România Liberă, septembrie 1978 (Anul 36, nr. 10528-10553)
1978-09-01 / nr. 10528
Pagina a 2-a — 7 septembrie 1978 Focşaniul, ca toate oraşele noastre trăieşte aceeaşi metamorfoză binefăcătoare in ascensiunea continuă a ţării. Oraşul Unirii este astăzi centrul vital al unui judeţ ce va avea în 1980 o producţie industrială de peste 10 miliarde de lei. Iată şi o primă şi esenţială cifră încărcată de semnificaţii. De cite ori păşesc ţie poarta întreprinderii de dispozitive, ştanţe, matriţe şi scule aşchietoare, situată în mijlocul platformei industriale a Focşaniului, încerc sentimentul că aici, la doi paşi de valea Milcovului, tărim intrat cu fală in istoria poporului român, socialismul şi oamenii săi au săvirşit un nou pas istoric : industrializarea. Cine cunoaşte Focşaniul de acum 8—10 ani, ceea ce la scara istorică înseamnă foarte puţin (cu diverse prilejuri am aflat că pentru unii Focşaniul mai înseamnă doar amintirea vinului bun sau că aici era o mare garnizoană militară), trebuie să aflem că oraşul de altădată, practic, nu mai există, că un altul, nou, modern, care priveşte de la înălţimea blocurilor turn, durat gospodăreşte în oţel, beton şi sticlă i-a luat locul. La Focşani, şi astăzi, ca şi altă dată se face vin bun, dar acum forţa economică a oraşului stă in cîteva, mari întreprinderi industriale ridicate cu deosebire in anii din urmă pe platforma sa din sud. Sunt rezultatul politicii partidului de dezvoltare armonioasă a tuturor zonelor ţării şi bază pentru creşterea economică viitoare a judeţului Există pe această platformă întreprinderi reprezentând citeva dintre ramurile industriei româneşti, de la prelucrarea superioară a lemnului din bazinul forestier al Vrancei şi a,rodului viilor, pină, la chimie şi construcţii de aţa, şini. Toate s-au dezvoltat simultan cu creşterea unor puternice colective muncitoreşti,devenite conştiente că de priceperea şi hărnicia lor depinde înflorirea oraşului în care trăiesc şi, muncesc, calitatea vieţii lor. Se zice, o spun localnicii. Că cea mai vertiginoasă ascensiune a avut-o întreprinderea in care ne aflăm, efect al unui amplu proces de dezvoltare, dublat fericit de hărnicia unui colectiv care scrie cu fapte viaţa întreprinderii, conturindu-şi, totodată, o personalitate aparte intre colectivele de mvincă vrîncene. Pentru întîia oară în scurta sa istorie IDSMSA a deschis, la 23 August, demonstraţia oamenilor muncii din oraşul de pe Milcov. Faptul conţine in sine, anumite semnificaţii dintre care de capăţii mi se pare aceea că tinarul colectiv a ajuns in decurs de numai patru ani la demnitatea de port-drapel al industriei vrîncene. — întreprinderea noastră şi-a realizat încă de la intrarea sa în funcţiune, an de an, planurile de producţie. — ne spune Zaharia Sandra, directorul întreprinderii. Altul este marele nostru ciştig rezultat dintr-o muncă intensă, dusă pe toate planurile şi cu toate mijloacele educative care ne-au stat la îndemină. — Există un ciştig mai mare decit cel consemnat in evidenţele contabile şi care arată că activitatea economică este eficientă? ' — Fără îndoială La noi acest ciştig este colectivul. Mai pe îndelete spus, creşterea sa calitativă şi a forţei lui de gindire. Vedeţi, la începuturile ei, in această fabrică oamenii erau încă , departe de înţelegerea semnificaţiei avuţiei obşteşti, de sentimentul proprietăţii colective, socialiste, asupra uneltelor pe care le minuiau şi a bunurilor pe care le produceau. Mergeţi acum în secţii şi ateliere şi veţi constata că aceeaşi oameni, cărora li s-au adăugat intre timp alte cîteva sute, au o altă optică despre muncă, despre tot ceea ce există în întreprindere. S-a schimbat întreprinderea, dar, mai ales, s-au schimbat oamenii. Adică au acum conştiinţa că fabrica e cel mai important lucru pe care il avem, că de aici ni se trage existenţa şi proprietatea. — Insecţii sunt comisii dedisciplină. Să înţeleg din ceea ce spuneţi că ele n-ar mai fi necesare ? — Ele există şi, dacă aşa este, înseamnă că mai există şi oameni care se mai abat uneori de la normele care guvernează viaţa colectivelor în care muncesc. Dealtfel, aceste comisii s-au născut din iniţiativa muncitorilor, din ele fac parte muncitori şi ei sunt aceia care ii cheamă în faţa lor pe cei ce greşesc. Nici o judecată nu e mai aspră, mai dreaptă şi mai cu efect ca judecata oamenilor in mijlocul cărora munceşti. — Am citit, undeva, la