România Liberă, iulie 1987 (Anul 45, nr. 13265-13291)
1987-07-01 / nr. 13265
Pagina a 2-a — 7 iulie 1987 CINEAŞTII ÎN CONTEMPORANEITATE Au trecut aproape patru ani ,1« la Consfătuirea de lucru pe problemele muncii organizatorice şi politco-educative din 23 august 1983, in cadrul căreia secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a scos cu pregnantă în relief raportul dintre viaţa politică şi viaţa, socială a poporului nostru — ca sfere inseparabile —, raportul dintre muncă şi conştiinţă, dintre pregătirea profesională şi spiritul revoluţionar de luptă, statornicind totodată şi funcţia artelor în procesul de educare permanentă a omului poratem,poran care stă, el însuşi, la rădăcina tuturor lucrurilor. înainte de a analiza aportul cinematografului şi, bineînţeles, al celorlalte arte la formarea noii conştiinţe, tovarăşul NioolLae Ceauşescu arăta : „Se poate spune că, faţă de marile realizări în dezvoltarea patriei noastre socialiste are loc o anumită rămînere în urmă a conştiinţei revoluţionare, socialiste. (...) Această constatare impune insă să luăm măsurile corespunzătoare, să desfăşurăm o activitate politico-educativă, în primul rînd un partid, dar şi cu întregul popor, pentru formarea conştiinţei omului nou, constructor conştient al noii orînduiri sociale. Fiind stapin pe destinele sale, întregul nostru popor trebuie să acţioneze în mod conştient pentru făurirea propriului său viitor. Propaganda noastră trebuie să arate cu toată claritatea că socialismul nu este un marş triumfător ci un drum de muncă şi luptă revoluţionară !“ în aceeaşi ordine de idei este subliniată necesitatea rezolvării creatoare a ecuaţiei : cadrul specialist- revoluţionar, exprimată într-o formă percutantă şi sugestivă ! „Cadrele de partid şi de stat trebuie să fie buni specialişti, dar, în acelaşi timp, să fie buni revoluţionari, să îmbine cele două laturi ale cunoaşterii Cu spiritul de luptă pentru transformarea revoluţionară a lumii". în lumina acestor principii, o condiţie fundamentală e aceea de a păstra partidul intr-o stare de necontenită „tinereţe fără bătrâneţe". Pentru ca asemenea nobile ţeluri să obţină cit mai curînd o faţă concretă, să se transforme în fapte de '.'iată, se cuvine a fi mobilizate toate instituţiile şi organismele educativ-formative. înăuntrul acestor sarcini de răspundere un segment considerabil e de atribuit cinematografului, artei filmului, cărora secretarul general al partidului le consacră pasaje aparte, insistind asupra nevoii de model©in viaţă şi în muncă. Pe aceste structuri portante ideologice şi de politică educativă, culturală, se sprijină producţia noastră de filme ; trebuie să recunoaştem că sarcinile nu sunt uşoare, ele cer angajarea ■totală a tuturor resurselor cineaştilor, în categoria acestora Intrind şi producătorii, şi realizatorii, şi criticii. Ei sunt chemaţi să rezolve creator tensiunea care leagă toate reperele indicate cu limpezime şi precizie : munca. Îmbinarea pregătirii profesionale cu spiritul revoluţionar cel mai înalt, răspunsul specific de dat nevoii de modele umane, nevoii de a prospecta nu nimai „ceea ce suntem", într-o etapă sau alta de dezvoltare, ci şi „cum trebuie să fim“. Nu este, aceasta, o exigenţă caracteristică doar societăţii socialiste, ea a fost resimţită cu acuitate in toate timpurile şi în toate alcătuirile sociale civilizate, iar filozofii culturii nu ezită să pună fenomenul în legătură cu evoluţia străvechiului ideal elin ce unea într-un singur mănunchi Adevărul, Binele şi Frumosul, cărora li s-a adăugat, începând cu secolul trecut, Utilul. La baza acestor categorii, se ştie, au fost aşezate încă din antichitatea ateniană, democraţia şi libertatea, condiţii şi leagăne născătoare de artă. Mai mult ca oricând, se poate observa că în epoca noastră artele, arta cinematografică în speţă, pregătesc — aşa cum fac ştiinţa şi tehnologia — noi moduri de a fi ale omului contemporan. În numele convingerii că progresul nu este altceva decât o continuă descoperire şi experimentare a libertăţii de creaţie, recunoscută cu dreptate de democraţia noastră socialistă. CREAŢIE ŞI AM ATARE Evident, între „ceea ce suntem“ la un moment istoric dat şi ceea ce .,ar trebui să fim“, ca năzuinţă de identificare cu modele prefigurate pentru „eroii care trebuie să-şi aibă locul în film, in teatru, în poezie, in artă, în literatură, în toate domeniile creaţiei artistice“ se deschide un spaţiu vast, înăuntrul căruia sunt