România Liberă, martie 1988 (Anul 46, nr. 13472-13498)
1988-03-01 / nr. 13472
Pagina a 2-a — 1 martie 1988 COOPERAREA ÎN PRODUCŢIE DIN UNGHIUL PROGRAMELOR PRIORITARE (iii) In ciclul de articole publicate în paginile ziarului nostru, privind o seamă de aspecte ale cooperărilor în producţie, factorii răspunzători din diferite verigi ale fluxurilor tehnologice nu s-au ferit să arate şcolăreşte unul către altul, pentru a-şi justifica neîmplinirile. Este drept, şi-au găsit şi lipsuri proprii. Aui găsit totodată că sunt posibile şi acţiuni reale de optimizare a conlucrării, pe care de altfel se şi străduiesc să le urgenteze. „îndeosebi partenerul direct poartă răspunderea — mai zic şi unii, şi alţii —, pentru neajunsurile ce se mai Întîlnesc", dar, iată, se mai întimplă ca degetul să fie îndreptat şi spre terţi, nu o dată pe bună dreptate. Cel mai adesea incriminate sînt întreprinderile de transport, care nu asigură nici cantitativ şi nici la timp mijloacele pentru" deplasarea mărfii — de fapt componente ale viitoarelor produse finite — de la o verigă la cealaltă. Aceasta determină, cum ni s-a explicat, nu numai o încetinire a fluxului tehnologic, specific cooperărilor ; nu numai ieșirea din grafic ; nu numai neonorarea la termen a contractelor, cu tot cortegiul de consecinţe de ordin financiar şi chiar tehnico-organizatoric. Neajunsurile create artificial îmbracă mult mai multe aspecte, repercutate bunăoară în acumularea de restanţe dar şi de stocuri supranormative de producţie neterminată, in imposibilitatea acoperirii optime a capacităţilor de producţie, in dereglarea activităţii de aprovizionare, în ingreunarea programării altor comenzi. De exemplu, atit întreprinderea de maşini electrice din Bucureşti, cit şi întreprinderea de utilaje şi piese de schimb din Botoşani, parteneri in producerea de electropompe diverse, de necesitate stringentă in toate programele prioritare de dezvoltare economică, se pllngeau şi se mai pling de lipsa mijloacelor de transport pe calea ferată. Ceea ce le obligă fie să aştepte, fie să recurgă la mijloace proprii. (Cu o precizare, însă, acestea nu sunt chiar „proprii", ci închiriate de la unităţile de transport specializate. Doar banii plătiţi pentru astfel de servicii sunt „proprii“, ceea ce e chiar mai grav). Pe filiera descrescătoare a cooperărilor, şi alţi parteneri, mai Îndepărtaţi, se plîng de solicitudinea precară a celor da la căile ferate, între aceştia numărîndu-se nu o dată Combinatul de oţeluri speciale din Tirgovişte ori Combinatul siderurgic din Galaţi. Dar şi alte unităţi arată cu degetul spre cărăuşi. Da pildă, Combinatul chimic din Giurgiu, mai toate antreprizele de construcţii-montaj, I.M.O.R., „Electronica", „Vulcan“, ca şi alte întreprinderi, fie din Capitală, fie din judeţe. Pe scurt, in concepţia mai multora, ceferiştii ar urca spre capul listei celor vinovaţi de slaba eficienţă a unora dintre acţiunile de cooperare. La prima vedere, opinia n-ar fi prea departe de adevăr. PRACTICA PĂSĂRII DE RĂSPUNDERI NU POATE ASCUNDE PROPRIILE NEAJUNSURI Ne-am deplasat la una dintre cele mai mari regionale de căi ferate din ţară : Regionala Bucureşti. Discutăm pentru început cu tovarăşii Eliodor Stănescu, director tehnic şi vicepreşedinte al consiliului oamenilor muncii de aici şi Nicolae Diaconescu, şeful Diviziei, comerciale. Iată ce notăm : „Suntem în centrul unui paradox. Pe hârtie, dispunem de un