intrare : „Marca fabricii e o chestiune de demnitate şi patriotism“. E o declaraţie sau un principiu ? — Deviza are la noi şi acoperire faptică. Am scris aşa pentru că in aceşti termeni tratăm noi problema calităţii produselor şi nu se poate spune că nu reuşim, chiar dacă, pe ici, pe colo se mai strecoară cîteodată şi lucruri mai puţin bine făcute. Ştiţi cine sunt oamenii care lucrează pe strungurile, frezele, maşinile de rectificat sau în forţele fabricii ? — Ştiu doar că sunt foarte tineri. Am aflat că media de virstâ in întreprindere e de 23 de ani . Cei mai mulţi sunt fiii şi fiicele boierilor sau forestierilor din Vrancea, ai agricultorilor de pe Siret sau Putna. Biografia lor se îngemănează cu biografia întreprinderii. Ei au crescut odată cu fabrica şi oraşul, acestea au crescut odată cu ei. Avem aici fete care în numai cîteva luni au schimbat războiul de ţesut de acasă sau uneltele gospodăriei ţărăneşti cu strungul, freza sau maşina de rectificat. Nu s-au schimbat doar uneltele de muncă, ci întregul mod de viaţă impus de civilizaţia urbană şi de activitatea in colectivul unei fabrici reprezentînd o ramură de virf a industriei. Au acum un nou mod de a privi împrejurul lor, de a-şi pune în valoare forţa de gindire, imaginaţia şi fantezia creatoare, atît individual, cît şi în cadrul colectivului. — Cei mai mulţi dintre tinerii despre care vorbiţi au şi devenit foarte buni meseriaşi. ■ Intre trofeele colectivului am văzut „Strungul de aur“ şi „Freza de argint“ obţinute la olimpiadă. Competenţa lor profesională este cauză sau efect al factorului conştiinţă ? — Cred că şi una şi alta, dar nu în măsură egală. Cert este că avem oameni buni. Maiştrii Gheorghe Turbatu şi Ion Băluţă, frezorii Gheorghe Arbanăş, Nicolae Ciribaş, forjorul Şerban Vulpoiu, inginerii Laurenţiu Weber şi Liviu Livescu sunt doar cîţiva dintre ei. Dar nici ceilalţi nu sunt departe de fruntaşi. In acest sfirşit de august am descoperit mai anevoie intrarea la IDSMSA. In faţa ei, dar inclusă întreprinderii, a fost amplasată o fabrică de elemente hidraulice care va îmbogăţi zestrea industrială a Focşaniului. Mi-am adus atunci aminte de o mai veche discuţie cu Dumitru Rusu, secretar adjunct al comitetului de partid, care spunea că a venit vremea să fie schimbată titulatura întreprinderii. De ce? l-am întrebat. Mi-a răspuns că, la naşterea primei reprezentante a industriei constructoare de maşini nr. Vrancea i s-a spus aşa mai mult din orgoliu, să ştie tot omul că la Focşani se fac dispozitive, ştanţe, matriţe şi scule aşchietoare. Intre timp numărul produselor a ajuns la circa 2 000 şi, ceea ce în 1974 constituia ineditul industriei vrîncene, acum e un lucru ştiut în toată ţara, ba chiar şi prin alte ţări unde sunt exportate o parte dintre ele Biografii exemplare ? Le-aşi spune mai lesne biografii paralele, ale oamenilor care dau curs noii lor vocaţii, vocaţia industriei, ale întreprinderilor urbei lor. Biografii care se condiţionează, se presupun şi se conturează reciproc. Ovidiu Butuc [ Biografii paralele Aspect din Hala de fabricaţie a cuţitelor de strung din cadrul întreprinderii de dispozitive şi scule aşchietoare Focşani I * La Târgovişte se desfăşoară între 1 şi 3 septembrie festivalul concurs al brigăzilor artistice intitulat „Oameni şi fapte din marea întrecere“. Participă formaţii ale centrelor siderurgice şi metalurgice din 32 judeţe şi din Capitală. * Astăzi, la ora 18, are loc vernisajul expoziţiei de pictură, grafică, sculptură şi artă decorativă a artiştilor plastici amatori din municipiul Bucureşti. Expoziţia va fi deschisă in sala de expoziţii a Teatrului Naţional, în perioada 1-15 septembrie. * In cadrul stagiunii sale estivale, Filarmonica de stat din Tg. Mureş a susţinut concerte în taberele de odihnă ale elevilor din localităţile Lăpuşna şi Răstoliţa din judeţul Mureş. * Ansamblul folcloric al Casei de cultură din Haţeg şi formaţiile artistice ale căminelor culturale din Sintămăria-Orlea şi Pui au fost oaspeţii minerilor din Valea Jiului. * La Şcoala populară de artă din Sibiu expune 34 de lucrări de pictură artistul amator Erich Gohn, maistru în prelucrarea lemnului din Braşov, care a mai deschis pină în prezent 12 expoziţii personale la Braşov, Vaslui, Codlea, Rîşnov, Sighişoara şi a participat la alte 8 expoziţii colective. * La Galeriile U.A.P. din Cluj-Napoca s-a inaugurat o expoziţie de