chemaţi să intervină şi să se manifeste prompt — nu numai ca martori, ci şi ca „agenţi“, ca factori angajaţi — cineaştii. Mai prompt decât alţi artişti, pentru că ei au avantajul de a „reprezenta realitatea prin realitate“, cum a statornicit teoria filmului, adică nu prin semne convenţionale, abstracte, ci prin însăşi natura „figurală“ a cinematografului.. Filmul este o artă metonimică, dar nu ca efect al unei pure voinţe estetice, ci pentru că însăşi realitatea e metonimică, poetică, polisemică. Dar o asemenea natură comună realităţii şi artei filmului nu acceptă viziuni restrictive, parţiale, asupra vieţii ; a da expresie aspectelor pozitive, sănătoase, vitale ale societăţii nu înseamnă a izola metafizic „tot ceea ce este bun şi demn“, ci înseamnă, mai ales, evidenţierea, sublinierea procesului neîntrerupt de naştere şi dezvoltare a noului şi a binelui avîndu-se mereu în vedere, dialectic, adevărul, rostit în mod răspicat, că socialismul implică străbaterea unui aspru drum da muncă şi de luptă revoluţionară. Pentru prima oară, în istoria ■noastră îndelungată, frumuseţile patriei nu se mai rezumă la peisaj, la ofertele e stricte ale naturii in stare primordială. Pentru prima oară, ceea ce se vede nou în România, pe meleagurile ei, de o sugestivitate variată, nu poate fi separat de viaţa omului contemporan: opera naturii începe să nu mai poată fi despărţită de opera omului, de munca lui, în alte părţi ale Europei, o asemenea unitate e rezultatul multor secole de istorie, al unor epoci suprapuse şi armonizate , la noi, „stilul“ unui peisaj sau altuia, de la văile Breazului, Argeşului sau a Oltului, ca să nu mai pomenim de Dunăre, la Cimpia ardeleană sau la relieful ondulat al Dobrogei, de la dulcile coline bucovinene la Ţara de Piatră ş.a.m.d. este şi o creaţie „artificială“, adică datorată intervenţiei omului, a inginerilor, tehnicienilor şi brigadierilor de pe şantierele naţionale, a cooperatorilor agricoli, a arhitecţilor, a edililor. Prin socialism, românii şi-au descoperit o pînă acum mai puţin cunoscută vocaţie, dar nu mai puţin reală, pe lingă aceea a tradiţiei unei economii „eminamente agrare“ : vocaţia civilizaţiei moderne, o aplecare firească şi ingenioasă spre ştiienţele industriale şi tehnice. Un Goethe care ne-ar vizita ţara acum s-ar arăta entuziasmat de peisajul agrest al Bărăganului, de pildă, aşa cum l-au încântat pe cel din „Călătorie în Italia“ câmpurile cultivate din Veneto ! Şi fiindcă l-am amintit pe autorul lui Faust — în care se aducea un sublim elogiu muncii — l-aş invoca tot pe el in sprijinul legăturii strînse dintre cineaşti şi realitatea propriei lor patrii : „ ...privesc — scria Goethe — toate fenomenele ca independente unul de altul, încercând să le izolez cu forţa ; te privesc apoi ca fiind corelate şi văd că ele se leagă intr-o viaţă certă. Acest lucru îl raportez de preferinţă la natură , dar şi în ce priveşte actuala istorie universală care se frămîntă în jurul nostru, modul acesta de a privi este fructuos“. Şi acelaşi Goethe, anticipind parcă o trăsătură fundamentală a unei arte pe care nu a cunoscut-o, dar pe care o presimţea, aceea a filmului, atrăgea atenţia asupra obligaţiei civice şi patriotice a artistului de a se confrunta deschis cu problemele şi cu frământările omului contemporan, înainte de orice : „Cel mai important rămîne, totuşi, actualul, contemporanul, deoarece se oglindeşte cel mai bine in noi, şi noi in el“. Am adunat laolaltă aceste gînduri acum, în preajma aniversării a 22 de ani de la istoricul Congres al IX-lea al partidului şi înaintea celui de al III-lea Congres al Educaţiei Politice şi al Culturii Socialiste, cu intenţia de a reanima fondul apreceptiv şi de a, stimula creativitatea cineaştilor, de a le alimenta sentimentul civic şi patriotic, precum şi fantezia, fiindcă, aşa cum ne amintea, încă în ianuarie 1978, însuşi secretarul general al partidului, „nu se poate să fii revoluţionar, să fii comunist, fără a avea şi imaginaţie, fără a-ţi înfăţişa cum va arăta ziua de miine, fără a visa la fericirea poporului, a naţiunii“. Florian Potra (Urmare din pag. 1) egalat. Un tăbăcar format, azi, presupune o pregătire peste medie in sferele chimiei, fizicii (optică, mai ales), matematicii (prin calculele ce le făcem la standuri, spontan), economiei, și chiar esteticii. (Ridic o sprinceană a neîncredere. Mă surprinde și îmi replică imediat). Da, dar, o educare a ochiului in a distinge nuanţe cromatice ce se regăsesc in produsul finit — mănuşa ce îmbracă mina omului. Este un criteriu foarte important. Să nu mai vorbim da capacitatea de absorbţie a informaţiilor asupra noutăţilor (materiale, tehnologii, procedee, instrumente, modele) ce se derulează si in acest domeniu cu o repeziciune excepţională. Dinamica dezvoltării cantitativcalitative a acestei meserii presupune, aşadar, o pregătire foarte grea, îndelungată şi complexă...