România Liberă, septembrie 1980 (Anul 38, nr. 11149-11174)

1980-09-19 / nr. 11165

Cît au furat din avuţia noastră naţională monopolurile imperialiste ?) Cititorul nostru are dreptate. Masivele volume ale enciclope­diei apărute pe piaţă cu patru decenii în urmă nu se voiau de­cit „un inventar şi un îndreptar“ — după expresia autorilor ei. Nimic despre cauze. Nimic des­pre complexitatea vieţii sociale în care atit proletariatul, cit şi ţărănimea ba chiar şi micii me­seriaşi constituiau importante forţe protestatare faţă de carac­terul abuziv şi împilator al orîn­­duirii burghezo-moşiereşti. Pri­vite cu ochii noştri, cei care cu­noaştem condiţiile in care au evoluat forţele de producţie în România, datele cuprinse in en­ciclopedie dezvăluie nu numai ritmul scăzut al dezvoltării in­dustriale, criza prelungită din agricultură ci, mai ales, condi­ţiile care au dus la această stare, eludate din lucrare. „Nu voiu examina acum cauzele“, declara într-un cuvint introductiv pri­mul ministru de atunci, Armand Călinescu, după ce, cu cîteva rînduri mai sus, prezentase o situaţie dramatică a urbei ro­mâneşti. „Se ştie oare, întreba demnitarul, că in România din 175 oraşe, 114 nu au încă lu­crări de canalizare ? Se ştie că din 175 oraşe, 108 nu au încă alimentare cu apă potabilă ? Se ştie că un sfert din oraşele ţării nu au încă lumină electrică ?" Iată situaţia din 1939. Pentru noi, cei care trăim în România so­cialistă şi am făcut intr-un timp extrem de­­scurt eforturi supra­omeneşti pentru a asigura lu­mină electrică practic tuturor sa­telor ţării, pentru noi, care ur­mărim de la an la an creşterea numărului localităţilor racordate la reţeaua publică de alimentare cu apă potabilă (1­977, la sfîrşitul anului 1978, faţă de 101 in 1950), pentru noi care muncim cu con­vingerea neabătută că poporul reprezintă unicul beneficiar al roadelor muncii noastre, aceste afirmaţii par de domeniul le­gendei. Dar n-a fost legendă. A fost o realitate crudă, a fost reflexul direct, perpetuat decenii la­ rînd, al goanei bezmetice după îna­vuţire­a celor puţini, a spolierii resurselor ţării de către marile monopoluri imperialiste, in soco­telile cărora n-a intrat niciodată soarta maselor muncitoare. România a fost jefuită şi gene­raţia noastră a simţit din plin efectele acestui jaf. „Mai bine de 70 de ani — arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu. In cuvînta­­rea la cel de-al II-lea Congres al consiliilor populare , mo­nopolurile imperialiste au luat din România zeci şi zeci de mi­liarde de dolari. După unele calcule, cu mult peste 100 mi­liarde, aşa cum au luat de pe întreg cuprinsul globului“. Nu ne propunem să facem istorie. Dar nu putem să nu men­ţionăm că, încă din faza pro­cesului istoric obiectiv al acu­mulării primitive de capital, România a fost supusă unor ja­furi continue şi masive. Una dintre trăsăturile caracteristice începuturilor capitalismului în România — care avea să-i în­soţească dezvoltarea ulterioară prin forme din ce in ce mai preg­nante, odată cu pătrunderea mo­nopolurilor străine — a fost aceea că ţara noastră a constituit o sursă de acumulare primitivă nu numai pentru propria bur­ghezie în formare, dar şi pentru exploatatorii din străinătate, care au transferat în ţările lor de origine sumele acumulate. Nu există capitol al istoriei economiei noastre naţionale, care să ne dezvăluie spolierea sistematică a bogăţiilor ţării, a bugetului statului român, mereu îndatorat. „Societatea pentru exploatarea de păduri şi fierăs­traie cu vapori P. şi C. Götz et Co“, înfiinţată in 1872 la Galaţi, a devenit la scurt timp de la înfiinţare cea mai mare întreprindere de exploatare a lemnului din Europa. Iar Româ­nia nu avea cele mai multe pă­duri ! Cea mai mare parte a au­rului din Transilvania, care furniza trei sferturi din produc­­ţia de aur a imperiului habsbur­­gic lua, invariabil, drumul peste graniţele Transilvaniei. Zeci de capitalişti din străină­tate au înfiinţat fabrici în România, mai ales după cuce­rirea independenţei de stat. Creşterea producţiei a dovedit rămînerea în urmă a transpor­turilor. In 1862, transportul mărfii cu mijloace medievale, de la Galaţi la Iaşi, costa mai mult decit transportul ei cu va­porul de la Marsilia la Con­stanţa. Construirea de căi ferate, hotărîtă