România Liberă, decembrie 1972 (Anul 30, nr. 8742-8768)

1972-12-07 / nr. 8747

Anul XXX Nr. 8747­ ­­ 6 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! EDIŢIA l­a COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Forme superioare, perfecţionate de participare a maselor la conducerea societăţii Emil Nicoleioiu prim-vicepreşedinte al Consiliului legislativ Obiectivele fundamentale strategice ale partidului nostru co­munist — făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi edificarea orinduirii comuniste în România — presupun, cu ne­cesitate, participarea tot mai efectivă şi mai conştientă a mase­lor largi populare la conducerea şi organizarea întregii vieţi so­ciale. Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român, subli­niind această necesitate istorică, aşează pe plan superior funda­mentarea teoretică şi practică a rolului maselor în etapa de dez­voltare pe care o avem de parcurs, iar prin hotărîrile adoptate creează premise majore pentru perfecţionarea cadrului politico­­organizatoric şi legislativ, a formelor de organizare, a principiilor şi metodelor de atragere a maselor la conducerea treburilor pu­blice. Una din direcţiile principale de punere în operă socială a ro­lului maselor — relevată de Conferinţa Naţională — care derivă din legitatea integrării organice a partidului în activitatea şi via­ţa societăţii, o constituie cerinţa ca activul de bază şi toţi mem­brii partidului să participe la dezvoltarea economico-socială în mod nemijlocit dinăuntrul tuturor organismelor economice, so­ciale şi de stat ale ţării. Creşterea rolului maselor în socialism trebuie privită deci ca fiind indisolubil legată de înfăptuirea ro­lului conducător al partidului. Multiple măsuri politice şi organi­zatorice concrete, luate de către conducerea partidului, transpun în viaţă, în mod hotărît, acest imperativ. Preocuparea partidului şi statului nostru pentru instituţiona­­lizarea de noi forme organizatorice, principii şi metode menite să dezvolte iniţiativa maselor în conducerea politică a societă­ţii noastre socialiste, se imbină cu grija pentru perfecţionarea continuă a celor existente, pentru activizarea şi lărgirea atri­buţiilor acestora. O atenţie cu totul deosebită este acordată Frontului Unităţii Socialiste, care, grupind toate organizaţiile de masă şi obşteşti pe plan naţional, oferă un minunat cadru f­­ilico-organizatoric pentru punerea în valoare a experienţei, a energiei şi capacităţii creatoare a celor mai largi categorii de oameni ai muncii. La numai cîteva luni de la măsura le­gislativă a organizării controlului obştesc, sub conducerea Fron­tului Unităţii Socialiste, această formă profund democratică de influenţare a unor însemnate compartimente ale activităţii social-economice şi de servire a populaţiei, a devenit un puter­nic factor de educaţie civică. Observăm însă că deşi Frontul Unităţii Socialiste a fost iniţiatorul de fapt al legii privind con­trolul obştesc, totuşi neavînd drept de iniţiativă legislativă, prezentarea proiectului spre dezbatere şi adoptare în cadrul Marii Adunări Naţionale a trebuit să se realizeze prin inter­mediul Consiliului de Stat. Aceasta ne determină să propunem luarea in considerare a acordării dreptului de iniţiativă legis­lativă Frontului Unităţii Socialiste, spre a spori astfel ponderea contribuţiei maselor la procesul de elaborare a legilor. Concomitent cu măsuri menite să asigure creşterea şi afirma­rea continuă a rolului conducător al partidului, Conferinţa Na­­ţională a stabilit obiective şi orientări de natură să contribuie la amplificarea