“ Mi-a vorbit Maior Miron , şi a vorbit despre asta şi altora cu siguranţă — despre „fondul moral al meseriei“. Să nu lăsăm pe seama „soartei“ implantul, dragostea pentru această meserie, ca şi pentru oricare alta,spunea maistrul tăbâcar evocind cu nostalgie şi respect şcolile profesionale şi da maiştri pe care le-a urmat la vremea lui.. Astăzi sunt alte forme de pregătire, dar simte că mai sunt destule de făcut pentru a forma cu adevărat noi şi valoroase, chiar pasionate, generaţii de muncitori calificaţi în această branşă, aşa cum o cer rigorile unei industrii moderne şi competitive pe plan mondial. Tehnicitatea a uşurat considerabil munca şi efortul tradiţional al tăbăcarului. „Modernizarea fabricii de mănuşi, in toate compartimentele ei, spune maistrul Maior, a depăşit pină şi imaginaţia noastră, a mănuşarilor veterani. Cei ce vin după noi trebuie să ducă acest ciştig mai deoparte. Un drum al perfecţionării continue ce poate fi parcurs doar printr-o calificare profesională şi politică foarte bună“. Şi iată şi doi reprezentanţi ai generaţiilor mai tinere, ajunşi, Caratele la rindul lor, destul de repede, la vîrsta (profesională) a maturităţii. Ei sínt Olga Palkó, maistru de schimb la atelierul de cusut mănuşi şi Viorel László, maistru la croit mănuşi. Oameni cu responsabilităţi politice şi profesionale importante în secţiile lor de muncă. Au o specializare extremă. Sínt experţi in operaţiunile ce le au de executat. De pildă, maistrul Laszlo vorbeşte despre meseria de croitor in piele ca despre o muncă de virtuozitate. Trebuie să trăieşti acolo, lingă masa de croit, ca să te pătrunzi de meserie. Dacă priveşti mîinile unui croitor în piele, ai să descoperi urmele pe care finele traiectorii ale instrumentelor de croit le înseamnă în palma muncitorului. Ca mina unui cumpărător să arate bine îmbrăcată de o mănuşă, o altă mină desenează, cu migală greu de descris, o geometrie savantă, ghidată de parametri pe care meseriaşul ii stăpînește la capătul a mii de ore de exerciţiu practic. Aceşti parametri se numesc elasticitate plastică, culoare (la nivel de nuanţe), porozitate, grosime, rugozitate , atribute ale materialului furnizat de tăbăcari, apoi model, destinaţie, economicitate şi atitea altele. Toate, pe cîţiva centimetri patraţi de piele fină ! Da croitoria mănuşii este, m-a convins meşterul Laszlo, care abia împlinea atunci 35 de ani calităţii de viaţă, al doilea „cat" al edificiului calitativ pe care l-au făurit mureşenii mănuşii româneşti în drumurile ei prin lume. Meşterită Olga Palkó este „lidera“ unui schimb la atelierul de cusut mănuşi. Al treilea nivel calitativ. Aici e montajul. Zeci de feluri de coasere, cu modele şi tehnici variate, cu o atenţie ce operează pe cîmpuri de lucru privite prin lentila lupelor. O artă a cusutului ce solicită iscusinţă de artizan. Beneficiarii sunt, de regulă, foarte severi în recepţionarea produselor şi consideră cusăturile drept element esenţial al finisajului. Ocupaţia în care sunt cuprinse în exclusivitate femei. De toate vîrstele dar cu o unitate profesională şi morală remarcabilă. Coeficientul de eroare tinde către zero absolut. O limită, se zice, de neatins pentru posibilităţile umane. Şi, totuşi, la întreprinderea de mănuşi din Tg. Mureş sunt zile in şir cind de pe liniile de fabricaţie nu iese nici un rebut în industria pielăriei, mănuşeria nu este singura care se învecinează cu arta. Dar e cea mai apropiată. O artă a meşteşugului, se înţelege. O recunoaştere tacită, dar nu mai puţin respectuoasă faţă de aportul acestor desăvârşiţi profesionişti la creşterea prestigiului industriei româneşti peste hotare. Un succes constant care ii implică total. în puţine întreprinderi mi-a fost dat să aud vorbindu-se cu atîta însufleţire nu despre produsele realizate (de astă dată excelente in proporţie de masă !), ci, înainte de orice, despre oamenii care le făuresc. Produsele le-am privit, le-am pipăit, ca orice client doritor să intre în posesia lor. Aceasta-i, se zice, criteriul cel