România Liberă, decembrie 1972 (Anul 30, nr. 8742-8768)
1972-12-07 / nr. 8747
Anul XXX Nr. 8747 6 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! EDIŢIA la COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Forme superioare, perfecţionate de participare a maselor la conducerea societăţii Emil Nicoleioiu prim-vicepreşedinte al Consiliului legislativ Obiectivele fundamentale strategice ale partidului nostru comunist — făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi edificarea orinduirii comuniste în România — presupun, cu necesitate, participarea tot mai efectivă şi mai conştientă a maselor largi populare la conducerea şi organizarea întregii vieţi sociale. Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român, subliniind această necesitate istorică, aşează pe plan superior fundamentarea teoretică şi practică a rolului maselor în etapa de dezvoltare pe care o avem de parcurs, iar prin hotărîrile adoptate creează premise majore pentru perfecţionarea cadrului politicoorganizatoric şi legislativ, a formelor de organizare, a principiilor şi metodelor de atragere a maselor la conducerea treburilor publice. Una din direcţiile principale de punere în operă socială a rolului maselor — relevată de Conferinţa Naţională — care derivă din legitatea integrării organice a partidului în activitatea şi viaţa societăţii, o constituie cerinţa ca activul de bază şi toţi membrii partidului să participe la dezvoltarea economico-socială în mod nemijlocit dinăuntrul tuturor organismelor economice, sociale şi de stat ale ţării. Creşterea rolului maselor în socialism trebuie privită deci ca fiind indisolubil legată de înfăptuirea rolului conducător al partidului. Multiple măsuri politice şi organizatorice concrete, luate de către conducerea partidului, transpun în viaţă, în mod hotărît, acest imperativ. Preocuparea partidului şi statului nostru pentru instituţionalizarea de noi forme organizatorice, principii şi metode menite să dezvolte iniţiativa maselor în conducerea politică a societăţii noastre socialiste, se imbină cu grija pentru perfecţionarea continuă a celor existente, pentru activizarea şi lărgirea atribuţiilor acestora. O atenţie cu totul deosebită este acordată Frontului Unităţii Socialiste, care, grupind toate organizaţiile de masă şi obşteşti pe plan naţional, oferă un minunat cadru filico-organizatoric pentru punerea în valoare a experienţei, a energiei şi capacităţii creatoare a celor mai largi categorii de oameni ai muncii. La numai cîteva luni de la măsura legislativă a organizării controlului obştesc, sub conducerea Frontului Unităţii Socialiste, această formă profund democratică de influenţare a unor însemnate compartimente ale activităţii social-economice şi de servire a populaţiei, a devenit un puternic factor de educaţie civică. Observăm însă că deşi Frontul Unităţii Socialiste a fost iniţiatorul de fapt al legii privind controlul obştesc, totuşi neavînd drept de iniţiativă legislativă, prezentarea proiectului spre dezbatere şi adoptare în cadrul Marii Adunări Naţionale a trebuit să se realizeze prin intermediul Consiliului de Stat. Aceasta ne determină să propunem luarea in considerare a acordării dreptului de iniţiativă legislativă Frontului Unităţii Socialiste, spre a spori astfel ponderea contribuţiei maselor la procesul de elaborare a legilor. Concomitent cu măsuri menite să asigure creşterea şi afirmarea continuă a rolului conducător al partidului, Conferinţa Naţională a stabilit obiective şi orientări de natură să contribuie la