prin Legea din 22 sep­tembrie 1862, avea să fie însă făcută cu preţul unor mari efor­turi din partea poporului. Bu­getul statului a cunoscut astfel unul dintre primele mari jafuri. Capitaliştilor străini — societa­tea „Crowley Company“, Stani­forth şi Barclay, din Anglia ; Oppenheim, grup anglo-aus­­triac ; Strasberg, societate ber­­lineză sprijinită de regele Carol I , Giuilloux şi Bresson, din Franţa — li s-au plătit pentru construirea unui kilometru de cale ferată sume de bani care depăşeau cu mult preţul real de execuţia — in general, de două ori mai mult decit se plătea in ţările Europei centrale şi apu­sene. Firma Strasberg a primit dreptul de exploatare pe 90 de ani — pină in 1958 ! — a între­gului tronson Roman — Tecuci, Galaţi — Buzău — Bucureşti — Piteşti — Craiova — Vircio­­rova, în lungime de 919 km. In uneia cazuri, lucrările au fost de cea mai proastă calitate — terasamentul liniei Ploieşti — Buzău de exemplu, a fost spă­lat după prima ploaie ! Aplicarea politicii economice a „liberului schimb“ şi mai ales convenţia cu capitaliştii din im­periul habsburgic in perioada 1878—1888 a avut efecte pozitive doar pentru ţările exportatoare de produse industriale în ţara noastră, in timp ce pentru in­dustria românească, slabă, a avut efecte nimicitoare. In con­diţiile convenţiei, subordonarea economică a României ajunsese atit de avansată incit produsele româneşti, care erau vindute societăţilor capitaliste din im­periul habsburgic ca materii prime, se întorceau in ţară ca produse fabricate, la preţuri mult sporite. Aşa, de exemplu, România exporta in imperiul habsburgic grîu şi importa fă­ină din propriul ei grîu, exporta piei şi importa încălţăminte, ex­porta lemn şi importa pină şi beţe pentru corturi sau cuie de lemn pentru cismărie etc. Pentru „încurajarea“ indus­triei zahărului au fost construi­te fabrici de capitalişti din Gre­cia, Austria, Anglia, Belgia, Franţa. Zeci de milioane de lei aur luaţi la începutul acestui secol de către capitalişti de pes­te hotare pentru o capacitate totală de producţie de 75 000 tone, dar care n-a atins decit un maxim de 23 615 tone, în 1901. Obţinerea de către monopolu­rile străine a unor importante profituri — in continuă creşte­re — de pe urma exploatării re­surselor materiale şi a forţei de muncă din România a fost în­lesnită şi de o serie de legi care urmăreau, chipurile, „ajutorul industriei naţionale“. Pe baza legii din 1887, de pildă, capita­liştii din străinătate căpătau po­sesiuni pe o durată de pină la 90 de ani, erau scutiţi de impo­zite directe către stat, judeţ sau comună, de taxe pe calea fe­rată, etc. De pe urma unei ase­menea legi, monopolurile străine au dobândit posibilitatea să in­vestească masiv în România în condiţii extrem de favorabile. De la 275 tone in 1857­ şi 15 900 tone în 1881, producţia de ţiţei a crescut vertiginos la 247 487 t in 1900, 1 142 000 t in 1908 şi 1 939 363 t in 1914, plasind România pe locul 4 in lume. Dar, după cum vom vedea in­tr-un capitol special consacrat jefuirii petrolului românesc, in realitate petrolul nu apar­ţinea ţării noastre deci­ in măsură infimă. Şase mari so­cietăţi cu capital străin de­ţineau în 1914, 85,5 la sută din producţia totală de pe­trol, restul revenind altor 63 de societăţi, printre care doar citeva erau româneşti. Ceea ce este deosebit de revelator pen­tru această primă perioadă de pătrundere a societăţilor străine în România, de practică a unor relaţii care măreau subordona­rea economică României — pe care o încheiem în ajunul pri­mului război mondial — este lupta înverşunată între diferi­tele grupuri monopoliste stră­ine — germane, franceze, en­gleze, olandeze americane etc. —, fiecare dintre ele cău­­tînd să pună mina pe poziţii­­cheie in economia noastră naţi­onală, pentru a putea stoarce profituri cit mai mari prin ex­ploatarea poporului român şi a bogăţiilor sale. în ajunul pri­mului război mondial, monopo­lurile engleze, franceze, belgie­ne, olandeze şi americane deţi­neau 61,7 la sută din întregul capital străin, iar capitaliştii germani şi austro-ungari 36 la sută. Jaful sistematic practicat de monopolurile imperialiste ger­mane şi habsburgice în Româ­nia a căpătat forme deosebit de grave in cursul ocupaţiei vre­melnice a unei părţi din ţară, in timpul