România Liberă, ianuarie 1974 (Anul 32, nr. 9079-9103)

1974-01-15 / nr. 9089

ANUL XXXII Nr. 9089 6 pagini 30 bani rT (l­t. I. I .) COTIDIANUL CONSILIULUI NAȚIONAL AL FRONTULUI UNITĂȚII SOCIALISTE Prestigiul competenţei Este uşor de remarcat îmbina­rea perfectă între competenţă şi prestigiu ; acolo unde acţionea­ză oameni competenţi şi care fac totul spre a-şi menţine compe­tenţa, activitatea se desfăşoară cu bune rezultate, într-o atmos­feră de calm şi de respect. In­competenţa, dimpotrivă, gene­rează întotdeauna prejudicii şi, în consecinţă, stări de enervare — şi cum să nu fii nervos cînd vezi că treaba nu merge şi cind, în forul cel mai intim, te simţi vinovat de situaţia creată ? Şi iată cum, încetul cu încetul, din prestigiul existent cîndva nu mai rămîne decit o pojghiţă sub­ţire, foarte subţire, gata oricind să se rupă cu ea. Nu spunem un lucru nou a­­tribuind competenţei necesitatea de a fi permanent întreţinută. Nu ajunge că, într-o anumită pe­rioadă, ai fost competent pentru a îndeplini o anumită funcţie. Orice funcţie este strîns legată de progresul ce se înregistrează în domeniul respectiv şi ajunge o clipă de rămlnere în urmă, o clipă de incompetenţă pentru ca urmările să se facă simţite. U­­neori datorită rutinei, alteori datorită colectivului, incompe­tenţa mai poate fi un timp as­cunsă, nu iese incă la suprafaţă, nu devine evidentă pentru toată lumea. Dar, dacă nu are întot­deauna urmări materiale ime­diate, are în schimb, efecte din­tre cele mai negative asupra prestigiului, în primul rînd prin­tre oamenii în mijlocul cărora munceşti. Din acest punct de ve­dere, am spune, prima şi cea mai grea lovitură dată prestigiu­lui cuiva se datorează propriei sale incompetenţe intervenită la un moment dat. In ţara noastră, competenţa a încetat de a fi numai o problemă individuală. Un amplu sistem de învăţămînt, o mare atenţie care se dă pretutindeni pregă­tirii, calificării şi ridicării cali­ficării oamenilor, grija ca fieca­re să fie la curent cu ce este nou şi modern în domeniul său de activitate, constituie tot atî­­tea premise pentru ca fiecare să-şi poată desăvîrşi competen­ţa, raportat, bineînţeles, la un timp dat. Puţini ştiu, ca să dăm un singur exemplu, că în fiecare an aproape 150 de mii de oa­meni mai tineri, ori mai puţin tineri frecventează o formă de invătămint tehnic, de specializa­re postliceală şi de maiştri sau urmează cursuri serale sau fără frecvenţă în învăţămîntul liceal şi superior. Numai această cifră vorbeşte de la sine de marea şansă creată pentru oricine de a-şi dezvolta orizontul profesio­nal şi cultural, de a deveni, cu alte cuvinte, mai competent. Şi referindu-ne la posibilităţile e­­xistente in sistemul învăţămîn­­tului, n-am făcut decit să scoa­tem în evidenţă un singur as­pect, esenţial desigur, dar de­parte de a fi şi singurul. Nefo­­losirea acestor condiţii generoa­se, caracteristice societăţii noas­tre socialiste, devine, însă, o pro­blemă de risc personal. Odată cu scăderea sau pierderea compe­tenţei, ne părăseşte şi prestigiul în rindul celor cu care trăim şi muncim laolaltă. Dar a fi competenţi in activi­tatea pe care o desfăşurăm, a ne bucura de prestigiul cores­punzător înaltei competenţe do­­bîndite şi consolidate este şi o chestiune de interes general. So­cietatea noastră nu poate rămîne nepăsătoare în faţa deteriorării competenţei cuiva. „Ieri“ în­seamnă o recunoaştere pe drept cuvenită, dar nu poate, cu nici un chip, fi o justificare pentru ceea ce un om nu face azi şi, cu atit mai mult, pentru ceea ce nu va fi capabil să realizeze miine. O caracteristică şi, în a­­celaşi timp, o mare calitate a colectivităţii noastre socialiste este de a şti să privească me­reu înainte. Ea ne pune la în­­demână toate condiţiile de per­fecţionare posibile ; noi cu toţii suntem­ datori