caricaturi cu participarea a peste 40 de artişti din întreaga ţară. * Oraşul Curtea de Argeş a găzduit recent cea de a II-a ediţie a Festivalului interjudeţean de folclor „Carpaţi“, la care şi-au dat concursul formaţii artistice din 15 judeţe ale ţării. * Ansamblul artistic „Mureşul“ întreprinde un turneu in judeţele Cluj şi Oradea, cu programul intitulat „Treci dorule, Mureşul“. UNA PE ZI de MATTY MX ' -JU! - Cind să fie și eu c-am mai scăpat de nevroză,.., iar șuturi peste poartă) iar lipsă de decizie in atac, iar temporizări,... La această rubrică răspundem cititorului N. Croitoru din Cimpeni—Vrancea, spunindu-i câ-l vom sprijini in alcătuirea monografiei comunei sale, comunicindu-i ce bogăţii minerale duce cu el la vale piriul Sărăţel şi celelalte ape cu care se uneşte, in apropierea satului. Din, sursele consultate aflăm, că Sărăţelul, cu apele sale sulfo-clorice, poate ajuta în bolile reumatice cronice, inflamabile sau degenerative. în artrita traumatică, în afecţiunile oaselor, muşchilor şi tendoanelor. în bolile sistemului nervos periferic. în combaterea radiculitei, nevritelor, poliometritelor, în afecţiunile atero-anexiale şi ale ţesutului peritonian, în periviscerite cronice, dermatoze, prurit, sechele după tromboflebite. Credem că ne putem opri aici cu enumerările spunind citeva cuvinte, în continuare, şi despre apele ce coboară cin dealul lui Istrate care (urmează o nouă enumerare) sunt bune, în cura internă, la combaterea diurezei, a afecţiunilor aparatului urinar, albuminuriei cronice, litiazei renale, în combaterea unor stări de alergie alimentară. Fireşte, monografia proiectată va consemna aceste date, dar mai important ar fi dacă, pe plan local, aceste resurse de sănătate ar fi valorificate pentru asigurarea sănătăţii publice. Să trecem acum la altfel de resurse la cele de imaginaţie. Pentru aceasta trebuie să vorbim despre Paul Crăciun din Bucureşti, minte iscoditoare ce l-a condus la realizarea cîtorva invenţii menite să uşureze munca de natură casnică. De data aceasta, a imaginat un dispozitiv mai ingenios : „Luind cunoştinţă despre eforturile ce se fac in vederea economisirii energiei electrice şi combustibililor — ne scrie el — m-am gindit că ar fi bine să contribui şi eu cu ceva la această acţiune. De aici a apărut ideea construirii unui dispozitiv, care folosind energia solară, să-mi asigure pentru uzul casei apă caldă la bucătărie şi baie, circa 100 litri fiecare încălzire. Ca atare, am construit, dispozitivul ce-l aveam proiectat. Primele probe m-au satisfăcut. Şi astfel mi-am încălzit apă suficientă pe cheltuiala de combustibil a soarelui. Ştiu că in acest domeniu s-au realizat lucruri mari şi că altele, noi, sunt pe cale să apară. Dispozitivul meu, deşi simplu, poate fi folositor oricărei gospodării. De aceea stau la dispoziţia celor care doresc să-l vadă şi să-l construiască. O spun fără nici un alt interes decit acela de a vedea bucurindu-se de roadele lui ci mai mulţi oameni■ Aşadar, doritorilor, le adresez invitaţia : Poftiţi la mine şi veţi vedea cum se încălzeşte apa fără electrică, gaze sau lemne. Locuiesc pe strada Intre Ziduri nr. 34, sectorul 2“. O invitaţie demnă de reţinut. Dar demnă de reţinut un alt scop şi de urmărit din alte puncte de vedere este şi acţiunea întreprinsă de Centrala industriei confecţiilor, angajată intr-o operaţie căreia îi dorim sorţi de izbindă. La sesizarea cititoarei Eliza Barna din Capitală, care scria că lipsesc din magazine numerele mari de confecţii,, numita centrală ne vestea că a început o amplă măsurătoare antropometrică, un studiu care se va prelungi pină la jumătatea anului viitor. După acest studiu vor începe, probabil alte studii in timp ce cumpărătorii vor fi mereu în căutare de confecţii numere mari. La sesizarea concretă a Elizei Barna, trebuie să i se răspundă tot concret. Pentru că sunt bune studiile atunci cind ajută la ceva, dar cind masori şi nu tai stofa să faci haine, atunci degeaba mai masori. In cazul cititorului Nicolae Mada, tot din Bucureşti, se pare că nu s-a măsurat niciodată dar s-a tăiat mereu. Pentru că mereu i se taie numărul de telefon şi i se dă altul, realizindu-se astfel un record in materie de schimbări. In 1953 a început prin a avea numărul 35 59 32, pentru ca să urmeze numerele 35 17 38, 35 71 93, 35 93 94 şi cine ştie cite altele de acum încolo. Scuzele ce i se cer nu ajută la nimic