mai uzual de evaluare calitativă a ceea ce se fabrică pe malurile Mureşului. Dar dincolo de acest obiect cu cinci degete, atît de simplu în aparenţă, ce se găseşte un cîmpul direct al privirii noastre multe zile din an, am regăsit istoria şi lecţia de prestigiu a unor oameni pasionaţi şi pricepuţi, a unuii colectiv muncitoresc „de marcă“. O marcă profesională şi morală ce decide marca ireproşabilă, pe măsură, a produselor ce le ies din mină. Termenele de livrare şi calitate au fost in ultimii 15 ani fără reproş — mi se spune la plecare — tocmai datorită Ior, acestor meşteri mănuşari. Cei mai rafinaţi, mai teribili dintre muncitorii in piele care prin munca lor conştiincioasă, plină de talent şi abnegaţie, duc zi de zi fanionul prestigiului industrial al României socialiste pînă în cele mai îndepărtate unghere ale planetei. 1 |____________________________ Imagine din noul peisaj urban al municipiului Constanta Ă CUNOAŞTEM LEGEA. SĂ O RESPECTAM Răspundere şi in prestarea serviciilor publice întreaga activitate a organelor de stat sau a organizaţiilor obşteşti este clar definită şi delimitată prin dispoziţiile actelor normative care stau la baza organizării şi funcţionării lor şi care formează cadrul legal obligatoriu de disciplină, ordine, răspundere, cinste, corectitudine, atît pentru funcţionari cit şi pentru cetăţenii ce vin în contact de serviciu cu aceştia. Funcţionarii, ca slujitori ai intereselor generale ale cetăţenilor trebuie să acţioneze permanent intr-un înalt spirit de exigenţă pentru desfăşurarea normală a activităţii organizaţiilor socialiste în care sunt încadraţi, să dea dovadă de o adîncă responsabilitate civică, să aibă o frumoasă ţinută morală, sa respecte cu stricteţe legalitatea socialistă. Pe de altă parte, pentru realizarea în bune condiţii a activităţii organizaţiilor socialiste este necesar însă ca şi cetăţenii, prin comportarea lor, să nu aducă atingere acestei activităţi, într-adevăr, in calitatea lor de proprietari, producători şi beneficiari ai tuturor valorilor materiale şi spirituale, oamenii muncii poartă răspunderea atît pentru înfăptuirea obligaţiilor de serviciu cit şi pentru modul în care contribuie la buna desfăşurare a activităţii tuturor organizaţiilor socialiste, de stat şi obşteşti. Despre conţinutul prevederilor legale ce contribuie la combaterea şi prevenirea oricăror acte ce aduc atingerea activităţii organizaţiilor de stat, a organizaţiilor obşteşti, desfăşurării normale a serviciilor din asemenea unităţi, despre cauzele unor astfel de manifestări anti-sociale ne vorbeşte tovarăşul Virgil Pop, procuror la Procuratura Generală, — în condiţiile societăţii noastre socialiste — ne spune interlocutorul — sub înrîurirea sănătoasă a principiilor legalităţii, a umanismului socialist, funcţionării, ca de altfel şi ceilalţi oameni ai muncii, dau dovadă de un nivel tot mai înalt de conştiinţă manifestînd, in imensa lor majoritate, o atitudine corectă în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, respectă prevederile legilor, drepturile şi interesele cetăţenilor, aducîndu-şi astfel contribuţia la progresul general al patriei noastre. Din păcate însă, mai există încă, după cum se ştie, unele cadre în activitatea cărora îşi fac loc acte de corupţie, tendinţe de căpătuială,le înavuţire personală, manifestări de carierism, favoritism iar în locul grijii pentru interesele generale ale societăţii, unii se îngrijesc în mod egoist numai de interesele lor personale. încercarea de a folosi o anumită funcţie încredinţată de societate pentru satisfacerea intereselor proprii este în flagrantă contradicţie cu etica societăţii noastre, potrivit căreia fiecare persoană cu o anumită răspundere in ierarhia socială, fiecare om al muncii trebuie să-şi consacre eforturile intereselor şi bunăstării generale a poporului, progresului multilateral al patriei. înainte de a prezenta dispoziţiile legale privind sancţionarea faptelor de corupţie, aş dori insă, să mă refer la cineva din cauzele săvârşirii lor. Astfel, unele situaţii negative ce se înfăţişează sub forma unor deficienţe, lipsuri şi greşeli în activitatea unor organizaţii socialiste, ori legate de activitatea profesională a unor angajaţi sau a unor cetăţeni sunt susceptibile sa creeze un climat propice apariţiei de manifestări antisociale constind şi în fapte, de corupţie a unor funcţionari. Aspectele de formalism şi birocraţie în soluţionarea de către funcţionari a unor