România Liberă, octombrie 1986 (Anul 44, nr. 13035-13060)
1986-10-02 / nr. 13035
r Pagina a 2-a — 2 octombrie 1986 im Misiunea de a ocroti a surorii de ocrotire — Vrind să aflăm în ce mod reţeaua de ocrotire a mamei și copilului se preocupă de îngrijirea celor mici, incă de la primele ore de la externarea din maternitate, am întreprins un sondaj in rindul citorva mame abia reîntoarse acasă. Concluzia a fost că in cele mai multe cazuri, ele sunt vizitate chiar in primele 24 de ore, mai ales de către sora pediatră de ocrotire, ulterior şi de către medicul pediatru. Care credeţi că este procedeul optim pentru a o iniţia pe mamă in creşterea copilului ? — Din îndelungata mea experienţă, eu cred că pentru buna asistentă a mamei şi copilului, ideal este ca sora de ocrotire sa se prezinte cel puţin, o dată la domiciliul femeii, înainte ca , aceasta să nască — ne spune Margareta Popescu. Mi s-a intimplat, adesea, sa procedez in acel fel, sfătuind femeile care se pregăteau să aducă pe lume un copil, cum să amenajeze încăperea in care va locui, cum să-i aleagă trusoul sau diverse accesorii destinate îngrijirii acestuia, în general, să asigure ambianţa in care acesta va creşte. Dar prezenţa surorii de ocrotire in familia in care s-a născut un copil este deosebit de necesară, chiar din primele 24 de ore, cind femeia, care, pinâ la reîntoarcerea acasă a simţit sprijinul cadrelor medicale din maternitate, are nevoie acum, cind este singură, de o prezenţă care să-i insufle siguranţă şi să o ajute să devină pricepută in creşterea copilului. Sora trebuie s-o inveţe cum să alimenteze natural copilul, s-o ferească de influenţele, uneori nu cele mai fericite ale unor membri ai familiei, s-o inveţe cum să facă baie copilului in general să-i explice mamei care este starea fiziologică a copilului in prima lună de viaţă, imprimindu-i încrederea că se va putea descurca singură în creşterea acestuia. — Care este programul de activitate pentru sora de ocrotire care ia legătura cu familia in care a apărut un copil ? — Avem un program foarte riguros care trebuie respectat întocmai pentru binele copilului şi al mamei — continuă Margareta Popescu. Bunăoară, in primele zece zile de viaţă al copilului, ideal este ca acesta să fie văzut zilnic, fie de medicul pediatru, fie de sora de ocrotire. Ulterior, trebuie să procedăm cam aşa : în prima lună de Viaţă copilul este vizitat in fiecare săptămină, în următoarele trei luni — de trei-patru ori , între trei şi şase luni — de două ori pe lună, iar intre şase luni şi un an — cam o dată pe lună. Sigur, la copilul cu risc, lucrurile se schimbă — uneori el trebuie vizitat şi de cite două ori pe zi* — Aş menţiona, in această ordine de idei, o experienţă bună obţinută in unele sectoare ale Capitalei — completează dr. Maria Eşanu. Tocmai pentru a sprijini mamele in a se deprinde cit mai repede cu creşterea corectă a copilului, uneori activitatea sorei de ocrotire şi a medicului pediatru de circumscripţie este completată de aceea prestată de diferite cadre medii, din policlinică, din şcoli, din creşe, grădiniţe, care vizitează acasă mamele oferindu-le diferite sfaturi utile pentru cotidianul nou-născutului. — Optim este, adaugă, dr. Liliana Nicolau, ca in primele ,România liberal* A .umunti it:nn iti!iiui:.i Com - TINEREŢEA Şl VIGOAREA NAŢIUNII, O MOBILĂ RĂSPUNDERE FAŢĂ DE SOCIETATE. FAŢĂ DE VIITORUL PATRIEI Competenţa şi dăruire in îndrumarea tinerelor familii Ştim dintotdeauna, că in creşterea copiilor perioada hotăritoare pentru evoluţia