România Liberă, octombrie 1986 (Anul 44, nr. 13035-13060)

1986-10-02 / nr. 13035

r Pagina a 2-a — 2 octombrie 1986 im Misiunea de a ocroti a surorii de ocrotire — Vrind să aflăm în ce mod reţeaua de ocrotire a mamei și copilului se preocupă de îngri­jirea celor mici, incă de la pri­mele ore de la externarea din maternitate, am întreprins un sondaj in rindul citorva mame abia reîntoarse acasă. Concluzia a fost că in cele mai multe ca­zuri, ele sunt vizitate chiar in primele 24 de ore, mai ales de către sora pediatră de ocrotire, ulterior şi­ de către medicul pe­diatru. Care credeţi că este pro­cedeul optim pentru a o iniţia pe mamă in creşterea copilu­lui ? — Din îndelungata mea expe­rienţă, eu cred că pentru buna asistentă a mamei şi copilului, ideal este ca sora­ de ocrotire sa se prezinte cel puţin, o dată la domiciliul femeii, înainte ca , aceasta să nască — ne spune Margareta Popescu. Mi s-a in­­timplat, adesea, sa procedez in acel fel, sfătuind femeile care se pregăteau să aducă pe lume un copil, cum să amenajeze în­căperea in care va locui, cum să-i aleagă tr­usoul sau diverse accesorii destinate îngrijirii acestuia, în general, să asigure ambianţa in care acesta va creşte. Dar prezenţa surorii de ocrotire in familia in care s-a născut un copil este deosebit de necesară, chiar din primele 24 de ore, cind femeia, care, pinâ la reîntoarcerea acasă a simţit sprijinul cadrelor medicale din maternitate, are nevoie acum, cind este singură, de o prezenţă care să-i insufle siguranţă şi să o ajute să devină pricepută in creşterea copilului. Sora trebuie s-o inveţe cum să alimenteze natural copilul, s-o ferească de influenţele, uneori nu cele mai fericite ale unor membri ai fa­miliei, s-o inveţe cum să facă baie copilului in general să-i explice mamei care este starea fiziologică a copilului in prima lună de viaţă, imprimindu-i în­crederea că se va putea descurca singură în creşterea acestuia. — Care este programul de ac­tivitate pentru sora de ocrotire care ia legătura cu familia in care a apărut un copil ? — Avem un program foarte riguros care trebuie respectat întocmai pentru binele copilului şi al mamei — continuă Marga­reta­ Popescu. Bunăoară, in pri­mele zece zile de viaţă al copi­lului, ideal este ca acesta să fie văzut zilnic, fie de medicul pe­diatru, fie de sora de ocrotire. Ulterior, trebuie să procedăm cam aşa : în prima lună de Viaţă copilul este vizitat in fie­care săptămină, în următoarele trei luni — de trei-patru ori , între trei şi şase luni — de două ori pe lună, iar intre şase luni şi un an — cam o dată pe lună. Sigur, la copilul cu risc, lucrurile se schimbă — uneori el trebuie vizitat şi de cite două ori pe zi* — Aş menţiona, in această or­dine de idei, o experienţă bună obţinută in unele sectoare ale Capitalei — completează dr. Maria Eşanu. Tocmai pentru a sprijini mamele in a se de­prinde cit mai repede cu creş­terea corectă a copilului, uneori activitatea sorei de ocrotire şi a medicului pediatru de circum­scripţie este completată de aceea prestată de diferite cadre medii, din policlinică, din şcoli, din creşe, grădiniţe, care vizitează acasă mamele oferin­­du-le diferite sfaturi utile pen­tru cotidianul nou-născutului. — Optim este, adaugă, dr. Liliana Nicolau, ca in primele ,România liberal* A .um­unti i­t:nn iti!iiui:.i Com - TINEREŢEA Şl VIGOAREA NAŢIUNII, O MOBILĂ RĂSPUNDERE FAŢĂ DE SOCIETATE. FAŢĂ DE VIITORUL PATRIEI Competenţa şi dăruire in îndrumarea tinerelor familii Ştim dintotdeauna, că in creşterea copiilor perioada hotăritoare pentru evoluţia lor