dacă abonatul va prelua toate numerele care încep cu 35 şi dacă nu va avea siguranţa să-şi dea numărul de telefon de teama unei noi schimbări. Credem că cererea lui de a se sista acest joc este plauzibilă. Intr-o scrisoare trimisă din Periam, judeţul Timiş, Gheorghe Marin îşi manifestă dorinţa ca editurile noastre să îndesească numărul tipăriturilor din operele clasice, române şi străine. „Faptul că s-a tipărit şi continuă să se tipărească mereu astfel de lucrări, arată cititorul, nu poate fi pus la îndoială de nimeni. Dar ceea ce aş vrea să cer forurilor culturale este să aibă in vedere ca la alcătuirea planurilor de apariţie să sporească numărul operelor beletristice fundamentale. Cu alte cuvinte aş vrea să fie mai multe“. Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, prin direcţia sa de specialitate, a dat asigurări cititorului din Periam că se vor tipări, în continuare, clasicii în tiraje tot mai mari, cum a făcut-o editura Univers care a publicat vaste ediţii din scrierile lui Balzac, Flaubert, Tolstoi şi ale altora sau ca editura Academiei care s-a îngrijit de tipărirea scrierilor lui Eminescu, ediţie începută de eruditul om de cultură Perpessicius. Perioada următoare va aduce cititorilor, după cite aflăm, noi satisfacţii, căci intr-un stadiu avansat de pregătire se află ..Istoria literaturii“ lui George Calinescu iar la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, se fac pregătiri de tipărire a impresionantei opere istorice a lui Nicolae Iorga. În anul 1980, cind va fi celebrat centenarul marilor scriitori Sadoveanu şi Arghezi, vor apare, desigur, noi volume care vor îmbogăţi tezaurul nostru cultural. Tot pe o temă culturală ni s-a adresat şi T. Caraman din Bucureşti, care referindu-se la cartierul Berceni, unde locuieşte, ne spune că „intr-o zonă cum este aceasta, care se extinde şi şi se modernizează mereu, nu există, din păcate, nici un cinematograf. Şi aceasta acum, cind ,şi la sate lumea are unde merge la film. Localul hărăzit a fi cinematograf se află de citiva ani in stare de construcţie, răminind pururi un şantier pasiv, cu materiale de construcţii depozitate şi nefolosite“. In adevăr, nevoia unui cinematograf în cartierul Berceni se resimte in mod deosebit şi singura soluţie de a o înlătura este ca organele Consiliului popular al sectorului 5 să grăbească terminarea clădirii viitorului lăcaş de cultură. în sfîrşit, o depeşă de la Iaşi, din partea Consiliului popular judeţean, ne face cunoscut că s-a hotărit, — în baza semnalării vicepreşedintelui cooperativei agricole de producţie Ciurea, Ion Buzatu — să se înfiinţeze un obor de vite pe şoseaua Nicolina—Ciurea, în locul numit ValeaAdîncă. Terenul ales este neproductiv iar amenajări speciale nu trebuie făcute. Acest obor a fost cerut de locuitorii din Ciurea pentru a nu mai trece cu vitele prin Iaşi către” oborul din Holboca, situat în direcţie opusă comunei lor. Prin măsura recent luată am vrea să înţelegem că vechiul obor nu s-a desfiinţat fiindcă atunci vicepreşedintele cooperativei agricole din Holboca, pe bază de reciprocitate, ar putea cere desfiinţarea oborului din Ciurea, pentru a nu mai trece nici ei cu vitele pe străzile oraşului. Să fie oare aşa ? Const. Sîrbu RĂSPUNDEM CITITORILOR Bioinginerii şi gama aparaturii medicale româneşti In cabinetul catedrei de fiziologie, de la Institutul medicofarmaceutic din Cluj-Napoca, profesorul imiv. dr., Ion Bariu, rectorul institutului, explica inginerului dr. Traian Gligor, de la catedra de electrotehnică a Institutului politehnic dinlocalitate, gindurile sale privind introducereaunor noi metode de investigaţie a organismului uman, metode ce necesitau o aparatură de mare precizie, am putea spune, ultrasensibilă, de regulă inexistentă pînă la ora aceea. Discuţiile celor doi au dus la ideea unei colaborări concrete, mină în mînă, cum se spune, in urma căreia aveau să ciştige, deopotrivă, şi medicina şi tehnica românească. Pornind de aici, s-a ajuns la conturarea unor propuneri de aparate necesare în studiile şi cercetarea fiziologiei organismului uman, legate, în special, de hemiostazie, aparate la a căror realizare au fost antrenate cadrele didactice de la ambele institute de învăţămînt superior, precum şi un mare număr de studenţi politehnişti. S-a născut astfel, în tehnica românească, dispozitivul traducător-amplificator electronic, destinat măsurării