România Liberă, ianuarie 1974 (Anul 32, nr. 9079-9103)
1974-01-15 / nr. 9089
ANUL XXXII Nr. 9089 6 pagini 30 bani rT (lt. I. I .) COTIDIANUL CONSILIULUI NAȚIONAL AL FRONTULUI UNITĂȚII SOCIALISTE Prestigiul competenţei Este uşor de remarcat îmbinarea perfectă între competenţă şi prestigiu ; acolo unde acţionează oameni competenţi şi care fac totul spre a-şi menţine competenţa, activitatea se desfăşoară cu bune rezultate, într-o atmosferă de calm şi de respect. Incompetenţa, dimpotrivă, generează întotdeauna prejudicii şi, în consecinţă, stări de enervare — şi cum să nu fii nervos cînd vezi că treaba nu merge şi cind, în forul cel mai intim, te simţi vinovat de situaţia creată ? Şi iată cum, încetul cu încetul, din prestigiul existent cîndva nu mai rămîne decit o pojghiţă subţire, foarte subţire, gata oricind să se rupă cu ea. Nu spunem un lucru nou atribuind competenţei necesitatea de a fi permanent întreţinută. Nu ajunge că, într-o anumită perioadă, ai fost competent pentru a îndeplini o anumită funcţie. Orice funcţie este strîns legată de progresul ce se înregistrează în domeniul respectiv şi ajunge o clipă de rămlnere în urmă, o clipă de incompetenţă pentru ca urmările să se facă simţite. Uneori datorită rutinei, alteori datorită colectivului, incompetenţa mai poate fi un timp ascunsă, nu iese incă la suprafaţă, nu devine evidentă pentru toată lumea. Dar, dacă nu are întotdeauna urmări materiale imediate, are în schimb, efecte dintre cele mai negative asupra prestigiului, în primul rînd printre oamenii în mijlocul cărora munceşti. Din acest punct de vedere, am spune, prima şi cea mai grea lovitură dată prestigiului cuiva se datorează propriei sale incompetenţe intervenită la un moment dat. In ţara noastră, competenţa a încetat de a fi numai o problemă individuală. Un amplu sistem de învăţămînt, o mare atenţie care se dă pretutindeni pregătirii, calificării şi ridicării calificării oamenilor, grija ca fiecare să fie la curent cu ce este nou şi modern în domeniul său de activitate, constituie tot atîtea premise pentru ca fiecare să-şi poată desăvîrşi competenţa, raportat, bineînţeles, la un timp dat. Puţini ştiu, ca să dăm un singur exemplu, că în fiecare an aproape 150 de mii de oameni mai tineri, ori mai puţin tineri frecventează o formă de invătămint tehnic, de specializare postliceală şi de maiştri sau urmează cursuri serale sau fără frecvenţă în învăţămîntul liceal şi superior. Numai această cifră vorbeşte de la sine de marea şansă creată pentru oricine de a-şi dezvolta orizontul profesional şi cultural, de a deveni, cu alte cuvinte, mai competent. Şi referindu-ne la posibilităţile existente in sistemul învăţămîntului, n-am făcut decit să scoatem în evidenţă un singur aspect, esenţial desigur, dar departe de a fi şi singurul. Nefolosirea acestor condiţii generoase, caracteristice societăţii noastre socialiste, devine, însă, o problemă de risc personal. Odată cu scăderea sau pierderea competenţei, ne părăseşte şi prestigiul în rindul celor cu care trăim şi muncim laolaltă. Dar a fi competenţi in activitatea pe care o desfăşurăm, a ne bucura de prestigiul corespunzător înaltei competenţe dobîndite şi consolidate este şi o chestiune de interes general. Societatea noastră nu poate rămîne nepăsătoare în faţa deteriorării competenţei cuiva. „Ieri“ înseamnă o recunoaştere pe drept cuvenită, dar nu poate, cu nici un chip, fi o justificare pentru ceea ce un om nu face azi şi, cu atit mai mult, pentru ceea ce nu va fi capabil să realizeze miine. O caracteristică şi, în acelaşi timp, o mare calitate a colectivităţii noastre socialiste este de a şti să privească mereu înainte. Ea ne pune la îndemână toate condiţiile de perfecţionare posibile ; noi cu toţii suntem datori