România Liberă, ianuarie 1976 (Anul 34, nr. 9701-9725)

1976-01-15 / nr. 9711

­ Sistematizarea localităţilor Viaţa politică a ţării este mar­cată in aceste zile de o eferves­centă participare cetăţenească la dezbaterea problemelor complexe pe care le implică elaborarea programului dezvoltării econo­­mico-sociale şi sistematizării o­­raşelor şi comunelor, program care, după cum­­este cunoscut, va fi supus dezbaterii primului con­gres al consiliilor populare ju­deţene şi preşedinţilor consiliilor populare. In pregătirea acestui congres, recent s-a încheiat în întreaga ţară importanta acţiune de an­vergură de definitivare, in oraşe şi comune, a planului de dezvol­tare economico-socială in profil teritorial şi a schiţelor de sis­tematizare a localităţilor, pe ba­,­za consultării practice a tuturor cetăţenilor. Peste citeva zile, de­putaţii din consiliile populare municipale, orăşeneşti şi comu­nale, preluînd fondul valoros de propuneri şi iniţiative formulate de cetăţeni, concretizate in pla­nurile de perspectivă la care ne-am referit, îşi vor aduce pro­pria lor contribuţie la finisarea şi întregirea acestor planuri, mo­ment de mare însemnătate pen­tru fiecare localitate, pentru fie­care judeţ. Sensul acestor dezbateri succe­sive este stabilirea realistă a pro­filului economic şi social de perspectivă a unităţilor teritoria­le, a rolului şi locului lor in con­textul eforturilor întregului po­por de realizare a noului cinci­nal, etapă de o deosebită impor­tanţă în făurirea societăţii socia­liste multilateral dezvoltate şi înaintarea României spre comu­nism. Care este, în această grandioa­să operă de interes naţional im­plicaţia sistematizării teritoriului şi localităţilor,­in ce constă con­tribuţia pe care deputaţii — ca reprezentanţi ai opiniei cetăţe­neşti — o pot aduce în cadrul a­­propiatelor conferinţe judeţene? In cuvintarea ţinută la Consfă­tuirea de lucru care a avut loc in toamna anului trecut la Comite­tul Central al partidului, tovară­şul Nicolae Ceauşescu sublinia: „în elaborarea acestui program trebuie să începem cu producţia, cu ce se va produce in fiecare comună. Am­­în vedere şi acţiu­nea de redare în agricultură a noi suprafeţe, şi producţia de fu­raje şi creşterea animalelor. Tre­buie cuprinse, de asemenea, ac­tivităţile industriale, inclusiv morăritul. Am in vedere şi ate­lierele meşteşugăreşti, unităţile de comerţ şi de servire, unităţile sanitare, de învăţâmint. In acest cadru trebuie să privim sistema­tizarea comunei şi a oraşului respectiv". Ce şi cum se va produce în fie­care comună sau oraş, care vor fi unităţile de interes social şi cultural, mijloacele antrenate pentru asigurarea unor condiţii bune de muncă şi viaţă, toate a­­cestea este necesar să fie coor­donate în planul unic de pers­pectivă, a cărui logică nu poate fi alta decât logica dezvoltării, condiţionată de puternicul dina­mism economic care caracteri­zează ţara noastră. Directivele Congresului al XI-lea al Partidului prevăd cu privire la sistematizarea econo­­mico-socială a teritoriului, ac­centuarea procesului de dezvol­tare echilibrată a tuturor jude­ţelor, asigurîndu-se astfel condi­ţii favorabile pentru ridicarea generală a nivelului de civiliza­ţie in toate zonele, pentru creş­terea bunăstării materiale şi spi­rituale a întregului popor. Ele­mentul determinant în realizarea acestei politici îl va constitui îm­bunătăţirea, în continuare, a re­partizării teritoriale a forţelor de