România Liberă, ianuarie 1976 (Anul 34, nr. 9701-9725)
1976-01-15 / nr. 9711
Sistematizarea localităţilor Viaţa politică a ţării este marcată in aceste zile de o efervescentă participare cetăţenească la dezbaterea problemelor complexe pe care le implică elaborarea programului dezvoltării economico-sociale şi sistematizării oraşelor şi comunelor, program care, după cumeste cunoscut, va fi supus dezbaterii primului congres al consiliilor populare judeţene şi preşedinţilor consiliilor populare. In pregătirea acestui congres, recent s-a încheiat în întreaga ţară importanta acţiune de anvergură de definitivare, in oraşe şi comune, a planului de dezvoltare economico-socială in profil teritorial şi a schiţelor de sistematizare a localităţilor, pe ba,za consultării practice a tuturor cetăţenilor. Peste citeva zile, deputaţii din consiliile populare municipale, orăşeneşti şi comunale, preluînd fondul valoros de propuneri şi iniţiative formulate de cetăţeni, concretizate in planurile de perspectivă la care ne-am referit, îşi vor aduce propria lor contribuţie la finisarea şi întregirea acestor planuri, moment de mare însemnătate pentru fiecare localitate, pentru fiecare judeţ. Sensul acestor dezbateri succesive este stabilirea realistă a profilului economic şi social de perspectivă a unităţilor teritoriale, a rolului şi locului lor in contextul eforturilor întregului popor de realizare a noului cincinal, etapă de o deosebită importanţă în făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintarea României spre comunism. Care este, în această grandioasă operă de interes naţional implicaţia sistematizării teritoriului şi localităţilor,in ce constă contribuţia pe care deputaţii — ca reprezentanţi ai opiniei cetăţeneşti — o pot aduce în cadrul apropiatelor conferinţe judeţene? In cuvintarea ţinută la Consfătuirea de lucru care a avut loc in toamna anului trecut la Comitetul Central al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia: „în elaborarea acestui program trebuie să începem cu producţia, cu ce se va produce in fiecare comună. Amîn vedere şi acţiunea de redare în agricultură a noi suprafeţe, şi producţia de furaje şi creşterea animalelor. Trebuie cuprinse, de asemenea, activităţile industriale, inclusiv morăritul. Am in vedere şi atelierele meşteşugăreşti, unităţile de comerţ şi de servire, unităţile sanitare, de învăţâmint. In acest cadru trebuie să privim sistematizarea comunei şi a oraşului respectiv". Ce şi cum se va produce în fiecare comună sau oraş, care vor fi unităţile de interes social şi cultural, mijloacele antrenate pentru asigurarea unor condiţii bune de muncă şi viaţă, toate acestea este necesar să fie coordonate în planul unic de perspectivă, a cărui logică nu poate fi alta decât logica dezvoltării, condiţionată de puternicul dinamism economic care caracterizează ţara noastră. Directivele Congresului al XI-lea al Partidului prevăd cu privire la sistematizarea economico-socială a teritoriului, accentuarea procesului de dezvoltare echilibrată a tuturor judeţelor, asigurîndu-se astfel condiţii favorabile pentru ridicarea generală a nivelului de civilizaţie in toate zonele, pentru creşterea bunăstării materiale şi spirituale a întregului popor. Elementul determinant în realizarea acestei politici îl va constitui îmbunătăţirea, în continuare, a repartizării teritoriale a forţelor de producţie, ţinîndu-se seama la amplasarea noilor obiective, la transformarea unor comune in centre de tip urban, atît de criteriile economice cit şi de condiţiile naturale şi de cele sociale. Realismul planurilor întocmite rezultă tocmai din profunda şi multilaterala cunoaştere şi valorificare a posibilităţilor de dezvoltare a fiecărei localităţi, ca şi din punerea în evidenţă a răspunderii ce revine fiecărei localităţi, fiecărui cetăţean. Legea sistematizării prevede că se va asigura dezvoltarea oraşelor şi comunelor în cadrul unui program naţional de ansamblu, ţinind seama de întreaga