participării maselor la realizarea rolului statului în conducerea unitară a întregii societăţi, în dirijarea organizată a tuturor laturilor activităţii economico-sociale. Ca expresie a pro­cesului de adîncire a democraţiei socialiste, cit şi a caracterului ştiinţific al actului de conducere statală, s-a preconizat consti­tuirea unor organisme menite să dea tot mai mult conţinut apor­tului maselor, la toate nivelele şi în forme tot mai complexe. Deosebit de ilustrativ este, în acest sens, Consiliul Suprem al Dezvoltării Economico-Sociale, organism de tip nou, cu mari pre­rogative în domeniul analizei, dezbaterii şi fundamentării princi­palelor obiective ale dezvoltării economico-sociale planificate a ţării, în compunerea căruia urmează să intre reprezentanţi ai tuturor oamenilor muncii, indiferent de naţionalitate, care lu­crează direct în producţie, alături de cele mai valoroase cadre de partid şi de stat, economice, tehnice şi ştiinţifice. In acest ca­dru organizatoric superior, reprezentanţii maselor vor avea posi- OPINI ŞI PROPUNERI ALE SPECIALIŞTILOR DIN METALURGIE ŞI CONSTRUCŢIA .­ -­ DE MAŞINI GOSPODĂRIREA METALULUI In două numere consecutive ale ziarului ne-am ocupat la rubrica „A gîndi şi acţiona gospodăreşte“ de cîteva dintre aspectele esenţiale pe care le ridică diminuarea substanţială a pierderilor de metal. Anche­ta noastră a avut ca interlocu­tori atît specialişti din indus­tria metalurgică, cit şi din con­strucţia de maşini, scoţînd în relief principalele canale prin care o parte încă destul de mare din metalul intrat la pre­lucrare, In loc să fie regăsit în produsul finit, se întoarce la retopit. Dar principala pro­blemă rămasă încă in fază de intenţie este tocmai cea pri­mordială, de care ne izbim în fiecare zi. Este vorba aşa cum arată specialiştii, de cerinţa perfecţionării colaborării care, în mod firesc, trebuie să e­­xiste între cele două sectoare, de necesitatea aşezării pe baze noi a întregului mecanism care formează interdependenţa tehnologică, economică, comer­cială şi juridică dintre producă­torii de metal şi cei care îl transformă în maşini. Iar dacă consfătuirile ţinute în acest an la Hunedoara si Galati cu par­ticiparea furnizorilor si benefi­ciarilor de metal nu s-au soldat cu rezultatele scontate pe tărîmul care ne interesează, aceasta se datoreste, în bună măsură, neacordării rolului cu­venit laturilor tehnologice si economice ale problemei, prio­ritate avînd cele cu caracter comercialo-juridic, foarte utile în fazele premergătoare înche­ierii contractelor economice, dar mult prea limitate pentru a putea elucida aspectele, esen­ţiale care ne confruntă in a­­cest domeniu. Drept urmare, paşii făcuţi pe drumul întăririi colaborării între cele două sectoare sunt încă prea mărunţi faţă de a­­cuitatea problemelor pe care o ridică circulaţia metalului in economie. Asistăm astfel, după cum am mai văzut şi din arti­colele anterioare, la situaţii şi la dialoguri nu dintre cele mai fructuoase ! — Datorită faptului că nu primim întotdeauna laminate­le la dimensiunile şi formatele solicitate — spun deseori con­structorii de maşini — avem în uzinele noastre mari pierderi de metal. — Executăm şi livrăm la lun­gimile şi formatele cerute toate tipurile de laminate existente în nomenclatorul nostru de fa­bricaţie — răspund de obicei centralele industriale din side­rurgie. — Dar aceasta înseamnă nişte pierderi suplimentare pentru aducerea materialului la dimensiunile cerute de benefi­ciari, pierderi de metal care nu sunt întotdeauna acoperite de sporul la preţul de vînzare prevăzut în catalog