România Liberă, ianuarie 1981 (Anul 39, nr. 11254-11278)
1981-01-03 / nr. 11254
Pagina a 2-a3 ianuarie 1987 LA CUMPĂNA ANILOR Pe magistralele luminii Dispeceratul energetic naţional. Oameni la datorie. Părtaşi, in această noapte de sărbătoare, la bucuria semenilor lor, chiar dacă aici nu se aud niciodată clinchete de pahare şi acorduri muzicale. In sala de comandă domneşte liniştea.. Această uriaşă cabină de comandă, asemănătoare centrelor de comandă ale zborurilor spaţiale şi deconcertînd evident pe orice musafir întimplător, îşi întinde spectrul de acţiune ,pa toată suprafaţa ţârii. De aici se echilibrează distribuţia energiei pe arterele întregului organism al întreprinderilor economice şi al consumului casnic. Dispecerul şef de tură, inginerul Ion Oprea, ne asigură că totul este in ordine, că nu se semnalează nici o deviere de la coordonatele normalului. împreună cu el se mai află de serviciu inginerul Constantin Handrea şi tehnicianul Paul Cambureanu. Toţi trei afişind un calm ce pare ireal în faţa acestui conglomerat al celei mai inalte tehnicităţi, răspunzind cu gesturi cumpănite semnalelor ce se perindă pe ecranele monitoarelor şi pe tabelele de afişaj, prestimpinînd prin calculeşi decizii ferme orice rupere a acestui echilibru. Un loc de muncă aparent lipsit de orice notă spectaculară, în care însă fiecare mişcare a unei manete şi orice apăsare pe un buton reprezintă cea mai înaltă expresie a pregătirii ştiinţifice şi experienţei practice a oamenilor ce le săvîrşesc, perindă pe podiumul sălii, membrii orchestrei şi soliştii de muzică populară şi uşoară, sunt tovarăşi ai lor de muncă, participanţi şi laureaţi in diferite faze ale Festivalului naţional „Cintarea României“. Aceiaşi care zi de zi, in anul recent încheiat, au contribuit la realizarea incă din martie a plănuiţii cincinal la producţia industrială, îndeplinind in proporţie de 114% şi planul la export. La una din mese se află Gheorghe Preda, maistru principal insecţia de strunguri automate, autor, în anul 1980, al unei inovaţii ce înlocuieşte un procedeu clasic ele filetam prin cel bazat pe filetarea prin ru,lare, folosibil pe orice maşină automată şi avînd o fiabilitate cu 400% mai mare decit cea a sculelor tradiţionale. Printre realizările cu caracter personal ale anului '80, Gheorghe Preda menţionează şi intrarea in posesia unui automobil „Dacia 1300“, prilej de bucurie a fiului său de nouă ani, Vionul, prezent şi el aici. Aflat în apropierea noastră, Ion Negrea, şeful secţiei mecano-ertergetice, de 30 de ani in întreprindere, completează că Preda ,,a uitat“ ,să amintească despre promovarea intr-o secţie de prelucrări mecanice, masculină, prin tradiţie, a unui mare număr de tinere femei, care lucrează cot la cot cu bărbaţii, cu un randament remarcabil. Iar in ’81, in întreprindere, femeile vor fi prezente şi în calitate de reglori. Abia coborît ele pe estradă, muncitorul-reglor Ion Lungu, solist de muzică populară, îşi reia discuţia cu soţia sa Doina, făurind planuri de aranjare a recent primitei locuinţe de pe calea Moşilor. Alături, prieteni şi colegi, Ion Tufiş, Dumitru Dragomir, Mircea Rujan, Dumitru Oprea şi Petre Manole, virstnici şi tineri, discută cu aprindere. In miezul de aur al acestor ore solemne, bucuria acestei mari familii muncitoreşti stă chezăşie a viitoarelor succese, forţa de muncă feminini se afirmă. In cazul de faţă, soţul (de meserie inginer la C.A.T.C.Jilava) e acasă avind