probleme mărunte, dar importante pentru cetăţeni ori menţinerea in funcţie a unor elemente cu antecedente penale ori cu trăsături morale negativa constituie un teren prielnic pentru manifestări de corupţie a funcţionarilor şi de tulburare a activităţii organizaţiilor socialiste, de stat şi obşteşti. Aş sublinia că birocraţia este deseori o condiţie imediată şi sigură pentru apariţia manifestărilor de corupţie. De asemenea, anumite lipsuri din activitatea organizaţiilor noastre economice — întreprinderi producătoare de bunuri de consum şi unităţi de comerţ legate îndeosebi de asigurarea servirii cinstite şi in cele mai bune condiţii a populaţiei, înlesnesc, de asemenea, săvârşirea unor fapte de corupţie. Alteori, savîrşirea actelor de corupţie este favorizată de oameni neîncadraţi în muncă care duc în fapt un mod de viaţă parazitar. Fără a epuiza întreaga gamă a cauzelor şi condiţiilor favorizatoare, relevăm printre acestea şi deficienţele existente în activitatea unor organe de control, îngăduinţa faţă de conduita incorectă a unor funcţionari, precum şi lipsa de fermitate din partea unor cetăţeni faţă de deprinderile reprobabile de a da daruri şi recompense funcţionarilor care au de îndeplinit acte in virtutea atribuţiilor lor de serviciu. — Cum pot fi prevenite si combătute în mod cit mai eficient actele de corupţie ? — Prevenirea şi combaterea oricăror fapte de corupţie sa realizează printr-un complex de măsuri cu caracter politicoeconomic-organizatoric, educativ, cultural, precum şi prin mijloace juridice, care sunt de natură să asigure reducerea continuă si irevocabilă a faptelor degradante de corupţie pină la eradicarea lor totală. Un loc important in ansamblul mijloacelor de prevenire si combatere a faptelor de corupţie ii constituie măsurile de natură legislativă adoptate de forurile competente. Astfel, prin diferite reglementări, cum sunt Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii in unităţile socialiste de stat. Legea nr. 12/1971, privind încadrarea si promovarea in muncă a personalului din unităţile socialiste de stat şi altele, s-a asigurat un cadru unitar de organizare şidesfăşurare a activităţii lucrătorilor din unităţile socialiste. in conformitate, cu exigenţele actuale in condiţii de strictă legalitate, cu stabilirea precisă a competenţelor fiecărui funcţionar precum şi a unui sistem de control riguros. Toate acestea creează premise adecvate pentru prevenirea birocraţiei, a voluntarismului, iar pe această bază, şi a faptelor de corupţie. Un alt mijloc de prevenire a acestor infracţiuni ii constituie măsurile de întărire a legalităţii în dobindirea bunurilor de către cadrele din unităţile socialiste. Astfel, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 189/1977 privind unele măsuri referitoare la încheierea actelor juridice cu caracter patrimonial de către personalul din organele centrale şi locale de stat şi obşteşti precum şi din instituţii de stat, s-a stabilit că personalul din aceste organe şi instituţii pot cumpăra bunuri de valoare numai de la unităţile socialiste de stat sau cooperatiste, iar prin Legea nr. 4/1980 — obligaţia cadrelor de conducere din activitatea economico-socială şi altor cadre de a declara bunurile de valoare proprietate personală. Aceste acte normative au la bază principiile legalităţii, eticii şi echităţii socialiste, cerinţa ca personalul din organele şi instituţiile de stat şi obşteşti să dea dovadă de o inaltă ţinută morală, să rezolve in mod principial sarcinile ce le revin, cu respectarea strictă a reglementărilor în vigoare, a drepturilor şi intereselor legale ale cetăţenilor, fără a obţine nici un avantaj material, în afara retribuţiei legale. — In ce condiţii se recurge la aplicarea sancţiunilor penale in vederea combaterii faptelor de corupţie şi care sint prevederile codului penal in această materie ? — Atunci cînd măsurile organizatorice şi preventiv-educative nu au dat rezultate, deci in subsidiar, se recurge la aplicarea prevederilor legii penale. Astfel, în Codul penal este inclus in cadrul titlului denumit „Infracţiuni care aduc atingere activităţii organizaţiilor de stat, organizaţiilor obşteşti sau altor activităţi reglementate de lege“, capitolul „infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul“ care cuprinde, între altele, infracţiunile de luare şi dare de mită, primirea de foloase necuvenite şi traficul de influenţă, cunoscute ca fiind infracţiuni de