pentru la­minatele executate la lungimi fixe sau multiple — ing. PE­TRE ZIMBRAN, director ge­neral al Centralei industriale ţevi şi trefilate. — In ciuda faptului că cei Tudor Gheorghiu Ing. M. Dumitrescu (Continuare în pag. 3-a) TIMP LA PUTEREA XXV Producţii record la of­oaria Reşitei REŞIŢA (coresp. R.I. — I. Me­­doia) Oţelarii Reşiţei continuă seria performanţelor în întrece­rea socialistă ce se desfăşoară în cinstea aniversării Republi­cii, obţinînd producţii dintre cele mai ridicate. Ieri, bunăoa­ră, aici a fost elaborată cea de a­­ 300-a tonă de oţel peste sar­cina de plan, aproape dublu faţă de angajamentul oţelarilor pe întregul an. Acest lucru a fost posibil, în primul rind, pe sea­ma creşterii indicelui intensiv de utilizare a agregatelor care, faţă de sarcina planificată a spo­rit cu peste 100 kg. oţel pe me­tru pătrat vatră de cuptor şi zi. Oţelarii au îmbunătăţit totodată, timpul efectiv de lucru al agre­gatelor la 91,4 la sută şi au re­dus pierderile tehnologice cu opt la sută faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Alte importante realizări ale oţelarilor reşiţeni constau în economisirea a peste 2 000 tone metal şi a unei can­tităţi de feroaliaje în valoare de aproximativ 7 milioane lei. Lemnul Vrancei coboară în cîmpie, la poarta Focşanilor. Iscusite mîini îl primesc, ochi pricepuţi îl măsoară, iuţi fie­răstraie ii pătrund fibra. Lem­nul ţipă şi se lasă. Cu un alt chip apoi, lemnul — în umbra căruia s-a auzit cindva boncă­­luit de cerbi şi au rătăcit ochi de lup — porneşte la drum , un singur expeditor : Combinatul de exploatare şi industrializare a lemnului — Focşani. Către C.E.I.L. ne îndreptăm şi noi, trecînd Milcovul cam prin lo­cul în care porucicul Grigore Alexandrescu, cu gindul la o umbră ilustră, înfrunta eterni­tatea numărind melancolic dar conştiincios oile care treceau graniţa Principatelor. Pe atunci, Focşanii, tîrg pricăjit, aveau două pieţe : una — „La mun­teni“, alta — „La moldoveni" Dar Unirea a fost întîmpinată cu entuziasm : se mai pome­neşte şi astăzi isprava masala­­giilor care, în cinstea unei pre­supuse treceri a lui Cuza Vodă pe acolo, a ţinut ca iluminaţia să fie nesmintită, „arzînd“ ca­pitolul respectiv din buget pe vreo trei ani înainte. Ceea ce înseamnă că focşenenii risipeau cu plăcere şi paralele şi vorbe­le de duh deşi, bănuim, le pri­soseau numai ultimele. Şi s-au mai dovedit încă o dată risipi­tori oamenii locului, pe cînd bubuiau tunurile primului răz­boi mondial şi ţara întreagă se găsea în cumpănă. Atunci s-au dovedit din nou focşenenii risipitori. Cu sîngele şi cu vie­ţile lor, risipite în Cîmpia Mă­­răşeştilor şi în trecătorile mun­ţilor. O piatră înaltă — monu­ment închinat eroilor regi­mentului 11 artilerie — se păs­trează chiar lingă intrarea, În Combinatul de astăzi. De lingă severa ei geometrie se aude cum lemnul, intrat sub colţii fierăstraielor electrice, răcneşte gros, sau mormăie înfundat, sau plinge subţire, tremurător, într-un fel anume în care au­zul unui meseriaş cu experien­ţă ar putea să recunoască e­­senţa. Sunete care au tulburat pentru prima oară spaţiul de tăcere al monumentului... Doar cîţiva paşi pînă la in­trarea fabricii de mobilă, uni­tate fruntaşă a Combinatului — paşi care ii dau prilejul lui PETRE NIMESCU, primul di­rector al fabricii, acum locţii­tor al secretarului Comitetului de partid al C.E.I.L.-ului, să evoce zilele lui decembrie 1962.