benefică o reprezintă grija, atenţia, afecţiunea ce li se acordă in primul lor an­ de viaţă. Devenită componentă a politicii noastre demogra­fice — al cărei sens major este tocmai de a dărui ţării copii sănătoşi şi viguroşi, capabili să asigure continuitatea po­porului nostru — această grijă, atenţie,­­afecţiune pentru primul an de existenţă a celui mic înmănunchează o multitudine de aspecte de un interes deosebit, aşezind in centrul lor figura medicului obstetrician, a pediatrului, a cadrelor medii de specialitate, ca militanţi activi pentru ocrotirea şi apărarea cit mai eficientă a celei mai tinere dintre generaţiile noastre. Care dintre aceste aspecte sunt prioritare în netezirea drumului celor mai mici către o existenţă şi o evoluţie sănătoasă ? Cum trebuie acţionat pentru promovarea celor mai bune metode in îngrijirea şi creşterea lor corespunzătoare ? Ce momente ale acestei Preocupare pentru sănătatea ireproşabilă a mamei etape sunt încă perfectibile pentru atingerea scopului ge­neros pe care şi-l propune societatea noastră ? Aceste întrebări, precum şi multe altele din aceeaşi sferă de idei s-au aliat pe ordinea de zi a unei dezbateri organizate de redacţia ziarului nostru, cu sprijinul Comi­tetului de partid „Sănătate" al Comitetului municipal Bucureşti al P.C.R. şi al Direcţiei sanitare a municipiului Bucureşti. Participanţi : dr. RODICA ALEXANDRU, inspec­tor general in Direcţia asistenţei medicale, ocrotirea mamei şi copilului din Ministerul Sănătăţii, dr. MARIA EŞANU, director adjunct al Direcţiei sanitare a municipiu­lui Bucureşti, dr. MAURA POPESCU, medic primar la ■ maternitatea spitalului Colţea, dr. CONSTANŢA SIRBU de la dispensarul policlinic de copii Berceni din sectorul 4 al Capitalei, dr. LILIANA NICOLAU, medic pediatru la dis­pensarul Drumul Taberei şi MARGARETA POPESCU, soră de ocrotire la Policlinica de copii din sectorul 4 al Capitalei. Răsfoim,­­împreună cu partici­panţii la dezbateri un caiet cu scoarţe cartonate, intitulat : „Caietul grlavidei“. — Acesti caiet — precizează dr. Maria Eşanu — este docu­mentul pe care ne întemeiem întreaga­­activitate ce o vom consacra ulterior Îngrijirii şi creşterii copilului nou născut. Cum rezultă din conţinutul său, se vede rapede că atenţia ca­drelor mediciale care răspund de evoluţia benefică a unui copil se concentrează asupra acestuia cu mult înainte de apariţia lui pe lume. Mai precis , din luna a treia de sarcin­ă, fiecare femeie primeşte din partea medicului ginecolog care o ia în îngrijire un astfel de caiet, ce reprezintă, practic, o succintă „biografie“ medicală a fiecărui copil ce se va naşte şi de care depinde în foarte mare măsură atît buna lui apariţie pe lume cit şi buna lui îngrijire de după naştere. In acest caiet sînt consemnate ab­solut toate evenimentele ce în­soţesc evoluţia unei sarcini şi măsurile ce le iau m­edicii pen­tru a asigura viitoarei mame o sănătate ireproşabilă. In caiet medicii consemnează analizele făcute de mamă, eventualele riscuri ce­ se conturează în a­­propierea naşterii, măsurile ce se iau pentru înlăturarea lor, recomandări etc. etc. — Insistaţi, vedem, foarte mult asupra acestui caiet... — Insistăm, intr-adevăr — in­tervine dr. Maura Popescu — întrucit pe noi, ginecologi şi ob­­stetricieni, ne ajută — dacă este bine întocmit — să ştim cu exactitate la ce ne putem aş­tepta în momentul naşterii co­pilului şi să luăm toate măsu­rile de rigoare ca procesul naş­terii să aibă loc fără nici un fel de risc, nici în ce priveşte mama, nici In privinţa copilului. — De ce spuneţi: „bine în­tocmit“ ? — Pentru că, din păcate, mai IntBnim destule cazuri cind unele femei, din necunoaştere sau alte motive, ce ţin mai ales de domeniul educaţiei sa­nitare nu se prezintă, in timpul sarcinii, decit sporadic la medic şi astfel o dată ajunse la ma­ternitate, starea lor generală de sănătate mai ascunde destule enigme, cu repercusiuni nega­tive atit asupra lor cit şi a co­pilului pe care il vor aduce pe lume. Pledez deci, pentru creş­terea răspunderii femeii faţă de copil încă înainte de naşterea lui, pentru obligativitatea pre­zentării ei ce regularitate din a 3-a lună de sarcină, la medic. — Vedeţi — ne spune Marga­reta Popescu — experienţa mea destul de îndelungată de soră de ocrotire a copiilor îmi arată că astăzi este o mare deosebire in ce priveşte îngrijirea copiilor faţă de trecutul nu prea înde­părtat : misiunea mea, bună­oară, de soră de ocrotire a co­piilor, ca şi a colegelor mele dealtfel, nu începe abia după ce s-a născut copilul, ci, cu cel puţin două luni înainte de naş­terea lui. Mă gindesc că­­această mentalitate nouă a cadrelor me­dicale in general, care vizează un spor de grijă pentru asigu­rarea unor premise favorabile apariţiei copilului pe lume, tre­buie să devină proprie, in aceeaşi măsură, viitoarei mame, care trebuie să coopereze cu noi, încă cu mult înainte de naştere. — Este­ cu certitudine o pro­blemă de educaţie, de civiliza­ţie, ca un asemenea comporta­ment să devină un lucru firesc pentru orice tinără care va de­veni mamă, adaugă dr. Maura Popescu. Aş spune mai mult chiar, asemenea preocupări în activitatea de educaţie ar trebui să facă parte obligatoriu , din bagajul de cunoştinţe pentru viaţă al oricărui adolescent. Ţin să subliniez acest aspect, intru­­cît, din propria mea experienţă, rezultă încă destule cazuri cind tinere mame nu au­ nici măcar cunoştinţe elementare asupra acestui moment important din viaţa oricărei femei — necu­noaştere ce are urmări şi asu-, pra activităţii noastre. Intr-ade­văr, una este­ ca medicul să fie informat asupra datelor medi­cale ale unei gravide care se prezintă la maternitate şi alta — să fie in totala necunoştinţă de cauză asupra antecedentelor sale. — In momentul de faţă curg se procedează pentru evitarea unor asemenea situaţii ? — Cadrele noastre medicale — continuă dr. Maria Eşanu, sunt instruite astfel incit încă din luna a treia de sarcină femeia să poată beneficia de sprijinul lor, adresîndu-li-se periodic, pentru constatarea evoluţiei sarcinii. Vreau să subliniez că nu numai medicii ginecologi sunt acum implicaţi în acest de­mers, ci şi medicii pediatri şi cadre medii de obstetrică-gine­­cologie şi de pediatrie. Mai ales, în cazurile femeilor cu risc la naştere, aceştia din urmă au obligaţia de a acorda asis­tenţă medicală, vizitînd gravida acasă şi acordîndu-i toate Îngri­jirile de care are nevoie. „ Din unele sesizări pe care le avem, nu peste tot se res­pectă prevederile legale privind ocrotirea gravidei. — Şi noi mai constatăm astfel de situaţii — răspunde dr. Maria Eşanu, — intervenind de fiecare dată , pentru respectarea întocmai a legislaţiei privind ocrotirea mamei şi copilului. — Printre obligaţiile mele profesionale, privind educaţia sanitară — completează dr. Li­liana Nicolau, am avut prilejul să mă conving că în acele uni­tăţi socialiste, unde cadrele de conducere sprijină acţiunile noastre, femeile beneficiază de toate facilităţile pe care li le acordă legea. De pildă, la IREMOAS şi FIROS, precum şi in alte întreprinderi însuşi di­rectorul este cel care participă la acţiunile noastre, rezolvînd cu