lor benefică o reprezintă grija, atenţia, afecţiunea ce li se acordă in primul lor an de viaţă. Devenită componentă a politicii noastre demografice — al cărei sens major este tocmai de a dărui ţării copii sănătoşi şi viguroşi, capabili să asigure continuitatea poporului nostru — această grijă, atenţie,afecţiune pentru primul an de existenţă a celui mic înmănunchează o multitudine de aspecte de un interes deosebit, aşezind in centrul lor figura medicului obstetrician, a pediatrului, a cadrelor medii de specialitate, ca militanţi activi pentru ocrotirea şi apărarea cit mai eficientă a celei mai tinere dintre generaţiile noastre. Care dintre aceste aspecte sunt prioritare în netezirea drumului celor mai mici către o existenţă şi o evoluţie sănătoasă ? Cum trebuie acţionat pentru promovarea celor mai bune metode in îngrijirea şi creşterea lor corespunzătoare ? Ce momente ale acestei Preocupare pentru sănătatea ireproşabilă a mamei etape sunt încă perfectibile pentru atingerea scopului generos pe care şi-l propune societatea noastră ? Aceste întrebări, precum şi multe altele din aceeaşi sferă de idei s-au aliat pe ordinea de zi a unei dezbateri organizate de redacţia ziarului nostru, cu sprijinul Comitetului de partid „Sănătate" al Comitetului municipal Bucureşti al P.C.R. şi al Direcţiei sanitare a municipiului Bucureşti. Participanţi : dr. RODICA ALEXANDRU, inspector general in Direcţia asistenţei medicale, ocrotirea mamei şi copilului din Ministerul Sănătăţii, dr. MARIA EŞANU, director adjunct al Direcţiei sanitare a municipiului Bucureşti, dr. MAURA POPESCU, medic primar la ■ maternitatea spitalului Colţea, dr. CONSTANŢA SIRBU de la dispensarul policlinic de copii Berceni din sectorul 4 al Capitalei, dr. LILIANA NICOLAU, medic pediatru la dispensarul Drumul Taberei şi MARGARETA POPESCU, soră de ocrotire la Policlinica de copii din sectorul 4 al Capitalei. Răsfoim,împreună cu participanţii la dezbateri un caiet cu scoarţe cartonate, intitulat : „Caietul grlavidei“. — Acesti caiet — precizează dr. Maria Eşanu — este documentul pe care ne întemeiem întreagaactivitate ce o vom consacra ulterior Îngrijirii şi creşterii copilului nou născut. Cum rezultă din conţinutul său, se vede rapede că atenţia cadrelor mediciale care răspund de evoluţia benefică a unui copil se concentrează asupra acestuia cu mult înainte de apariţia lui pe lume. Mai precis , din luna a treia de sarcină, fiecare femeie primeşte din partea medicului ginecolog care o ia în îngrijire un astfel de caiet, ce reprezintă, practic, o succintă „biografie“ medicală a fiecărui copil ce se va naşte şi de care depinde în foarte mare măsură atît buna lui apariţie pe lume cit şi buna lui îngrijire de după naştere. In acest caiet sînt consemnate absolut toate evenimentele ce însoţesc evoluţia unei sarcini şi măsurile ce le iau medicii pentru a asigura viitoarei mame o sănătate ireproşabilă. In caiet medicii consemnează analizele făcute de mamă, eventualele riscuri ce se conturează în apropierea naşterii, măsurile ce se iau pentru înlăturarea lor, recomandări etc. etc. — Insistaţi, vedem, foarte mult asupra acestui caiet... — Insistăm, intr-adevăr — intervine dr. Maura Popescu — întrucit pe noi, ginecologi şi obstetricieni, ne ajută — dacă este bine întocmit — să ştim cu exactitate la ce ne putem aştepta în momentul naşterii copilului şi să luăm toate măsurile de rigoare ca procesul naşterii să aibă loc fără nici un fel de risc, nici în ce priveşte mama, nici In privinţa copilului. — De ce