grijă de micul (patru ani şi jumătate) Alexandru Vlad, care, anul acesta, va învăţa, cu siguranţă, să cînte la vioară. Şi nu e grea munca aceasta pentru o femeie ? Ba da, e grea, dar şi foarte frumoasă. Aici, în primul rind, se lucrează cu oamenii iar vorbele trebuie să aibă deplină acoperire in fapte. Faptele unui om pentru care locul de muncă este însăşi măsura unei existenţe demne. In această noapte, in Gara de Nord, aproape două sute de oameni sărbătoresc Revelionul prin muncă. Iar pentru cei ce nu lucrează direct la siguranţa circulaţiei, comitetul Sindical a organizat o mică sărbătoare, cu pepsi şi prăjituri, intr-una din sălile incintei. Ora 0.15. De la linia cinci porneşte spre Deva trenul 241. In cabina uriaşă a locomotivei Diesel se află mecanicul Aurel Marinescu şi ajutorul său, Gheorghe Bătineanu. Mecanicul şef lucrează „pe tren“ de 26 de ani. Ani care l-au învăţat că omul e măsura tuturor lucrurilor şi că e bine să te dărui, aşa cum s-a dăruit şi ei zecilor de tineri pe care i-a deprins tainele meseriei. Oare ce să însemne faptul că din cei patru băieţi ai mecanicului Marinescu, unul e ceferist, doi sunt elevi la „Electroputere“-Craiova, iar fraţii săi, Constantin şi Ştefan, sunt tot mecanici de locomotivă — decit autentică tradiţie muncitorească ? Certitudini şi speranţe La masa împodobită festiv, in mitlocul familiei, doi tineri ciocnesc, cu feţele luminate de zâmbetul propriu celor ce privesc încrezători viitorul, cupele de şampanie. S-au căsătorit in anul care se încheie acum şi sărbătoresc primul lor revelion în această nouă calitate. Soţul, Cristian Grigorescu, e proaspăt absolvent al Facultăţii de utilaj tehnologic pentru construcţii. Lucrează la întreprinderi. de ■ construcţii metalice şi prefabricate, e pasionat de tainele motoarelor, cărora încearcă să le descifreze pulsul intim pină in cele mai mici amănunte şi e bucuros că trecerea de pe băncile amfiteatrelor în atelierele întreprinderii a însemnat o ancorare rapidă irt realitate. E preocupat de optimizarea proceselor de producţie şi speră că noul an va fi martorul unor noi împliniri profesionale pentru el şi tovarăşii săi de muncă. Iubeşte drumeţia şi ar dori să bată cu piciorul toate potecile munţilor, dar deocamdată mai are de aşteptat. De ce ? Simulir. Pentru că Yvone, soţia, la cei 22 de ani ai săi este încă studentă, in anul patru, la Facultatea de hidrotehnică. Evident îndrăgostită de viitoarea, meserie, găseşte că nu poate fi nimic mai minunat decit să fii părtaş la truda celor ce dau lumină oamenilor, a constructorilor de baraje. Desigur nu va fi uşor, dar era on activitate nu mai e demult proprie doar bărbaţilor. Poate şi pentru partea de neasemuită poezie pe care o cuprinde. Să înconvoi dîrzenia apelor învolburate, să netezeşti asprimea stincilor, să te lupţi pentru ca natura să nu rămînă doar maiestuoasă ci să devinăsi nouă. Şi soţul ? Soţul mă va urma. Pe ce şantier nu e loc pentru un sirect aliat în motoare ? Cuvinte simple, rostite sincer, cuvinte de sub cere răzbatemul propriu tinerei noastre generații. Preţul secundelor... Ora 22. Staţia de salvare din strada Mihai Eminescu. Aici, timpul se măsoară in secunde. Tura de intervenţie din această noapte este coordonată de dr. Elena Dumitrescu, care are la dispoziţie opt medici, douăzeci şi patru de asistenţi şi el de maşini, gata în orice clipă de start. Dispecere de serviciu : Florica Melnic, Steliana Rădan şi Marusia Grigoraş. Serviciul