promptitudine toate proble­mele privind respectarea drep­turilor femeii gravide. — Printre măsurile promovate In ultima vreme in vederea perfecţionării sănătăţii medicale a mamei şi copilului — ne spune dr. Rodica Alexandru — este şi prezenţa mult mai ac­tivă a neonatologului. în viziu­nea medicală actuală, naşterea unui copil întruneşte atît pre­zenţa obstetricianului, cit şi pe cea a neonatologului, acest cu­plu profesional dînd girul unei bune calităţi a actului medical al naşterii. Aceasta înseamnă că obstetricianul supraveghează mama, în vreme ce neonatolo­­gul se ocupă de copil, chiar din prima clipă de viaţă, prezenţa lui fiind cu atît mai necesară in cazurile cind gravida pre­zintă un risc şi deci, copilul poate avea diverse suferinţe. Preluarea copilului incă din momentul naşterii este deosebit de importantă pentru suprave­gherea lui­ ulterioară.­­ — Supraveghere care urmă­reşte atît o bună evoluţie fi­zică, cit şi psihică, completează dr.­­Constanţa Sirbu. Pentru că practica medicală arată că pri­mele 7 zile din viaţa copilului sunt decisive pentru evoluţia sa, orice eroare sau omisiune în în­grijirea lui, puţind avea ecouri nedorite mai tîrziu. Aceasta, fie şi pentru faptul că orice copil vine pe lume cu un bagaj imu­­nitar-deficitar, iar integrarea lui în mediu necesită o supra­veghere minuţioasă, in vederea adaptării la un nou mod de viaţă, în cazurile limită — spre exemplu — un copil reanimat imediat va trece mai uşor peste dificultăţile adaptării lui la noul mediu în care intră. Sigur, sunt cazuri în care aceste riscuri sunt cunoscute mai înainte de naştere şi care, preluate imediat de neonatolog pot fi bine rezol­vate. Dar întrucit nu totdeauna se intîmplă aşa, neonatologul trebuie să fie un partener obli­gatoriu al obstetricianului. De aceea, de altfel, garda de obste­trică din maternităţile noastre este dublată şi de o gardă de pediatrie. — O intrebere se impune de la sine : Cum sunt pregătiţi me­dicii pediatri pentru a deveni buni neonatologi ? — Deocamdată neonatologia este incă o microspecialitate medicală căreia ne străduim să-i creăm condiţii de afirmare cit mai bune — spune dr. Maria Eşanu. Dar cred că ar mai fi lucruri perfectibile în acest do­meniu. Am propus Ministerului Sănătăţii ca in cadrul pregătirii pediatrului să se acorde o aten­ţie deosebită neonatologului. S-a propus ca la secundariat, al 3-lea an de stagiu să se facă in secţii de neonatologie, iar pen­tru pediatri, cu posturi in sec­ţia de nou născuţi să existe o specializare de 6 luni în ultimul an de stagiu. Din păcate insă, absolvenţii de facultăţi nu fac stagiu în neonatologie, ceea ce constituie un mare dezavantaj pentru reţeaua medicală. Pen­tru­ că, nu o dată, de fineţea pregătirii acestui specialist poate depinde însăşi viaţa co­pilului. 24 de ore ale sosirii acasă, să se prezinte şi medicul pediatru la domiciliul mamei. Trebuie să ştiţi că noi, pediatrii din reţeaua ambulatorie, suntem­ anunţaţi de către maternitate, de fiecare, dată când se naşte un nou copil. Pediatrul este acela care tre­buie să imprime atitudinea me­dicală corespunzătoare îngrijirii fiecărui nou născut şi, împre­ună cu­­ora de ocrotire, să con­ducă evoluţia favorabilă a copi­lului. Se realizează, astfel, o muncă de echipă, se adoptă un comportament comun faţă de fiecare caz in parte, cu rezul­tate ce nu pot fi decit benefice in îngrijirea nou-născutului. Discutind, insă, despre rolul surorii de ocrotire în familia unde s-a născut un copil, tre­buie să subliniez şi eu că el este hotărîtor prin prezenţa sa, une­ori şi