să ne ridicăm gradul de cunoaştere, de calificare, de competenţă. Altminteri pierdem cadenţa şi nimeni, in afara fiecăruia în parte, nu poate fi făcut răspunzător pentru aceasta. Ceea ce am realizat şi realizăm, în orice funcţie şi la orice loc de muncă, este ca urmare a unui mandat încredinţat de societate şi nu ne este permis să nesocotim faptul că acest mandat trebuie îndeplinit permanent cu întreaga pricepere şi capacitate de creaţie, deci cu prestigiul pe care ni-l dă competenţa. Al. Cornescu ENERGETICA ÎN 1974 • Lotrul va atinge puterea totală prevăzută, de 510 MW • Va intra in funcţiune cel mai mare grup termoenergetic din tară, de 330 MW, la Rovinari • 20 la sută din puterea nou instalată în 1974 va fi obţinută în hidrocentrale • In acest an va fi produsă în termocentrale pe lignit o cantitate dublă de energie electrică față de 1970 • Patru grame combustibil economisit la producerea unui KWh înseamnă economii anuale de 250 000 tone combustibil • Pe Olt, Drăgan-Iad, Rîul Mare — noi centrale hidroelectrice • Continuă în ritm susţinut lucrările, la termocentralele pe lignit de la Turceni, Craiova, Doiceşti, Oradea, sară o creştere aproape dublă în condiţiile menţinerii vechilor consumuri specifice de energie electrică. Dar, din cantitatea de M. Dumitrescu (Continuare in pag. a I-a) adjunct al ministrului energiei electrice — In acest an, producţia globală Industrială a României va creşte, in comparaţie cu 1973, cu 16,7 la sută. Producţia de energie electrică va cunoaşte însă un spor de numai 10 la sută. Cum se explică această diferenţă de ritm, ştiută fiind importanţa energiei electrice în dezvoltarea economică a unei ţări ? — Am să vă răspund printr-o ...întrebare. Consideraţi că energia electrică de care dispunem la ora actuală este folosită peste tot cu maximă eficienţă ? — Chiar fără să fiu specialist pot aprecia că se mai consumă încă exagerat de multă energie. Şi mă gîndesc, cînd fac această afirmaţie, la numeroasele sectoare şi procese de producţie unde se înregistrează consumuri specifice ridicate de energie electrică, la pierderile (mari) care mai intervin in reţelele de transport. Aşa este. Calcule estimative arată că se pot obţine in 1974, faţă de planul iniţial, aprobat in vara anului trecut, economii de circa 4 miliarde KWh. Ce înseamnă această cantitate de energie ? Comparaţi-o cu cele 4,7 miliarde KWh cit reprezintă cele 10 procente de creştere prevăzute pentru acest an. Deci, se realizează cu un spor de producție de numai 10 la sută acelaşi efect in economie pentru care ar fi fost nece Convorbire cu ing. Gheorghe Cocoş. In ultimii ani s-au luat o serie de măsuri pentru creşterea continuă a producţiei la această cultură : s-a lărgit sortimentul de soiuri, s-a asigurat, in bună parte, sistemul de maşini, s-au livrat cantităţi sporite de îngrăşăminte chimice. Iată, succint, rezultatele. Producţia medie de cartofi timpurii recoltaţi pînă la 20 iunie, a fost în perioada 1971—1973 de circa 9 tone la hectar, faţă de 6—7 tone cit s-a obţinut în cincinalul precedent. La cartofii de toamnă, producţia medie a fost în anii 1971 şi 1972 de 14 tone la hectar, cu 3—4 tone mai mare decit media realizată in perioada 1966—1970. Condiţiile climatice din 1973 nu au fost, in general, favorabile acestei culturi, iar aplicarea tehnologiilor adoptate nu s-a făcut cu toată grija, ceea ce a influenţat negativ recoltele. Cu toate acestea, s-a înmagazinat pentru aprovizionarea populaţiei pini la apariţia noii recolte, aceeaşi cantitate ca şi in anul precedent. Am arătat, pe larg, că anul trecut in judeţul Braşov, recoltele obţinute de cooperativele agricole au variat mult. Asemenea diferenţe au existat in toate judeţele cultivatoare. La cooperativa agricolă din Gheorghieni — Harghita, de pildă, s-a realizat In medie, pe o suprafaţă de 310 ha cultivate dte 17 000 kg la hectar, In timp ce la Suseni, recolta a fost doar pe jumătate. De asemenea la cooperativa agricolă din Liteni — Suceava s-a realizat o producţie de circa 19 000 kg la hectar, iar la Ciumuleşti, recolta a fost mai mică cu 6 400 kg la hectar. CARE ESTE NIVELUL RECOLTEI LA CARE NE DA DREPTUL BAZA MATERIALĂ ŞI EXPERIENŢA FRUNTAŞILOR ? Am adresat această Întrebare dr. docent MATEI BERINDEI, cercetător în domeniul culturii cartofului. — A sosit momentul — ne-a spus interlocutorul nostru — ca producţii sub 15 000 kg de cartofi la hectar, să le considerăm mediocre. Recolte de circa 30 000 kg la hectar pot deveni producţii curente şi nu recorduri cum le considerăm în prezent. REZULTATELE CERCETĂRILOR AU ARATAT că, prin menţinerea unui plafon al umidităţii solului constant, (care să nu scadă sub 60—70 la sută din intervalul umidităţii active) SE POT OBŢINE PRODUCŢII DE 40 000—50 000 KG LA HECTAR IN ORICE PARTE A TARII. Aceasta Înseamnă că irigarea culturilor de cartofi să se facă nu numai in zona de stepă şi silvostepă, ci şi In zona umedă şi mai ales subumedă. Insist asupra aplicării udărilor pentru că In aceste zone, de regulă in lunile august şi septembrie, luni care reprezintă perioada cea mai intensă de creştere a tuberculilor, apare seceta. — Măsura luată In acest an ca de pe 40 000 hectare să se obţină cel puţin 30 000 kg de cartofi la hectar, trebuie considerată un început ? — Evident. In ţara noastră, se rezervă anual cartofilor de toamnă circa 145 000—150 000 hectare. Trebuie să ajungem ca, in cel mai scurt timp, recolte de 30 000 kg la hectar (şi chiar mai mult !) să obţinem pe întreaga suprafaţă destinată acestei culturi. Care este ponderea, In cooperativele agricole din principalele judeţe cultivatoare, a suprafeţelor unde, pe Ing. Th. Marcarov (Continuare In pag. a I-a) ÎN CINSTEA CELOR DOUA MARI EVENIMENTE ALE ANULUI 1974, A XXX-A ANIVERSARE A ELIBERĂRII PATRIEI ŞI CONGRESUL AL XI-LEA AL PARTIDULUI NOI ŞI ÎNSUFLEŢITOARE CHEMĂRI LA ÎNTRECEREA SOCIALISTĂ Oamenii muncii de la întreprinderea Electrocentrale- Craiova, Combinatul petrochimic Borzeşti şi întreprinderea de utilaj greu „Progresul“-Brăila au adresat mobilizatoare chemări tuturor întreprinderilor producătoare de energie electrică şi termică, colectivelor din unităţile industriei petrochimice, organice şi de fibre chimice, tuturor întreprinderilor constructoare de maşini şi utilaje grele, în pag. a 3-a: TEXTUL CHEMĂRILOR PRODUCŢIILE RECORD LA CARTOFI POT DEVENI RECOLTE CURENTE (n) CEA DE A DOUĂ PÎNĂ ŢÂRII Importanţa pe care o are cartoful în alimentaţia populaţiei — fiind denumit, pe bună dreptate, cea de-a doua piine ■— ne obligă ca, după ce in articolul precedent ne-am referit la posibilităţile de sporire a producţiei în judeţul BRAŞOV, să extindem analiza pe întreaga ţară. Teatrul Naţionalteatrul marelui repertoriu, teatru de gînd şi sentiment românesc Valeriu Râpeanu Cu cită emoţie am ascultat, cei frumuseţi şi înţelesuri pe care nu ce ne aflam in sală ?i cei ce nu le bănuiam, ne aflam in sală, răsunind de pe noua scenă a Naţionalului bucureştean vorba sfintă şi înţeleaptă, replica mustind de sevele acestui pămint, adunind in ea, ca intr-un adevărat fagure, înţelepciunea românească de veacuri , a nemuritorului „Apus de soare“ Şi atunci, in această fremătare de vorbă, obicei şi datină românească, in această prefigurare, atit de generoasă, a unei politici repertoriale, am întrezărit acea datorie pe care Naţionalul bucureştean, prima scenă a ţării o are faţă de conştiinţa noastră scris întru slăvirea lui Ştefan cel naţională, faţă de patrimoniul ce a fost şi va rămine de-a pu- naţional care stă la temelia