concentraţiei de oxigen în singe, operaţie care şi azi. In multe ţări se mai practică prin luare de probe, metodă socotită ca fiind distructivă şi necontinuă. La noul aparat, citirea se face, fie prin inscriptor clasic, fia prin fascicol luminos, iar prin mărirea diametrului acului de siringă folosit, bate recordurile existente în literatura de specialitate. De adăugat că la numele prof. univ. dr. Ion Bariu, asist. univ. Elena Gligor şi a ing. Traian Gligor, autorii noului aparat, se mai adaugă şi cel al lui Ştefan Berta, Alexandru Şeica, Ianoş Solyom, foşti studenţi ai Institutului politehnic. Acelaşi colectiv, plus studenţii politehnişti Sorin Budălăceanu, Gh. Peter, a asistentului ing. Radu Ciupe şi ing. Victor Popescu — care-şi pregăteşte doctoratul cu o astfel de temă — au creiat dispozitivul pentru măsurarea continuă a debitului sanguin, conceput în două variante, unul bazat pe traducător cu termisol, altul cu ultrasunete, ambele dovedind o mare sensibilitate. Apoi, cum studiile de fiziologie, sau conexe, constituie un îndreptar imediat și eficient, s-au creat şi aparate cu aplicabilitate în investigaţia medicală. Aşa a apărut un dispozitiv pentru măsurarea ritmului şi volumului respirator, necesar în investigaţiile medicale făcute asupra celor ce lucrează pe platforme marine şi asupra scafandrilor in general. Sigur, gama aparatelor medicale clujene ce poartă marca Institutului de medicină şi farmacie şi a celui politehnic, este mult mai largă, la cele spuse adăugindu-se un dispozitiv electronic pentru testarea stării de oboseală, deosebit de valoros in studiile de ergonometrie, aparatul pentru măsurarea locală a temperaturii corpului, aparat pentru depistarea zonelor sensibile în acupunctură şi tratamentul specific, dispozitive la a căror reuşită şi-au dat contribuţia şi alte cadre medicale universitare şi studenţi cum sunt dr. Ioan Anghel, Ladislau Nagy, Ion Paridan etc... Problema pusă in ansamblul ei, după cum a subliniat ing. dr. Traian Gligor, are două aspecte majore : se amplifică considerabil gama aparaturii medicale româneşti, creată cu forţe proprii, cu dispozitive de înaltă sensibilitate şi parametrii tehnico-funcţionali, competitive sau chiar unicate pe plan mondial , se formează o pleiadă de electronişti specializaţi în astfel de aparate, punîndu-se bazele unei noi profesii de mari perspective : bioingineria. Un cerc studenţesc de bioinginerie care activează în prezent la Institutul politehnic, în strînsă legătură şi colaborare cu Institutul medico-farmaceutic din Cluj-Napoca, este un început care, consolidat va contura noua profesie creîndu-se astfel şi un contingent de cadre de specialişti necesari viitoarei platforme industriale de aparatură electronică din municipiul de pe Someș. Virgil Lázár Critica noastră (Urmare din pag. 1) nant şi in sfera altor culturi, nu stîrneşte interesul pe care l-ar merita. Fireşte, dacă le mimăm ideile, alte culturi nu se vor strădui să le ia înapoi de la noi, retuşate şi ajustate, înghesuite intr-un eclectism diformant. Un critic, să zicem, catolic n-are nevoie să afle dintr-o revistă de provincie de la noi, in august 1978, că „scrisul e o stare de graţie“, că „orice artă este asemenea lucrului lui Dumnezeu : ordine şi frumuseţe, creaţie deliberată după un plan real, conceput in singurătate..." Nu putem înjgheba o dezbatere cu un critic idealist dacă-i spunem că scriitorul este „un demiurg“, „om ales, dăruit cu har“, dacă vrem să-l convingem că arta este „o revelaţie“, rodul unei stări de graţie, sau că „predestinarea întru creaţie a lui Lucian Blaga e un dat transcedent, dictat de impulsuri ontologice similare celor ce au născut ethosul mioritic...“ La ce altceva i-ar mai folosi unui critic idealist decit la sporirea bucuriei că mai are un cirac neaşteptat, informaţia dintr-un volum de critică a unui tinăr, după opinia căruia : „Obsesia increatului nu poate fi explicată prin excesul dionisic implicat intr-o fază lirică anterioară. Numai în necreat totul apare perfect, ciclul vital răroînind nemanifestat, în ipostaza unei eterne virtualităţi. A poposi în increat e similar cu a rămîne ab origine, la momentul anterior creaţiei. Aceasta presupune un profund înţeles metafizic conferit umanului. Se înţelege că starea de increat ar fi egală cu realizarea unei androginii originare“. Chiar dacă-i răspundea cu exactitate şi la unele probleme ale