amplificarea participării maselor la realizarea rolului statului în conducerea unitară a întregii societăţi, în dirijarea organizată a tuturor laturilor activităţii economico-sociale. Ca expresie a procesului de adîncire a democraţiei socialiste, cit şi a caracterului ştiinţific al actului de conducere statală, s-a preconizat constituirea unor organisme menite să dea tot mai mult conţinut aportului maselor, la toate nivelele şi în forme tot mai complexe. Deosebit de ilustrativ este, în acest sens, Consiliul Suprem al Dezvoltării Economico-Sociale, organism de tip nou, cu mari prerogative în domeniul analizei, dezbaterii şi fundamentării principalelor obiective ale dezvoltării economico-sociale planificate a ţării, în compunerea căruia urmează să intre reprezentanţi ai tuturor oamenilor muncii, indiferent de naţionalitate, care lucrează direct în producţie, alături de cele mai valoroase cadre de partid şi de stat, economice, tehnice şi ştiinţifice. In acest cadru organizatoric superior, reprezentanţii maselor vor avea posi- OPINI ŞI PROPUNERI ALE SPECIALIŞTILOR DIN METALURGIE ŞI CONSTRUCŢIA . - DE MAŞINI GOSPODĂRIREA METALULUI In două numere consecutive ale ziarului ne-am ocupat la rubrica „A gîndi şi acţiona gospodăreşte“ de cîteva dintre aspectele esenţiale pe care le ridică diminuarea substanţială a pierderilor de metal. Ancheta noastră a avut ca interlocutori atît specialişti din industria metalurgică, cit şi din construcţia de maşini, scoţînd în relief principalele canale prin care o parte încă destul de mare din metalul intrat la prelucrare, In loc să fie regăsit în produsul finit, se întoarce la retopit. Dar principala problemă rămasă încă in fază de intenţie este tocmai cea primordială, de care ne izbim în fiecare zi. Este vorba aşa cum arată specialiştii, de cerinţa perfecţionării colaborării care, în mod firesc, trebuie să existe între cele două sectoare, de necesitatea aşezării pe baze noi a întregului mecanism care formează interdependenţa tehnologică, economică, comercială şi juridică dintre producătorii de metal şi cei care îl transformă în maşini. Iar dacă consfătuirile ţinute în acest an la Hunedoara si Galati cu participarea furnizorilor si beneficiarilor de metal nu s-au soldat cu rezultatele scontate pe tărîmul care ne interesează, aceasta se datoreste, în bună măsură, neacordării rolului cuvenit laturilor tehnologice si economice ale problemei, prioritate avînd cele cu caracter comercialo-juridic, foarte utile în fazele premergătoare încheierii contractelor economice, dar mult prea limitate pentru a putea elucida aspectele, esenţiale care ne confruntă in acest domeniu. Drept urmare, paşii făcuţi pe drumul întăririi colaborării între cele două sectoare sunt încă prea mărunţi faţă de acuitatea problemelor pe care o ridică circulaţia metalului in economie. Asistăm astfel, după cum am mai văzut şi din articolele anterioare, la situaţii şi la dialoguri nu dintre cele mai fructuoase ! — Datorită faptului că nu primim întotdeauna laminatele la dimensiunile şi formatele solicitate — spun deseori constructorii de maşini — avem în uzinele noastre mari pierderi de metal. — Executăm şi livrăm la lungimile şi formatele cerute toate tipurile de laminate existente în nomenclatorul nostru de fabricaţie — răspund de obicei centralele industriale din siderurgie. — Dar aceasta înseamnă nişte pierderi suplimentare pentru aducerea materialului la dimensiunile cerute de beneficiari, pierderi de metal care nu sunt întotdeauna acoperite de sporul la preţul de vînzare