reţea de localităţi urbane şi rurale, de influenţele reciproce dintre acestea, de corelarea dezvoltării oraşelor şi satelor cu zonele în care se află şi adîncirea cooperării între localităţi. Sunt probleme care se regăsesc în tematica înscrisă pe agenda de lucru a conferinţelor judeţene care vor avea loc în curînd şi care vor avea caracterul unor ample dezbateri cu privire la dezvoltarea economico-socială şi sistematizarea localităţilor patriei noastre. Cornelia Preda ANUL XXXIV Nr. 9 711 6 pagini 30 bani Noi unităţi energetice Energetica românească intră în „cincinalul revoluţiei tehnicoştiinţifice" cu o producţie de energie electrică de peste 54 miliarde Kwh. In 1976 se prevede obţinerea unei producţii de 57,5 miliarde Kwh. Pentru realizarea acestui important obiectiv, printre altele, vor fi puse în funcţiune noi unităţi energetice, vor continua lucrările de valorificare a apelor interioare ale ţării şi a cărbunelui interior. Vor fi, de asemenea, efectuate lucrări de sistematizare a reţelelor electrice în zonele staţiilor de transformare de pe platformele industriale şi din vecinătatea centralelor electrice. In noul cincinal va fi atins un nivel de producţie cu 46 la sută superior celui din 1975. Se va ajunge astfel la o producţie de energie electrică de circa 3 500 Kwh de fiecare locuitor — nivel mai mare decit cel obţinut în unele ţări industrializate. (Agerpres). Proletari din toate ţările, uniţi-vă! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Consiliile populare şi primul lor congres in actualul cincinal, va căpăta un pronunţat industri e Ne aflăm in preajma unui important eveniment in viaţa social-politica a ţării : primul Congres al consiliilor populare. Totodată, am încheiat de curind un cincinal dens in realizări şi am început alt cincinal, cu dimensiuni fără precedent. Cum caracterizaţi, pentru Ilfov, cincinalul pe care l-am încheiat recent ? — A fost şi pentru judeţul Ilfov un cincinal amplu în realizări, un cincinal în care baza industrială s-a dezvoltat şi consolidat foarte mult, iar agricultura şi-a valorificat mai bine şi mai complex marile sale posibilităţi şi resurse. In ansamblul celorlalte judeţe, Ilfovul ocupă poziţii foarte diferite din punct de vedere economic. Bunăoară, deţine locul 23 la volumul producţiei industriale, locul I la valoarea producţiei agricole, locul 4 la efectivele de animale. — Nu văd nici o contradicţie cu cele ce spuneam mai înainte. Nu întotdeauna locul ocupat explică, sau mai curind exprimă şi efortul depus. Depinde de la ce am plecat. In agricultură porneam de la o bază serioasă : pămîntul fertil de Bărăgan. Dar in industrie ? Cite mari întreprinderi existau în judeţ în momentul organizării teritorial-administrative de pe urma căreia au rezultat judeţele ? Puţine, le puteai număra pe degete. La asemenea repere mă gindeam atunci cînd afirmam că în cincinalul pe care l-am încheiat baza industrială s-a dezvoltat şi consolidat temeinic, iar agricultura şi-a pus mai bine în valoare posibilităţile. Iată cum stăm astăzi, faţă de 1970 : valoarea producţiei agricole globale a crescut de la 4,3 miliarde lei, la 7 miliarde ; producţia industrială, de la 4,1 miliarde lei, la 7,3 miliarde. Cu alte cuvinte, in numai 5 ani judeţul Ilfov s-a dezvoltat, în industrie şi agricultură, aproape tot atit cit s-a dezvoltat in decursul întregii sale istorii. De remarcat că, pentru prima oară, valoarea producţiei industriale a judeţului a întrecut-o pe aceea a producţiei agricole. — Adevărat. Şi acest avans se va menţine, mai mult chiar se va mări în viitorii ani. Dacă în cincinalul precedent producţia industrială a început să deţină ponderea cea mai mare în economia judeţului, în actualul cincinal se va produce o altă serioasă mutaţie calitativă, de astă dată în structura ocupării populaţiei, în 1980, 65 la sută din populaţia activă va fi ocupată în activităţi neagricole. De altfel, sub toate aspectele, economia judeţului va deveni, în actualul