producţie, ţinîndu-se seama la amplasarea noilor obiective, la transformarea unor comune in centre de tip urban, atît de cri­teriile economice cit şi de condi­ţiile naturale şi de cele sociale. Realismul planurilor întocmi­te rezultă tocmai din profunda şi multilaterala cunoaştere şi valo­rificare a posibilităţilor de dez­voltare a fiecărei localităţi, ca şi din punerea în evidenţă a răs­punderii ce revine fiecărei loca­lităţi, fiecărui cetăţean. Legea sistematizării prevede că se va asigura dezvoltarea o­­raşelor şi comunelor în cadrul u­­nui program naţional de ansam­blu, ţinind seama de întreaga re­ţea de localităţi urbane şi rura­le, de influenţele reciproce din­tre acestea, de corelarea dezvol­tării oraşelor şi satelor cu zonele în care se află şi adîncirea coo­perării între localităţi. Sunt pro­bleme care se regăsesc în tema­tica înscrisă pe agenda de lucru a conferinţelor judeţene care vor avea loc în curînd şi care vor a­­vea caracterul unor ample dez­bateri cu privire la dezvoltarea economico-socială şi sistematiza­rea localităţilor patriei noastre. Cornelia Preda ANUL XXXIV Nr. 9 711 6 pagini 30 bani Noi unităţi energetice Energetica românească intră în „cincinalul revoluţiei tehnico­­ştiinţifice" cu o producţie de e­­nergie electrică de peste 54 mi­liarde Kwh. In 1976 se prevede obţinerea unei producţii de 57,5 miliarde Kwh. Pentru realiza­rea acestui important obiectiv, printre altele, vor fi puse în funcţiune noi unităţi energetice, vor continua lucrările de valori­ficare a apelor interioare ale ţării şi a cărbunelui interior. V­or fi, de asemenea, efectuate lucrări de sistematizare a reţe­lelor electrice în zonele staţiilor de transformare de pe platfor­mele industriale şi din vecină­tatea centralelor electrice. In noul cincinal va fi atins un ni­vel de producţie cu 46 la sută superior celui din 1975. Se va a­­junge astfel la o producţie de energie electrică de circa 3 500 Kwh de fiecare locuitor — ni­vel mai mare decit cel obţinut în unele ţări industrializate. (A­­gerpres). Proletari din toate ţările, uniţi-vă! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Consiliile populare şi primul lor congres in actualul cincinal, va căpăta un pronunţat industri­ e Ne aflăm in preajma unui important eveni­ment in viaţa social-po­­litica a ţării : primul Congres al consiliilor populare. Totodată, am încheiat de curind un cincinal dens in realizări şi am început alt cincinal, cu dimensiuni fără pre­cedent. Cum caracterizaţi, pentru Ilfov, cincinalul pe care l-am încheiat re­cent ? — A fost şi pentru judeţul Il­fov un cincinal amplu în rea­lizări, un cincinal în care baza industrială s-a dezvoltat şi con­solidat foarte mult, iar agricul­tura şi-a valorificat mai bine şi mai complex marile sale posi­bilităţi şi resurse.­­ In ansamblul celor­lalte judeţe, Ilfovul ocu­pă poziţii foarte diferite din punct de vedere eco­nomic. Bunăoară, deţi­ne locul 23 la volumul producţiei industriale, lo­cul I la valoarea produc­ţiei agricole, locul 4 la e­­fectivele de animale. — Nu văd nici o contradicţie cu cele ce spuneam mai înainte. Nu întotdeauna locul ocupat explică, sau mai curind expri­mă şi efortul depus. Depinde de la ce am plecat. In agricul­tură porneam de la o bază se­rioasă : pămîntul fertil de Bă­răgan. Dar in industrie ? Cite mari întreprinderi existau în judeţ în momentul organizării teritorial-administrative de pe urma căreia au rezultat judeţele ? Puţine, le pu­teai