radio: Octavia Grozavu. In anul încheiat, ne spune doctoriţa Dumitrescu. Salvarea a dat curs la nu mai puţin de 540 000 de solicitări. Adică o solicitare cam la patru locuitori ai Capitalei. Media de intervenţie : 20 de minute pentru urgenţe şi 28 de minute pentru asistenţa medicală. Recordul de solicitări: 2 200 in 24 de ore, în perioada februarie-martie. — Larga şi variata paletă de cazuri in care staţia de salvare poate interveni cu operativitate, ne explică medicul director Constantin Drăghici, aflat de asemenea la dispecerat, are la bază doi factori : calitatea profesională a omenilor care lucrează aici — de la şofer la medic specialist — şi dotarea materială a staţiei, datorată sprijinului continuu al forurilor competente. Numai anul acesta s-au primit 80 de autosanitare şi staţii de emisie-recepţie care acoperă tot parcul de maşini existent. Referitor la competenţă şi solicitudine, vreau să menţionez că la noi nu se poate lucra fără pasiune. Din acest motiv nici unui lucrător din instituţia noastră (instituţie care va aniversa in iulie viitor 75 de ani de existenţă, fiind printre primele create in Europa) nu-i pot lipsi o pregătire profesională fără cusut, o înaltă ţinută etică şi, nu vă miraţi, o deosebită condiţie fizică. Cei ce fac rabat acestor trei condiţii se autoelimină. Ce ne dorim în 1981 ? Am fi foarte mulţumiţi dacă cei ce ne solicită ar încerca să-şi descrie cit mai aproape de realitate simptomele, ajutîndu-ne astfel să le trimitem specialistul potrivit, şi dacă gospodarii tuturor noilor blocuri, ai căror număr creşte neîncetat, ar înscrie rapid şi cit mai vizibil indicativele locuinţelor lor. Nu se ştie niciodată cind ai nevoie de „Salvare“... Părăsim acest loc de muncă „cu loc continuu“, ai cărui reprezentanţi ştiu ca a fi in serviciul sănătăţii oamenilor presupune, mai presus de orice, o imensă dragoste de oameni... Pe poarta staţiei demarează rapid în noapte dr. Radu Ghiulea medic pediatru, şi şoferul Virgil Sava. Undeva, plinge un copil... Tradiţie muncitorească Oamenii muncii de la întreprinderea de mecanică fină, au hotărît, ca mulţi alţi tovarăşi ai lor din întreprinderile bucureştene, să fie împreună şi in această noapte. La ora 23, cantina-restaurant a întreprinderii, feeric împodobită, freamătă de voioşie. Programul artistic e in plină desfăşurare. Stelian Chiru, secretarul comitetului de partid, menţionează că toţi cei care se Acasă la un mare campion La 1 august 1983 pe apele canalului îîrflatskide, Ivan Pataschifl şi Petre Căputa deveneau viceclampioni Olimpici in proba de canoe dublu (300 km) lapatul artei curse dramatice, in care la 300 de metri se găseau abia în poziţia a patra. Două zile mai tirziu, aceiaşi Putzaichii urca, împreună cu Toma Simionov. ne trCr.ta cea mai mută a podiumului olimpic, după re. in cursa de 1000 ele metri spulberase veleităţile tuturor adversarilor, rămaşi să lupte doar pantru urm... parole locuri. Era a patra participare a lui Ivan Futzaichin la 'Utréietne celei mai mari competiţii din lume şi numărul medaliilor acestui sportiv de excepţie ajungea la 180. Aveam deci toate motivele sâ-1 căutăm pe Ivan. Ne-a intimpinat cu voioşia şi modestia ce-i sint proprii, in apartamentul pe care-1 ocupă, intr-un bloc din Drumul Taberei, împreună cu soţia sa, Georgiana. Şi Stînd de vorbă la o cafea cu multă frişca am aflat şi alte temeiuri de Împliniri şi bucurii ale campionului nostru, in acest început de an şi de