să ne ridicăm gra­dul de cunoaştere, de calificare, de competenţă. Altminteri pier­dem cadenţa şi nimeni, in afara fiecăruia în parte, nu poate fi făcut răspunzător pentru aceasta. Ceea ce am realizat şi reali­zăm, în orice funcţie şi la orice loc de muncă, este ca urmare a unui mandat încredinţat de societate şi nu ne este permis să nesocotim faptul că acest mandat trebuie îndeplinit per­manent cu întreaga pricepere şi capacitate de creaţie, deci cu prestigiul pe care ni-l dă com­petenţa. Al. Cornescu ENERGETICA ÎN 1974 • Lotrul­ va atinge puterea totală prevăzută, de 510 MW • Va intra in funcţiune cel mai mare grup termoenergetic din tară, de 330 MW, la Rovinari • 20 la sută din puterea nou in­stalată în 1974 va fi obţinută în hidrocentrale • In acest an va fi produsă în termocentrale pe lignit o cantitate dublă de energie electrică față de 1970 • Patru grame combustibil eco­nomisit la producerea unui KWh înseamnă economii anuale de 250 000 tone combustibil • Pe Olt, Drăgan-Iad, Rîul Mare — noi centrale hidroelectrice • Continuă în ritm susţinut lu­crările, la termocentralele pe lignit de la Turceni, Craiova, Doiceşti, Oradea, sară o creştere aproape dublă în condiţiile menţinerii vechilor consumuri specifice de energie electrică. Dar, din cantitatea de M. Dumitrescu (Continuare in pag. a I-a) adjunct al ministrului energiei electrice — In acest an, producţia glo­bală Industrială a României va creşte, in comparaţie cu 1973, cu 16,7 la sută. Producţia de energie electrică va cunoaşte însă un spor de numai 10 la sută. Cum se explică această di­ferenţă de ritm, ştiută fiind im­portanţa energiei electrice în dezvoltarea economică a unei ţări ? — Am să vă răspund printr-o ...întrebare. Consideraţi că ener­gia electrică de care dispunem la ora actuală este folosită peste tot cu maximă eficienţă ? — Chiar fără să fiu specialist pot aprecia că se mai consumă încă exagerat de multă energie. Şi mă gîndesc, cînd fac această afirmaţie, la numeroasele sec­toare şi procese de producţie unde se înregistrează consumu­ri specifice ridicate de energie electrică, la pierderile (mari) care mai intervin in reţelele de transport.­­ Aşa este. Calcule estima­tive arată că se pot obţine in 1974, faţă de planul iniţial, apro­bat in vara anului trecut, eco­nomii de circa 4 miliarde KWh. Ce înseamnă această cantitate de energie ? Comparaţi-o cu cele 4,7 miliarde KWh cit re­prezintă cele 10 procente de creştere prevăzute pentru acest an.­­ Deci, se realizează cu un spor de producție de numai 10 la sută acelaşi efect in econo­mie pentru care ar fi fost nece­ Convorbire cu ing. Gheorghe Cocoş. In ultimii ani s-au luat o se­rie de măsuri pentru creşterea continuă a producţiei la această cultură : s-a lărgit sortimentul de soiuri, s-a asigurat, in bună parte, sistemul de maşini, s-au livrat cantităţi sporite de în­grăşăminte chimice. Iată, suc­cint, rezultatele. Producţia me­die de cartofi timpurii recoltaţi pînă la 20 iunie, a fost în pe­rioada 1971—1973 de circa 9 tone la hectar, faţă de 6—7 tone cit s-a obţinut în cincinalul precedent. La cartofii de toam­nă, producţia medie a fost în anii 1971 şi 1972 de 14 tone la hectar, cu 3—4 tone mai mare decit media realizată in peri­oada 1966—1970. Condiţiile cli­matice din 1973 nu au fost, in general, favorabile acestei cul­turi, iar aplicarea tehnologiilor adoptate nu s-a făcut cu toa­tă grija, ceea ce a influenţat negativ recoltele. Cu toate a­­cestea, s-a înmagazinat pen­tru aprovizionarea populaţiei pini la apariţia noii recolte, aceeaşi cantitate ca şi in anul precedent. Am arătat, pe larg, că anul trecut in judeţul Braşov, recol­tele obţinute de cooperativele agricole au variat mult. Ase­menea diferenţe au existat in toate judeţele cultivatoare. La cooperativa agricolă din Gheorghieni — Harghita, de