prevăzut în catalog pentru laminatele executate la lungimi fixe sau multiple — ing. PETRE ZIMBRAN, director general al Centralei industriale ţevi şi trefilate. — In ciuda faptului că cei Tudor Gheorghiu Ing. M. Dumitrescu (Continuare în pag. 3-a) TIMP LA PUTEREA XXV Producţii record la ofoaria Reşitei REŞIŢA (coresp. R.I. — I. Medoia) Oţelarii Reşiţei continuă seria performanţelor în întrecerea socialistă ce se desfăşoară în cinstea aniversării Republicii, obţinînd producţii dintre cele mai ridicate. Ieri, bunăoară, aici a fost elaborată cea de a 300-a tonă de oţel peste sarcina de plan, aproape dublu faţă de angajamentul oţelarilor pe întregul an. Acest lucru a fost posibil, în primul rind, pe seama creşterii indicelui intensiv de utilizare a agregatelor care, faţă de sarcina planificată a sporit cu peste 100 kg. oţel pe metru pătrat vatră de cuptor şi zi. Oţelarii au îmbunătăţit totodată, timpul efectiv de lucru al agregatelor la 91,4 la sută şi au redus pierderile tehnologice cu opt la sută faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Alte importante realizări ale oţelarilor reşiţeni constau în economisirea a peste 2 000 tone metal şi a unei cantităţi de feroaliaje în valoare de aproximativ 7 milioane lei. Lemnul Vrancei coboară în cîmpie, la poarta Focşanilor. Iscusite mîini îl primesc, ochi pricepuţi îl măsoară, iuţi fierăstraie ii pătrund fibra. Lemnul ţipă şi se lasă. Cu un alt chip apoi, lemnul — în umbra căruia s-a auzit cindva boncăluit de cerbi şi au rătăcit ochi de lup — porneşte la drum , un singur expeditor : Combinatul de exploatare şi industrializare a lemnului — Focşani. Către C.E.I.L. ne îndreptăm şi noi, trecînd Milcovul cam prin locul în care porucicul Grigore Alexandrescu, cu gindul la o umbră ilustră, înfrunta eternitatea numărind melancolic dar conştiincios oile care treceau graniţa Principatelor. Pe atunci, Focşanii, tîrg pricăjit, aveau două pieţe : una — „La munteni“, alta — „La moldoveni" Dar Unirea a fost întîmpinată cu entuziasm : se mai pomeneşte şi astăzi isprava masalagiilor care, în cinstea unei presupuse treceri a lui Cuza Vodă pe acolo, a ţinut ca iluminaţia să fie nesmintită, „arzînd“ capitolul respectiv din buget pe vreo trei ani înainte. Ceea ce înseamnă că focşenenii risipeau cu plăcere şi paralele şi vorbele de duh deşi, bănuim, le prisoseau numai ultimele. Şi s-au mai dovedit încă o dată risipitori oamenii locului, pe cînd bubuiau tunurile primului război mondial şi ţara întreagă se găsea în cumpănă. Atunci s-au dovedit din nou focşenenii risipitori. Cu sîngele şi cu vieţile lor, risipite în Cîmpia Mărăşeştilor şi în trecătorile munţilor. O piatră înaltă — monument închinat eroilor regimentului 11 artilerie — se păstrează chiar lingă intrarea, În Combinatul de astăzi. De lingă severa ei geometrie se aude cum lemnul, intrat sub colţii fierăstraielor electrice, răcneşte gros, sau mormăie înfundat, sau plinge subţire, tremurător, într-un fel anume în care auzul unui meseriaş cu experienţă ar putea să recunoască esenţa. Sunete care au tulburat pentru prima oară spaţiul de tăcere al monumentului... Doar cîţiva paşi pînă la intrarea fabricii de mobilă, unitate fruntaşă a Combinatului — paşi care ii dau prilejul lui PETRE NIMESCU, primul director al fabricii, acum locţiitor al secretarului Comitetului de partid al C.E.I.L.