deceniu. Din toamnă, el se numără printre studenţii Institutului de Educaţie Fizică şi Sport, iar Georgiana a absolvit cu succes Facultatea de farmacie. Cel mai tinăr membru al familiei, micuţa Ivona a participat, in calitate de „şoim al patriei“, la prima ei serbare, unde a recitat şi dansat. — Din ’81 ? — Muncă, şcoală, antrenamente. Credeam că voi agăţa pagaea în cui. Dar iată că am şi început pregătirile pentru campionatele mondiale de la Nottingham. In plus, acum sunt şi sportiv şi antrenor. Răspunderea s-a dublat, înseamnă că trebuie dublate şi eforturile. Generaţia care vine trebuie să ştie că fără muncă nu se poate ajunge nicăieri. Performanţa apare la capătul unui drum deosebit de dur iar suprema calitate a unui sportiv de elită constă in lupta continuă cu sine însuşi, cu inerentele slăbiciuni de moment şi, desigur, cu propriile recorduri. In sport a fi nemulţumit de tine însuţi e o calitate. — Cum e viaţa lingă un mare campion. Georgiana ? — Grea in momentele în care sîntem departe unul de altul,, mai ales datorită emoțiilor care, pe mine pur și simplu mă sufocă. Minunată cind sîntem împreună. Să spun sincer, Vania m-a uimit întotdeauna prin seriozitate, echilibru interior și calm. Marea familie a ceferiştilor Din toate difuzoarele instalate în Gara de Nord se aud tradiţionalele urări de sănătate, drum bun şi la mulţi ani. Cei din jur se îmbrăţişează, se felicită. In aşteptarea primului gen ce va porni in noul an, ne îndreptăm spre biroul şefului de staţie. Interlocutorul nostru de acum doi ani, Vasile Dincă, dacă s-a ţinut de vorbă, e acum la pensie, lingă nepoţi. Cine o fi deserviciu acum ? Pe uşa biroului tocmai iese o fată înaltă, in uniformă de ceferist. Bănuim că ne poate lămuri, întrebăm şi... surpriză : Codruţa Minea, şef de staţie în schimb de cam un an de zile şi în Gara de Nord de două luni, e tocmai persoana pe care o căutăm. Şi să nu ne mai mirăm atît: în noaptea asta, impiegat de mişcare la postul doi e o altă tineră, Maria Popescu. Iată încă o profesiune in care Angajamentul tinerei generaţii Crai-În imensa sală a Complexului expoziţional din Piaţa Scinteii peste 5 000 de tineri sărbătoresc Revelionul. Voie bună, cintec, dans, atmosferă tonică, antrenantă. Iată coordonatele pe care se desfăşoară această tradiţională intilnire a tineretului Capitalei. Momentele bogatului şi variatului program cultural artistic la care-şi dau concursul solişti şi formaţii laureate ale Festivalului naţional „Cintarea României“ precum şi numeroşi artişti profesionişti, se succed fără încetare. Sunt aici muncitori din toate ramurile economiei, inventatori, constructori, arhitecţi, proiectanţi, creatori de bunuri materiale şi spirituale, reuniţi într-osimbolică horă a prieteniei, a încrederii in viitorul luminos, a hotărârii de a nu precupeţi nici un efort in scopul înfloririi patriei noastre socialiste, într-unul din grupurile de tineri care ciocnesc paharele, îi intilnim pe cei de la I.M.U.A.R., ciţiva dintre ei, lucrători chiar în hala binecunoscutului strung carusel uriaş. Colegi de muncă Mariana şi Marian Simtion, Cornelia şi Ion Ionescu (pe 5 ianuarie vor intra în casa nouă, recent primită). Petruţii şi Marian Iosif. Alexandrina Ioruţ şi Ştefan Vieru sunt doar ciţiva din mulţimea Celor adunaţi sub această imensă cupolă a bucuriei, ciţiva din cel care, prin vorbe şi faptă, demonstreaza că tinereţea este o autentică stare de spirit proprie poporului nostru. Vibrantul