­­ Atunci făceam probele la centrala termică şi ne pre­găteam pentru probele tehnolo­gice ale fabricii, primeam lemn şi-l descărcăm din vagoane cu toţii, muncitori şi ingineri. Erau nişte noroaie !.. Călcăm pe asfalt spălat de ploaie. Mirosul crud al lemnu­lui învăluie totul. Intrăm, tre­cem printre stive de blăni încă necojite, roşcate şi umede. — Fag aburit... — spune Pe­tre Nimescu ; şi, ca pentru sine ,. Acelaşi lemn... Mi-aduc aminte, prima garnitură de mobilă pe care am făcut-o : camera combinată „Cormoran“, un uuraj. Cu tr­ei aşi, divan­ de colţ, comodă şi o masă exten­sibilă cu şase scaune. Ceva care ni se părea foarte complicat.. Dar am fost mîndri cînd am scos-o. De aici, de la primele croiri, lemnul parcurge un drum lung de două, luni de zile. Dar încă de­ aici, privindu-i alcătuirea, oamenii decid ce va ieşi din el Şi lemnul îşi continuă drumul spre chipul ce i s-a hărăzit, trecînd prin aşchieri, ciopliri, şlefuiri, lăcuiri, prin multe mîini şi prin multe maşini. — Lemnul nu suportă duri­tatea — îmi explică GRIGO­RE ROŞU, manevrînd maşina sa de şlefuit. Trebuie atins uşor şi iute, şi egal, cum ai mingîia un copil. Poate de aceea, ultimele mîini care ating mobila sînt mîini uşoare şi fine de femeie. Cu trusele lor sub braţ, cu cite o pensulă in­tină, retuşoarele sint cele care „mîngîie" pen­tru ultima oară lemnul, înain­tea ieşirii sale în lume. Ajungînd la expediție, lingă linia ferată, trecusem iu nu­mai două ceasuri pe drumul de Mihai Creangă Ion Pavelescu (Continuare in pag. a 3-a) LA O ANIVERSARE ..cu numai zece în urmă ani .30, 05rctMBRlftZ3 Cu o lună înainte de termen A FOST PREDAT CONSTRUCTORILOR DL NAVE PROIECTUL PRIMULUI MINERALIER DE 55000 tdw GALAŢI (coresp. R.I. — V. Chiurtu) Proiectanţii de la ICPRONAV Galaţi întîmpină cea de a 25-a aniversare a Republicii cu unul dintre cele mai de seamă succese din anul acesta. Este vorba de termina­rea, cu o lună de zile înainte de ter­menul contractat, a proiectului pri­mului mineralier de 55 000 tdw din seria navelor mari­time de mare tonaj ce urmează să se construiască în ţa­ră. Proiectul a şi fost predat cons­tructorilor de nave de la Şantierul na­val din Constanţa, care urm­ează s­ă dea viaţă noului mineralier. Avansul de o lună de zile cu care a fost pre­dat proiectul va permite constructo­rilor de nave să ia măsuri temeinice de pregătire a fa­bricaţiei şi să de­vanseze la rînd­ul lor termenul de realizare a primei nave de un aseme­nea tonaj. Joi 7 decembrie 1972 Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe publicistul italian Valerio Pellizzari In ziua de 6 decembrie, to­varăşul Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republi­cii Socialiste România, a pri­­ mit pe publicistul italian Va­lerio Pellizzari. La întrevedere, care a decurs într-o atmosferă cordială, au participat tovarăşii Cornel Burtică, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., şi Constantin Mitea, consilier al preşedinte­lui Consiliului de Stat. Cu acest prilej, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a acordat un interviu pentru revista ita­ . Ia­liană ,,L’ Europeo“. Răspindirea cunoştinţelor in dezbaterea plenarei Consiliului judeţean Bacău al Frontului Unităţii Socialiste BACAU (coresp. R. I. — C. Azoiţii). La Bacău a avut loc ieri ple­nara Consiliului judeţean al Frontului Unităţii Socialiste, la care au participat preşedinţii si secretarii consiliilor Frontului Unităţi Socialiste din judeţ, membrii comisiei pentru ră­s­­pindirea cunoştinţelor ştiinţifice, membrii comisiei judeţene de coordonare şi îndrumare a acti­vităţii de control obştesc. Lu­crările plenarei au fost conduse de tovarăşul Gh. Roşu, prim-se­­cretar al Comitetului judeţean al P.C.R., preşedintele Comite­tului executiv al