număra pe degete. La­ a­­semenea repere mă gindeam atunci cînd afirmam că în cin­cinalul pe care l-am încheiat baza industrială s-a dezvoltat şi consolidat temeinic, iar agri­cultura şi-a pus mai bine în va­loare posibilităţile. Iată cum stăm astăzi, faţă de 1970 : valoarea producţiei agri­cole globale a crescut de la 4,3 miliarde lei, la 7 miliarde ; producţia industrială, de la 4,1 miliarde lei, la 7,3 miliarde. Cu alte cuvinte, in numai 5 ani judeţul Ilfov s-a dezvoltat, în industrie şi agricultură, aproa­pe tot atit cit s-a dezvoltat in decursul întregii sale istorii.­­ De remarcat că, pen­tru prima oară, valoarea producţiei industriale a judeţului a întrecut-o pe aceea a producţiei agri­cole. — Adevărat. Şi acest avans se va menţine, mai mult chiar se va mări în viitorii ani. Dacă în cincinalul precedent produc­ţia industrială a început să de­ţină ponderea cea mai mare în economia judeţului, în actualul cincinal se va produce o altă serioasă mutaţie calitativă, de astă dată în structura ocupării populaţiei, în 1980, 65 la sută din populaţia activă va fi ocu­pată în activităţi neagricole. De altfel, sub toate aspectele, eco­nomia judeţului va deveni, în actualul cincinal, pronunţat industrial-agrară. Este unul din- « tre efectele pozitive concrete ale politicii de repartizare ar­monioasă a industriei şi a for­ţelor de producţie pe teritoriul întregii ţări. — Recent a avut loc sesiunea consiliului popu­lar judeţean. Ce con­cluzii majore s-au des­prins din dezbateri ? — Cea mai importantă din­tre concluziile şi de altfel din­tre convingerile noastre este aceea că planul pe 1976 de dezvoltare a judeţului Ilfov — parte integrantă a planului na­ţional unic de dezvoltare eco­­nomico-socială a ţării — are un caracter realist, este în concor­danţă cu posibilităţile şi cu ne­voile judeţului şi, prin urmare, este pe deplin realizabil. Preci­zez că producţia industrială in noul an a început în condiţii bune. — Constatări critice 7 — Şi constatări critice, fireş­te. Am luat şi continuăm să luăm măsuri eficiente in vede­rea creării tuturor condiţiilor pentru realizarea şi punerea in funcţiune, la termenele stabili­te, a noilor capacităţi industria­le, atingerea rapidă a parame­trilor­­ proiectaţi, precum şi pen­tru organizarea superioară a producţiei şi muncii în obiecti­vele industriale existente — di­recţii in care lucrurile n-au prea mers continuu ascendent în anul trecut. Asemenea pro­bleme am dezbătut şi în sesiu­nea recentă a consiliului popu­lar judeţean. — Vă rog să schiţaţi, in linii esenţiale perspecti­vele judeţului in actualul cincinal. — Ilfovul este unul dintre judeţele care, potrivit hotărîri­­lor Congresului al XI-lea al partidului, vor trebui să ajun­gă, în viitorul cincinal, la o pro­ducţie industrială în valoare de cel puţin 10 miliarde lei. Potri­vit calculelor noastre, noi vom atinge acest nivel în anul 1978, urmind ca la finele cincinalului să realizăm o producţie indus­trială în valoare de 15 miliarde lei. Pentru aceasta se vor crea aproximativ 35 capacităţi indus­triale, noi şi dezvoltări ; vor fi atrase în sfera producţiei ma­teriale din industrie alte 20 000 persoane ; vom construi aprea­ caracter pe 13 000 apartamente. Cinci lo­calităţi rurale — Snagov, Bo­­lintin-Vale, Fundulea, Budeşti şi Girbovi — vor deveni centre urbane polarizatoare, cu nuclee economice proprii. Fondul ge­neral de investiţii în judeţul Ilfov, in acest cincinal, se va ridica la