spuneţi: „bine întocmit“ ? — Pentru că, din păcate, mai IntBnim destule cazuri cind unele femei, din necunoaştere sau alte motive, ce ţin mai ales de domeniul educaţiei sanitare nu se prezintă, in timpul sarcinii, decit sporadic la medic şi astfel o dată ajunse la maternitate, starea lor generală de sănătate mai ascunde destule enigme, cu repercusiuni negative atit asupra lor cit şi a copilului pe care il vor aduce pe lume. Pledez deci, pentru creşterea răspunderii femeii faţă de copil încă înainte de naşterea lui, pentru obligativitatea prezentării ei ce regularitate din a 3-a lună de sarcină, la medic. — Vedeţi — ne spune Margareta Popescu — experienţa mea destul de îndelungată de soră de ocrotire a copiilor îmi arată că astăzi este o mare deosebire in ce priveşte îngrijirea copiilor faţă de trecutul nu prea îndepărtat : misiunea mea, bunăoară, de soră de ocrotire a copiilor, ca şi a colegelor mele dealtfel, nu începe abia după ce s-a născut copilul, ci, cu cel puţin două luni înainte de naşterea lui. Mă gindesc căaceastă mentalitate nouă a cadrelor medicale in general, care vizează un spor de grijă pentru asigurarea unor premise favorabile apariţiei copilului pe lume, trebuie să devină proprie, in aceeaşi măsură, viitoarei mame, care trebuie să coopereze cu noi, încă cu mult înainte de naştere. — Este cu certitudine o problemă de educaţie, de civilizaţie, ca un asemenea comportament să devină un lucru firesc pentru orice tinără care va deveni mamă, adaugă dr. Maura Popescu. Aş spune mai mult chiar, asemenea preocupări în activitatea de educaţie ar trebui să facă parte obligatoriu , din bagajul de cunoştinţe pentru viaţă al oricărui adolescent. Ţin să subliniez acest aspect, intrucît, din propria mea experienţă, rezultă încă destule cazuri cind tinere mame nu au nici măcar cunoştinţe elementare asupra acestui moment important din viaţa oricărei femei — necunoaştere ce are urmări şi asu-, pra activităţii noastre. Intr-adevăr, una este ca medicul să fie informat asupra datelor medicale ale unei gravide care se prezintă la maternitate şi alta — să fie in totala necunoştinţă de cauză asupra antecedentelor sale. — In momentul de faţă curg se procedează pentru evitarea unor asemenea situaţii ? — Cadrele noastre medicale — continuă dr. Maria Eşanu, sunt instruite astfel incit încă din luna a treia de sarcină femeia să poată beneficia de sprijinul lor, adresîndu-li-se periodic, pentru constatarea evoluţiei sarcinii. Vreau să subliniez că nu numai medicii ginecologi sunt acum implicaţi în acest demers, ci şi medicii pediatri şi cadre medii de obstetrică-ginecologie şi de pediatrie. Mai ales, în cazurile femeilor cu risc la naştere, aceştia din urmă au obligaţia de a acorda asistenţă medicală, vizitînd gravida acasă şi acordîndu-i toate Îngrijirile de care are nevoie. „ Din unele sesizări pe care le avem, nu peste tot se respectă prevederile legale privind ocrotirea gravidei. — Şi noi mai constatăm astfel de situaţii — răspunde dr. Maria Eşanu, — intervenind de fiecare dată , pentru respectarea întocmai a legislaţiei privind ocrotirea mamei şi copilului. — Printre obligaţiile mele profesionale, privind educaţia sanitară — completează dr. Liliana Nicolau, am avut prilejul să mă conving că în acele unităţi socialiste, unde cadrele de conducere sprijină acţiunile noastre, femeile beneficiază de toate facilităţile pe care li le acordă legea. De pildă, la IREMOAS şi FIROS, precum şi in alte întreprinderi însuşi directorul este cel care participă la acţiunile