necesar optim de vagoane, parcul nostru inregistind de altfel creşteri semnificative de la an la an. In realitate, posibilităţil de a onora volumul mare al comenzilor de transport ne simt încă diminuate, in ciuda eforturilor crescinde pe care le facem. Cauza stă tocmai in imobilizările de mijloace chiar la cei care le tot reclamă lipsa. Vi s-au pline, de pildă, întreprinderea de maşini electrice din Bucureşti şi I.U.P.S. Botoşani. Problema e insă cu mult mai complexă. Practic, toate■ unităţile economice se află şi diin punctul nostru de vedere intr-o foarte strinsă interdependenţă, prin faptul că imobilizarea intr-un anume loc a unor vagoane Incărcate sau a altora care aşteaptă încărcarea, se reflectă obligatoriu In reducerea posibilităţilor noastre de a răspunde prompt altor solicitări, şi nu neapărat legate de o anume cooperare tehnologică. In sine. Datorită tergiversărilor dintr-o verigă economică, pot suferi, desigur, şi alte verigi, chiar mult mai îndepărtate“. Datorită unor astfel de situaţii, în anul 1987 Regionala de căi ferata Bucureşti a avut greutăţi in realizarea unor indicatori de plan, Incepind cu volumul de mărfuri transportate. Greutăţi au fost (şi mai sunt !) inclusiv sub aspect strict juridic, nu puţine unităţi economice preferind să se disculpe în fel şi chip în faţa Instanţelor de judecată, in loc să plătească penalizările cumulate prin locaţii din cauze care le aparţin şi, mai ales, să nu mai blocheze mijloacele şi chiar însăşi fluenţa traficului. Tovarăşul Valentin Nedelcu, din cadrul Diviziei comerciale, ne spunea : „Chiar şi întreprinderea de maşini electrice—Bucureşti, care se plingea că nu-i repartizăm vagoane în timp util, eventual şi pentru motoarele electrice aşteptate de botoşăneni, ne blochează sistematic alte vagoane, absolut nejustificat, care ar putea fi folosite implicit pentru transnorul produselor sale“. Solicităm detalii. Aflăm că, In anul recent Încheiat, I.M.E.B. a imobilizat 1181 de vagoane, CU 47 812 orer vagon, cumulind locaţii de 1 346 940 lei. Ne-am pus, îfisâ, o întrebare justificată , dar dacă, totuşi, conducerea întreprinderii, înşişi oamenii muncii de aici, ar fi luat intre timp măsurile cuvenite, intrind, aşadar, în 1988, cu o activitate demnă de laudă şi sub acest aspect ? Luăm legătura cu tovarăşul Ion VoicU, şeful coordonator al Staţiei C.F.R. Cotroceni, care deserveşte nu mai puţin de 38 unităţi industriale din zonă, trebuind deci să asigure tuturor acestora vagoanele solicitate. Speranţa ni se năruie : I.M.E.B. îşi continuă practica. Cel puţin ciudat (ca să nu spunem şi altfel) , este faptul că pe liniile de garare aşteaptă chiar vagoane cu materiale de care unitatea duce nu o dată lipsă, ceea ce ar fi impus, desigur, descărcarea lor grabnică, măcar in limita normativelor, dacă nu şi mai operativ. Recent, însă, două vagoane cu tablă, trimisă de Combinatul de oţeluri speciale de la Tirgovişte, au aşteptat 62 de ore, totuzind locaţii de 2 070 lei . Un alt vagon, cu oţel, de la Întreprinderea de profil din Oţelu Roşu, a rămas nedescurcat 25 de ore, cu o locaţie de 753 lei , încă un vagon, cu sirma, încărcat la Staţia Jiul, a stat la Cotroceni 13 ore, pentru care I.M.E.B. va trebui să plă ti ească alţi 390 lei. Sunt doar Citeva cazuri, selectate din maimulte, ceea ce diminuează credibilitatea factorilor răspunzători din întreprindere, care arată cu degetul spre C.E.R., în loc să contribuie