aproape 20 miliarde lei. Ţin să remarc că dezvolta­rea impetuoasă a economiei ju­deţului nostru în cincinalul 1976—1980 se va răsfringe in mod pozitiv asupra creşterii ni­velului de viaţă material şi spi­ritual al locuitorilor de pe a­­ceste meleaguri. Astfel, în anul 1980 retribuţia reală pe angajat va spori cu 18—20%, iar venitu­rile ţărănimii vor creşte cu 20—25% faţă de anul 1975. — Cum va arăta struc­tura viitoare a industriei judeţului ? — Ponderea hotărîtoare o vor deţine industria alimentară (4,3 miliarde lei), industria chimică (3,8 miliarde lei) şi construcţia de maşini (1,8 miliarde lei) la nivelul anului 1980. Precizez : vor fi obiective economice în zone şi platforme industriale concentrate, care oferă mai mari posibilităţi de creştere a eficienţei economice. Numai municipiul Giurgiu, cu a sa pu­ternică platformă chimică, va realiza aproape 50% din întrea­ga producţie industrială ii ju­deţului. — Dar agricultura . Pentru că Ilfovul va ră­­mine şi mai departe un judeţ cu o mare pondere agricolă. — Intr-adevăr, agricultura are in continuare mari posibilităţi de creştere a producţiei, la fel şi zootehnia. De altfel, faţă de Ştefan Zidariţa (Continuare in pag. a 3-a) Convorbire cu tov. Constantin Dragan prim-secretar al Comitetului judeţean Ilfov al P.C.R. preşedintele Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean, preşedintele Consiliului judeţean al Frontului Unităţii Socialiste. Aspecte din cele două porturi ale Ilfovului. In stingă, noul centru al oraşului Olteniţa Giurgiu; in dreapta, lansarea unei nave la Şantierul naval din Foto : AGERPRES * Omul nu poate trăi fără Sînt două suprafeţe mari de tablă de oţel, aşezate alături. Pe una din ele virful extradur al trasorului a săpat urme a­­dinci, linii drepte, linii curbe, racorduri pe care ochiul neavi­­zatului le inţelege cu greu ros­tul. Omul scund, negricios cu o căciuliţă împletită, adusă mult pe ochi, minuieşte atent cu grijă ghiara ascuţită de oţel. Din cind in cînd se opreşte să compare contururile cu cele de pe hîrtia de ozalit pe care a a­­şezat bucăţi de cărămidă — să nu o ia vîntul. Sediul secţiei „construcţii metalice“ a­ între­prinderii de construcţii hidro­tehnice — Constanţa, se află chiar la capătul bulevardului Lăpuşneanu, într-o zonă de lo­cuinţe în construcţie şi vîntul dinspre mare se simte aici mult mai puternic. „Ce vor deveni liniile acestea pe care le tra­saţi ?“ Omul care minuieşte trasorul se opreşte din lucru să mă privească. — O geamandură ! — Dumneavoastră ce meserie aveţi de fapt, meştere Gheorghe Deleanu ? — Văd că ştiţi şi cum mă cheamă. Atunci trebuie să ştiţi şi cu ce mă ocup. Mă priveşte bănuitor şi aş­teaptă. Ii spun că sunt ziarist. — Deci, ce meserie aveţi ? — Sudor, instalator, trasator, marinar... — Aşa de multe 7 Ciştigaţi bine 7 — Scot şi patru mii pa lună dacă trag. — Soţia 7 — Tot la I.C.M. lucrează. Doar fata lucrează în altă par­te, dar nu prea departe de aici ; e laborantă in port. Nu înţeleg de ce mă întrebaţi. — încerc să aflu motivul care v-a determinat să părăsiţi ţara in martie 1974. Lasă trasatorul de o parte şi se aşează ; îmi oferă o ţigară „Amiral“... — Am rămas la Las Palmas in Spania din martie pînă la sfirşitul lui mai. De ce ? Uite că nu ştiu. A fost ca o a­­meţeală sau ca o boală de care am zăcut şi m-am vindecat. Cit m-a costat asta n-aş vrea să-ţi spun. Nu mă pling, nu e firea mea să mă pling. Mă bucur că m-am vindecat repede. — Cum s-a