primului război mon­dial. Despre situaţia economică a României in perioada urmă­toare, în capitolele viitoare. ing. Ioan Artur *­ UNA PE ZI de MATTY Pagina a 2-a —19 septembrie 1980 [IM * Astăzi, la ora 12, la Editura Academiei are loc prezentarea volumului IX din Operele lui Eminescu — conţinînd publicistică politică. * Teatrul Naţional din Cluj-Napoca a deschis stagiunea 1980— 1981, în sala întreprinderii „Carbochim“, de pe platforma indus­trială nord, cu recitalul de versuri „Timpul comunist al ţării“. Joi, 18 septembrie s-a prezentat în premieră pe ţară comedia lui Tudor Popescu „Omul nu-i supus maşinii“, în regia lui Victor Tudor Popa şi scenografia lui Mircea Matcaboji. * Noi expoziţii de artă politică : Alexandru Ghilduş (design) la galeria „Căminul artei ; Marin Predescu (pictură) la galeriile „Si­­meza“. * Miercuri 24 septembrie 1980, ora 10, in sala Atelier a Teatrului Naţional, are loc simpozionul „Teatrul contemporan şi revoluţia“. Vor lua cuvîntul : Radu Popescu, Horia Lovinescu, Paul Everac, Natalia Stancu, Petre Codreanu, Hero Lupescu, Sanda Manu, Vla­dimir Popescu-Deveselu. ­ Dintre numeroasele scrisori primite la redacţie­­ in care cititori virstnici ţi ti­neri îşi exprimă cu căldură adeziunea la ma­gistrala cuvîntare rostită de secretarul general al partidului la cel de-al ll-lea Congres al consiliilor populare, In parte solicitind informaţii suplimentare şi deta­liate în legătură cu cifrele prezentate in expunere una ne-a atras cu deosebire atenţia, dind de fapt ideea ciclului pe care îl deschidem astăzi. lată ce ne scrie tovarăşul Simion Chiorean, din Bucu­reşti : „Am 67 de ani fl init intrutotul de acord cu cele arătate de tovarăşul DIN 1939 Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului şi preşedintele Republicii, că România a constituit, şi înainte de cuce­rirea independenţei de stat şi 70 de ani după aceea, ţinta poftelor nesăţioase ale imperiilor asupritoare şi apoi ale capita­liştilor străini, însăşi Enciclopedia Romă­­­niei, apărută in 1939, operă monumen­tală la vremea ei, citită cu atenţie, relevă starea de înapoiere a economiei româ­neşti, cu toată dezvoltarea cunoscută pină in 1938. Dar istoria şi datele cuprinse sunt In parte idilice şi, chiar dacă dezvăluie o realitate, nu spun nimic despre cauze. Or, cauzele răminerii în urmă a econo­miei româneşti, mai ales a Industriei pro­ducătoare de maşini şi de materii prime pentru prelucrare, starea jalnică a mase­lor muncitoare şi a ţărănimii îşi au origi­nea chiar la începuturile capitalismului in România cind rapacităţii burghezo­­moşierimi­ i s-a suprapus capitalul stră­in, industrial şl bancar, care a evoluat In tendinţa sa de jefuire a bogăţiilor ţării de la forme brutale, la forme mal subtile şl sofisticate. Cred că ar fi in Interesul cititorilor, indiferent de virstă, dacă ziarul ar prezenta aceste adevăruri puţin cu­noscute sau cunoscute numai la modul general". CE NU CUPRINDE „ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI“ Festivalul naţional „Cintarea României" Pasiune şi competenţa în valorificarea folclorului Dintr-o prejudecată, şi mai cu­­rind din necunoaştere, se mai crede că în actualul perimetru al judeţului Vaslui folclorul este sărac în comparaţie cu cel din alte zone ale ţării. Aria nu e precară, ci insuficient cunoscu­tă. Festivalul naţional „Cintarea României“, prin amplitudinea şi exigenţele sale, demonstrează de la o ediţie la alta contrariul. Au ieşit la iveală cîntece vechi, originale, ritmuri inedite, datini şi obiceiuri reprezentative („Vă­­lăreţul“ din Poieneşteni, un au­tentic alai al alaiurilor de iarnă, atestat in .1908 de Ion Antono­­vici prin părţile Bogdanei — Vaslui), au fost depistate piese literare de o reală calitate li­rică (colindul pentru ciută, din Şerboteşti, sau pentru fecior, din altă parte a judeţului etc.) Numai, şi o piesă, de aur poate da uneori personalitate unui muzeu întreg. Şi portul popu­lar, ale cărui trăsături, motive, aici, au suferit influenţe ori au dispărut cu totul, şi-a redobîn­­dit într-o oarecare măsură drep­tul de a fi prezentat măcar pe scenă. In acest sens, Comitetul judeţean pentru cultură şi edu­caţie socialistă Vaslui, Centrul de îndrumare a creaţiei popu­lare şi a mişcării artistice de masă au Întreprins citeva ac­ţiuni