la reintrarea operativă a vagoanelor în circuit, spre folosinţa generală. Există insă datornici şi mai mari. Combinatul chimic de la Giurgiu a imobilizat în 1087 o capacitate de 17 580 vagoane, cu un număr astronomic de ore, totalizind uncăţii de 12.6 milioane lei ; Antrepriza de construcţii-montaj nr. 6 din Bucureşti a cumulat un acelaşi răstimp aproape 11 milioane lei, cu 13 232 vagoane, imobilizate ; I.C.R.A. Bucureşti, 16 milioane lei, cu 13,905 vagoane ; I.M.G.B. 9.8 milioane lei, cu 13 743 vagoane; „Electronica" şi „Vulcan" cite 5 milioane lei, cu 7 014 şi respectiv cu 7 031 vagoane. Lista este, insă, cu mult mai lungă. Cit priveşte culpa in care se află C.O.S. Tirgovişte ce să mai vorbim ?! Subliniem că unitatea este plasată prin însuşi profilul său in Chiar mijlocul ciclului tehnologic al unei multitudini de produse ale industriei noastre (intre care şi motoarele electrice şi, apoi, electropompele de la care a pornit ancheta „României libere"). La C.O.S. Tirgovişte, „se explică" nu o dată că nerealizările producţiei planificate la unele poziţii" se datorase lipsei de materii prime şi materiale, în speţă fier vechi, lingouri din alte metale, calcar, cărămidă refractară ş.a. Tovarăşul ing. Văsile Emil, şeful coordonator al Staţiei Tîrgovişte-SUd, comunică : „Pe iiniile combinatului se afln blocate in continuare, un număr însemnat de vagoane nedescărcate. Semnificativ este că i numai 4 vagoane au putut cumula, in decembrie, locaţii in valoare de peste 1O 600 lei. Este vorba îndeosebi despre iu» Vagon cu fier vechi, care a intrat la 2 noiembrie, ora 1, şi a ieşit la 4 decembrie, ora 10, totalizing locaţii de 28 480 lei — mai mult decit valoarea încărcăturii ! Un vagon cu lingouri a totalizat 17 600 lei, unul cu calcar 11 800 Iei, altul cu cărămidă refractară 9 880 lei. Pe total an, C.O.S. Tirgovişte trebuie să plătească penalizări din imobilizarea vagoanelor, In sumă de 12,5 milioane lei. Situaţia continuă şi in 1988“. IN PRIM-PLAN : NEVOIA DE EXIGENŢA, DE RĂSPUNDERE, DE MOBILIZARE EXEMPLARA Unora poate li s-ar părea destul de simplă procedură : plăteşti prin virament la timp şi scapi astfel de orice altă apostrofare. Problema, totuşi, nu trebuie pusă așa. In primul rind, este vorba, de diminuare și pe această cale a bugetelor proprii, cu sume impresionante, care ar fi putut fi folosite intr-o multitudine de scopuri realmente utile. In al doilea rind, nedescărcarea vagoanelor privează unitățile economice de materiile prime şi materialele cerute continuu de propriul proces de prticiuaţie. In al treilea rind, practica aceasta favorizează, intre altele, menţinerea de stocuri materiale supranormative. Implicit de producţie neferrtilitată, cu toate clnvecinţele ce decurg, în al patrulea rind, trebuie avută in vedere, din nou, tocrtîai scoaterea din circuit a unor mijloace foarte importante de transport. Aite implicaţii, la fel de grele in balarijia CU care ne cintărim eficienţa muncii, sint lesne de intuit. îngrijorător este că această situaţie persistă şi in 1988, in ciuda noilor măsuri menite să asigure accelerarea operaţiunilor de descarcare-incărcare, intrate in Vigoare de ln l ianuarie a.c. Este drept, o Seamă de motivaţii ale dificultăţilor in descărcarea vagoanelor sunt de ordin obiectiv, dar numai într-o anumită măsură. Una dintre acestea se referă, la faptui că majoritatea liniilor industriale au fost construite cu mai mulţi