noastre, rezolvînd cu promptitudine toate problemele privind respectarea drepturilor femeii gravide. — Printre măsurile promovate In ultima vreme in vederea perfecţionării sănătăţii medicale a mamei şi copilului — ne spune dr. Rodica Alexandru — este şi prezenţa mult mai activă a neonatologului. în viziunea medicală actuală, naşterea unui copil întruneşte atît prezenţa obstetricianului, cit şi pe cea a neonatologului, acest cuplu profesional dînd girul unei bune calităţi a actului medical al naşterii. Aceasta înseamnă că obstetricianul supraveghează mama, în vreme ce neonatologul se ocupă de copil, chiar din prima clipă de viaţă, prezenţa lui fiind cu atît mai necesară in cazurile cind gravida prezintă un risc şi deci, copilul poate avea diverse suferinţe. Preluarea copilului incă din momentul naşterii este deosebit de importantă pentru supravegherea lui ulterioară. — Supraveghere care urmăreşte atît o bună evoluţie fizică, cit şi psihică, completează dr.Constanţa Sirbu. Pentru că practica medicală arată că primele 7 zile din viaţa copilului sunt decisive pentru evoluţia sa, orice eroare sau omisiune în îngrijirea lui, puţind avea ecouri nedorite mai tîrziu. Aceasta, fie şi pentru faptul că orice copil vine pe lume cu un bagaj imunitar-deficitar, iar integrarea lui în mediu necesită o supraveghere minuţioasă, in vederea adaptării la un nou mod de viaţă, în cazurile limită — spre exemplu — un copil reanimat imediat va trece mai uşor peste dificultăţile adaptării lui la noul mediu în care intră. Sigur, sunt cazuri în care aceste riscuri sunt cunoscute mai înainte de naştere şi care, preluate imediat de neonatolog pot fi bine rezolvate. Dar întrucit nu totdeauna se intîmplă aşa, neonatologul trebuie să fie un partener obligatoriu al obstetricianului. De aceea, de altfel, garda de obstetrică din maternităţile noastre este dublată şi de o gardă de pediatrie. — O intrebere se impune de la sine : Cum sunt pregătiţi medicii pediatri pentru a deveni buni neonatologi ? — Deocamdată neonatologia este incă o microspecialitate medicală căreia ne străduim să-i creăm condiţii de afirmare cit mai bune — spune dr. Maria Eşanu. Dar cred că ar mai fi lucruri perfectibile în acest domeniu. Am propus Ministerului Sănătăţii ca in cadrul pregătirii pediatrului să se acorde o atenţie deosebită neonatologului. S-a propus ca la secundariat, al 3-lea an de stagiu să se facă in secţii de neonatologie, iar pentru pediatri, cu posturi in secţia de nou născuţi să existe o specializare de 6 luni în ultimul an de stagiu. Din păcate insă, absolvenţii de facultăţi nu fac stagiu în neonatologie, ceea ce constituie un mare dezavantaj pentru reţeaua medicală. Pentru că, nu o dată, de fineţea pregătirii acestui specialist poate depinde însăşi viaţa copilului. 24 de ore ale sosirii acasă, să se prezinte şi medicul pediatru la domiciliul mamei. Trebuie să ştiţi că noi, pediatrii din reţeaua ambulatorie, suntem anunţaţi de către maternitate, de fiecare, dată când se naşte un nou copil. Pediatrul este acela care trebuie să imprime atitudinea medicală corespunzătoare îngrijirii fiecărui nou născut şi, împreună cuora de ocrotire, să conducă evoluţia favorabilă a copilului. Se realizează, astfel, o muncă de echipă, se adoptă un comportament comun faţă de fiecare caz in parte, cu rezultate ce nu pot fi decit benefice in îngrijirea nou-născutului. Discutind, insă, despre rolul surorii de ocrotire în familia unde s-a născut un copil, trebuie să subliniez şi eu că el este hotărîtor prin