intimplat ? — Aşa cum se întîmplă une­ori unora ca mine care nu se uită bine ce este sub faţa luci­toare a apei. — Şi ce este acolo ? — Hăul... Şi abisul în care se duc şi se îneacă unii. M-am dus să beau o bere la un bar. Singur. Cum a apărut acolo domn’ Nelu nu ştiu. Era un tip şaten cu mustaţă şi perciuni mari, vorbea româneşte şi zicea că-i de prin Ardeal. Mi-a spus că ar vrea să se întoarcă în ţară dacă s-ar putea, dacă aş putea... A dat o bere şi m-a ser­vit cu Kent. A doua zi eram la poliţie, şi eu nu ştiam atita spaniolă să mă lămuresc ce se întîmplă. Mai mult ce să vă spun ? ! Simţeam că ceva se rupsese în urmă şi că alunec dar n-aveam puterea să mă în­torc şi nici de ce să mă agăţ. Intrasem in vîrtej. Domn* Nelu dispăruse fără urmă. Credeam că voi lucra ca sudor sau ca instalator. Pină la urmă... — Unde aţi lucrat 7 — La un restaurant. Mi s-a spus că voi fi ajutor de bucă­tar. De fapt... — De fapt ce făceaţi efectiv 7 — Preparam cafele şi plăcinte, plăcinte şi cafele, mă îndoiam de mijloc şi făceam temenele la clienţi, paisprezece ore pe zi. Dacă se defecta un automat mă puneau să-l repar. Erau ocazii rare pe care le aşteptam ca pe nişte favoruri deosebite. Odată unul de-acolo a fost pus să aşe­ze nişte tapet pe pereţi. A cerut o bormaşină şi patronul i-a dat. Pe urmă a uitat cui i-a dat-o şi m-a întrebat pe mine. I-am spus. Şi a găsit-o. Pe urmă ăla a venit la mine : „Bă ! Tu nu ştii să trăieşti în lume“... Şi m-a lovit. Că de ce i-am spus patronului de bormaşină. — In tot acest timp nava „Semenic“ de pe care aţi ple­cat a mai revenit în port . — Nu. Dimineaţa şi seara treceam prin apropierea portu­lui. Mă uitam la nave. Am vă­zut o singură dată o navă sub pavilion românesc dar era anco­rată departe, in rada portului. Cineva mi-a spus că ştie pe unul care are nevoie de un me­canic instalator. Să merg cu el undeva în interiorul ţării. Am refuzat. Nu mă puteam des­prinde de port, rădăcini Intr-o dimineaţă îmi făceam ca de obicei rondul prin faţa portului. Am văzut ancorată in bazin o navă cu tricolorul româ­nesc. O cunoşteam, era nava „Mureşul“. De data asta am avut noroc. L-am în­­tilnit pe şeful bucătar şi m-am agăţat de el : „Vreau să vin în ţară !“. M-a crezut şi m-a în­ţeles. Am stabilit o întîlnire, a venit şi tovarăşul Burlacu, co­mandantul navei, au mai venit cîţiva marinari români cu care navigasem. Mi-au luat bagajele şi le-au dus la navă. La ora 23, cu ultima barcă am ajuns şi eu la bord. La ora 24, nava a ri­dicat ancora. Am plecat cu „Mureşul“ la pescuit în Atlantic. Pe urmă am trecut pe nava co­lectoare „Polar II“. In august m-am întors în ţară. Fata se căsătorise între timp. Au venit prietenii să mă vadă şi le-am spus aşa cum ţi-am spus şi du­­mitale totul. M-au condamnat. Şi-au zis : „Bine că te-ai întors măi Gheorghe. Ce rost aveai tu acolo ?“. Chiar ! Ce rost ? Eu sunt sudor şi instalator... Ajun­sesem să fac temenele şi să prepar plăcinte. Şi asta n-ar fi nimic dar omu’ e ca pomu’ . Nu poate trăi fără rădăcini. — Și acum ce faceţi ? — O geamandură. Una spe­cială cu celulă fotoelectrică, co­mandă pentru Maroc. Tabla astălaltă va fi o cupă de gref­ier... Anton Uncu NOI CHEMĂRI LA ÎNTRECERE Ieri au lansat chemări la întrecere: • COMBINATUL DE PRELUCRARE A LEMNULUI RÎMNICU VILCEA adresată tuturor unităților de exploatare, prelucrare a lem­nului, celuloză și hîrtie. • ÎNTREPRINDEREA „ELECTROPUTERE - CRAIOVA“ adresată tuturor întreprinderilor din