ani in urmă, fiind dimensionate, atunci, numai pentru sporuri de capacitate de producţie prevăzute doar pentru următorii S—10 ani. in prezent capacitatea de producţie, respectiv necesităţile de aprovizionare, depăşind cu mult capacitatea de încărcare-descărcare pe aceste linii. Tocmai de aceea s-au cerut şi se cer mereu, de către forurile superioare, măsuri ferme, ample, fie întârziate, pentru mobilizare exemplară, pentru găsirea de resurse de optimizare a muncii. Tocmai de aceea, de pildă, s-a stabilit într-un program adecvat, cu prilejul întâlnirii de la Neptun a factorilor de răspundere din economie, ca descărcarea unei navete să nu depăşească 4—8 ore. Iată. Insă, cu această cerință, bine fundamentată pe studii în teren, nu e respectată intru totul de nici un beneficiar. Conform constatărilor făcute recent de tovarăşul Valentin Nedelcu, din Divizia comercială a Regionalei Bucureşti. Mulţi destinatari nu şi-au învestit fonduri pentru cuprinderea unui număr adecvat de vagoane, de regulă capacitatea liniilor răminind la 2—4 vagoane pe repriză. De asemenea, întreţinerea liniilor industriale (mijloace materiale fixe ale înseşi întreprinderilor, !) lasă foarte mul de dorit, canzînd chiar şi deraieri, implicit deteriorarea vagoanelor respective. Excelează in această privinţă combinatul chimic Valea Călugărească, dar şi balastiera de laFusea ori Combinatul de oţeluri speciale Tirgovişte. O deraiere este urmată nu numai de blocarea liniei, ci şi de alte Cheltuieli, cerute de reparaţia vagoanelor : cheltuieli materiale, cheltuieli de manoperă, cheltuieli de energie, diminuarea parcului etc. Bunăoară, au fost situaţii eihoi de pe Regulatorul de mişcare Tirgovişte s-au colectat nu numai două Săptămini garnituri de cite 40 de vagoane defectate (unele abia ieşite din fabrică), pentru a fi tractate spre atelierul de zonă Titu. Dacă un singur vagon necesită între 1 şi 8 zile pentru a fi reparat, se poate lesne calcula cilere-vagon de ineficienţă reprezintă un astfel de „tren". în ce îi priveşte direct pe ceferişti, trebuie spus că eforturile lor se văd, Befutrur fi şi simţite, cum se spune, ele nu trebuie în nici un caz scurt-circuitate. Tovarăşul ing. Iort Mihei, şeful biroului de exploatare şi reparaţii din cadrul Diviziei de vagoane a Regionalei Bucureşti, ne spunea că, in lost planul de reparaţii a fost Superior Cu 3 la sută faţă de realizările anuului 1930, precizînd insă ca reparaţiile executate in anul trecut au fost cu 12 la sută mai mari faţă ele planul respectiv. Explicaţia Stă, desigur, în creşterea ritmului de defectare a vagoanelor. Un alt aspect, care nu trebuie ocolit : plănui de transport al Regionalei București a fost realizat integral M luna iărtiiâfle. ă.c, un semn bun, refîectind în primul rib.d efortul propriu. Dar in condițiile cind, pp liniile dein* cârcare-descărcăre, vagoanele continuă eă staționeze nejustifiCat, cu zilele și CU săptămini* le, ce pers'pective se deschid pentru ienire vnlidere ! Iată de ce, acum, neîntârziat, se cuvin găsite soluții pentru ieşirea unora şi a altoră din Impăs. Din acest unghi, trebuie să se înțeleagă, nu toate verigile, că o cooperare în producție nu e nici pe departe o activitate limitată la factorii direct productivi şi cu atlt mai puţină numai doi parteneri, cum se mai crede. Cu aceleaşi drepturi, dar şi cu Îndatoriri, sînt implicate in cooperare cu mult mai multe Verigi, intrre care şi