Mesaj al secretarului general al partidului, tovarăşul Miserae Ceauşescu, ascultat Cu emoţie de toţi, se constituie pentru ei din temei de Încredere în succesele anului in care am intrat şi intr-am fonti angajament de a răspunde prin fapte de mutică grijii cu care partidul 11 înconjoară, șanselor de afirmare in toate domeniile de activitate, pe care tinăra generație le are astăzi pe tot Întinsul țării. Un nou cetăţean al ţării Nea Gheorghiţă, şi el printre cei mulţi aflaţi la datorie in această noapte, întoarce maşina. Ne aflăm in curtea maternităţii „Polizu" şi, de la camera de gardă, ni s-a spus că naşterea pe care o aşteptam împreună cu personalul medical aflat în tura de serviciu, va mai întîrzia circa o oră. Tocmai demarăm spre alt obiectiv al periplului nostru prin această noapte de la confluenţa anilor, cind uşa maternităţii se redeschide violent şi din prag, asistenţa ne face semne energice. Oprim, coborim şida, aflăm că împotriva previziunilor iniţiale, chiar acum, miracolul etern al venirii spre lumină a unei noi fiinţe, s-a declanşat. Urcăm treptele spre sala de naşteri şi, contaminaţi de emoţia celor din jur, aşteptăm un hol, alături de dr. Andrei Abraham, şeful laboratorului, rezultatul. în sfîrşit, iată-l pe coordonatorul gărzii, dr. Liviu Stătescu, apărind surîzător şi făcind semnul victoriei : un băiat. Un băiat cintărind nu mai puţin de 4 kilograme. Primul din acest an (ceasul indică ora 1 şi 55 de minute) în această maternitate al cărei bilanţ pe ’80 este de aproape 6 000 de naşteri. Deşi marcată de efort, mama noului născut, pe care-l va chema Florin, radiază de fericire. Are 21 de ani, se numeşte Maria Micu şi lucrează la întreprinderea „Electromagnetica“. Este la prima naştere şi şi-a dorit foarte mult un băiat. Mulţumeşte celor din jur pentru competenţă, pentru grija de pînă acum. Notăm alături de numele doctorului Stătescu, (care în aceste clipe ii face concurenţă colegului Nicu Vasile, inregistrind, dintr-un mai vechi, obicei şi în cadrul unei autentice pasiuni pentru arta fotografică, momentul pe peliculă) şi pe ceilalţi martori activi ai intrării lui Florin în rindul cetăţenilor ţării : doctoriţele Trăilescu, Velişcu şi Cristache, medicii Ştefan Valentin şi Ţîrlea Ştefan. Apoi şeful gărzii ne conduce prin celelalte săli, subliniind dotarea modernă a blocului obstetrico-chirurgical, model de funcţionalitate şi mediu ambiant adecvat, una din nenumăratele mărfuri ale grijii cu care mama şi copilul sunt înconjuraţi în întreaga noastră ţară. ★ * * Şi iată-ne detinşi, păţind dintr-o zi înăltă şi dintr-un an în altul, la sfirşitul reportajului notim nocturn. Mijesc zorile. Din umbra ce se estompează uşor a anului dus, întrezărim contururile celui ce soseşte. Un an nou în care investim dăruire, vis şi speranţă. Un an in care întregul nostru popor va demonstra CU argumentele faptelor că istoria nouă, pe care patria şi-o făureşte astăzi, stă chezăşie fermă și robustă, încrederii in viitorul României socialiste. Reportaj realizat de Cătălin Georgescu Fotografii : Nicu Vasile „România libera" Revelion neobişnuit Echipa de intervenţii Ora 23 La Dispeceratul întreprinderii de Reţele Electrice Timiş se anunţă că în unul din cele mai mari cartiere ale Timişoarei, la reţeaua de iluminat public, a intervenit o avarie. Se iau măsuri operative pentru ca, în cel mai scurt timp, avaria să fie remediată, întreaga operaţiune este condusă de electricienii Petru