prezenţa sa, uneori şi cotidiană, in preajma mamei şi copilului, prin perseverenta cu care supraveghează ducerea la Îndeplinire a deciziilor luate de medicul pediatru. Rezumînd, dacă tu, medic pediatru, nu eşti asistat de o soră de ocrotire in pediatrie de calitate, cea mai mare parte din eforturile tale de a creşte un copil sunt zădărnicite. — Dată fiind importanţa acestei profesiuni, ce se întreprinde pentru perfecţionarea cadrelor medii de pediatrie ? — Resimţind nevoia reciclării lor, începînd din anul trecut au fost luate de către Direcţia sanitară a municipiului Bucureşti unele măsuri pentru împrospătarea cunoştinţelor tuturor cadrelor medicale din reţeaua de ocrotire a mamei şi copilului — afirmă dr. Maria Eşanu. Pentru perfecţionarea cunoştinţelor cadrelor medii din domeniul obstetricii şi ginecologiei s-au instituit, bunăoară, cursuri de reciclare de cite trei luni la maternitatea „Polizu“, iar în secţiile de puericultura ale spitalelor — cicluri de cursuri pentru surorile de ocrotire, eşalonate pe o perioadă de doi ani, încheiate cu examene. Adaug, tot in ordinea de idei a perfecţio- nării pregătirii profesionale, faptul că medicii pediatri de circumscripţie participă, tot în-fcepînd de anul trecut, la cursuri de reciclare, ţinute de lectori cu prestigiu, organizate în spitale de pediatrie, dar şi în maternităţi, mai cu seamă în secţiile de terapie intensivă. Autoritatea sfatului medical - •. pp*« V. 4 *’ '4 - f "«a, M wm % fi ■ f "ifyV a ■ ^ . I gjpi §§0 w ’ X. * - m t , '-h A creşte un copil sau educarea educatorilor — Ar fi util — credem — să ne înfăţişaţi mai amănunţit cum trebuie să acţioneze medicul pediatru pentru ca primul an de viaţă al copilului — cel mai dificil, după cum este ştiut — să se desfăşoare in condiţii optime... — „Şi de acum înainte creştem copilul împreună“ — cam aşa le spun eu mamelor de noi născuţi când le vizitez pentru prima dată acasă — ne spune dr Liliana Nicolau. E adevărat, primul an de existenţă a copilului este cel mai dificil — de aceea i şi consacrăm o „strategie“ specială, ca să-i spunem aşa — dar asta nu înseamnă nici pe departe că în următorii săi ani nu suntem prezenţi ori de cite ori este nevoie. Vedeţi, in pediatrie totul este progresiv din sensul că, începînd de la primele zile de viaţă ale copilului şi pină la adolescenta lui noi trebuie să ne asigurăm cooperarea deplină a mamei în toate aspectele ce privesc sănătatea lui. Nu degeaba o spun — fie şi in paranteză — mama unui copil ţine minte toată viaţa numele obstetricianului cu ajutorul căruia a născut şi al pediatrului împreună cu care l-a crescut. Revenind la întrebarea dvs„ experienţa ne arată că primele 30 de zile de viaţă ale nou-născutului se disting prin cîteva etape-cheie, pe care pediatrul trebuie să le cunoască şi să acţioneze cum se cuvine. Fără a intra in detalii de specialitate, bunăoară in aceste prime zile pot apărea la copil unele boli de piele ce trebuie tratate, cam la două săptămini de viaţă, un hemaijB^^ram în ir,-;. o anumită malformaţ^^Pşi aşa mai departe. Ei bine, mama trebuie învăţată de noi, pediatrii, cum să procedeze in fiecare împrejurare, întrucit succesul pediatrului se reflectă in succesul obţinut de mamă in creşterea copilului. Dacă vreţi pentru primul an de viaţă a copilului lecţia cea mai cuprinzătoare pe care pediatrul trebuie să ştie „s-o predea“ mamei este că afecţiunea şi faptele de mamă sunt de neînlocuit în creşterea lui. Dincolo de problemele de specialitate, un pediatru trebuie sâ-i arate mamei cumse