lucrătorii din transporturi, care, pentru a sprijini eficient, se cer şi ei sprijiniţi, la fel de eficient, în primul rind de către beneficiari. De fapt, este o exigenţă a interdependenţelor. Nicolae Păun TRANSPORT OPTIM DE LA FURNIZOR LA BENEFICIAR - o cerinţă căreia şi partenerii trebuie să-i răspundă exemplar CREAŢIE ŞI ANGAJARE Repertoriu semnificativ, realizări artistice de certă valoare educativă Locul unei instituţii de spectacol în contextul mişcării teatrale se precizează m ani întregi de muncă şi creaţie, in funcţie de trupă şi de repertoriu, insumind iniţiative duse la reuşită sau măsurînd cu luciditate eşecurile Teatrului Dramatic din Constanţa, existenţa sa intr-un spaţiu geografic cu mare afluenţă in perioada cind celelalte teatre îşi mulcomesc activitatea, pe lingă necesităţile curente, Si mai oferă un plus de posibilităţi de manifestare şi de întîlniri cu variate categorii de public, direcţii spectaculare inedite, dar şi obligaţii de o factură specială. Inţelegîndu-şi rostul, de-a lungul deceniilor de cinc fiinţează, acest teatru şi-a modelat repertoriul în funcţie de obligaţiile ce ii incumbă amplasarea sa.. Starea de căutare, de efervescenţă creatoare a avut ca benefică urmare organizarea de Înfruntări şi confruntări artistice implicînd creatori din întreaga ţară. Aici s-au desfăşurat, sub egida Festivalului naţional „Cintarea Romăniei“, mai multe ediţii ale „Suptărttînd teatrului politic", care au reunit valoroase spectacole din întreaga ţară, au avut loc „Săptămini ale teatrelor de păpuşi", insemnind pină acum nouă ediţii, după cum „Serile de teatru antic“ au resuscitat interesul creatorilor şi spectatorilor pentru acest important capitol repertorial. La reprezentaţiile cu dramaturgia antică, nota insolită a fost dată de cadrul montării , locuri ce păstrează vestigii ale antichităţii ori cadrul natural propice desfăşurării acţiunii. Pentru „Medeea“ regizorul Gh. Jora alegea portul Tomis, spaţiu ce a îngăduit şi montarea „Efigeniei , în Taurida“. Regizorul Silviu Purcărete a considerat Histria cel mai potrivit joc de desfăşurare pentru „Legendele Atrizilor“ şi plaja din Mamaia pentru „Hecuba“, pentru ca, anul trecut, Dominic Dembinski şi Andrei Mihalache să realizeze un spectacol de amploare cu „Oedip“ după Sofocle şi Eschil, itinerant în spaţii adecvate din fiecare staţiune a litoralului. De fapt, „Oedip“ este textul şi spectacolul de vîrf al anului teatral 1987, al cărui repertoriu a cuprins doar „Sinziana şi Pepelea“ de Vasile Alecsandri, „Fiica muntelui“ de Ştefan Cucu (spectacollectură), „Martorii se suprimă" de Robert Thomas, precum şi spectacole de poezie patriotică şi revoluţionară, ceea ce reprezintă, credem, cam puţin pentru trupa constanţeartă cu actori valoroşi de toate vîrstele şi in toate genurile, cu regizori şi scenografi de talent. Proiectele pentru acest an teatral par mai ambiţioase, după cum ne anunţă directorul teatrului, actorul Eugen Mazilu, atit în privinţa repertoriului („Matca“ de Marin Sorescu, „Trăsura la scară" de Mihai Iapirescu, „Orice naş işi are naşa" de I.D. Şerban, „Vânătoarea de raţe" de Vampilor şi o Comedie de Goldoni), cit şi a ansamblului de acţiuni care se constituie în voinţa de creaţie, nu aspiraţia spre valoare. La Teatrul Dramatic din Constanţa s-au afirmat ciţiva dintre regizorii importanţi ai generaţiei tinere Ca Silviu Purcăreşte, Dominic Dembinski şi Cristian Peppino (la