cincinal, pronunţat industrial-agrară. Este unul din- « tre efectele pozitive concrete ale politicii de repartizare armonioasă a industriei şi a forţelor de producţie pe teritoriul întregii ţări. — Recent a avut loc sesiunea consiliului popular judeţean. Ce concluzii majore s-au desprins din dezbateri ? — Cea mai importantă dintre concluziile şi de altfel dintre convingerile noastre este aceea că planul pe 1976 de dezvoltare a judeţului Ilfov — parte integrantă a planului naţional unic de dezvoltare economico-socială a ţării — are un caracter realist, este în concordanţă cu posibilităţile şi cu nevoile judeţului şi, prin urmare, este pe deplin realizabil. Precizez că producţia industrială in noul an a început în condiţii bune. — Constatări critice 7 — Şi constatări critice, fireşte. Am luat şi continuăm să luăm măsuri eficiente in vederea creării tuturor condiţiilor pentru realizarea şi punerea in funcţiune, la termenele stabilite, a noilor capacităţi industriale, atingerea rapidă a parametrilor proiectaţi, precum şi pentru organizarea superioară a producţiei şi muncii în obiectivele industriale existente — direcţii in care lucrurile n-au prea mers continuu ascendent în anul trecut. Asemenea probleme am dezbătut şi în sesiunea recentă a consiliului popular judeţean. — Vă rog să schiţaţi, in linii esenţiale perspectivele judeţului in actualul cincinal. — Ilfovul este unul dintre judeţele care, potrivit hotărîrilor Congresului al XI-lea al partidului, vor trebui să ajungă, în viitorul cincinal, la o producţie industrială în valoare de cel puţin 10 miliarde lei. Potrivit calculelor noastre, noi vom atinge acest nivel în anul 1978, urmind ca la finele cincinalului să realizăm o producţie industrială în valoare de 15 miliarde lei. Pentru aceasta se vor crea aproximativ 35 capacităţi industriale, noi şi dezvoltări ; vor fi atrase în sfera producţiei materiale din industrie alte 20 000 persoane ; vom construi aprea caracter pe 13 000 apartamente. Cinci localităţi rurale — Snagov, Bolintin-Vale, Fundulea, Budeşti şi Girbovi — vor deveni centre urbane polarizatoare, cu nuclee economice proprii. Fondul general de investiţii în judeţul Ilfov, in acest cincinal, se va ridica la aproape 20 miliarde lei. Ţin să remarc că dezvoltarea impetuoasă a economiei judeţului nostru în cincinalul 1976—1980 se va răsfringe in mod pozitiv asupra creşterii nivelului de viaţă material şi spiritual al locuitorilor de pe aceste meleaguri. Astfel, în anul 1980 retribuţia reală pe angajat va spori cu 18—20%, iar veniturile ţărănimii vor creşte cu 20—25% faţă de anul 1975. — Cum va arăta structura viitoare a industriei judeţului ? — Ponderea hotărîtoare o vor deţine industria alimentară (4,3 miliarde lei), industria chimică (3,8 miliarde lei) şi construcţia de maşini (1,8 miliarde lei) la nivelul anului 1980. Precizez : vor fi obiective economice în zone şi platforme industriale concentrate, care oferă mai mari posibilităţi de creştere a eficienţei economice. Numai municipiul Giurgiu, cu a sa puternică platformă chimică, va realiza aproape 50% din întreaga producţie industrială ii judeţului. — Dar agricultura . Pentru că Ilfovul va rămine şi mai departe un judeţ cu o mare pondere agricolă. — Intr-adevăr, agricultura are in continuare mari posibilităţi de creştere a producţiei, la fel şi zootehnia. De altfel, faţă de Ştefan Zidariţa (Continuare in pag. a 3-a) Convorbire cu tov. Constantin Dragan prim-secretar al Comitetului judeţean Ilfov al P.C.R. preşedintele Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean, preşedintele Consiliului judeţean al Frontului Unităţii Socialiste. Aspecte din cele două porturi ale Ilfovului. In stingă, noul centru al oraşului Olteniţa Giurgiu; in dreapta, lansarea unei nave la Şantierul naval din Foto : AGERPRES * Omul nu poate trăi fără Sînt două suprafeţe mari de tablă de oţel, aşezate alături. Pe una din ele virful extradur al trasorului a săpat urme adinci, linii drepte, linii