forruri cel Mare. Era emoţia fireasmării celor ce aparţinem acestui că a celor ce simţeam că noua pămint şi acestei ţări. Aici vor primă scenă a ţării începe să trebui să prindă fiinţă, incă din prindă fiinţă cu piesa unuia din această stagiune, toate acele preaceia care au fost ctitori de gindig ale marelui repertoriu romăşi simţire românească, a acelui nesc începînd cu acelea ale cucare, spre amurgul vieţii sale, a torului teatrului nostru, ale ceintrupat în acele trei „frescuriul ce li-a aşezat talentul şi fidramatice“, cum le numea Caratna la temelia acestei idei : grale, iubire de patrie, de fiinţa Alecsandri, „Coana Chiriţa“, preneamului cu care şi-a contopit lucrată de Tudor Muşatescu, co operai şi viaţa. Era emoţia şi se joacă acum şi in care amarească a celor ce ascultasem de plaudat pe noua scenă interpreatîtea ori această piesă şi, totuşi, tarea atit de autentică şi inspiparcă, prima oara cuvintele aces- ,, „ tea răsunau in sală, fiind vechi fată a Dra°ăl Olteana, e un inşi noi in acelaşi timp, aşa cum ceput fericit şi succesul său de este fiecare palmă din pămintul public este elocvent pentru diapatriei unde am văzut lumina zi- ostea cer la spectatorii lei, pe care o cunoaştem de la primii noştri paşi şi care de mii şi mii de ori ne dezvăluie atitea (Continuare in pag. 2-a) Proletaridin toate ţările, uniţi-vă ! PE PARTICIPANŢII LA SEMINARUL LITERNAŢIONAL „STUDENŢII ŞI SECURITATEA EUROPEANĂ“ Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, s-a întîlnit, luni la amiază, în sala de marmură a Casei de cultură din Sinaia, cu participanţii la lucrările Seminarului internaţional „Studenţii şi securitatea europeană“, care s-au desfăşurat la Bucureşti. La întrevedere au participat tovarăşii Cornel Burtică, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., Ştefan Andrei, secretar al C.C. al P.C.R., Traian Ştefănescu, prim-secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, ministru pentru problemele tineretului, Nicu Ceauşescu, vicepreşedinte al Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Romă-nia. Erau, de asemenea, prezenţi Ion Catrinescu, prim-secretar al Comitetului judeţean Prahova al P.C.R., Constantin Neagu, primarul oraşului Sinaia. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost salutat cu vii şi îndelungi aplauze la sosirea in mijlocul reprezentanţilor tineretului studios. Participanţii la seminarul internaţional, importantă reuniune universitară şi-au manifestat deplina satisfacţie de a se întilni cu preşedintele Consiliului de Stat, exprimînd înalta lor stimă şi consideraţie faţă de politica promovată cu consecvenţă de România socialistă, personal de conducătorul ei, pentru edificarea unei lumi mai bune şi mai drepte, o lume a păcii, înţelegerii şi conlucrării fructuoa-Ise în care fiecare naţiune să se poată dezvolta în conformitate cu năzuinţele sale legitime, pentru atenţia deosebită acordată tinerei generaţii şi rolului ei in soluţionarea marilor probleme ale omenirii, contemporane. Adresîndu-se tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în numele reprezentanţilor studenţilor din Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria şi U.R.S.S. şi ca reprezentant al Tineretului Liber German, Klaus Sommer, membru al C.C. al Tineretului Liber German (R.D.G.), a spus : Doresc să vă mulțumesc în modul cel mai cordial pentru posibilitatea oferită de a avea o intilnire cu dumneavoastră, Iova(Continuare in pag. a 3-a) Cuvintarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Dragi tovarăşi şi prieteni, Aş dori, în primul rînd, să adresez un salut călduros tuturor celor prezenţi ««*■ redizentanţi ai universităţilor din o serie de ţări europene, din Statele Unite şi Canada v £ SS ttSfVSS 9“ 5SU” .eSStli lume. S-au obţinut ÎÂVÂ vechii politiei de foriUor' dintre ^Tf0ar3et^iXSsrK mestec m trenurile fruc„ o colaborare S* c°nJ“v.