ramura energiei electrice. • ÎNTREPRINDEREA TEXTILĂ „DACIA" BUCUREȘTI adresată tuturor întreprinderilor din cadrul Ministerului Industriei Ușoare. • COLECTIVUL STAȚIEI DE CALE FERATĂ ORADEA - EST că­tre toate colectivele din transporturile feroviare. (în pag. a 3-a) PROIECTAREA, CONSTRUIREA ŞI MODERNIZAREA DRUMURILOR ŢĂRII, ÎNTR-O CONCEPŢIE UNITARĂ 9 Criterii de eficienţă economică şi socială privind organizarea reţelei de drumuri • Ce elemente vor sta la baza proiectării şi con­strucţiei drumurilor • In perspectivă, sistematizarea şi raţionalizarea reţelei rutiere • Cum se vor amenaja intersecţiile între drumuri şi ce dotări se vor face pe căile rutiere • Importante lucrări de moderni­zare a unor drumuri. Legislaţia referitoare la orga­nizarea reţelei de drumuri şi măsurile în vederea satisfacerii în bune condiţiuni a cerinţelor traficului, au fost întregite, re­cent, printr-o nouă reglementa-’­­re adoptată de Marea Adunare Naţională, Legea pentru stabili­rea normelor privind proiecta­rea, construirea şi moderniza­rea drumurilor, pe marginea prevederilor căreia am purtat o discuţie cu ing. Mihai Boicu, director în Ministerul Transpor­turilor şi Telecomunicaţiilor. L-am invitat pe interlocutorul nostru să se refere, pentru în­ceput, la raţiunile care au im­pus adoptarea noii legi. — Stadiul actual şi de perspec­tivă al dezvoltării economiei naţionale şi al întregii vieţi so­ciale determină creşterea in ritm susţinut şi a cerinţelor legate de comunicaţiile rutiere. Prin Legea drumurilor, adoptată în anul 1974, au fost stabilite prin­cipiile generale ale dezvoltării unitare a întregii reţele de dru­muri, prevăzîndu-se că proiec­tarea, construcţia şi moderniza­rea drumurilor publice şi de ex­ploatare, urmează să se facă pe bază de norme, aprobate acum prin noua lege. Stabilirea aces­tor norme are în vedere asigu­rarea, în condiţii de înaltă teh­nicitate şi eficienţă economică, a proiectării, construcţiei şi mo­dernizării drumurilor, îmbinarea judicioasă a drumurilor publice şi de exploatare intr-un sistem unitar, păstrarea şi valorificarea superioară a reţelei de drumuri existente — în spiritul economi­sirii şi folosirii raţionale a te­renurilor —, creşterea eficienţei şi siguranţei transporturilor. In momentul de faţă este în curs elaborarea unui studiu privind posibilităţile de sistema­tizare şi raţionalizare a reţelei rutiere, studiu care a relevat că unele drumuri publice capătă importanţă sporită, în legătură cu dezvoltarea economică şi so­cială de pe teritoriu, necesitînd lucrări de mărire a capacităţii de trafic. Rezultă, de asemenea, că o serie de drumuri nu-şi mai justifică existenţa, reprezentînd căi secundare, paralele altora ; e vorba în special de drumuri peste ogoare, prin păduri ş.a. Alte drumuri vor trebui reorga­nizate în viitor, în funcţie de structurarea în perspectivă a re­ţelei de localităţi. Analizele fă­cute pe plan local, cu participa­rea cetăţenilor, au relevat, pînă acum, posibilitatea ca mai multe mii de kilometri de astfel de drumuri, care nu se mai justi­fică, să fie dezafectate. Se con­stată şi o dezvoltare excesivă a reţelei drumurilor de exploata­re în ansamblu, reţea care tota­lizează în prezent, aproape de două ori mai mulţi kilometri decât drumurile publice. Iată de ce sunt necesare criterii unitare de eficienţă economică şi socia­lă privind organizarea reţelei de drumuri. Prin normele cuprinse în noua lege se stabilesc parametri obli­gatorii