menite să reînvie costumul tradiţional (tipărituri in cola­borare cu Melania Ostap şi Emi­lia Pavel, specialiste în materie, investigaţiile, încă timide, ale secţiei de etnografie a muzeului judeţean). Iniţiativa lansării u­­nor chestionare etno-folclorice in toate comunele judeţului ni sa pare cea mai oportună, în an­samblul acţiunilor de investiga­re, conservare şi valorificare a tezaurului de înţelepciune şi frumuseţe populară. Citeva sem­nale s-au primit, cele mai mul­te consemn­ind lucruri intere­sante. Dar (in această nobilă tentativă n-ar trebui să exista nici un „dar“), in teancul mo­dest de fişe, completate cu probitate, in cunoştinţă de cau­ză, uneori însoţite şi de texte, adnotări (N.B.­), se intîlnesc şi excepţii regretabile. Bună­oară, o fişă sosită din comuna Vinderei, completată — un fel de a zice — de profesorul de limbă şi literatură română este de la cap la coadă cu... linii. Aşadar, in dreptul fiecărei în­trebări acel profesor n-a gă­sit de cuviinţă să tragă decit o linie. Linia Indiferenţei, în ultimă instanţă. Altfel spus, di­rectorul căminului cultural care a primit fişa, profesorul care a completat-o vor să ne convin­gă că in satele de acolo ni­meni nu mai ştie o strigătură, o doină, o baladă, un cîntec, nimeni nu spune o oraţie la nun­ţile ţărăneşti, că in gospodă­riile oamenilor lipsesc cu desă­­virşire piese de etnografie sau de artă populară, că nici o fe­meie nu mai coase, nu mai ţese, că in seara de Anul Nou nu se mai rostesc colinde, plu­­guşoare... Tristă fişă! Şi, din păcate, nu sunt singurii care tra­tează in aceeaşi manieră viaţa spirituală din aşezarea in care, trăiesc şi muncesc. Ceea ce este imposibil de acceptat. Măcar să fi consemnat că in satul. Zgura din comuna lor se mai practică olăritul de cîţiva oa­meni, (ceramica cenuşie, de sorginte dacică). Ba, unii di­rectori de aşezăminte culturale au şi uitat că au primit astfel de fişe si acestea zac probabii undeva intre dosare... . Pilda unor intelectuali ca Ne­­culai Ciubotaru (Vultureşti), Costache Buraga (Dâneşti), A­­lexandru Ciudin (Tăcuta), Ioana Dragomir (Iveşti), Temistocle Diaconu (Pădureni) — acesta din urmă un pasionat culegă­tor de folclor muzical şi core­grafic, transpus spectacular de un ansamblu de copii de noto­rietate naţională („Stejarelul“) — pilda acestora, zic, este reve­latoare. O inteligentă valorifi­care a tradiţiilor locale au în­treprins căminele culturale din Micleşti, Voineşti, Vutcani ş.a. care au adus pe scena festiva­lului creaţiei datini şi obiceiuri ce conservă în structura lor e­­lemente ce te duc cu gundul la rituri şi legende străvechi, poate dacice. Arhivele folclo­rice păstrează cu sfinţenie ches­tionarele lui Hasdeu şi Densu­­sianu, ale lui Tudor Pamfile — care scotea la Bîrlad, în 1608 o revistă de folclor prestigioa­să, „Ion Creangă“, la care erau abonaţi şi savanţi precum W. Meyer — Lübke, Gaston Paris, Gustav Weigand. Emo­ţionant de multe din aceste chestionare înregistrează piese folclorice de autentică valoare din fostele judeţe Fălciu, Tu­­tova şi Vaslui. Cine completa aceste fişe-chestionare decit tot intelectualii satelor? Gavriil Musicescu, prin deceniul al 9-lea al secolului trecut, prelu­cra melodii din zona Huşilor, care au rămas in repertoriul co­ral de rezistenţă. Gheorghe Cucu, de loc din Puieştii Vas­luiului, proceda aidoma. Acum, cind mijloacele de investigare, înregistrare sunt incomparabil mai bune, mai rapide, nu pu­tem trece nepăsători pe lingă comorile populare, oriunde s-ar afla ele. S-au tipărit citeva cu­legeri de folclor muzical şi co­regrafic. In prezent se definiti­vează o primă culegere de fol­clor literar, insă bogăţia, va­rietatea înţelepciunii populare nu pot fi cuprinse in 2—3 cu­legeri sporadice. Sunt încă­­ zone foarte puţin bătute­­ cu pasul, (Valea Elanului,, perimetrul Ne­greşti, Băceşti, Rebricea etc.). Apropo de arhive folclorice, la centrul de îndrumare există un germene de astfel de arhivă. Nu una veritabilă, care să ilus­treze cît mai cuprinzător, cît mai aproape de adevăr ceea ce este în satele vasluiene. Şi­ doar acest centru fiinţează din 1968. S-au constituit şi ceva nuclee de­­ culegători-colaboratori. Dar . . şi­­acestea trebuie impulsiona­te, stimulate , intr-o acţiune con­jugată şi­ sistematică. Demer­surile­­ trebuie întreprinse, fi­reşte, da, la nivelul organisme­lor culturale judeţene, eu , răs-­­ pundem­ in­­ această direcţie (Co­mitetul judeţean pentru, cultu­ră şi educaţie socialistă, Cen­trul de Îndrumare a creaţiei populare, Şcoala­­ populară de artă, muzeele). Găsim, de aceea, salutară ideea instituţiilor jude­ţene de profil de a­ crea un an­samblu care să aducă pe scenă obiceiuri de iarnă (din Vutcani şi Buhăeşti), îndeosebi, teatrul popular, un autentic carnaval ţărănesc, destul de întîlnit în satele vasluiene, pe văile Tuto­­vei, Bîrladului, Racovei, şi al­tele legate de importante eve­nimente din viaţa omului (nun­ta, de exemplu). Pentru nece­sara arhivă etno-folclorică ju­deţeană ar fi oportun ca aceste datini şi obiceiuri reprezenta­tive să fie înregistrate pe pe­liculă cinematografică, pe ban­dă magnetică, în fotografie. Nu lăutăriile, prezente Ici-colo In spectacole (la petrecerile populare şi mai abitir), nu imix­tiunile, „aranjamentele", „dichi­surile" pomădate ale unor in­structori profesionişti sau ne..., dornici să şocheze prin elemen­te gratuite, hibride, dovedind de fapt neînţelepciune, deci, nu toate astea reprezintă spirituali­tatea poporului nostru, ci acele datini, obiceiuri, cintece, ritmuri străvechi, păstrate de poporul însuşi. Chiar dacă uneori sunt acoperite de zgură. Este nobila şi stringenta menire a instituţi­ilor culturale şi slujitorilor ei, a intelectualilor satelor să reeva­lueze acest tezaur, să elibereze, cu competenţă aceste bunuri de preţ de buruienile de tot felul. Menire care nu poate fi onora­tă decit cu har şi pasiune. Şi nu doar in campanii. Vasile Iancu „România liberă•* Vaslui. Umorul la o ediţie jubiliara Intre 8 şi 28 septembrie, in judeţul Vaslui au loc variate şi ample manifestări cultural­­artistice, circumscrise Festiva­lului umorului „Constantin Ta­­nase“. Actuala ediţie, a VI-a, coincide cu două date rotun­de: 100 de ani de la naşterea întemeietorului teatrului româ­nesc de revistă, in accepţia sa modernă, în care acest fiu al Vasluiului a adus, cu inimita­bilul său talent şi curaj, vi­goarea şi savoarea umorului şi satirei româneşti, şi 10 ani de la lansarea acţiunii. Aşadar, pe drept, această ediţie, a unui unic festival românesc, este socotită jubiliară. Manifestările, de la o ediţie la alta, care se desfăşoară din doi in doi ani, au cuprins tot mai multe genuri de artă, acţiuni cultural-educa­tive de masă, tot mai multe ta­lente, intereste, şi implicind deopotrivă artişti profesionişti şi amatori din întreaga ţară, realizîndu-se astfel o profitabilă interferenţă, spre ciştigul publi­cului spectator. Festivalul a debutat cu gala teatrului pentru copii şi tine­ret. între 13 şi 21 septembrie, are loc gala teatrelor drama­tice cu spectacole de comedie. Din program mai notăm: „Zilele filmului de comedie“, expoziţia de manuscrise şi tipărituri „U­­morul şi satira în scrisul ro­mânesc“, Salonul de caricatură, cuprinzind lucrări selecţionate in urma concursului de creaţie organizat de Comitetul judeţean pentru cultură şi educaţie so­cialistă Vaslui, revista „Urzica“ şi U.A.P., sesiunea de comuni­cări şi referate „Tradiţie şi ac­tualitate în arta umorului ro­mânesc, la care şi-au anunţat participarea Romulus Vulpescu, Ion Băieşu, Mircea Sîntimbrea­­nu, Dumitru Solomon, Şt. Ca­­zimir ş.a., gala teatrelor de es­tradă. In oraşele şi o serie de sate ale judeţului, creatori şi cititori se vor întilni­te ambian­ţa unor şezători literare. La con­cursul de interpretare al brigă­zilor artistice, grupurilor sa­tirice şi interpreţilor indivi­duali s-au înscris artişti ama­tori din aproape toate judeţele ţării. Cu acest prilej, vor fi co­municate şi rezultatele con­cursului de creaţie în domeniul literaturii satirice şi umoristice, lansat de instituţia organizatoa­re a festivalului (C.J.C.E.S. Va­slui) şi Uniunea scriitorilor din R.S.R., lucrările selecţionate ur­­mând să fie tipărite intr-un volum. V. I. t împreună cu plutonierul ma­jor Nicolae Coman şi sergentul major Tudor Ungureanu, din serviciul de circulaţie a mili­ţiei judeţene Argeş, ne-am propus să depistăm, pe par­cursul a două zile, acele supa­pe, mai mult sau mai puţin cu­noscute, prin care se irosesc carburanţii. Victor Păsărică conduce auto­buzul 31 GJ 200 înţesat cu pasa­geri de la Bucureşti spre Tirgu Jiu. A trecut prin faţa radaru­lui cu 70 km la oră — viteză neeconomică — dar acest „amă­nunt“ nu pare să-l supere şi... „dacă mă mai ţineţi mult cu formalităţile, iar va trebui să alerg !