teologiei medievale de pildă, cind anume vine sufletul în foetus, care este, precis, sexul îngerilor şi multe alte asemenea noutăţi de modă veche, un critic din apus nu s-ar arăta interesat de loc de o asemenea „contribuţie teoretică“. N-o spun eu ! O spune limpede preotul R.P. Guissard, criticul literar al publicaţiei „La Croix“ şi redactorul ei şef adjunct, laureat pentru activitatea sa susţinută cu marele premiu catolic. Pe el îl interesează actualitatea concretă, cărţile care pun probleme sociologice : „pour moi, l’actualité commande“ , îl preocupă semnificaţia ideologică a cărţilor recenzate : „Je suis trés porté a donner mon attention à la signification idéologique des livres“. Aşa işi judecă şiîşi concepe meseria un critic practicant catolic. Desigur, aceste noţiuni el le abordează din perspectiva filozofiei lui, dar e important că acestea îl preocupă, şi nu mărturisiri formaliste. Se preiau uneori, cu prea multă încredere idei, atitudini, principii din critica neştiinţifică. Mimarea, împrumutul fără discernămint de idei, nu consolidează originalitatea criticului , ci o depersonalizează, o face inutilă, ca un gîngurit de papagal- In confruntarea de idei, pe plan universal, critica românească se poate impune numai valorificind filozofia clasei muncitoare, materialismul dialectic şi istoric, experienţa practică şi ideologică a Partidului Comunist Român in construirea noii societăţi şi,fructificind teoretic rezultatele cele mai grăitoare ale literaturii noastre umanist-socialiste. Nevalorificînd resursele inepuizabile ale filozofiei noastre, repetăm adevăruri arhicunoscute, banalităţi pedante condamnate de evoluţia artelor şi lăsăm, vrîndnevrînd, criticilor idealişti, existenţionalişti, psihanalişti, arhetipali sau pur şi simplu diversionişti, să se ocupe de problemele esenţiale ale creaţiei. Ei nu se jenează să discute felul cum se reflectă în literatură problemele omului şi ale existenţei sale, dar de pe poziţiile ideologiei lor. Ei nu consideră că fac „sociologism“ cind se ocupă intens şi statornic de ele, trăgînd concluzii eronate, potrivnice umanismului socialist. Ba mai mult, ţin cu orice preţ ca actul lor critic să fie, totodată, şi o opţiune limpede faţă de o anumită ideologie. Dacă noi ne arătăm timizi în afirmarea ideologiei noastre, dacă o încorporăm confuz în operele noastre şi n-o folosim ca pe un instrument esenţial al cercetării, nu ne facem datoria de slujitori ai criticii ştiinţifice şi lucrarea noastră nu poate interesa nici in ţară, nici în afară. Cind ne instalăm cu prea multă uşurinţă în zarea pîcioasă a unor idei eclectice şi confuze, în tehnicism şi formalism, în narcisism şi snobism profesionist, căţărîndu-ne ambiţiile individualiste pe scările putrede ale turnului de fildeş, ne privăm de posibilitatea generoasă de a dezbate, prin intermediul creaţiei, problemele capitale ale omului contemporan. Virtual, nimeni nu poate spune mai multe adevăruri noi despre literatură şi artă, despre raporturile lor cu realitatea, despre om şi relaţiile lui cu societatea, despre problemele fundamentale ale contemporaneităţii, decit un critic a cărui judecată de valoare se întemeiază pe materialismul dialectic şi istoric, pe cuceririle cele mai avansate ale ştiinţei şi culturii. Critica noas-s tră ştiinţifică e chemată, din nou, să intre în mai mare măsură, activ, cu demnitate, în confruntarea internaţională de idei, să ducă acolo experienţa noastră istorică şi socială, concepţia noastră despre lume şi viaţă, specificul nostru naţional, felul nostru propriu de a fi şi de a gîndi. Critica are nobila îndatorire de a se apleca asupra creaţiei cu bogăţia întregii culturii şi nu cu idei preconcepute, înguste, ori cu tipare rigide care ar împiedica dezvoltarea ei firească. Criticul trebuie să cunoască, la fel ca scriitorul, viaţa reflectată în literatură. De aceea, o primă intervenţie a criticii ştiinţifice ar trebui să se producă pe confruntarea operei de artă cu viaţa, cu ceea ce oglindeşte creaţia. Chiar unii critici nemarxişti, dar progresişti şi atenţi la datele reale ale problemei, susţin ■ răspicat acest lucru, pentru că, aşa cum arăta Gaetan Picon, în lucrarea sa „L’usagede la littérature“ : „A vorbi despre literatură înseamnă cel mai adesea să vorbeşti de ceea ce ea exprimă“, deoarece „opera este expresia unei realităţi care-i preexistă“, „opera este o referinţă şi critica