curbe, racorduri pe care ochiul neavizatului le inţelege cu greu rostul. Omul scund, negricios cu o căciuliţă împletită, adusă mult pe ochi, minuieşte atent cu grijă ghiara ascuţită de oţel. Din cind in cînd se opreşte să compare contururile cu cele de pe hîrtia de ozalit pe care a aşezat bucăţi de cărămidă — să nu o ia vîntul. Sediul secţiei „construcţii metalice“ a întreprinderii de construcţii hidrotehnice — Constanţa, se află chiar la capătul bulevardului Lăpuşneanu, într-o zonă de locuinţe în construcţie şi vîntul dinspre mare se simte aici mult mai puternic. „Ce vor deveni liniile acestea pe care le trasaţi ?“ Omul care minuieşte trasorul se opreşte din lucru să mă privească. — O geamandură ! — Dumneavoastră ce meserie aveţi de fapt, meştere Gheorghe Deleanu ? — Văd că ştiţi şi cum mă cheamă. Atunci trebuie să ştiţi şi cu ce mă ocup. Mă priveşte bănuitor şi aşteaptă. Ii spun că sunt ziarist. — Deci, ce meserie aveţi ? — Sudor, instalator, trasator, marinar... — Aşa de multe 7 Ciştigaţi bine 7 — Scot şi patru mii pa lună dacă trag. — Soţia 7 — Tot la I.C.M. lucrează. Doar fata lucrează în altă parte, dar nu prea departe de aici ; e laborantă in port. Nu înţeleg de ce mă întrebaţi. — încerc să aflu motivul care v-a determinat să părăsiţi ţara in martie 1974. Lasă trasatorul de o parte şi se aşează ; îmi oferă o ţigară „Amiral“... — Am rămas la Las Palmas in Spania din martie pînă la sfirşitul lui mai. De ce ? Uite că nu ştiu. A fost ca o ameţeală sau ca o boală de care am zăcut şi m-am vindecat. Cit m-a costat asta n-aş vrea să-ţi spun. Nu mă pling, nu e firea mea să mă pling. Mă bucur că m-am vindecat repede. — Cum s-a intimplat ? — Aşa cum se întîmplă uneori unora ca mine care nu se uită bine ce este sub faţa lucitoare a apei. — Şi ce este acolo ? — Hăul... Şi abisul în care se duc şi se îneacă unii. M-am dus să beau o bere la un bar. Singur. Cum a apărut acolo domn’ Nelu nu ştiu. Era un tip şaten cu mustaţă şi perciuni mari, vorbea româneşte şi zicea că-i de prin Ardeal. Mi-a spus că ar vrea să se întoarcă în ţară dacă s-ar putea, dacă aş putea... A dat o bere şi m-a servit cu Kent. A doua zi eram la poliţie, şi eu nu ştiam atita spaniolă să mă lămuresc ce se întîmplă. Mai mult ce să vă spun ? ! Simţeam că ceva se rupsese în urmă şi că alunec dar n-aveam puterea să mă întorc şi nici de ce să mă agăţ. Intrasem in vîrtej. Domn* Nelu dispăruse fără urmă. Credeam că voi lucra ca sudor sau ca instalator. Pină la urmă... — Unde aţi lucrat 7 — La un restaurant. Mi s-a spus că voi fi ajutor de bucătar. De fapt... — De fapt ce făceaţi efectiv 7 — Preparam cafele şi plăcinte, plăcinte şi cafele, mă îndoiam de mijloc şi făceam temenele la clienţi, paisprezece ore pe zi. Dacă se defecta un automat mă puneau să-l repar. Erau ocazii rare pe care le aşteptam ca pe nişte favoruri deosebite. Odată unul de-acolo a fost pus să aşeze nişte tapet pe pereţi. A cerut o bormaşină şi patronul i-a dat. Pe urmă a uitat cui i-a dat-o şi m-a întrebat pe mine. I-am spus. Şi a găsit-o. Pe urmă ăla a venit la mine : „Bă ! Tu nu ştii să trăieşti în lume“... Şi m-a lovit. Că de ce i-am spus patronului de bormaşină. — In tot acest timp nava „Semenic“ de pe care aţi plecat a mai revenit în port . — Nu. Dimineaţa şi seara treceam prin apropierea portului. Mă uitam la nave. Am văzut o singură dată o navă sub pavilion românesc dar era ancorată departe, in rada portului. Cineva mi-a spus că ştie pe unul care are nevoie de un mecanic instalator. Să merg cu el undeva în interiorul ţării. Am refuzat. Nu mă puteam desprinde de port, rădăcini Intr-o dimineaţă îmi făceam ca de obicei rondul prin faţa portului. Am văzut ancorată in bazin o navă cu tricolorul românesc. O cunoşteam, era nava „Mureşul“. De data asta am avut noroc. L-am întilnit pe şeful bucătar şi m-am agăţat de el : „Vreau să vin în ţară !