face celui mic un masaj, un pic de gimnastică, cum, cam la două săptămini de la naştere, copilul trebuie scos la aer, cum îi faci un mic duş, pentru călirea organismului şi aşa mai departe. — Unele mame se plîng de frecvenţa rinofaringitelor pe care le fac copiii mici. Sunt ele inevitabile ? — Bineînţeles că nu — spune dr. Constanţa Sirbu. Acestea ţin de stilul defectuos de creştere al copilului, care este uneori prea cocoloşit şi care nu este călit cum trebuie. Mamele nu trebuie să se alerteze la o rinofaringită, ele trebuie să asculte sfaturile medicului care le spune — numai că uneori zadarnic — că, după un anumit interval de timp ,rinofaringitele dispar şi copilul devine imun la ele. E doar un aspect ce reflectă,, evident, carenţe în educaţia sanitară mai cu seamă in rindul familiilor tinere, care se află prea mult sub influenţa generaţiilor anterioare, când nu erau cunoscute o serie de aspecte moderne ale creşterii copilului. Mama trebuie să-şi însuşească nişte deprinderi obligatorii în creşterea copilului, să evite aglomeraţiile, să nu-i administreze antibiotice, să inveţe unele noţiuni elementare , de simptomatologie a unor bolţ şi, nu in ultimul rînd, pediatrul trebuie să stimuleze spiritul de adresabilitate la medic al mamelor. — în acest sens am încercat, cu bune rezultate —să organizăm în sectorul nostru cursuri de puericultura pentru mame — intervine dr. Liliana Nicolau. Invităm intr-o zi anume din săptămină la dispensar mamele cu copii mici şi răspunzindu-se la unele întrebări privind îngrijirea, copiilor, ele învaţă şinele de la altele, acumulîndu-se o experienţă ce devine un bun colectiv. — Revenind la întrebarea anterioară privind îngrijirea copilului pină la un an, ce anume credeţi că este perfectibil in asistenţa de urgenţă ? — Se ştie că de mai multă vreme, Direcţia sanitară a municipiului Bucureşti a luat măsura de a organiza un serviciu de salvare, special pentru asistenţa mamei şi copilului cu numărul de telefon 069 ; totodată, staţia centrală de salvare a fost încadrată cu pediatrie ne spune dr. Maria Eşanu. De asemenea, dispensarele au fost dotate cu truse de urgenţă, iar personalul instruit în probleme de urgenţe medicale şi chirurgicale. Amintesc şi cu acest prilej că există două unităţi medicale de urgenţă chirurgicală la Spitalul central de copiii „Grigore Alexandrescu“ pentru sectoarele 6, 1, 2 şi Spitalul de copii Berceni pentru sectoarele 3, 4, 5 şi sectorul agricol Ilfov. Cred in continuare, că medicii stagiari, ar putea să acorde un sprijin mai mare acestei activităţi printr-o solicitare mai activă a acestora, în beneficiul reţelei medicale, şi al lor propriu, în sensul unei cunoaşteri mai adecvate a situaţiilor de pe teren. în acelaşi timp se impune, insă, o perfecţionare a activităţii de urgenţă din cadrul policlinicilor şi chiar la nivelul dispensarelor. Desigur, aceste măsuri de ordin organizatoric trebuie întregite cu un spor de interes, răspundere şi conştiinciozitate profesională a tuturor cadrelor din reţeaua materno-infantilă. ★ COPILUL — MARELE NOSTRU SEMEN MIC. Scriindu-i numele cu majuscule, subliniem deosebita grijă şi afecţiune cu care il înconjoară astăzi întreaga noastră societate, şi pentru a cărui sănătate şi vigoare nici un efort nu este prea mare, între care se numără, aşa cum rezultă şi din pagina de faţă, şi acela depus de către întreg corpul nostru medical, cu dragoste, pricepere şi devotament. Pagină realizată de Ioana Patraşcu şi Graziela Vântu :• ;, i ; MII i I i ti f i) ; H1111 j HI h