cotidiană, in preajma mamei şi copilului, prin perse­verenta cu care supraveghează ducerea la Îndeplinire a decizi­ilor luate de medicul pediatru. Rezumînd, dacă tu, medic pe­diatru, nu eşti asistat de o soră de ocrotire in pediatrie de ca­litate, cea mai mare parte din eforturile tale de a creşte un copil sunt zădărnicite. — Dată fiind importanţa a­­cestei profesiuni, ce se între­prinde pentru perfecţionarea ca­drelor medii de pediatrie ? — Resimţind nevoia reciclării lor, începînd din anul trecut au fost luate de către Direcţia sa­nitară a municipiului Bucureşti unele măsuri pentru împrospă­tarea cunoştinţelor tuturor ca­drelor medicale din reţeaua de ocrotire a mamei şi copilului — afirmă dr. Maria Eşanu. Pentru perfecţionarea cunoştinţelor ca­drelor medii din domeniul ob­stetricii şi ginecologiei s-au in­stituit, bunăoară, cursuri de re­ciclare de cite trei luni la ma­ternitatea „Polizu“, iar în secţi­ile de puericultura ale spitale­lor — cicluri de cursuri pentru surorile de ocrotire, eşalonate pe o perioadă de doi ani, în­cheiate cu examene. Adaug, tot in ordinea de idei a perfecţio-­ nării pregătirii profesionale, faptul că medicii pediatri de circumscripţie participă, tot în-f­cepînd de anul trecut, la cursuri de reciclare, ţinute de lectori cu prestigiu, organizate în spi­tale de pediatrie, dar şi în ma­ternităţi,­­ mai cu seamă în sec­ţiile de terapie intensivă. Autoritatea sfatului medical - •. pp*« V. 4 *’ '4 -­ f "«a,­­ M wm % fi ■ f "ifyV a ■ ^ . I gjpi §§0 w ’ X. * - m t , '-h ­ A creşte un copil sau educarea educatorilor — Ar fi util — credem — să ne înfăţişaţi mai amănunţit cum trebuie să acţioneze medicul pe­diatru pentru ca primul an de viaţă al copilului — cel mai di­ficil, după cum este ştiut — să se desfăşoare in condiţii op­time... — „Şi de acum înainte creş­tem copilul împreună“ — cam aşa le spun eu mamelor de noi născuţi când le vizitez pentru prima dată acasă — ne spune dr Liliana Nicolau. E adevărat, primul an de existenţă a copi­lului este cel mai dificil — de aceea i­ şi consacrăm o „strate­gie“ specială, ca să-i spunem aşa — dar asta nu înseamnă nici pe departe că în următorii săi ani nu suntem­ prezenţi ori de cite ori este nevoie. Vedeţi, in pediatrie totul este progresiv d­in sensul că, începînd de la primele zile de viaţă ale copilu­lui şi pină la adolescenta lui noi trebuie să ne asigurăm co­operarea deplină a mamei în toate aspectele ce privesc sănă­tatea lui. Nu degeaba o spun — fie şi in paranteză — mama unui copil ţine minte toată viaţa numele obstetricianului cu aju­torul căruia a născut şi al pe­diatrului împreună cu care l-a crescut. Revenind la întrebarea dvs„ experienţa ne arată că primele 30 de zile de viaţă ale nou-născutului se disting prin cîteva etape-cheie, pe care pe­diatrul trebuie să le cunoască şi să acţioneze cum se cuvine. Fără a intra in detalii de spe­cialitate, bunăoară in aceste prime zile pot apărea la copil unele boli de piele ce trebuie tratate, cam la două săptămini de viaţă, un hemaijB^^ram în ir,-;. o anumită malformaţ^^Pşi aşa mai departe. Ei­ bine, mama tre­buie învăţată de noi, pediatrii, cum să procedeze in fiecare îm­prejurare, întrucit succesul pe­diatrului se reflectă in succesul obţinut de mamă in creşterea copilului. Dacă vreţi pentru pri­mul an de viaţă a copilului lec­ţia cea mai cuprinzătoare pe care pediatrul trebuie să ştie „s-o predea“ mamei este că a­­fecţiunea şi faptele de mamă sunt de neînlocuit în creşterea lui. Dincolo de problemele de specialitate, un pediatru trebuie sâ-i arate mamei cum­­se face