pildă, s-a realizat In medie, pe o suprafaţă de 310 ha cultivate d­te 17 000 kg la hectar, In timp ce la Suseni, recolta a fost doar pe jumătate. De ase­menea la cooperativa agricolă din Liteni — Suceava s-a rea­lizat o producţie de circa 19 000 kg la hectar, iar la Ciumuleşti, recolta a fost mai mică cu 6 400 kg la hectar. CARE ESTE NIVELUL RE­COLTEI LA CARE NE DA DREPTUL BAZA MATERIA­LĂ ŞI EXPERIENŢA FRUN­TAŞILOR ? Am adresat această Întrebare dr. docent MATEI BERINDEI, cercetător în dome­niul culturii cartofului. — A sosit momentul — ne-a spus interlocutorul nostru — ca producţii sub 15 000 kg de cartofi la hectar, să le considerăm mediocre. Recol­te de circa 30 000 kg la hectar pot deveni produc­ţii curente şi nu recorduri cum le considerăm în prezent. REZULTATELE CERCETĂRI­LOR AU ARATAT că, prin menţinerea unui plafon al umi­dităţii solului constant, (care să nu scadă sub 60—70 la sută din intervalul umidităţii active) SE POT OBŢINE PRODUCŢII DE 40 000—50 000 KG LA HECTAR IN ORICE PARTE A TARII. Aceasta Înseamnă că irigarea culturilor de cartofi să se facă nu numai in zona de stepă şi silvostepă, ci şi In zona u­medă şi mai ales subumedă. Insist asupra aplicării udărilor pentru că In aceste zone, de regulă in lunile august şi septembrie, luni care reprezintă perioada cea mai intensă de creştere a tuberculilor, apare seceta. — Măsura luată In acest an ca de pe 40 000 hectare să se obţină cel puţin 30 000 kg de cartofi la hectar, trebuie consi­derată un început ? — Evident. In ţara noastră, se rezervă anual cartofilor de toamnă circa 145 000—150 000 hectare. Trebuie să ajungem ca, in cel mai scurt timp, re­colte de 30 000 kg la hectar (şi chiar mai mult !) să obţinem pe întreaga suprafaţă destinată acestei culturi. Care este pon­derea, In cooperativele agricole din principalele judeţe cultiva­toare, a suprafeţelor unde, pe­ Ing. Th. Marcarov (Continuare In pag. a I-a) ÎN CINSTEA CELOR DOUA MARI EVENIMENTE ALE ANULUI 1974, A XXX-A ANIVERSARE A ELIBERĂRII PATRIEI ŞI CONGRESUL AL XI-LEA AL PARTIDULUI NOI ŞI ÎNSUFLEŢITOARE CHEMĂRI LA ÎNTRECEREA SOCIALISTĂ Oamenii muncii de la întreprinderea Electrocentrale- Craiova, Combinatul petrochimic Borzeşti şi întreprin­derea de utilaj greu „Progresul“-Brăila au adresat mo­bilizatoare chemări tuturor întreprinderilor producătoare de energie electrică şi termică, colectivelor din unităţile industriei petrochimice, organice şi de fibre chimice, tu­turor întreprinderilor constructoare de maşini şi utilaje grele, în pag. a 3-a: TEXTUL CHEMĂRILOR PRODUCŢIILE RECORD LA CARTOFI POT DEVENI RECOLTE CURENTE (n) CEA DE A DOUĂ PÎNĂ ŢÂRII Importanţa pe care o are cartoful în alimentaţia populaţiei — fiind denumit, pe bună dreptate, cea de-a doua piine ■— ne obligă ca, după ce in articolul precedent ne-am referit la posibilităţile de sporire a producţiei în judeţul BRAŞOV, să extindem analiza pe întreaga ţară. Teatrul Naţional­­teatrul marelui repertoriu, teatru de gînd şi sentiment românesc Valeriu Râpeanu Cu cită emoţie am ascultat, cei frumuseţi şi înţelesuri pe care nu ce ne aflam in sală ?i cei ce nu le bănuiam, ne aflam in sală, răsunind de pe noua scenă a Naţionalului bucu­­reştean vorba sfintă şi înţeleap­tă, replica mustind de sevele a­­cestui pămint, adunind in ea, ca intr-un adevărat fagure, înţelep­ciunea românească de veacuri , a nemuritorului „Apus de soare“ Şi atunci, in această fremătare de vorbă, obicei şi datină româ­nească, in această prefigurare, atit de generoasă, a unei poli­tici repertoriale, am întrezărit acea datorie pe care Naţionalul bucureştean, prima scenă a ţării o are faţă de conştiinţa noastră scris întru slăvirea lui Ştefan cel naţională, faţă de patrimoniul ce a fost şi va rămine de-a pu- naţional care stă la temelia for­­ruri cel Mare. Era emoţia fireas­­mării