“. Mai puţin insolent, şoferul Gheorghe Neagu (auto­trenul 35 B 4159 al Transchim) ne asigură că, in pofida celor aproape 40 km în plus faţă de viteza admisă, obţine lună de lună economii la carburanţi. Oare pe ce cale ? Probabil printr-un artificiu asemănător cu cel care-i permite să circule fără încărcătură pină la Rîm­­nicu Vâlcea, plata efectuînd-o cu bună ştiinţă, întreprinderea „Biofarm“ din Bucureşti... Exemple asemănătoare am putea consemna pe încă şase coloane. Lăsăm radarul să-şi facă datoria pentru că noi ne grăbim spre o înfundătură de pe şoseaua de centură, unde ne aşteaptă o surpriză. Şi nu nu­mai pe noi... Ce caută atelierul mobil 34 B 8463 al întreprinderii de explo­atare a lucrărilor de Îmbunătă­ţiri funciare Bucureşti, secţia Piteşti, in faţa porţii lui Ion Constantinescu ? Urmărind cele două furtunuri care ies din atelierul mobil, ajungem în curtea proprietarului unde su­dorul Ion Ungureanu (de la a­­ceeaşi întreprindere) îşi face meseria... — A cui este Dacia 1 Ag 7255 la care lucraţi ? — A mea ! — sare Ion Con­stantinescu. — Prezentaţi actele! — Păi să vedeţi că nu-i a mea. Este a tovarăşului... — Şi „dinsul“ unde este ? — A fost aici. S-a retras în casă... După multe insistenţe îşi face apariţia şi inginerul Alexandru Ispas, şeful secţiei amintite, cel care dispune după bunul său plac, de utilajele şi oamenii în­treprinderii. — Tovarăşe Ispas, dacă tot abuzaţi de funcţie, folosind per­sonalul şi dotarea unităţii în scopuri personale, de ce n-o fa­ceţi la sediul unităţii dvs. de la Oarja ? Tot sîunteţi în timpul programului şi faceţi cel puţin economie la benzină... — Despre ce abuz este vor­ba ? Eu am folosit maşina mea în interesul serviciului şi acum îi fac citeva reparaţii pentru care voi scoate bon. Cit priveş­te consumul de benzină, cît este de la Oarja pină aici ? Nici 30 de kilometri... — Bine, dar de ce nu apelaţi la „Dacia Service“ ? Atelierul mobil este destinat lucrărilor de intervenţie... — Acolo durează mult, iar Constantinescu este tinichigiu chiar la Service deci om cali­ficat... Da, vedeţi bine, şeful de sec­ţie are multă grijă faţă de bu­nurile sale. Nu şi faţă de cele ale întreprinderii. Reparaţia maşinii personale nu se poate realiza într-o singură zi , şi, de altfel, foaia de parcurs mărtu­riseşte că atelierul mobil este aici de cel puţin două zile ! Şoferul Constantin Andrei de la Baza ateliere transport Bas­­cov este derutat. A fost trimis cu microbuzul 21 Ag 5330 de că­tre şeful de secţie, ing. Dinu, să-l aducă la lucru pe ing. Bucur care-l aşteaptă la piaţa din cartierul Războieni. Cum inginerul nu apare, ne întreţi­nem cu şoferul : — Tovarăşe Andrei, nu vă pare rău să consumaţi benzina venind de la 25 de km pentru a aduce un singur om ? — Şi eu m-am cam săturat. Dar de, ce să fac? Asta-i piesa! In schimb, şoferul Emilian Moraru (autobasculanta 31 Ag 8034 a I.J.T.L.) este propriul său şef. El merge să parcheze ma­şina pe comuna Cocu, adică la el acasă, la numai 25 de km de Piteşti... Tot de capul său este şi Ion Alexandru, şofer pe Asis­tenţa tehnică 36 B 1443 a Com­binatului Petrochimic Piteşti. La ora 20 trebuie să intre de serviciu, dar pentru că mai are la dispoziţie ceva timp, işi re­pede familia pină in cartierul Trivale, bea o cafeluţă şi la „ora exactă“ va fi la Combinat! Ne dăm lesne seama că stetem in faţa unui caz de o rară per­formanţă, deoarece in carnetul de conducere are nu mai puţin de cinci ştampile radar, dintre care trei „dobindite“ in ultima săptămînă... . Unii consideră că acasă este mult mai bine să iei masa, mai ales că-i vorba de benzina statu­lui. Folosim cuvîntul „conside­ră“, deoarece pe șoferii mașini­lor parcate la domiciliu nu i-am putut găsi. Am găsit te schimb foile de parcurs. Furgoneta 21 Ag 6190, parcată in cartierul Ceair, dispune de o foaie de parcurs care „atestă“ că şoferul Ion Puică de la I.A.P. se află la Tirgu Secuiesc. Să te mai iei după foile de parcurs!... Iată și foaia de parcurs a furgonetei nr. 21 Ag 2028, care spune că şoferul V. Chilimeni, de la Oficiul de reproducţie şi selecţie