-ului, să evoce zilele lui decembrie 1962. Atunci făceam probele la centrala termică şi ne pregăteam pentru probele tehnologice ale fabricii, primeam lemn şi-l descărcăm din vagoane cu toţii, muncitori şi ingineri. Erau nişte noroaie !.. Călcăm pe asfalt spălat de ploaie. Mirosul crud al lemnului învăluie totul. Intrăm, trecem printre stive de blăni încă necojite, roşcate şi umede. — Fag aburit... — spune Petre Nimescu ; şi, ca pentru sine ,. Acelaşi lemn... Mi-aduc aminte, prima garnitură de mobilă pe care am făcut-o : camera combinată „Cormoran“, un uuraj. Cu trei aşi, divan de colţ, comodă şi o masă extensibilă cu şase scaune. Ceva care ni se părea foarte complicat.. Dar am fost mîndri cînd am scos-o. De aici, de la primele croiri, lemnul parcurge un drum lung de două, luni de zile. Dar încă de aici, privindu-i alcătuirea, oamenii decid ce va ieşi din el Şi lemnul îşi continuă drumul spre chipul ce i s-a hărăzit, trecînd prin aşchieri, ciopliri, şlefuiri, lăcuiri, prin multe mîini şi prin multe maşini. — Lemnul nu suportă duritatea — îmi explică GRIGORE ROŞU, manevrînd maşina sa de şlefuit. Trebuie atins uşor şi iute, şi egal, cum ai mingîia un copil. Poate de aceea, ultimele mîini care ating mobila sînt mîini uşoare şi fine de femeie. Cu trusele lor sub braţ, cu cite o pensulă intină, retuşoarele sint cele care „mîngîie" pentru ultima oară lemnul, înaintea ieşirii sale în lume. Ajungînd la expediție, lingă linia ferată, trecusem iu numai două ceasuri pe drumul de Mihai Creangă Ion Pavelescu (Continuare in pag. a 3-a) LA O ANIVERSARE ..cu numai zece în urmă ani .30, 05rctMBRlftZ3 Cu o lună înainte de termen A FOST PREDAT CONSTRUCTORILOR DL NAVE PROIECTUL PRIMULUI MINERALIER DE 55000 tdw GALAŢI (coresp. R.I. — V. Chiurtu) Proiectanţii de la ICPRONAV Galaţi întîmpină cea de a 25-a aniversare a Republicii cu unul dintre cele mai de seamă succese din anul acesta. Este vorba de terminarea, cu o lună de zile înainte de termenul contractat, a proiectului primului mineralier de 55 000 tdw din seria navelor maritime de mare tonaj ce urmează să se construiască în ţară. Proiectul a şi fost predat constructorilor de nave de la Şantierul naval din Constanţa, care urmează să dea viaţă noului mineralier. Avansul de o lună de zile cu care a fost predat proiectul va permite constructorilor de nave să ia măsuri temeinice de pregătire a fabricaţiei şi să devanseze la rîndul lor termenul de realizare a primei nave de un asemenea tonaj. Joi 7 decembrie 1972 Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe publicistul italian Valerio Pellizzari In ziua de 6 decembrie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a pri mit pe publicistul italian Valerio Pellizzari. La întrevedere, care a decurs într-o atmosferă cordială, au participat tovarăşii Cornel Burtică, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., şi Constantin Mitea, consilier al preşedintelui Consiliului de Stat. Cu acest prilej, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a acordat un interviu pentru revista ita . Ialiană ,,L’ Europeo“. Răspindirea cunoştinţelor in dezbaterea plenarei Consiliului judeţean Bacău al Frontului Unităţii Socialiste BACAU (coresp. R. I. — C. Azoiţii). La Bacău a avut loc ieri plenara Consiliului judeţean al Frontului Unităţii Socialiste, la care au participat preşedinţii si secretarii consiliilor Frontului Unităţi Socialiste din judeţ, membrii comisiei pentru răspindirea cunoştinţelor ştiinţifice, membrii comisiei judeţene de coordonare şi îndrumare a activităţii de control obştesc. Lucrările plenarei au fost conduse de tovarăşul Gh. Roşu, prim-secretar al Comitetului judeţean al P.C.R., preşedintele Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean, preşedintele