celor ce aparţinem acestui că a celor ce simţeam că noua pămint şi acestei ţări. Aici vor primă­ scenă a ţării începe să trebui să prindă fiinţă, incă din prindă fiinţă cu piesa unuia din această stagiune, toate acele pre­­aceia care au fost ctitori de gind­ig ale marelui repertoriu romă­­şi simţire românească, a acelui nesc începînd cu acelea ale cu­­­care, spre amurgul vieţii sale, a torului teatrului nostru, ale ce­­intrupat în acele trei „frescuri­­ul ce li-a aşezat talentul şi fi­­dramatice“, cum le numea Cara­­tn­a la temelia acestei idei : grale, iubire de patrie, de fiinţa Alecsandri, „Coana Chiriţa“, pre­­neamului cu care şi-a contopit lucrată de Tudor Muşatescu, co operai şi viaţa. Era emoţia şi­ se joacă acum şi in care am­a­­rească a celor ce ascultasem de plaudat pe noua scenă interpre­­atîtea ori această piesă şi, totuşi, tarea atit de autentică şi inspi­­parcă, prima oara cuvintele aces- ,, „ tea răsunau in sală, fiind vechi fată a Dra°ăl Olteana, e un in­şi noi in acelaşi timp, aşa cum ceput fericit şi succesul său de este fiecare palmă din pămintul public este elocvent pentru dia­patriei unde am văzut lumina zi- ostea ce­r la spectatorii lei, pe care o cunoaştem de la primii noştri paşi şi care de mii şi mii de ori ne dezvăluie atitea (Continuare in pag. 2-a) Proletari­­din toate ţările, uniţi-vă ! PE PARTICIPANŢII LA SEMINARUL LITERNAŢION­AL „STUDENŢII ŞI SECURITATEA EUROPEANĂ“ Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, s-a întîlnit, luni la amiază, în sala de mar­mură a Casei de cultură din Si­naia, cu participanţii la lucră­rile Seminarului internaţional „Studenţii şi securitatea euro­peană“, care s-au desfăşurat la Bucureşti. La întrevedere au participat tovarăşii Cornel Burtică, mem­bru supleant al Comitetului Exe­cutiv, secretar al C.C. al P.C.R., Ştefan Andrei, secretar al C.C. al P.C.R., Traian Ştefănescu, prim-secretar al Comitetului Central al Uniunii Tine­retului Comunist, ministru pen­tru problemele tineretului, Nicu Ceauşescu, vicepreşedinte al Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Romă-­­­nia. Erau, de asemenea, prezenţi Ion Catrinescu, prim-secretar al Comitetului judeţean Prahova al P.C.R., Constantin­ Neagu, pri­marul oraşului Sinaia. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost salutat cu vii şi îndelungi aplauze la sosirea in mijlocul re­prezentanţilor tineretului stu­dios. Participanţii la seminarul internaţional, importantă reu­niune universitară şi-au mani­festat deplina satisfacţie de a se întilni cu preşedintele Consiliu­lui de Stat, exprimînd înalta lor stimă şi consideraţie faţă de po­litica promovată cu consecvenţă de România socialistă, personal de conducătorul ei, pentru edi­ficarea unei lumi mai bune şi mai drepte, o lume a păcii, în­ţelegerii şi conlucrării fructuoa-I­se în care fiecare naţiune să se poată dezvolta în conformitate cu năzuinţele sale legitime, pen­tru atenţia deosebită acordată tinerei generaţii şi rolului ei in soluţionarea marilor probleme ale omenirii, contemporane. Adresîndu-se tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în numele re­prezentanţilor studenţilor din Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria şi U.R.S.S. şi ca re­prezentant al Tineretului Liber German, Klaus Sommer, mem­bru al C.C. al Tineretului Liber German (R.D.G.), a spus : Do­resc să vă mulțumesc în modul cel mai cordial pentru posibili­tatea oferită de a avea o in­­tilnire cu dumneavoastră, Iova­(Continuare in pag. a 3-a) Cuvintarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Dragi tovarăşi şi prieteni, Aş dori, în primul rînd, să adresez un salut călduros tutu­­ror celor prezenţi ««*■ r­edi­zentanţi ai universităţilor din o serie de ţări europene, din Statele Unite şi Canada v £ SS ttSfVSS 9“ 5SU” .eSStli lume. S-au obţinut ÎÂVÂ vechii politiei de foriUor' dintre ^Tf0ar3et^iX­­SsrK mestec m trenurile fruc„ o colaborare S* c°nJ“v.