a ani­malelor, se află la Tabăra Coli­­başi, iar noi am găsit vehiculul parcat pe spatele unui bloc din cartierul Trivale. In faţa com­­­­plexului nr. 2 din acelaşi cartier depistăm o maşină (21 Ag 321 a cooperativei agricole Suseni), a cărei foaie de parcurs este „virană“, deci şoferul Ion Stan­ciu poate fi oriunde, numai la cooperativa agricolă şi la ma­şină nu ! Probabil tot la gus­­tărică... Ne aflăm la o oră critică d­intre gustarea de la zece şi de­jun. La parcarea de la BIG Gu­­vana îl întilnim pe şoferul Ni­colae Săraru de la S.U.G.T. Craiova, secţia Piteşti, care, chipurile, a venit cu dubiţa după nişte rulmenţi cu merceo­logul Traian Ivaşcu. — Unde este merceologul ? — Ia masa sus în autoservire. — De aproape două ore ? Fie, dar in spatele maşinii ce se află ? — Păi dacă-i asistenţă tehni­că, ce să fie ? Scule ! — Să te vedem ! Şi vedem. Nu scule, ci cinci saci cu mălai de provenienţă dubioasă, pe care şoferul urma să-i transporte la el în sat. Pe benzina statului, fireşte ! Ing. Nicolae Bărbulescu, care are la dispoziţie dubiţa 31 PH 2921, condusă de Marin Ghiţă şi repartizată ca Asistenţă tehni­că la Combinatul Petrochimic, a ales restaurantul „Minion“, in locul cantinei combinatului. Al­ţii aleg însă „Cornul Vânătoru­lui", restaurant cu grădină şi camping situat în pădurea Tri­vale. Aici putem alege şi noi în voie dubiţe, AHO, Dacii cu nu­mere de întreprindere, chiar şi autobasculante. Ne fixăm cu to­tul întâmplător la două. — Tovarăşe Constantin Stoi­ca, conduceţi maşina 35 B 4754, pe care stă scris „Laborator pentru operaţii speciale“. Cu ce problemă, specială pe aici şi de cât timp staţionaţi în faţă res­taurantului. — Sunt de la centrala de căi ferate a M.T.Tc. cu tov. Ştefan Ciori­ă, şeful de şantier, şi un proiectant.„ Am­ venit acum trei ore, dar nu vă luaţi de mine, că eu sunt şofer şi execut or­dinele. Staţi să-i chem pe şefi, că se află cu ei şi un vicepre­şedinte din localitate... După citeva minute apa­­re în poarta restaurantului tova­răşul vicepreşedinte al Consiliu­lui popular municipal, Ion Va­­siliu . — Ce este ? E cu mine ! Gata ! —Nu-i gata, tovarăşul vice­preşedinte. Maşina a fost pusă la dispoziţia tovarăşilor de la Bucureşti pentru rezolvarea unor probleme stringente de serviciu, nu pentru o deplasare la restaurant... Alături, ARC 21 TR 3019 de la LA.S. Schela, condus de Ion Misir. Acesta Încearcă să-i scuze pe şefii săi care se ospă­tează în grădina restaurantului, Ion Brezeanu, contabilul şef Şi Inginerul şef Gheorghiţă. Ei, în schimb, se uită peste gard la echipajul miliţiei fără a avea curajul să-şi asume răspunde­rea. Păcat, am fi aflat poate şi motivul deplasării... acum , în plină campanie agricolă, a două cadre de conducere din agricul­tura judeţului Teleorman în Argeş. Punem aici capăt investigaţi­ilor noastre cu credinţa că se­ vizaţi, precum şi factorii de răspundere din unităţile a căror vehicule consumă benzina fără nici o noimă vor trage conclu­ziile de rigoare. Emil Munteanu Supape prin care se irosesc carburanţi — Cum sunt folosite abuziv autovehicule ale statului — Vineri 19 septembrie 1980 Soarele răsare la ora «,Să fi apun« la ora 19,1« TELEVIZIUNE Programei« 1 fi fl 15,30* Telex ; 15,35; Şcoala sub sem­nul calităţii ; 16,00 Muzica populară. In jurul orei 16,30 - Transmi­siune directă : ceremonia sosirii tovarăşului Canaan Sod­ind­o Banana, preşedintei« Republicii Zimbabwe, împreună cu tovarăşa Janet Banana. Programul 1 17,30; Emisiune în limba germană ! 18,50: 1001 de seri- 19. Telejurnal .* 19,25:­­ Actualitatea­­ economică ; 19,45; Program muzical . folcloric ; 20,05. România văzută de participanţi la Congresul Internațional de ştiinţe Is­torice ; 20,30: Film artistici „Şatra*; 22,05: Telejurnal. •* Programul Il 17,30: O viață pentru o­rele« ; 18,10: Muzică de cameră ; 18,50: 2001 de seri ; 19: Telejurnal ; 19,25: Con­certul Filarmonicii „George Enescu* Festival Beethoven ; 21,30: Instan­tanee ; 21,5 G. Muzică ușoară ; 22,05 m . Telejurnal. TEATRE VIATA UNEI FEMEI : Teatrul Naţional „I. L. Caragiale" (14­71 71), ora­ 19,30 sala midfi : ANCHETA ASUPRA UNUI TÎNAR CARE NU A FĂCUT NIMIC ! Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" — sala din Bd. Schitu Măgureanu (14­75 46), ora 19,30 ti INFIDELITATE CONJUGALA, ora 19,30 sala Studio (1244 16) i MI­­NETTI ; Teatrul Mic (14 70 Bl), ora 19.30 ; PREMIERA s Teatrul Foarte Mic (14 09 05), ora 20 i ECHIPA DE ZGO­MOTE : Teatrul Giuietti — sala Ma­jestic (14 72 34), ora 19.30,­ DE LA CĂRĂBUȘ IA SAVOY i Teatrul „C. Ta­rtase* — sala Savoy (15 56 78), ora 19.30 ; REVELION LA BAIA DE A­­BURI i Teatrul „Ion Vasilescu” (12 27 45), ora 19,30 ; TIGRIŞORUl PETRE i Teatrul Ţăndărică - sala Vic­toria (15 23 77), OTO 10 ; LA PÎNTINA DORULUI1 Ansamblul Rapsodia Ro­mână (131300), ora 18.30; FESTIVAL BEETHOVEN : Ateneul Român, ora 19.30 ; CIRCUL URŞILOR POLARI : Circul Bucureşti (11 01 20), ora 19.93. CINEMATOGRAFE BOBBY DEERFIELD , Patria (11 86 25), orele 9 - 11,13 - 14 - 16,45 - 19.30 ; Festival (15 63 84), orele 9 — 11,30 — 14 - 16,45 - 19.15 ; Gradino Capitol, ora 20 ; Favorit (31 0615), orele 9 — 11,30 — 14 — 16,30 - 19.30 ; NORMA RAEI Scala (11 03 72), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18,15 - 20.30 ; Gloria (47 4­6 75), orele 9 -11.15 - 13.30 - 15,43 - 18,15 - 20,30 ; SECRETUL NISIPURILOR : Luceafă­rul (15 87 67), orele 9 - 11,15 - 1310 - 15.45 - 18 - 20,15 ; București (15 61 54), orele 9- 11.15 - 13.30 - 15,45 - 18 - 20,15 ;Metodia (12 06 88) orele 9 - 11,15 - 13.30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Grădina Luceafărul, ora 19,30; ABBA ; Studio (59 S3 13), orele 10 12 _ 14 - 16 v- 18 - 20 ; ZBOR PLANAT : Capitol (16 2917), orele 9 - 11.15 - 13.30 - 15.45 - 18 - 20,15; Grivița (17 08 58), orele 9 -11.15 - 13.30 - 15.45 ~ 18 - 20,15; INTILNIRE DE GRADUL TREI : Vic­toria (16 26 79), orele 9 — 12 — 16 — 19 ; Volga (79 71 26) , orele 9 - 12 - 16-19.; PE ARIPILE VINTULUI 1 Eforie (13 04 83), orele 9,30 - 14,15 - 18,30 ; Cultural (83 30 13), orele 9 - 12 - 16 - 19 ; ION - BLESTEMUL PAMINTULUI BLESTEMUL IUBIRII ; Timpuri Noi (15 61 10), orele 14,30 - 19 ; PROGRAM DE DESENE ANIMATE ■ Doina (16 35 38), orele 9,15 -10,30; IARBA CRESTE PINA LA CER­­ Doi­na, orele 11,45 - 13,30 - 15,15 ; DRUMUL OASELOR : Central orele 9 - 11,15 ; SOSEA ODATA UN CAIARET I Gră­dina Gloria, ora 20 ; AM FOST ȘAISPREZECE ! Floreasca (33 29 71), orele 9 - 11 - 13 - 15,30 - 17,45 - 20; Flamura (85 77 12), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; Grădina Tomis, ora 20,30 ; INOCENTUL­­ Doina, orele 17 - 20 ; APROAPE O POVESTE DE DRA­GOSTE : Dacia (50 35 94), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 | VIS DE GLORIE: Giuleşti (17 55 46), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 13 - 20,15 ; Mioriţa (14 27 14), orele 9 -11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; PILOTUL: Excelsior (65 49 45), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Modern (23 71 01), orele 9 - 11,15 -13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; Grădina Modern, ora 19,45 ; DETASAMENTUL CU MISIUNE SPE­­CI­ALA : Cotroceni (49 48 48), orele 15 - 17,15 - 19,30 ; ADINCURILE : Buzești (50 43 58), orele 15,30 — 19­; Grădina Buzești, ora 19,30 ;, ȘATRA: Uro (317171), orele 16 -18,15 — 20,15 ; Gradina Lira, ora 20,15 ; MOARA CU NOROC : Drumul Sării (31 28 13), orele 16 — 18 — 20 ; ORGANIZAȚIA FANTOMA : Feren­tarii 80 49 85), orele 15,30 - 17,30 -19,30 ; ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE ! Viitorul (11 4803), orele 15,30 - 19 ) PROBA DE MICROFON : Popular (35 15 17), orele 15,30 - 17,30 - 19,30 ) PORTO FRANCO : Munca (21 50 97), orele 16 - 18 - 20 ; O SA FIU CUMINTE, BUNICULE ! Cosmos (27 54 95), orele 15 - 17,15 -19,30 ; DRUMUL OASELOR ■ Progresul (23 94 10), orele 16 - 18 - 20 ; UN OSTATIC IN PUIS I Grădina Arta, ora 20 ; UIMITORUL CĂPITAN NEMO : Gră­­dina Cultural, ora 19,30 ; MAREA NELINIȘTE : Aurora (35 04 66), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 -20 ; AVENTURA IN ARABIA ■ Parc-Hotel, ora 20,15 ; ROCKY II­I Grădina Scala, ora 20. PROGNOZA METEOROLOGICĂ Meteorologul de serviciu IOAN STANCESCU, ne comunică : VREME în general frumoasă. Vor cădea ploi «labe izobite în nordul sl •«tui ţării. VÎnt «lab pină la moderat. Temperaturile maxime de astăzi vor fi cuprinse între 14 şi 24 grade, iar minimele de la noapte între 2 şi 12 grade. LA BUCUREŞTI ! Vreme In general frumoasă. Cerul va fi variabil. VÎnt­ slab pină la moderat. Temperatura maximă între 21 şl 23 grade, iar mi­nima Intre 7 şl 9 grade.

Next