“. M-a crezut şi m-a înţeles. Am stabilit o întîlnire, a venit şi tovarăşul Burlacu, comandantul navei, au mai venit cîţiva marinari români cu care navigasem. Mi-au luat bagajele şi le-au dus la navă. La ora 23, cu ultima barcă am ajuns şi eu la bord. La ora 24, nava a ridicat ancora. Am plecat cu „Mureşul“ la pescuit în Atlantic. Pe urmă am trecut pe nava colectoare „Polar II“. In august m-am întors în ţară. Fata se căsătorise între timp. Au venit prietenii să mă vadă şi le-am spus aşa cum ţi-am spus şi dumitale totul. M-au condamnat. Şi-au zis : „Bine că te-ai întors măi Gheorghe. Ce rost aveai tu acolo ?“. Chiar ! Ce rost ? Eu sunt sudor şi instalator... Ajunsesem să fac temenele şi să prepar plăcinte. Şi asta n-ar fi nimic dar omu’ e ca pomu’ . Nu poate trăi fără rădăcini. — Și acum ce faceţi ? — O geamandură. Una specială cu celulă fotoelectrică, comandă pentru Maroc. Tabla astălaltă va fi o cupă de grefier... Anton Uncu NOI CHEMĂRI LA ÎNTRECERE Ieri au lansat chemări la întrecere: • COMBINATUL DE PRELUCRARE A LEMNULUI RÎMNICU VILCEA adresată tuturor unităților de exploatare, prelucrare a lemnului, celuloză și hîrtie. • ÎNTREPRINDEREA „ELECTROPUTERE - CRAIOVA“ adresată tuturor întreprinderilor din ramura energiei electrice. • ÎNTREPRINDEREA TEXTILĂ „DACIA" BUCUREȘTI adresată tuturor întreprinderilor din cadrul Ministerului Industriei Ușoare. • COLECTIVUL STAȚIEI DE CALE FERATĂ ORADEA - EST către toate colectivele din transporturile feroviare. (în pag. a 3-a) PROIECTAREA, CONSTRUIREA ŞI MODERNIZAREA DRUMURILOR ŢĂRII, ÎNTR-O CONCEPŢIE UNITARĂ 9 Criterii de eficienţă economică şi socială privind organizarea reţelei de drumuri • Ce elemente vor sta la baza proiectării şi construcţiei drumurilor • In perspectivă, sistematizarea şi raţionalizarea reţelei rutiere • Cum se vor amenaja intersecţiile între drumuri şi ce dotări se vor face pe căile rutiere • Importante lucrări de modernizare a unor drumuri. Legislaţia referitoare la organizarea reţelei de drumuri şi măsurile în vederea satisfacerii în bune condiţiuni a cerinţelor traficului, au fost întregite, recent, printr-o nouă reglementa-’re adoptată de Marea Adunare Naţională, Legea pentru stabilirea normelor privind proiectarea, construirea şi modernizarea drumurilor, pe marginea prevederilor căreia am purtat o discuţie cu ing. Mihai Boicu, director în Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor. L-am invitat pe interlocutorul nostru să se refere, pentru început, la raţiunile care au impus adoptarea noii legi. — Stadiul actual şi de perspectivă al dezvoltării economiei naţionale şi al întregii vieţi sociale determină creşterea in ritm susţinut şi a cerinţelor legate de comunicaţiile rutiere. Prin Legea drumurilor, adoptată în anul 1974, au fost stabilite principiile generale ale dezvoltării unitare a întregii reţele de drumuri, prevăzîndu-se că proiectarea, construcţia şi modernizarea drumurilor publice şi de exploatare, urmează să se facă pe bază de norme, aprobate acum prin noua lege. Stabilirea acestor norme are în vedere asigurarea, în condiţii de înaltă tehnicitate şi eficienţă economică, a proiectării, construcţiei şi modernizării drumurilor, îmbinarea judicioasă a drumurilor publice şi de exploatare intr-un sistem unitar, păstrarea şi valorificarea superioară a reţelei de drumuri existente — în spiritul economisirii şi folosirii raţionale a terenurilor —, creşterea eficienţei şi siguranţei transporturilor. In momentul de faţă este în curs elaborarea unui studiu privind posibilităţile de sistematizare şi raţionalizare a reţelei rutiere, studiu care a relevat că unele drumuri publice capătă importanţă sporită, în legătură cu dezvoltarea economică şi socială de pe teritoriu, necesitînd lucrări de mărire a capacităţii de trafic. Rezultă, de asemenea, că o serie de drumuri nu-şi mai justifică existenţa, reprezentînd căi secundare, paralele altora ; e vorba în special de drumuri peste ogoare, prin păduri ş.a. Alte drumuri vor trebui reorganizate în viitor, în funcţie de structurarea în perspectivă a reţelei de localităţi. Analizele