„[tVii e­­tucasă. in scopul dczioUa e­conomico-sociale a fiecare tUif imprimarea noului curs cire destindere, rolul hotaritor l-au avut masele ^ril,J££uîe rele de pretutindeni. Trebui să menţionez că tineretul ti­neretul universitar, a jacat ’_ joacă un rol activ m­emp"TMa rea acestui nou curs in viaţa internaţională. Fără îndoială că i nfip‘pi^ securităţii in E.uropa coresPU d năzuinţelor spre colaborare a tuturor popoarelor ,continentu­­lui, ale întregii lumi.. S-au ob­ţinut în această privinţă o se­rie de rezultate : a început con­ferinţa general-europeană sunt în curs lucrările de la Genei ce urmează să. sta.tu"* aP”eu­­­piile care sâ stea la baza i,Ulor dintre statele continent« i", european, să P«"‘ «­nor raporturi noi, de larSa îihniare între toate naţiunile. Dună cit am fost informat mn cadrul acestei reuniuni s-au subliniat multe din.aceste pro^ _re5e _ dar trebuie să avem in vedere că ceea c®, s‘ad"tinI âeliiPVtntePnu^rur.n­­eeput Mai sînt^incă dertdto^ încă° forţe6 reacţionare ce ar dori să oprească acest curs nou, care renunţă cu greu la vechea politică de forţă, de dtotat ? amestec in treburile altor state Din aceea, accentuarea cursului destinderii, înfăptuirea securi­­tăţii europene impun mai mult ca oricind unirea tuturor for­ţelor progresiste, antiimperia Desigur, pot fi — ti . diverse păreri asupra căilor de­­„rântu­ire a politicii noi. De altfel, nu numai în prohtonmte internaţionale sau in probleme­le ştiinţelor sociale ci deosebite , iu iseşi ştiinţele naturii şi tehnice asupra imor probleme apar păreri sau so­ţ deosebite­­ ?i­mpotrivă, nimic anormal. Dimpotrivă, este un lucru cit se poate natural să fie aşa ; numai a­tunci cind asupra diferitelor probleme care preocupa pune­rea se confruntă in mod­ liber părerile, fără prejudecăţi ară pretenţia ca cineva deţine nopotul adevărului absolut, pornindu-se deci de la înţe­legerea necesităţii unui schimb liber de păreri şi de idei, de căutări novatoare, se poa­te ajunge la găsirea celor mai potrivite soluţii pentru or­ganizarea mai bună a lumii, a conlucrării între popoare, a re­alizării păcii. Trebuie scă vă declar deschis că pe noi nu ne jenează în nici un fel existenţa părerilor dife­rite. Pînă la urmă dacă am a­­vea toţi acelaşi fel de a gîndi, poate nici n-ar mai fi nevoie să ne întilnim. Ne-ar fi uşor să ne punem de acord printr-o circulară sau mai ştiu eu cum, şi toată lumea să ridice mîinile că e de acord şi ne-am vedea de treabă. Or, atunci cînd e­­xistă ţări cu orînduiri sociale diferite, cînd există concepţii filosofice şi concepţii religioa­se diferite, cînd sînt diferite mofturi de a aborda organizarea lumii şi a relaţiilor dintre oa­meni este normal să apară şi să existe păreri deosebite. Noi considerăm că tineretul, la fel ca toate popoarele, — ca o parte a popoarelor lor — tre­buie să abordeze cu curaj pro­blemele pe care le ridică viaţa şi dezvoltarea lumii de astăzi. Sunt, intr-adevăr, probleme cru­ciale. Popoarele îşi pun între­barea ce trebuie făcut pentru a lichida politica imperialistă, colonialistă, neocolonialistă, pen­tru a asigura fiecărei naţiuni dreptul la o dezvoltare liberă, corespunzătoare năzuinţei sale, fără nici un amestec din par­tea nimănui. Aceasta este problema care se pune astăzi în faţa lumii ! (Aplauze puter­nice). Care este locul tineretului u­­niversitar, în această lume ? După părerea mea, locul său este alături de clasa munci­toare alături ,de masele largi populare, să contribuie la uni­rea tuturor forţelor pentru a lichida definitiv vechea orien­tare in politica internaţională, vechile practici în raporturile dintre state şi pentru a aşeza relaţiile internaţionale pe baze noi. Tineretul — atit cel