„[tVii etucasă. in scopul dczioUa economico-sociale a fiecare tUif imprimarea noului curs cire destindere, rolul hotaritor l-au avut masele ^ril,J££uîe rele de pretutindeni. Trebui să menţionez că tineretul tineretul universitar, a jacat ’_ joacă un rol activ memp"TMa rea acestui nou curs in viaţa internaţională. Fără îndoială că i nfip‘pi^ securităţii in E.uropa coresPU d năzuinţelor spre colaborare a tuturor popoarelor ,continentului, ale întregii lumi.. S-au obţinut în această privinţă o serie de rezultate : a început conferinţa general-europeană sunt în curs lucrările de la Genei ce urmează să. sta.tu"* aP”eupiile care sâ stea la baza i,Ulor dintre statele continent« i", european, să P«"‘ «nor raporturi noi, de larSa îihniare între toate naţiunile. Dună cit am fost informat mn cadrul acestei reuniuni s-au subliniat multe din.aceste pro^ _re5e _ dar trebuie să avem in vedere că ceea c®, s‘ad"tinI âeliiPVtntePnu^rur.neeput Mai sînt^incă dertdto^ încă° forţe6 reacţionare ce ar dori să oprească acest curs nou, care renunţă cu greu la vechea politică de forţă, de dtotat ? amestec in treburile altor state Din aceea, accentuarea cursului destinderii, înfăptuirea securităţii europene impun mai mult ca oricind unirea tuturor forţelor progresiste, antiimperia Desigur, pot fi — ti . diverse păreri asupra căilor de„rântuire a politicii noi. De altfel, nu numai în prohtonmte internaţionale sau in problemele ştiinţelor sociale ci deosebite , iu iseşi ştiinţele naturii şi tehnice asupra imor probleme apar păreri sau soţ deosebite ?impotrivă, nimic anormal. Dimpotrivă, este un lucru cit se poate natural să fie aşa ; numai atunci cind asupra diferitelor probleme care preocupa punerea se confruntă in mod liber părerile, fără prejudecăţi ară pretenţia ca cineva deţine nopotul adevărului absolut, pornindu-se deci de la înţelegerea necesităţii unui schimb liber de păreri şi de idei, de căutări novatoare, se poate ajunge la găsirea celor mai potrivite soluţii pentru organizarea mai bună a lumii, a conlucrării între popoare, a realizării păcii. Trebuie scă vă declar deschis că pe noi nu ne jenează în nici un fel existenţa părerilor diferite. Pînă la urmă dacă am avea toţi acelaşi fel de a gîndi, poate nici n-ar mai fi nevoie să ne întilnim. Ne-ar fi uşor să ne punem de acord printr-o circulară sau mai ştiu eu cum, şi toată lumea să ridice mîinile că e de acord şi ne-am vedea de treabă. Or, atunci cînd există ţări cu orînduiri sociale diferite, cînd există concepţii filosofice şi concepţii religioase diferite, cînd sînt diferite mofturi de a aborda organizarea lumii şi a relaţiilor dintre oameni este normal să apară şi să existe păreri deosebite. Noi considerăm că tineretul, la fel ca toate popoarele, — ca o parte a popoarelor lor — trebuie să abordeze cu curaj problemele pe care le ridică viaţa şi dezvoltarea lumii de astăzi. Sunt, intr-adevăr, probleme cruciale. Popoarele îşi pun întrebarea ce trebuie făcut pentru a lichida politica imperialistă, colonialistă, neocolonialistă, pentru a asigura fiecărei naţiuni dreptul la o dezvoltare liberă, corespunzătoare năzuinţei sale, fără nici un amestec din partea nimănui. Aceasta este problema care se pune astăzi în faţa lumii ! (Aplauze puternice). Care este locul tineretului universitar, în această lume ? După părerea mea, locul său este alături de clasa muncitoare alături ,de masele largi populare, să contribuie la unirea tuturor forţelor pentru a lichida definitiv vechea orientare in politica internaţională, vechile practici în raporturile dintre state şi pentru a aşeza relaţiile internaţionale pe baze noi. Tineretul — atit