corupţie. Potrivit art. 254 din Codul penal, fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întirzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, constituia infracţiunea de luare de mită şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Pe de altă parte, promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, in modurile şi scopurile arătate în art. 254 din Codul penal constituie infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 din Codul penal şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și la care era obligat in temeiul acesteia constituie infracțiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 din Codul penal și se pedepsește cu închisoare de la. .a lună la 1 an sau cu amendă...^ în fine, art. 257 din Codul penal _ încriminează şi pedepseşte cu închisoare de la unu la ■ ani, infracţiunea de trafic da influentă constind in primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar sau alt angajat, pentru a-1 determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. în cazul acestor infracţiuni, legea prevede confiscarea bunurilor, valorilor sau oricăror alte bunuri care au făcut obiectul lor, iar cînd acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Prin sancţionarea penală a acestor fapte, legea a urmărit să ocrotească . Împotriva concepției sau suspiciunii de corupţie — reputaţia funcţionarilor şi să asigure îndeplinirea in mod corect de către aceştia a tuturor îndatoririlor lor de serviciu. Graziela Vântu O comună din Ţara de Sus O mai veche pasiune a lui Ion Marţolea, din Udeşti — o comună de pe Valea Sucevei, situată la numai 12 km. de municipiul Suceava — pentru cercetările monografice s-a concretizat intr-o lucrare de ■ certă valoare documentară intitulată „Udeşti — o comună din Ţara de Sus“. Martor nelipsit, in cei peste 40 de ani de activitate didactică si social-culturală, la toate transformările care au avut loc in viata satului românesc, cu deosebire în ultimii 20 de ani, autorul scrie — cu o deosebită acurateţe informaţională — despre istoria locurilor, despre condiţii naturale, fenomene demografice, viaţa economică şi culturală, despre oamenii de seamă ai locurilor. Rod al unor îndelungi cercetări de arhivă dar şi de teren, în diverse gospodării din cele 11 sate ale comunei sucevene, lucrarea, întregită de hărţi, ilustraţii sugestive, fotocopii, are la bază dragostea autorului pentru sat şi locuitorii lui. Monografia încearcă, in fapt, o privire asupra prezentului dinamic, cu toate laturile vieţii economice, sociale, culturale. Un bun exemplu şi pentru cadrele didactice din alte localităţi ale ţării, îndeosebi din comunele a căror viaţă se poate constitui intr-un mesaj de util şi frumos pentru mulţi cititori. (G.N.). Floarea de tei In fiecare an, cind înfloresc teii răspîndind in aer acel miros care iţi aduce aminte de versuri nepereche, gospodarii adună floare cu floare, aşa cum scrie la carte, numai pe timp frumos şi după două zile de la ultima ploaie. Apoi le usucă, intinzindu-le intre două ziare pe rafturi, pe mese, pe şifoniere, răspindind in casă mireasma lor îmbietoare la calm şi odihnă. Ceaiurile de tei, se ştie, sint un mwnwm In fata blocului D 16 (Potcoava) de pe strada lOR se află un părculet unde copiilor le place să se joace, fără a mai trece strada in parcul mare de peste drum. De mai multă vreme aici au fost aduse citeva bănci pe care se odihnesc bunicii şi părinţii celor mici. Cum, aceste bănci din cind în cînd mai trebuiesc reparate, anul acesta am făcut demersurile necesare către Administraţia Domeniului Public din sectorul 3 unde am fost asiguraţi că. In cel mai scurt timp, lucrurile se vor aranja. De la angajamentul luat am constatat că starea deplorabilă a băncilor persistă fără a se lua vreo măsură. Am confecţionat, prin mijloace proprii, şipcile de lemn deteriorate iar fiindcă ne lipsesc şuruburile necesare montării acestora, am apelat din nou la ADP sector 3 care, nici de această dată, nu a arătat receptivitate la dorinţa noastră. încercăm să amintim celor de la spaţii verzi că noi, cetăţenii, aşteptăm să onoreze promisiunea. COMITETUL DE CETĂŢENI Aleea IOR nr. 3 Bucureşti Domiciliez pe Bd. Iosip Bros Tito, nr. 15, bloc 57, sc. 4, etj. S, sectorul 3. V-am indicat adresa exactă pentru a şti cei in drept că la blocul acesta apa menajeră nu poate fi folosită. Nu din alte motive ci, pur şi simplu, este clocotită. De mai bine de două săptămâni apa livrată pentru consum