Consiliului popular judeţean, preşedintele Consiliului judeţean al Frontului­­ Unităţii Socialiste. La primul punct al ordinei de­­ zi, tovarăşul Victor Enăşoaie,­­ secretar al Comitetului judeţean­­ de partid, preşedinte al comisiei­­ pentru răspîndirea cunoştinţelor ştiinţifice, a prezentat o amplă informare cu privire la stadiul aplicării Hotăririi referitoare la organizarea activităţii de răs­­pindire a cunoştinţelor ştiinţifi­ce, adoptate de secretariatul C.C. al P.C.R. şi Biroul Executiv al Consiliului Naţional al Frontu­lui Unităţii Socialiste. Din dez­bateri a reieşit că, în urma con­stituiri comisiilor specializate, a desfăşurării muncii pe baza u­­nui program general, s-a asigu­rat o coordonare şi Îndrumare unitară a activităţii de propaga­re a ştiinţelor în rîndul maselor. Manifestările organizate în a­­ceastă perioadă au avut ca o­­biectiv popularizarea şi expli­carea principiilor şi conceptelor politice interne şi externe a partidului şi statului, lărgirea o­­rizontului de cultură generală a (Continuare in pag. a 5 a1 • De ce nu se intensifică acţiunea de introducere în cadrul sectoarelor de turnătorie a unor metode şi procedee moderne, economice, turnarea în forme metalice, turnarea sub presiune, turnarea centrifugală etc. — în locul celor folosite actual­mente, care generează pierderi mari de metal ? • Este necesară elaborarea unui nomenclator-călăuză pe mărci şi dimensiuni de oţeluri aliate, libere la utilizare, adică a căror producere şi livrare este asigurată în orice cantităţi. S-ar înlătura astfel, cercul vicios creat de faptul că siderur­­giştii nu livrează multe mărci de oţeluri întrucît cererile sunt reduse iar proiectanţii ezită să le mai prevadă deoarece nu au garanţia aprovizionării cu ele. • Nivelul de dotare al sectoarelor de ajustaj din cadrul liniilor de laminare este de cea mai mare însemnătate în in­fluenţarea consumului de metal, deoarece aici se finisează întreaga producţie de laminate. Iată de ce se impune ca Mi­nisterul Industriei Metalurgice să urgenteze, prin centralele sale industriale, lucrările în curs de execuţie la o serie de uzine, sau amplificîndu-le acolo unde cerinţele o impun. • Se poate acţiona pe calea autodotării pentru construcţia unor cuptoare menite să reîncălzească semi-fabricatele aflate în flux care îşi pierd temperatura necesară laminării din cauza unor opriri accidentale ale instalaţiilor. Existenţa acestei po­sibilităţi de reîncălzire a materialului, poate permite con­tinuarea laminării unor cantități de metal de foc neglijabile, care altfel se transformă în rebut. SCRIITORUL ŞI TARA Eugen Barbu In primăvara aceasta mă aflam in Sicilia, nu departe de Palermo, locul sfînt unde murise in anonimat şi uitare unul dintre cei mai mari bărbaţi pe care i-a născut naţiunea noas­tră. Totul era dulce in cer şi pe pămint, vintul cald dinspre Africa arunca miresme necunoscute. Feeria acelor locuri de­părtate mi se păru deodată întunecată de gindul întors spre amintirea lui Bălcescu. Oraşe vechi, cu ziduri venerabile, ba­­silici negre de timp, macerîndu-se lent în uitarea unei dimi­neţi unice, totul era paşnic şi încintător, numai gindul meu fugea spre clădirea unui hotel de mina a doua unde revolu­ţionarul nostru exilat îşi trăise ultimele zile cu gindul la România pe care fusese silit s-o părăsească. Chipul frumos al lui Bălcescu mă obsedează mai ales prin privirea aceea severă,­ scrutătoare vrun rii oriHniin nbtnU­ x s ochii visători ca ai tuturor vizionarilor. El este unul din­ ne­­sfirşita falangă a ctitorilor naţiunii noastre, iviţi totdeauna exact în