Consiliului judeţean al Frontului Unităţii Socialiste. La primul punct al ordinei de zi, tovarăşul Victor Enăşoaie, secretar al Comitetului judeţean de partid, preşedinte al comisiei pentru răspîndirea cunoştinţelor ştiinţifice, a prezentat o amplă informare cu privire la stadiul aplicării Hotăririi referitoare la organizarea activităţii de răspindire a cunoştinţelor ştiinţifice, adoptate de secretariatul C.C. al P.C.R. şi Biroul Executiv al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste. Din dezbateri a reieşit că, în urma constituiri comisiilor specializate, a desfăşurării muncii pe baza unui program general, s-a asigurat o coordonare şi Îndrumare unitară a activităţii de propagare a ştiinţelor în rîndul maselor. Manifestările organizate în această perioadă au avut ca obiectiv popularizarea şi explicarea principiilor şi conceptelor politice interne şi externe a partidului şi statului, lărgirea orizontului de cultură generală a (Continuare in pag. a 5 a1 • De ce nu se intensifică acţiunea de introducere în cadrul sectoarelor de turnătorie a unor metode şi procedee moderne, economice, turnarea în forme metalice, turnarea sub presiune, turnarea centrifugală etc. — în locul celor folosite actualmente, care generează pierderi mari de metal ? • Este necesară elaborarea unui nomenclator-călăuză pe mărci şi dimensiuni de oţeluri aliate, libere la utilizare, adică a căror producere şi livrare este asigurată în orice cantităţi. S-ar înlătura astfel, cercul vicios creat de faptul că siderurgiştii nu livrează multe mărci de oţeluri întrucît cererile sunt reduse iar proiectanţii ezită să le mai prevadă deoarece nu au garanţia aprovizionării cu ele. • Nivelul de dotare al sectoarelor de ajustaj din cadrul liniilor de laminare este de cea mai mare însemnătate în influenţarea consumului de metal, deoarece aici se finisează întreaga producţie de laminate. Iată de ce se impune ca Ministerul Industriei Metalurgice să urgenteze, prin centralele sale industriale, lucrările în curs de execuţie la o serie de uzine, sau amplificîndu-le acolo unde cerinţele o impun. • Se poate acţiona pe calea autodotării pentru construcţia unor cuptoare menite să reîncălzească semi-fabricatele aflate în flux care îşi pierd temperatura necesară laminării din cauza unor opriri accidentale ale instalaţiilor. Existenţa acestei posibilităţi de reîncălzire a materialului, poate permite continuarea laminării unor cantități de metal de foc neglijabile, care altfel se transformă în rebut. SCRIITORUL ŞI TARA Eugen Barbu In primăvara aceasta mă aflam in Sicilia, nu departe de Palermo, locul sfînt unde murise in anonimat şi uitare unul dintre cei mai mari bărbaţi pe care i-a născut naţiunea noastră. Totul era dulce in cer şi pe pămint, vintul cald dinspre Africa arunca miresme necunoscute. Feeria acelor locuri depărtate mi se păru deodată întunecată de gindul întors spre amintirea lui Bălcescu. Oraşe vechi, cu ziduri venerabile, basilici negre de timp, macerîndu-se lent în uitarea unei dimineţi unice, totul era paşnic şi încintător, numai gindul meu fugea spre clădirea unui hotel de mina a doua unde revoluţionarul nostru exilat îşi trăise ultimele zile cu gindul la România pe care fusese silit s-o părăsească. Chipul frumos al lui Bălcescu mă obsedează mai ales prin privirea aceea severă, scrutătoare vrun rii oriHniin nbtnU x s ochii visători ca ai tuturor vizionarilor. El este unul din nesfirşita falangă a ctitorilor naţiunii noastre, iviţi totdeauna exact în momentul cel mai