cel muncitoresc, ţărănesc, cit şi intelectual, deci şi tineretul de pe băncile universităţilor — este chemat să fie unul din factorii cei mai activi în realizarea acestei noi politici în viaţa internaţională. Cei care astăzi se află pe băncile universităţilor se preocupă de însuşirea ştiinţei şi culturii —, care pînă la urmă, nu au graniţe — şi trebuie să facem totul ca întreaga omenire să aibă acces liber la toate cuceririle ştiinţei şi civilizaţiei moderne. Numai aşa omenirea va putea să obţină noi progrese pe calea unei dezvoltări superioare. In aceste condiţiuni, tineretul universitar, împreună cu întregul tineret, cu masele largi populare, este chemat să fie tot mai activ in această grandioasă luptă pentru o lume mai dreaptă şi mai bună. Aceasta este, după părerea mea, rolul şi menirea tineretului universitar în zilele de astăzi. Oriunde in lume — In Europa, în America Latină, in Asia, in Africa, pretutindeni — se pun probleme hotăritoare pentru soarta multor popoare, a Însăşi omenirii. Trebuie să spun că mi-au produs mare satisfacţie întîlnirile recente pe care le-am avut cu studenţii din cîteva ţări din America Latină. Cu a®0Şt prilej, am făcut constatarea plăcută că tineretul universitar de pe acest continent este preocupat de a lichida dependenţa ţărilor lor de monopolurile imperialiste, de a asigura ca bogăţiile naţionale ale fiecărui stat să fie stăpînite de propriul popor, pentru a-şi asigura bunăstarea şi fericirea. Tineretul universitar se găseşte în primele rinduri ale acestei lupte drepte şi măreţe. In acelaşi spirit cred că trebuie că acţioneze şi tineretul din Europa. Desigur, Europa este un continent cu tradiţii, cu istorie, cu o veche civilizaţie, care are succese mari în dezvoltarea sa economică. Dar sunt multe lucruri de îmbunătăţit, de schimbat şi in Europa. In Europa sunt ţări socialiste, sunt şi ţări capitaliste, şi trebuie să înţelegem că securitatea europeană înseamnă a învăţa să conlucrăm în mod liber, pe principiul egalităţii şi să realizăm realmente o nouă politică în Europa. Să facem ca Europa să devină un continent al păcii şi colaborării, care să exercite o influenţă puternică să asigure triumful politicii noi de egalitate între toate naţiunile, al unei lumi a păcii şi dreptăţii sociale. (Aplauze puternice). Ştiu că preocupările tuturor celor de pe băncile universităţilor sunt de a învăţa, de a-şi însuşi preţioasele cuceriri ale ştiinţei şi culturii universale ; dar în acelaşi timp nu putem şi nu trebuie să admitem ca tineretul universitar să rămînă in afara preocupărilor privind dezvoltarea societăţii omeneşti. Preocupîndu-vă de a vă însuşi tot ce e mai înaintat în ştiinţa şi cultura universală, trebuie să fiţi totodată în primele rinduri ale luptei pentru afirmarea în lume a principiilor de egalitate de umanism, de dreptate socială! In acest spirit am dori noi să se dezvolte conlucrarea intre popoare, între tineret, între tineretul universitar din Europa şi din întreaga lume. Şi, dacă într-o anumită măsură această reuniune din Bucureşti a contribuit la aceasta, atunci intr-adevar putem spune că ea are rezultate pozitive. Aş dori să vă rog pe toţi cei prezenţi să adresaţi colegilor, prietenilor dv. din toate centrele universitare pe care le reprezentaţi, urarea mea, a poporului roman, de noi succese in întreaga activitate a studenţimii şi tineretului din ţările respective, de întărire a colaborării şi unităţii tineretului în lupta pentru dreptate sociala, pace şi colaborare, pentru o Europă a securităţii şi a cooperării paşnice, pentru o lume mai bună in care fiecare naţiune să se poată dezvolta aşa cum doreşte. Vă doresc multă sănătate, succes deplin în activitatea duntjneavoastră, multă fericire. (Areplauze puternice, prelungite).