făcute pe plan local, cu participarea cetăţenilor, au relevat, pînă acum, posibilitatea ca mai multe mii de kilometri de astfel de drumuri, care nu se mai justifică, să fie dezafectate. Se constată şi o dezvoltare excesivă a reţelei drumurilor de exploatare în ansamblu, reţea care totalizează în prezent, aproape de două ori mai mulţi kilometri decât drumurile publice. Iată de ce sunt necesare criterii unitare de eficienţă economică şi socială privind organizarea reţelei de drumuri. Prin normele cuprinse în noua lege se stabilesc parametri obligatorii pentru proiectarea, construirea şi modernizarea tuturor categoriilor de drumuri, ca şi elementele geometrice adecvate fiecărei categorii, fixîndu-se limitele maxime şi minime, precum şi utilizarea de proiecte tip la elementele componente ale drumurilor şi podurilor, prevăzîndu-se şi măsuri în vederea realizării unor lucrări de calitate. — Care sînt criteriile care vor sta la baza proiectării, construirii și modernizării drumurilor 7 Cornelia Sibianu (Continuare in pag. a 6-a) Eminescu -conştiinţă a permanenţelor româneşti Zoe Dumitrescu-Buşulenga Continuind pe înaintaşii săi din generaţia de la 1848 pentru a căror lucrare naţională şi artistică a avut o veneraţie adincă, Eminescu a împlinit, în alte împrejurări de fapt, un chip uimitor, aspiraţiile acelora, nu numai pe tărimul artei, dar şi pe tărimul gîndirii istorice, politice, filozofice, in care a lucrat cu o pasiune şi o luciditate puţin obişnuite. De aceea viaţa şi opera lui, ca verigi de istorie naţională, arată un proces de devenire continuă în direcţiile cerute de necesităţile interioare ale istoriei naţionale. Dacă lui Goethe, de pildă, i-a deschis calea spre întilnirea cu poporul german un ginditor ca Herder, Eminescu şi-a deschis singur calea spre poporul român, intr-o existenţă foarte de timpuriu împinsă înspre slujirea unor ţeluri mai inalte decit acelea ale unei vieţi individuale. Lucrarea lui deliberată la sinteza dintre conştiinţa lui şi aceea a neamului din care făcea parte, a început din adolescenţă şi n-a încetat niciodată. E adevărat că Aron Pumnul, modestul lui profesor, a însemnat o scinteie in tinereţea receptiva, vibrantă a lui Eminescu. Tribun al revoluţiei din Transilvania, acela i-a trezit entuziasmul pentru Cimpia libertăţii şi Andrei Mureşan, pentru toţi cei ciţi suferiseră şi luptaseră in mileniile asupririlor sociale şi naţionale. El l-a trimis, simbolic fireşte, in pelerinajele spre Blaj şi Alba lulia, spre Lepturariu ca modest florilegiu, dar plin de iubire pentru tot ceea ce însemna lucrare românească. Şi sigur că impactul exemplului lui Pumnul avea să fie puternic asupra minţii şi inimii copilului, dar totuşi se reducea la un singur exemplu. Singur a făcut Eminescu ucenicia, împins de calitatea geniului său la un tip de cunoaştere ce cobora dinspre universal înspre naţional, ce se cerea ancorat în spaţiul şi timpul românesc, ca în nişte coordonate ale unei misiuni istorice. Prin Lepturariu s-a integrat în descendenţa înaintaşilor mari şi mici, dar printr-un spirit critic extrem de esenţial şi printr-un neasemuit instinct al limbii a ştiut să le vadă cusururile şi să înţeleagă încotro se îndreaptă, dinspre ei, cultura românească. Suntem tot mai convinşi că poetul se pregătea în anii studiilor la Viena şi pentru o carieră politică (de aceea studia cu pasiune istoria şi economia politică, de aceea l-a întîlnit cu emoţie pe Cuza şi-i scria lui D. Brătianu, de aceea urmărea cu atita atenţie fazele războiului franco-german şi Comuna din Paris, de aceea concepuse cu Slavici grandioasa sărbătorire de la Putna pentru toată suflarea românească, de aceea ţinea aşa de mult să reunească la Viena pe studioşii români din toate provinciile aflate sub stăpîniri străine vremelnice etc.) şi-şi exercita raţionamentele specifice în serii de articole cu caracter politic, între anii 1869—1872. Întărea de asemenea unitatea culturală care tre(Continuare in pag. a 2-a)