mun­citoresc, ţărănesc, cit şi intelec­tual, deci şi tineretul de pe băncile universităţilor — este chemat să fie unul din factorii cei mai activi în realizarea aces­tei noi politici în viaţa internaţio­nală. Cei care astăzi se află pe băncile universităţilor se preo­cupă de însuşirea ştiinţei şi cul­turii —, care pînă la urmă, nu au graniţe — şi trebuie să fa­cem totul ca întreaga omenire să aibă acces liber la toate cu­ceririle ştiinţei şi civilizaţiei mo­derne. Numai aşa omenirea va putea să obţină noi progrese pe calea unei dezvoltări superioare. In aceste condiţiuni, tineretul universitar, împreună cu între­gul tineret, cu masele largi populare, este chemat să fie tot mai activ in această grandioasă luptă pentru o lume mai dreap­tă şi mai bună. Aceasta este, după părerea mea, rolul şi me­nirea tineretului universitar în zilele de astăzi. Oriunde in lume — In Europa, în Ame­rica Latină, in Asia, in Afri­ca, pretutindeni — se pun probleme hotăritoare pentru soarta multor popoare, a Însăşi omenirii. Trebuie să spun că mi-au produs mare satisfacţie întîlnirile recente pe care le-am avut cu studenţii din cîteva ţări din America Latină. Cu a­­®0Şt prilej, am făcut constatarea plăcută că tineretul universitar de pe acest continent este preo­­cupat de a lichida dependenţa ţărilor lor de monopolurile impe­rialiste, de a asigura ca bogăţiile naţionale ale fiecărui stat să fie stăpînite de propriul popor, pen­­tru a-şi asigura bunăstarea şi fericirea. Tineretul universitar se găseşte în primele rinduri ale acestei lupte drepte şi măreţe. In acelaşi spirit cred că trebuie că acţioneze şi tineretul din Eu­ropa. Desigur, Europa­ este un continent cu tradiţii, cu istorie, cu o veche civilizaţie, care are suc­cese mari în dezvoltarea sa e­­conomică. Dar sunt multe lucruri de îmbunătăţit, de schimbat şi in Europa. In Europa sunt ţări socialiste, sunt şi ţări capitalis­te, şi trebuie să înţelegem că securitatea europeană înseamnă a învăţa să conlucrăm în mod liber, pe principiul egalităţii şi să realizăm realmente o nouă politică în Europa. Să facem ca Europa să devină un continent al păcii şi colaborării, care să exercite o influenţă puternică să asigure triumful po­liticii noi de egalitate între toate naţiunile, al unei lumi a păcii şi dreptăţii sociale. (Aplauze pu­ternice). Ştiu că preocupările tuturor celor de pe băncile universităţi­lor sunt de a învăţa, de a-şi în­suşi preţioasele cuceriri ale ştiinţei şi culturii universale ; dar în acelaşi timp nu putem şi nu trebuie să admitem ca tine­retul universitar să rămînă in afara preocupărilor privind dez­voltarea societăţii omeneşti. Preocupîndu-vă de a vă însuşi tot ce e mai înaintat în ştiinţa şi cultura universală, trebuie să fiţi totodată în primele rinduri ale luptei pentru afirmarea în lume a principiilor de egalitate de umanism, de dreptate socială! In acest spirit am dori noi să se dezvolte conlucrarea intre popoare, între tineret, între ti­neretul universitar din Europa şi din întreaga lume. Şi, dacă în­tr-o anumită măsură această re­uniune din Bucureşti a contri­buit la aceasta, atunci intr-ade­­var putem spune că ea are re­­zultate pozitive. Aş dori să vă rog pe toţi cei prezenţi să adresaţi colegilor, prietenilor dv. din toate centrele universitare pe care le reprezen­taţi, urarea mea, a poporului ro­­man, de noi succese in întreaga activitate a studenţimii şi tinere­tului din ţările respective, de în­tărire a colaborării şi unităţii tineretului în lupta pentru drep­tate sociala, pace şi colaborare, pentru o Europă a securităţii şi a cooperării paşnice, pen­tru o lume mai bună in care fiecare naţiune să se poată dez­volta aşa cum doreşte. Vă doresc multă sănătate, suc­ces deplin în activitatea dunt­­j­neavoastră, multă fericire. (Ar­e­plauze puternice, prelungite).

Next