necesar apariţiei unor astfel de fiinţe, nu vreau să cad in enumerări şcolare, evocind întreaga noastră istorie, dar nn închipuirea mea am şi construit de mult o galerie de statui formată din trupurile de bronz ale acestor bărbaţi de neuitat. Poate un bulevard lung străjuit de siluetele marilor noastre figuri istorice ar înnobila Capitala noastră, ţinuul trecătorilor o lecţie vie despre trecutul plin de fapte al ţării. Erainescu Ungă Ştefan cel Mare, Iorga privind chipul lui Mihai Viteazul, Părvan cu fruntea lui aurită de locul stins al arheologiilor sale, meditînd în preajma Găieştilor dar cite lucruri nu ne-ar putea spune această alee a gloriei eterne româneşti... Şi cînd prezentul nostru ar deveni trecut prin implacabila scurgere a vremii poate că mulţi bărbaţi pe care i-am cunoscut s-ar aduna spre capătul închipuitului bulevard pentru ca apusurile şi răsăriturile de soare să le aşeze peceţi de lumină pe chip... Dar să ne întoarcem, la evocarea acelui Bălcescu tinăr, murind nu de tuberculoză, cum se crede cel mai mult ci de dor de ţară, de nesfîrşita ardoare de a mai vedea cimpiile şi dealurile române pe care atît le iubise. Era un scriitor şi el, nu vina metafore ci fapte care să dea urmaşilor ideia măreţiei patriei, scria pentru a mişca inimile celor aflaţi sub această streaşină comună, numită România. (Continuare In pag. 2-a) FAPTE DIN ŢARĂ Sub rafalele unui vint rece, biciuitor Se inserase de cîteva ore. In staţia de transformare ,,Letea“, se declanşase un şoc extrem de puternic care scosese de sub tensiune linia electrică aeriană de 15 kv Slobozia, în derivaţia Parincea. Era clar. Se produsese o avarie. Dar unde ? O comunicare lapidară primită prin telefon de la Parincea a oferit primele indicii: „Veniţi de urgenţă. Ungă baza de recepţie s-au rupt cîţiva stilpi de înaltă tensiune“. In toiul nopţii, maiştrii Dumitru Petcu şi Ion Radu de la întreprinderea de reţele electrice au plecat la faţa locului. La lumina lanternelor, ei au reuşit să stabilească, atît locul cit şi cauza avariei : manevrat greşit, un autocamion încărcat cu sfeclă lovise puternic un stîlp. In cădere, acesta antrenase alţi şapte stilpi care s-au rupt de la suprafaţa solului. Restabilirea liniei electrice aeriene era o treabă cit se poate de serioasă. Cerea nu numai e- Const. Azoiții (Continuare în pag. 3-a) ar Un gest spontan La liceul nr. 2 din Alexandria a sunat clopoţelul. Profesoara Alexandra Popoiu îşi ia catalogul sub braţ şi coboară de la catedră. Elevii se ridică în picioare şi devin gălăgioşi, ca de obicei. Dar pentru profesoară, drumul pînă la uşă e lung, mult mai lung ca oricînd altă dată. E ultima oară cînd parcurge acest drum, e ultima dată cînd iese din clasă. Copiii nu ştiu şi nici nu trebuie să ştie acum. Dar la ora următoare, cînd la catedră a urcat un nou personaj amintind că profesoara lor a ieşit la pensie, în clasă s-a aşternut deodată o linişte nefirească nu grea. Noul profesor se simte stinjenit... Alexandra Popoiu Mihai Vlasie (Continuare în pag . 3 a1 ..AAAAAAAAAAA^AAAAAAAA^^AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA^ , WWWVWWvA/WWS^\<WVS/WVSA AA/WWWWWv < 25 6) DINAMICA PRODUCȚIEI DE CEREALE [în milioane tone] 1948 1951 1952 1953 1954 1955 1956 1957 1958 1959 1960 1961 1962 1963 1964 1965 1966 1967 1968 1969 1970 1971 1972 5,43 7,81 6,70 8,62 8,06 9,96 7,14 11,0 7,30 10,6 9,82 10,6 9,68 10,4 11,1 12,6 13,9 13,5 12,8 12,8 10,6 14,5 16,0 * anii 1952, 1956, 1958 — secetă ; anii 1968, 1969 — condiţii naturale mai puţin favorabile ; anul 1970 — inundaţii