Oslanski şi Vasile Susman. Se lucrează febril, contra-cronometru. in toate casete lumina trebuie să se aprindă pînă la ora zero. Minutele se scurg parcă mai repede ca de obicei, in jurul celor ce lucrează s-au adunat zeci de locuitori ai cartierului. Şi, spre bucuria tuturor, la ora 23.55, instalaţia a fost repusă in funcţiune. Primele cupe de şampanie s-au ciocnit cu membrii echipei de intervenţie. Trei gemeni Evenimentul a fost consemnat în noaptea anului nou la maternitatea din Constanţa. Zănica Gavrilov din Eforie Sud a născut trei gemeni. O fată şi doi băieţi. Tatăl - marinarul de cursă lungă din flota oceanică, I. Gavrilov. După cum ne spunea doctorul Teodor Ursache, cel care a supravegheat naşterea celor trei gemeni, starea sănătăţii lor este foarte bună. In scurtă vreme, spre nava de transport „Polar-1", aflată undeva in apele Oceanului Pacific, se transmitea tatălui, stirba despre fericitul eveniment. Tineri căsătoriţi In municipiul Cluj-Napoca, in noaptea de Revelion s-au sărbătorit odată cu venirea Noului An şi cinci căsătorii. Printre tinerii ce şi-au întemeiat o nouă familie se numără muncitorii Livia Pop şi Vidrel Coroianu, Sofia Micu şi Viorel Pecie, studenţii Virgil Seuceanu şi Manuela-Violeta Oprea. Tuturor le urăm şi noi casă de piatră şi mulţi ani fericiţi ! Păstrăvăriţa O cheamă Margareta Raţ şi este responsabila a păstrăvariei de la Izvoarele Slănicului. In grija ei se află una dintre cele mai mari păstrăvarii din ţară. Revelionul nu şi l-a petrecut în ţaţa televizorului, ci pe marginea bazinelor supraveghind procesul de reproducţie a păstrăvilor, aflat in plină desfăşurare. Indiferent dacă e sărbătoare, dacă e ger, sau furtună, păstrăvul trebuie supravegheat. Aşa a făcut şi in noaptea de Revelion. Obiecte găsite Ce au pierdut bucureştenii in ultimele zile ale anului 1980 : 5 damigene cu vin, 3 torturi, o gîscă, 12 perechi mănuşi, 4 umbrele, 3 geamantane, o rochie de mireasă, 2 curcani vii, un brad, 2 pălării, 4 serviete, 3 perechi pantofi. Toate articolele amintite se pot găsi de către păgubaşi la Biroul de obiecte pierdute al I.T.B. sau la Serviciul de specialitate din Gara de Nord. La dispoziţia cetăţenilor bucureşteni Numeroşi bucureşteni ne-au mărturisit că in noaptea de Revelion I.T.B.-ul a fost la înălţime. La dispoziţia bucureştenilor au stat în această noapte, peste 6 000 de lucrători ai întreprinderii de Transport Bucureşti: şoferi de autobuze şi taximetre, vatmani, controlori de trafic, mecanici de întreţinere, personal de deservire in garaje şi depouri, depanatori. Toţi aceşti oameni şi-au petrecut revelionul la datorie, in mijloace de transport în comun, in garaje sau depouri, asigurind transportul bucureştenilor pe tot parcursul primei zile a anului 1981. Lozul rătăcit făcind curat în maşină, Ion Graur, din Bucureşti, aleea Lunca Siretului nr. 4, Bloc D-43, apart. 23, a găsit, undeva rătăcit pe sub perne, un loz în plic, o cumpărase in vara anului trecut la mare, la Mamaia, unde se afla in concediu cu familia. A stabilit să-l desfacă in noaptea de Anul Nou. Spre bucuria tuturor, lozul avea un cîstig de 20 000 lei. Revelion meteorologic Prima noapte a anului 1981 a fost caldă din punct de vedere meteorologic. La București, la ora 0, termometrele arătau zero grade, cerul fiind înstelat. Aceeaşi temperatură a fost înregistrată în majoritatea localităţilor ţării. A nins numai în masivele muntoase, unde vechiului strat de zăpadă i s-a