are o temperatură de peste 70 grade iar apa rece nu urcă la etajele superioare. Inchipuiţi-vă că, in zilele caniculare ce au fost, noi nu puteam da drumul la robinete deoarece ieşeau aburi. Am apelat la centrala Sud, cea care livrează cartierului apa. Ni s-a răspuns că acest fapt se datorează instrucţiunilor primite de la G.I.G.C.L. Am telefonat apoi celor de la G.I.G.C.L. şi am aflat că nu s-au dat asemenea dispoziţii. Efectiv, nu ştim cui să ne mai adresăm. Probabil că în situaţia noastră se află şi alţi locatari, dar, noi fiind şi în situaţia că apa rece nu are presiune, suntem mai afectaţi. Este necesar să se ajungă la o înţelegere comună între cele două întreprinderi pentru ca apa livrată în reţea să poată fi folosită. VOICU VIRGIL Bd. I.B. Tito. nr. 15, Bucureşti Citesc cu deosebit interes articolele publicate in ziarul dumneavoastră. Pentru rubrica ,,Ovinii“ aş avea şi eu de relatat un aspect ce ne priveşte pe noi, oamenii acestui oraş, neputind trece Indiferenţi. Im capătul străzii Drumul Murgului, sectorul 3 a fost făcută, cu aproape doi ani in urmă o groapă unde urma să se toarne fundaţia unui bloc. De atunci şi pină astăzi constructorul a uitat să mai facă altceva. Din ploi in această groapă s-a adunat apă, devenind un bazin. Apoi, cetăţenii certaţi cu păstrarea curăţeniei au început a arunca tot felul de obiecte de uz gospodăresc ce le prisoseau sau erau deteriorate. O altă latură a acestei probleme ar fi pericolul permanent pentru copiii ce se joacă pe marginea gropii. Poate, în urma rindurilor de faţă, constructorul va ajunge la concluzia că trebuie luate măsuri urgente , sau să se astupe groapa sau să înceapă lucrările părăsite. DUMITRU GRIGORE strada Prevederii nr. 5 București Grupaj realizat de Ioana Proca ooviativi zate mai ales pentru gustul lor plăcut datorită uleiului volatil cu acţiune neurosedativă. Recoltarea florilor devine aproape un ritual la majoritatea culegătorilor. Dar, din păcate, există şi persoane care, ca să culeagă floarea de tei, devastează teiul. Uneori rup crengi mari, le urăsc in iarbă ca să le despoaie de flori, fără să le pese de aspectul, de viața arborilor care le oferă sănătate , fără să le pese de frumuseţea unei staturi darnice. Oare cei care o ocupă de zonele verzi ale oraşlor sau cei care veghează la omiie şi comportare civilizată, noi ceilalţi, nu putem lua, cu mai multă fermitate, apărarea naturii împotriva unor astfel de „culegători“ ? (COMAN ŞOVA). „Florile generaţiei“ Incinta Muzeului mineritului din Petroşani găzduieşte expoziţia de pictură a lui Tiberiu Kovács, intitulată sugestiv „Florile generaţiei“. Originalitatea acestui demers plastic — susţine scriitorul Dumitru Dem. Ionaşcu, in prezentarea făcută — „trebuie căutată in nuanţele afectivităţii încercate in faţa chipului uman, vnt special al copiilor, încărcat de gingăşie, naivitate, candoare“. Simpla înşiruire a denumirii unor tablouri — „Fată cu cireşeŞtrengarul“, „Uimire“, „Ţigancuşa“, „Momîrlanul“, „Candoare“, „Autoportret“ — atestă o emoţie artistică profund omenească, o mare dragoste de oameni, cărora, vn tuşe limpezi şi clare, artistul le reţine mai ales puritatea. De altfel, întreaga expoziţie (şi înclinăm să credem că şi creaţia viitoare) este aşezată sub semnul celebrei propoziţiuni din Marin Preda : „Dacă iubire nu e, nimic nu e“ — pe care artistul o consemnează, ca pe un motto, in pliantul ce însoţeşte lucrările expuse. (ION ANDREIŢA). Cel mai bun cosaş La C.A.P. Emerita, judeţul Mureş a avut loc un interesant concurs pentru desemnarea celui mai bun cosaş din judeţ. Această originală „competiţie“ a fost organizată de Direcţia agricolă judeţeană împreună cu Uniunea judeţeană a cooperativelor agricole de producţie, consiliul judeţean F.D.U.S., şi Comitetul judeţean U.T.C. După aproape două ore de muncă s-au stabilit ciştigătorii şi premiile cuvenite. Din rindul participanţilor, cu vîrstă de peste 50 de ani s-a detaşat ocupând primul loc Simon András, de la CAP Caluşer, care la cei 67 de ani ai săi a demonstrat că ştie şi poate mînui foarte bine coasa. La categoria de virstă 26—50 de ani, cel mai bun cosaş a fost Ioan Rafiu, de la CAP Albeşti, iar la cosaşi tineri, vină la 26 de ani pe primul loc s-a clasat Eugen Stanciu, tot de la CAP Albeşti. Dintre cei mai tineri concurenţi s-a remarcat Nelu Oprea, de la CAP Sînmartinu de Cimpie. Merita subliniat faptul că la faza judeţeană au luat parte numai 36 de cosaşi din cei peste 3 500 