momentul cel mai necesar apariţiei unor astfel de fiinţe, nu vreau să cad in enumerări şcolare, evocind întreaga noastră istorie, dar nn închipuirea mea am şi construit de mult o galerie de statui formată din trupurile de bronz ale acestor bărbaţi de neuitat. Poate un bulevard lung străjuit de siluetele marilor noastre figuri istorice ar înnobila Capitala noastră, ţinuul trecătorilor o lecţie vie despre trecutul plin de fapte al ţării. Erainescu Ungă Ştefan cel Mare, Iorga privind chipul lui Mihai Viteazul, Părvan cu fruntea lui aurită de locul stins al arheologiilor sale, meditînd în preajma Găieştilor dar cite lucruri nu ne-ar putea spune această alee a­ gloriei eterne româneşti... Şi cînd prezentul nostru ar deveni trecut prin implacabila scurgere a vremii poate că mulţi bărbaţi pe care i-am cu­noscut s-ar aduna spre capătul închipuitului bulevard pentru ca apusurile şi răsăriturile de soare să le aşeze peceţi de lu­mină pe chip... Dar să ne întoarcem, la evocarea acelui Bălcescu tinăr, mu­rind nu de tuberculoză, cum se crede cel mai mult ci de dor de ţară, de nesfîrşita ardoare de a mai vedea cimpiile şi dea­lurile române pe care atît le iubise. Era un scriitor şi el, nu vina metafore ci fapte care să dea urmaşilor ideia măreţiei patriei, scria pentru a mişca inimile celor aflaţi sub această streaşină comună, numită România. (Continuare In pag. 2-a) FAPTE DIN ŢARĂ Sub rafalele unui vint rece, biciuitor Se inserase de cîteva ore. In staţia de transformare ,,Letea“, se declanşase un şoc extrem de puternic care scosese de sub tensiune li­nia electrică aeriană de 15 kv Slobozia, în derivaţia Parin­­cea. Era clar. Se produsese o avarie. Dar unde ? O comu­nicare lapidară primită prin telefon de la Parincea a ofe­rit primele indicii: „Veniţi de urgenţă. Ungă baza de re­cepţie s-au rupt cîţiva stilpi de înaltă tensiune“. In toiul nopţii, maiştrii Du­mitru Petcu şi Ion Radu de la întreprinderea de reţele electrice au plecat la faţa lo­cului. La lumina lanternelor, ei au reuşit să stabilească, atît locul cit şi cauza ava­riei : manevrat greşit, un au­tocamion încărcat cu sfeclă lovise puternic un stîlp. In cădere, acesta antrenase alţi şapte stilpi care s-au rupt de la suprafaţa solului. Restabi­lirea liniei electrice aeriene era o treabă cit se poate de serioasă. Cerea nu numai e- Const. Azoiții (Continuare în pag. 3-a) ar Un gest spontan La liceul nr. 2 din Alexan­dria a sunat clopoţelul. Pro­fesoara Alexandra Popoiu îşi ia catalogul sub braţ şi coboară de la catedră. Elevii se ridică în picioare şi devin gălăgioşi, ca de obicei. Dar pentru profesoară, drumul pînă la uşă e lung, mult mai lung ca oricînd altă dată. E ultima oară cînd parcurge a­­cest drum, e ultima dată cînd iese din clasă. Copiii nu ştiu şi nici nu trebuie să ştie acum. Dar la ora următoare, cînd la catedră a urcat un nou personaj amintind că profesoara lor a ieşit la pen­sie, în clasă s-a aşternut deodată o linişte nefirească nu grea. Noul profesor se simte stinjenit... Alexandra Popoiu Mihai Vlasie (Continuare în pag . 3 a1 ..AAAAAAAAAAA^AAAAAAAA^^AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA^ , WWWVWWvA/WWS^\<WVS/WVSA AA/WWWWWv < 25 6) DINAMICA PRODUCȚIEI DE CEREALE [în milioane tone] 1948 1951 1952 1953 1954 1955 1956 1957 1958 1959 1960 1961 1962 1963 1964 1965 1966 1967 1968 1969 1970 1971 1972 5,43 7,81 6,70 8,62 8,06 9,96 7,14 11,0 7,30 10,6 9,82 10,6 9,68 10,4 11,1 12,6 13,9 13,5 12,8 12,8 10,6 14,5 16,0 * anii 1952, 1956, 1958 — secetă ; anii 1968, 1969 — condiţii naturale mai puţin favorabile ; anul 1970 — inundaţii

Next