pentru proiectarea, con­struirea şi modernizarea tuturor categoriilor de drumuri, ca şi elementele geometrice adecvate fiecărei categorii, fixîndu-se li­mitele maxime şi minime, pre­cum şi utilizarea de proiecte tip la elementele componente ale drumurilor şi podurilor, prevă­zîndu-se şi măsuri în vederea realizării unor lucrări de cali­tate. — Care sînt criteriile care vor sta la baza proiectării, construi­rii și modernizării drumurilor 7 Cornelia Sibianu (Continuare in pag. a 6-a) Eminescu -conştiinţă a permanenţelor româneşti­ ­ Zoe Dumitrescu-Buşulenga Continuind pe înaintaşii săi din generaţia de la 1848 pentru a căror lucrare naţională şi ar­tistică a avut o veneraţie adincă, Eminescu a împlinit, în alte împrejurări de fapt, un chip uimitor, aspiraţiile acelora, nu numai pe tărimul artei, dar şi pe tărimul gîndirii istorice, po­litice, filozofice, in care a lucrat cu o pasiune şi o luciditate pu­ţin obişnuite. De aceea viaţa şi opera lui, ca verigi de istorie naţională, arată un proces de devenire continuă în direcţiile cerute de necesităţile interioare ale istoriei naţionale. Dacă lui Goethe, de pildă, i-a deschis calea spre întilnirea cu poporul german un ginditor ca Herder, Eminescu şi-a deschis singur calea spre poporul ro­mân, intr-o existenţă foarte de timpuriu împinsă înspre slujirea unor ţeluri mai inalte decit ace­lea ale unei vieţi individuale. Lucrarea lui deliberată la sin­teza dintre conştiinţa lui şi aceea a neamului din care făcea parte, a început din adolescenţă şi n-a încetat niciodată. E ade­vărat că Aron Pumnul, modes­tul lui profesor, a însemnat o scinteie in tinereţea receptiva, vibrantă a lui Eminescu. Tri­bun al revoluţiei din Transilva­nia, acela i-a trezit entuziasmul pentru Cimpia libertăţii şi An­drei Mureşan, pentru toţi cei ciţi suferiseră şi luptaseră in mileniile asupririlor sociale şi naţionale. El l-a trimis, simbolic fireşte, in pelerinajele spre Blaj şi Alba lulia, spre Lepturariu ca modest florilegiu, dar plin de iubire pentru tot ceea ce în­semna lucrare românească. Şi sigur că impactul exemplului lui Pumnul avea să fie puternic asupra minţii şi inimii copilu­lui, dar totuşi se reducea la un singur exemplu. Singur a făcut Eminescu ucenicia, împins de calitatea geniului său la un tip de cunoaştere ce cobora dinspre universal înspre naţional, ce se cerea ancorat în spaţiul şi timpul românesc, ca în nişte coor­donate ale unei misiuni istorice. Prin Lepturariu s-a integrat în descendenţa înaintaşilor mari şi mici, dar printr-un spirit critic extrem de esenţial şi printr-un neasemuit instinct al limbii a ştiut să le vadă cusururile şi să înţeleagă încotro se îndreaptă, dinspre ei, cultura românească. Suntem­ tot­ mai convinşi că poetul se pregătea în anii stu­diilor la Viena şi pentru o ca­rieră politică (de aceea studia cu pasiune istoria şi economia politică, de aceea l-a întîlnit cu emoţie pe Cuza şi-i scria lui D. Brătianu, de aceea urmărea cu atita atenţie fazele războiului franco-german şi Comuna din Paris, de aceea concepuse cu Slavici grandioasa sărbătorire de la Putna pentru toată sufla­rea românească, de aceea ţinea aşa de mult să reunească la Viena pe studioşii români din toate provinciile aflate sub stă­­pîniri străine vremelnice etc.) şi-şi exercita raţionamentele specifice în serii de articole cu caracter politic, între anii 1869—1872. Întărea de aseme­nea unitatea culturală care tre­(Continuare in pag. a 2-a)

Next