participanţi la etapele pe unităţi şi zone. (IACOB COJOCARU). Cioplitorii în piatră In comuna Greci din munţii Măcinului arta cioplitului in piatră are o vechime imemorială, transmisă de-a lungul generaţiilor. Din creasta muntelui, oameni curajoşi si indemînatici, minuind utilaje de mare productivitate despică din masiv uriaşe blocuri de granit care capătă apoi valori asemănătoare operelor de artă. Despre ce este vorba ? Echipe specializate transformă stînca informă în produse de mare utilitate , valturi pentru marile combinate de celuloză şi hârtie, renumitele pietre ,,kolergang“ pentru fabricile de ceramică şi faianţă, borduri şi diverse materiale de construcţie. Cioplitorii in piatră din Greci pot fi mindri că produsele lor înfruntă apele Dunării, protejind picioarele noilor poduri de la Feteşti si Cernavodă, înfrumuseţează ambianţa stafiilor metroului bucureştean, consolidează docul uscat al şantierului naval din Constanţa şi stau la baza impunătorului edificiu al stadionului olimpic din München. Şi lista beneficiarilor produselor realizate de aceşti varoşi meşteşugari ar putea continua şi cu alte exemple, spre lauda celor care ştiu cu atita măiestrie să descopere şi să lorifice bogăţiile munţilor Măcinului. (ION POPOVICI). Rubrică realizată de Georgeta Nae România libera"rr Miercuri 1 iulie 1987 Soare!« răsar* la ora 8,33 și apa la ora 31,04 RECITAL DE CANTO $1 BAI Opera Română (13 1857), ora „FURTUNA" î Teatrul din Tg. Mu ora 18, la Teatrul Naţional Caragiale" (14 71 71) - Sala M"1 SECRETUL FAMILIEI POSKET t trul „Lucia Sturdza Bulandra" —J din Bd. Schitu Magureanu (14 71 ora 18 ţi DIMINEATA PIERDUTA 18, Sala Studio (11 75 44) ; REA DE CACTUS s Teatrul „CA ora (59 31 03), ora 18,30. Sangheru ţi PROPILEE ŞI ORHIDeI 19, Sala Studio ; PARALELE LI'. MUZICALE - SERATA GERSI Teatrul Mic (14 70 81), ora 19; CREAŢI Al CONCURSURILOR NAŢIONALE" , Ateneu! Rom? Sala Studio, ora 17,30 şi DE PIAN, ora 18, la Muzeul al R.S.R. TELEVIZIUNI 20 : Telejurnal ; 20,20 : Via nomică ; 20,35 : Partidul ţară, minos destin — Versuri şi cîntece priotice ; 20,43 : Congresul al IX-I al P.C.R. — Congresul marilor Inno’ — Autoconducerea — expresie a ai mării democraţiei muncitoreşti rellaţionare ; 21 . Film serial (colo: „Rivalitate". (Episodul 2) ; 21,30 Telejurnal. CINEMATOGRAFE CUIBUL DE VIESPI Feroviar (50 51 40), orele 9 - 11,15 - 13,30 15,45 - 18 - 20 ; Floreasca (33 29 71), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 11 - 20 ; PISTRUIATUL (lll) : Ura (31 71 71) orele 9 - 12 - 15 - 18 ; Pocei (71 30 85), orele 9-12-15-18 PISTRUIATUL (lit) i Miori( 14 27 14), orele 9-11 - 13 - 15 17 — 19; Cosmos (27 54 95), orele 11 - 13 - 15.15 - 17,30 - 19,30 : PACALA : Munca (21 50 97), ore; 15 - 18 ; O ZI LA BUCURESTI Cotroc* (49 48 48), orele 15 - 17 - 19 ; CUCOANA CHIRIŢA : Popul (35 15 17), orele 15 - 17 - 19,15 ; OMAGIU ROMANŢEI - IOA RADU: Cultural (83 50 13), ora 20,1 DOMNIŞOARA AURICA : Stud (59 53 15), ora 19,30 ; ADIO, VARA VERDE : Stud; (59 53 15), orele 9,30 - 11,30 - 13, - 15,30 - 17,30 ; MEDALION ALAIN DELON : Patrl (11 86 25), orele 9 - 12,15 - 15,45 -19.15 ; MARI REGIZORI, MARI ACTORI Scala (11 03 72), orele 9 - 11,30 14,15 - 17 - 19,45 ; CASA DE LINGĂ RIU : Timpul. Noi (15 61 10), orele 9 - 11 - 13,15 15,30 - 17,45 - 20 ; PERIMBABA, ZINA BUNA : Dori (16 35 38), orele 9-11 -13; PROGRAM SPECIAL PENTRU TIN RET : Doina, orele 15.— 17 — 19 PADUREA DIN U. MINH i Buzea (50 43 58), orele 13-15-19; JAN PE SLEP t Viitorul (10 67 40) •reia 15 -1- 17 — 19 O FARSA PENTRU CUSCRU : Keresul (23 94 10), orele 15 - 17 - 19 JANDARMUL Sl JANDARMERITEl Ciulesti (17 55 46), orele 9-11 - 15,15 - 17,30 - 19,30 ; Voi (79 71 26), orele 9 - 11 - 13 - 13 17 - 19 ; ROCKY II Cultural (83 50 13), 6 9 - 11,15 - 13,30 - 13,45 - 12. PROGNOZA METEOROLOGICA Institutul da «meteorologi« si Hidrologia comunică . VREMEA ! Se menţin« călduroasă, cu cerul variabil, mai mult senin. Cu totul izolat, in nord-estu! ţârii sunt posibile averse slabe de ploaie. Vîntul va sufla slab pînă la moderat. TEMPERATURILE s Maximele de astăzi vor fi cuprinse între 26 şi 36 de grade, iar minimele de la noapte se vor situa în general între 12 şi 22 de grade. Dimineaţa, pe alocuri, se va produce ceaţă în zona de munte. LA BUCUREŞTI . Vremea se menţine călduroasă, cu cerul variabil mai mult senin. Vântul va sufla slab. Temperaturile maxime de azi vor fi cuprinse între 34 şi 36 de grade. iar cele minime între 20 şi 22 grade.