trebuie să sesizeze obiectul acesteia“. Iată de ce ni se par atît de stranii, de caraghioase, chiar, semnele de afectare estetistă de care mai dau dovadă unii critici, cărora li se pare că ar comite o ineleganţă dacă s-ar raporta explicit la realităţile contingente cu proza contemporană. Pentru a judeca obiectiv creaţia actuală, pentru a-i valorifica experienţa în confruntarea cu alte ideologii, criticul este dator să cunoască nemijlocit şi adune viaţa şi munca poporului nostru, să participe nemijlocit la activitatea din diferite compartimente ale societăţii. Mitul criticului ,,de birou“ s-a spulberat de mult. Criticul este astăzi mai mult ca oricînd un activist în domeniul ideologic. De aceea e necesar să afirme necontenit marea putere a filozofiei clasei muncitoare de a integra creator toate datele ştiinţelor moderne despre om şi natură, dar şi forţa ei de a respinge eclectismul, de a milita cu intransigenţă revoluţionară împotriva idealismului, a vechiului şi a gîndirii retrograde. Pentru aceasta trebuie să fim la curent cu dezbaterile care au loc în diverse reviste, cu temele simpozioanelor şi congreselor internaţionale de specialitate! Marii critici români s-au impus printr-o vastă cultură, prin ţinerea la curent cu tot ce era nou pe plan mondial in literatură, prin obiectivitate şi seriozitate, prin grija patriotică faţă de destinele culturii naţionale, prin respect faţă de public şi prin dorinţa de a-l educa, de a-i asigura o bună şi corectă informaţie. Un Maiorescu, Gherea, Ibrăileanu, Lovinescu, Călinescu, Ralea sau Vianu, cunoscând temeinic valorile altor culturi au realizat studii comparatiste, au afirmat cu demnitate valorile culturii noastre naţionale, specificul ei, contribuţia originală la îmbogăţirea patrimoniului universal. „Departe de a păşi în pragul Europei cu mîinile goale — scria Lovinescu — păşim nu numai cu posibilităţile unui suflet original, şi ca fond şi ca formă, ci şi cu afirmaţii categorice, solidare între ele dar diferenţiate în cromatica literaturii universale“. Cu atît mai mult astăzi, sufletul românesc se ridică pînă la o artă naţională, conştientă de solidaritatea ei şi profund originală. Acest adevăr e chemată să-l afirme, să-i demonstreze critica noastră — ilustrată de atitea figuri prestigioase — în confruntarea de idei internațională. „Románia libera“ CALENDAR 1 septembrie 1978 Soarele răsare la ora 5,38 şi apune la ora 18,53. # In 1912, în sala „Eforie" din Bucureşti s-a prezentat premiera filmului „Independenţa României". O In 1944 a încetat din viaţă scriitorul Liviu Rebreanu. O In 1947 a apărut primul număr al ziarului „Előre". • In 1952 a încetat din viaţă Iosif Rangheţ, militant al Partidului Comunist Român. ROMULUS CEL MARE : Teatrul Naţional „I.L. Caragiale" (14 7171), ora 19,30 sala mică ; SERENADA TIRZE : Teatrul Giuleşti (18 04 35), ora 19,30 şi NOAPTEA PĂCĂLELILOR, ora 19,30 la Parcul Herăstrău ; NEVESTELE VESELE DIN BOEMA : Teatrul ,,C. Tanase" — Grădina Boema (13 85 43), ora 20 ; BUN VENIT LA RAPSODIA : Ansamblul Rapsodia Română (13 13 00), ora 18,30. TELEVIZIUNE Programul 1 9 : Teleşcoala ; 10 : Telecinemateca ; 11.30 : Un fapt văzut de aproape ; 11.50 : Telex ; 16 : Telex ; 16,05 : Matineu de vacanţă ; 16,30 : Jamahiria Arabă Libiană Populară Socialistă. Documentar ; 16,40 : Muzică populară ; 17 : Emisiune în limba germană ; 19,05 : Festivalul naţional „Cîntarea României" ; 19,20 : 1001 de seri ; 19,30 : Telejurnal ; 19,50 : Tribuna TV ; 20,20 : Film artistic : Othello. Cu Laurence Olivier, Maggie Smith, Joyce Redman, Frank Finlay ?.a. Regia Stuart Burge ; 20,20 : Telejurnal ; 22,30': Campionatele europene de atletism. Programul 2 17 : Vocaţia industrială a unui loc istoric ; 17,25 : Cintec tînâr pentru patria socialistă ; 17,40 : Dobrogea în arta plastică ; 17,50 : Ora veselă ; 18,45 : O viaţă pentru o idee ; 19,20 : 1001 de seri ; 19,30 : Telejurnal ; 19,50 : Radar pionieresc ; 20,10 : Muzică uşoară ; 20,30 : Blocnotes ; 21 : Telex ; 21,05 : Capodopere şi mari interpreţi ; 21,45 : Telerama sport. CINEMATOGRAFE SOŢUL MEU: Patria (11 86 25), orele 9 - 11,15 - 14,30 - 17,15 - 20 ; București (15 61 54), orele 8,30 - 11,15 - 14 - 16,45- 19,45 ; Melodia (12 06 88), orele 9 - 12,30 - 16 - 19,30 ; AVARIA: Central (14 12 24), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 -20,30; Excelsior (65 49 45), orele 9 -11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 : Modern (23 71 01), orele 9 - 11,15 -13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 : Tomis (21 49 46), orele 9-11- 13,15 -15,30 - 17,45 - 20 : Grădina Modern (23 71 01), orele 19,45: Grădina Tomis (21 49 46), ora 19,30 : CAPCANA DIN MUNȚI : Favorit (3106 15), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 — 20,30 ; Festival (15 63 84), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Luceafărul (15 87 67), orele 8,30 - 10,30 - 12,30 - 14,30 - 16,30 - 18,45 - 20,45 ; Grădina Luceafărul (15 87 67), orele 19,45 ; ÎNTOARCEREA PROSCRIȘILOR : Scala (11 03 72) orele 9 - 11,15 - 13 30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Capitol (16 29 17), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 — 20,30 : Grădina Capitol (16 29 17), ora 19,30 : URMĂRIRE PERICULOASA (ambele serii) : Studio (Casa filmului - 13 92 72), orele 10-13-16-19: UN COMISAR ACUZA : Timpuri Noi (15 61 10), orele 9 -11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 : MARK POLIŢISTUL LA GENOVA : Arta (21 31 86), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; Victoria (16 28 79), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20.15 : AVENTURILE MAIMUŢEI MKV : Doina (16 35 38), orele 9,30 - 11,30 -13.30 : SONATA PE MALUL LACULUI : Doina, orele 15,30 - 18 - 20 ; NEW YORK, NEW YORK : Mioriţa (14 27 14), orele 9-12-16—19: AVENTURILE LUI DON NJAN : Flamura (85 77 12), orele 11.30 - 14 -16.30 - 19 15 : Aurora (35 04 66) orele 9 - 11,15 - 13.30 - 15.45 - 18 - 20 15 Feroviar (50 51 40), orele 9 - 11,15 -13.30 - 16 - 18.15 - 20.30 : Grădina Aurora (35 04 66), ora 19.30: VERONICA: Flamura (85 77 12), ora 9 : MELODII, MELODII : Giulesti (17 55 46), orele 9-11 - 13,15 -15.30 - 17,45 - 20; Volgo (79 71 26), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 -20.15 . OPERAȚIUNEA „MONSTRUL* : Dacia (50 35 94), orele 9 - 11,15 - 13.30 -15.45 - 18 - 20 ;CELE 12 MUNCI ALE LUI ASTERIX Buzesti (50 43 58), orele 9 - 11,15 -13,30 - 15,45 - 18 - 20.15 : Grădina Buzesti (50 43 58), ora 19,45: CORSARUL DIN INSULA : Eforie (13 04 83) orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 : Gloria (47 46 75), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20.15: Grivita (17 08 58), orele 9 -11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20.15 : BRIGADA SPECIALA : Bucegl (17 05 47), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 — 18 — 20 : Grădina Bucegl (17 05 47), ora 19,30 . COLONEL DE REZERVA : Floreasca (33 29 71), orele 15,30 - 18 -20 ; VISUL ROZ : Flacăra (20 33 40), orele 11,15 - 13,30 - 16 - 18 - 20 ; Grădina Flacăra (20 33 40), ora 19,30. KIS SI „DOUA GHIOZDANE : Flacăra, ora 9 ; HAIDUCUL CU OCHII CA STELELE : Popular (35 15 17), orele 16 - 18 : RĂTĂCIRE: Munca (21 50 97), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 : AVENTURILE LUI ROBIN HOOD : Pacea (60 30 85), orele 15,30 - 17,45 - 20 : HIPOPOTAMUL HUGO : Progresul (23 94 10), orele 16 - 18 - 20 : BATALIA NAVALA DIN 1894 : Cosmos (27 54 95), orele 15.30 - 17.45 - 20 ; UMBRA PĂSĂRII IN ZBOR : Viitorul 11 48 03), orele 15.30 - 17.45 - 20 : FAIR PLAY: Ferentari (80 49 85), ora 15.30 : MILITIENCELE DIN INSULA : Ferentari, orele 17.30 - 19.30 : O FATA APROAPE CUMINTE : Cotroceni 149 48 48), orele 9 - 11,15 -13,30 - 15.45 - 18 - 20,15 : ÎMPUSCATURI SUB CLAR DE LUNA : Drumul Sării (3128 13), orele 16 - 18 - 20 : NIMENI NU ALEARGA MEREU : Ura (31 71 71), orele 15,30 - 18 : Grădina Ura (31 71 71), ora 20 : UN GENTLEMAN IN VESTUL SALBATIC : Grădina Festival (15 63 84), ora 19,30 : SCUFUNDAREA JAPONIEI : Grădina Parc Hotel (17 08 58), oro 19,45 ; UN MILION PENTRU JAKE : Grădina Titan (47 46 75), oro 20. AFRICA EXPRESS : Grădina Dinamo (11 03 72), oro 19,45 ! PROGNOZA METEOROLOGICA Meteorologul de serviciu GHEORGHE BALUT, ne comunică : Caracteristica vremii : Va fi Instabilă şi răcoroasă, cu cerul variabil mai mult noros. Precipitaţii : Vor cădea ploi temporare şi sub formă de aversă In cea mai mare parte a ţârii. Pe alocuri cantităţile de apă vor depăşi 25 l/mp In 24 de ore. Temperatura 5 Maximele de azi vor fi cuprinse între 16 şl 25 grade, iar cele minime între 4 şl 14 grade. Bucureşti : Vremea va fl răcoroasă şl In general instabilă, cu cerul temporar noros. Ploaie sub formă de aversă. Vînt moderat. ^ Temperatura maximă va fî cuprinsa între 21 și 25 grade, iar cea minimă intre 10 fi »2 grad«.