celui mic un masaj, un pic de­­ gimnastică, cum, cam la două săptămini de la naştere, copilul trebuie scos la aer, cum îi faci un mic duş, pentru călirea or­ganismului şi aşa mai departe. — Unele mame se plîng de frecvenţa rinofaringitelor pe care le fac copiii mici. Sunt ele inevitabile ? — Bineînţeles că nu — spune dr. Constanţa Sirbu. Acestea ţin de stilul defectuos de creş­tere al copilului, care este une­ori prea cocoloşit şi care nu este călit cum trebuie. Mamele nu trebuie să se alerteze la o rinofaringită, ele trebuie să as­culte sfaturile medicului care le spune — numai că uneori za­darnic — că, după un anumit interval de timp ,rinofaringitele dispar şi copilul devine imun la ele. E doar un aspect ce re­flectă,, evident, carenţe în edu­caţia sanitară mai cu seamă in rindul familiilor tinere, care se află prea mult sub influenţa generaţiilor anterioare, când nu erau cunoscute o serie de as­pecte moderne ale creşterii co­pilului. Mama trebuie să-şi în­suşească nişte deprinderi obli­gatorii în creşterea copilului, să evite aglomeraţiile, să nu-i ad­ministreze antibiotice, să inveţe unele noţiuni elementare , de simptomatologie a unor bolţ şi, nu in ultimul rînd, pediatrul trebuie să stimuleze spiritul de adresabilitate la medic al ma­melor. — în acest sens am încercat, cu bune rezultate —să organi­zăm în sectorul nostru cursuri de puericultura pentru mame — intervine dr. Liliana Nicolau. Invităm intr-o zi anume din săptămină la dispensar mamele cu copii mici şi răspunzindu-se la unele întrebări privind îngri­jirea, copiilor, ele învaţă şinele de la altele, acumulîndu-se o experienţă ce devine un bun co­lectiv. — Revenind la întrebarea an­terioară privind îngrijirea copi­lului pină la un an, ce anume credeţi că este perfectibil in asistenţa de urgenţă ? — Se ştie că de mai multă vreme, Direcţia sanitară a mu­nicipiului Bucureşti a luat mă­sura d­e a organiza un serviciu de salvare, special pentru asis­tenţa mamei şi copilului cu nu­mărul de telefon 069 ; totodată, staţia centrală de salvare a fost încadrată cu pediatri­e ne spune dr. Maria Eşanu. De ase­menea, dispensarele au fost do­tate cu truse de urgenţă, iar personalul instruit în probleme de urgenţe medicale şi chirur­gicale. Amintesc şi cu acest pri­lej că există două unităţi me­dicale de urgenţă chirurgicală la Spitalul central de copiii „Grigore Alexandrescu“ pentru sectoarele 6, 1, 2 şi Spitalul de copii Berceni pentru sectoarele 3, 4, 5 şi sectorul agricol Ilfov. Cred in continuare, că medi­cii stagiari, ar putea să acorde un sprijin mai mare acestei ac­tivităţi printr-o solicitare mai activă a acestora, în beneficiul reţelei medicale, şi al­ lor pro­priu, în sensul unei cunoaşteri mai adecvate a situaţiilor de pe teren. în acelaşi timp se im­pune, insă, o perfecţionare a activităţii de urgenţă din ca­drul policlinicilor şi chiar la ni­velul dispensarelor. Desigur, aceste măsuri de ordin organi­zatoric trebuie întregite cu un spor de interes, răspundere şi conştiinciozitate profesională a tuturor cadrelor din reţeaua materno-infantilă. ★ COPILUL — MARELE NOS­TRU SEMEN MIC. Scriindu-i numele cu majuscule, subliniem deosebita grijă şi afecţiune cu care il înconjoară astăzi în­treaga noastră societate, şi pen­tru a cărui sănătate şi­ vigoare nici un efort nu este prea mare, între care se numără, aşa cum rezultă şi din pagina de faţă, şi acela depus de către întreg corpul nostru medical, cu dra­goste, pricepere şi devotament. Pagină realizată de Ioana Patraşcu şi Graziela Vântu :• ;, i ; MII i I i ti f i) ; H1111 j HI h

Next