adăugat unul nou. Vremea caldă din cursul nopţii s-a menţinut şi pe parcursul zilei, de această dată înregistrîndu-se temperaturi neobişnuite pentru acest alfotimp : 11 grade la Bacău, 12 grade la Cimpulung Muscel, 11 grade la Drobeta Turnu- Severin, 9 grade la Constanţa şi 6 grade in Capitală. De fapt, toate staţiile meteorologice din ţară au înregistrat temperaturi pozitive, cu mult peste valorile normale ale lunii ianuarie. Felicitări la „055“ Lucrătorii dispeceratului Miliţiei Capitalei au fost prezenţi, in faţa telefoanelor „055", la fel ca intr-o zi obişnuită. După cum ne spunea colonelul Dumitru Bilan, şeful Inspectoratului Miliţiei Municipiului Bucureşti, in prima noapte a anului 1981 toate apelurile telefonice înregistrate conţineau felicitări la adresa oamenilor in uniforma albastră. noaptea de Revelion, in Capitală, nu s-a înregistrat nici un eveniment deosebit. Calmul şi liniştea au dominat Capitala, deşi in majoritatea caselor se închinau cupe de şampanie pentru Noul An. Demn de remarcat, de asemenea, este şi faptul că în prima zi a anului nu s-a semnalat nici un accident grav de circulaţie. Primii nou-născuţi Anchetă fulger in opt maternităţi bucureştene. Iată rezultatele: In prima zi a noului an, in Capitală, s-au nas- cut 67 de copii: 46 de fetiţe şi 21 de băieţi. Prima naştere a anului 1981 a fost inregis- trată la maternitatea Canta- cuzino, la ora 0,05. Mama, Floarea Trofei, este muncitoare la I.P.R.S. Băneasa şi a adus pe lume o fetiţă. La numai o jumătate de oră, la aceeaşi maternitate, colega de muncă a Floarei Treier, inginera Victoria Georgeta Rachiţeanu, a născut tot o fetiţă. Celor mai tineri cetăţeni ai Capitalei le dorim: „La mulţi ani !" Cinci generaţii Aritina Clinici din oraşul Comarnic a sărbătorit cel de-al 102-lea revelion. Mamă a 7 copii, centenara din Comarnic are acum 18 nepoţi, 14 strănepoţi şi cinci stră-strânepoţi. La revelionul petrecut , în casa Aritinei Clinici au participat, aşadar, cinci generaţii. Pe mările şi oceanele lumii La staţia radiocoastă din portul Constanţa, ofiţerul radiotelegrafist loan Dumitru înregistrează şi transmite mii de mesaje. De la cei dragi de acasă către cei aliaţi in aceste zile pe mările şi oceanele lumii. La gindurile de bine transmise de soţiile, mamele, fiii şi Uicele navigatorilor, o radiogramă ne reţine atenţia. Din textul ei deşi prindem urările de fericire emise in eter pentru toate cele aproape 20 de nave cu tricolorul la catarg aliate pe toate meridianele globului, purtind semnătura Comitetului de partid şi Consiliului oamenilor muncii din cadrul Comandamentului Hotei maritime comerciale NAVROM Constanţa. La rindul lor, echipajele tuturor acestor nave îşi însoţesc mesajele lor transmise cu prilejul anului nou de angajamentul de a-şi îndeplini şi in viitorul an în mod exemplar sarcinile încredinţate şi de a purta cu cinste drapelul scump al patriei, contribuind prin întru oa lor activitate la infant politicii partidului nosturnvind lărgirea colaboc cooperării internaţionale, la ora transmiterii acesta rinduri au fost înregistrate m sate de pe navete „Bît'e- „Scăieni", „Topliţa", „Suris", „Fieni", „Plopeni", „Fiat , Neamț", „Lotru", „Ruona", „Felix" etc, unele ancxa in diferite porturi ca fadas. Belfast, Casablanca, Sinnepore, Sanhai, Beirut etc., altele aflate în drum spre patrie. Marius Georgsson, Radu Piciu, Ion Popovici, V. Chiurtu, AI. Mihai, I. Cojocaru, I. Medoia, C. Azoiţu, Virgil Lazar