NAUFRAGIATI IN SPATIU : Victo­­ria (16 28 79) • orele 8.45 — 11.30 — 14.15 — 17.15 — 20.15; BARBATI CUMSECADE : Buzesti (15 62 79) orele 15.30 — 1B. CREIERUL: Feroviar (16 22 73). o­­rele 8.45 - 11 - 13.15 — 15.45 — 18.15 — 20.45 ; Gloria (22 44 01) 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.15 — 20.30 ; Modern 123 71 01). orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.15 — 20.30 ; Gră­dină, ora 19.30. FLOAREA SOARELUI : D a c i n (16 26 10) orele 9 - 11.15 - 13.30 — 16 - 18.30 - 20.45. ULTIMUL TREN DIN GUN HILL : Lumina (16 23 35). orele 9 — 11.15 —­ 13.30 _ 15 _ 18.15 - 20.30. MIHAIL STROGOFF : Unirea (17 10 21). orele 15.30 — 18; Gră­dină. ora 20.15. FERMA DIN ARIZONA : Grvita (17 08 58) orele 9 _ 12.15 - 16 — 19.30; Floreasca (33 29 71), orele 15.30 — 19 ; Arta (21 31 86), orele 15.30 ; Grădină, ora 19.30. DACA E MARTI. E 8ELGIA ! Au-o­­ra (35 04 66). orele 9 — 11.15 — 13.30 — 15.45 — 18 ; Grădină ora 20.15.­­FUGA DUFA LINISTE : Lira 1317171), orele 15.30 — 18. BALADA LUI CARLE HOGUE : Bu­cepi (17 05 47), orele 15.30 — 1­ 8 ; Grădină, ora 20.15; Miorița (14 27 14), orele 10 — 12.30 — 15 — 17.30 — 20. APA VIE: Pacea (31 32 52), orele 16 - 18 - 20. ROBIN HOOD: Doina (16 35 38), orele 11 - 13.30 — 16 - 18.15 — 20.30. PROGRAM PENTRU COPII ■ Doina, ora 9.45. FARMECUL ȚINUTURILOR SĂLBATI­CE : Timpuri Noi (1561 10), orele 9.45 — 20.15 în continuare. TlNTlN ȘI TEMPLUL SOARELUI : Cotrocenî (49.48 48), orele 15.30 — 18 — 20.15; Flamura (23 07 40) orele 9 - 11.15 — 13.30 — 16 — 18.15 — 20.30. LUPUL NEGRU: Moșilor (125293), orele 15.30 — 18 ; Grădină, ora 20.15. 0 AFACERE: Flacăra (21 35 40), orele 15.30 — 18 — 20.15. JOCUL DE-A MOARTEA : Ferentari (23 17 50), orele 15.30 - 17.45 - 20. NIKOLETINA BURSAC : Volan (11 91 26) orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.15 — 20.30. 20.000 DE LEGHE SUB MARI : Giu­­lesti (17 55 46), orele 15.30 — 18 — 20.30. DESPRE DRAGOSTE : Pop­ul­a­r (35 1517), orele 15.30 — 18 — 20.35. CASA DE SUB ARBORI : Gingasi (49 21 15), orele 15.30 — 18 - 20.15. WATERLOO: Viitorul (11 48 03) o­­rele 15.45 — 19. AVENTURI LA MAREA NEAGRA ( Munca 121 50 97), orele 16 — 19. RĂZBOIUL MINELOR : Cosmos (3519 15), orele 15.30 — 17.45 — 20. VEDERE DE PE POD : Progresul (2394 10),­ orele 15.30 — 18 - 20.15. DRAGOSTE ŞI AMENZI : Vitán (21 39 82), orele 15.30 — 18. DACII : Laromet (Bd. Bucureștii Noi ,166) orele 15.30 — 17.30 — 19.30. DARCLEE : Grădina Buzesti, ora 20.15. ÎMPUSCATURI PE PORTATIV : Gră­dina Lira. ora 20. FANFAN LA TULIPE : Grădina Vi­tán. ora 20. Cinemateca sala Union (13 49 04), LOANA : orele 10 — 12 — 14 — 16 . STRĂINII DIN TREN : orele 18.15 — 20.30. 1 TELI Programul 1­9 : Telex ; 9.05 : Tinerii despre ei înșiși ; 9.50 : Un virtuoz : Ion Lă­­peanu ; 10 : Curs de limba germa­na ; 10.30 : Jocurile Olimpice de vara — 1972. Rezumatul filmat; 12: Te­lejurnal ; 16.30 : Jocurile Olimpice de vară — 1972. Atletism : 100 m. bărbaţi semifinale, suliţă femei fina­lă, 800 m. bărbaţi semifinale ; 17.15 : Pentru sănătatea dv. ; 17.30"­ Ansam­blul folcloric al uzinelor Rulmentul" din Braşov in Belgia ; 17.55 : Bari­tonul Vasile Martinoiu ; 18.25 : Jocu­rile Olimpice de vară — 1972. Atle­tism : 100 m. bărbaţi finală, 800 m. femei semifinale ; 19 : Satul contem­poran ; 19.20 : 1001 de seri; 19.30: Telejurnal ; ' 20 : Reflector ! 20.15 : Film artistic: „Legea şi forţa";­ 21.45 : Festivalul de muzică de dans de la Budapesta ; 22 . 24 de ore ; 22.30 : Jocurile Olimpice de vara — 1972. Gimnastică­­ — exerciţii libere individual bărbaţi. Ciclism — urmă­rire individuală. Judo — categ. 93 kg. Programul K­ 20 : O viaţă pentru o idee . Edi­son ; 20.35 : Teatru scurt . La capă­tul nopţii de G. G. Rădulescu ; 21.15 : Agenda­; 21.25 : Simfonia a V-a,, in Si bemol major de Franz. Schu­bert. Interpretează ,,Menuhin Festival Orchestra". Diri­for Yehudi Menuhin ; „21.50. Septembrie, la.. Pontul Euxin ; 22 . Dans «­ muzică de pretutindeni.

Next