secţia de păpuşi) şi acum existînd Un mănunchi de regizori tineri şi promiţători. Trupa de asemeni, Cheretu Împrospătată cu elemente tinere, coordonată In jurul personalităţilor sale interpretative, actorii maturi şi cu mare experienţă scenică, are obligaţia de a aborda repertoriu de valoare, de a revitalize studioul (care a cunoscut sucrese artistice notabile), de a continua tradiţia spectacolelor de teatru antic (pentru anul viitor se preconizează încă o asemenea temerară propunere) intr-un veritabil Spirit de echipă. De altfel, acest spirit, totdeauna germinator de efervescenţă creatoare, s-a putut remarca şi in recentul turneu al teatrului in Capitală, în dăruirea cu care fiecare interpret. Indiferent de întinderea rolului şi greutatea sa în economia spectacolului, s-a străduit spre coerenţa ansamblului. Cu trei spectacole din acelaşi registru repertorial, adică musicalen şi comedie, turneul teatrului a oferit publicului doar o imagine parţială asupra preocupărilor sale artistice. Musicalul „Nu sunt turnul Eiffel" de Ecaterina Oproiu — muzica de Ion Cristinoiu, ca şi comedia „Revelion la baia de aburi" de Braghinski şi Reazanov poartă semnătura regizorului Dominic Dembinski. După ce piesa Ecaterinei Oproiu a făcut o carieră cu adevărat impresionantă in ţară şi peste hotare (tradusă in î2 limbi, montată în 18 versiuni scenice și 3 versiuni pentru televiziune), musicalul ce o are ca materie primă. Insemnind imbracarea replicilor in muzică $i transformarea mișcării in coregrafie, a pornit cariera sa paralelă. Spectacolul lui Dominic Dembinski nu mizează în primul rind pe vioiciunea genului, ei, mai degrabă, pe dramatismul conţinut al textului inspirator. Se izbuteşte totuşi incadenţele, alternare» ,i armonizarea muzicii cu mişcarea actorilor, in evitarea notelor de artificialitate ale convenţiei musicalului, interpreţii Vasile Cojocaru (Eî), Nina Udrescufel şi Ileana Ploscaru (Femeia cu ouă) —, puşi pentru prima oară, probabil, în faţa obligaţiei de-a urmări Concordanţa cu play-back-ul, de a-şi împlini partitura dramatică şi de-a se lansa in evoluţii coregrafice (uneori neinspirat găsite de autoarea mişcării Scenice) — trudesc CU sirguinţă intr-un cadru scenografic incomod. Dornici transcrie plastic cât mai multe din spaţiile la care trimite acţiunea piesei, decorul lui Constantin Ciubotariu (la alte spectacole, dram oferind soluţii poetice şi muzice de excepţie) este, ultimă instanţă nejustificat in încărcătura de Semne.’ In spectacolul cu „Revelion la baia de aburi“ aspiraţia aceluiaşi scenograf spre simplitate în parodie s-a tradus printr-o scenografiei chiar urică, care nu ţine seamă măcar de situaţia cheie a comediei. In mod cu totul neaşteptat şi regizorul trece peste tenta de satiră, unică justificare pentru montarea piesei, se ancorează în micile încurcături de situaţie, cu alunecare chiar spre vulgaritate. Actorii sunt puşi, astfel, in pus*turi not priincioase, dar cuplul central — Vasile Cojocaru şi Diana Cheregi — aduce adiere de poezie şi tristeţi de vieţi neîmplinite. Sub bagheta tînărului regizor Andrei Mihalache, cu muzică datorată tinărului actor Liviu Manolache, cu voie de la marele Alecsandri pentru libertatea de adaptare, musicalul „Sinziana şi Pepelea“ ne-a apărut vioi, săvirşit cu inventivitate şi oferind interpreţilor bucuria jocului, îmbrăcaţi in costume pline de fantezie şi cu marcată ironie datorate Eugeniei Târăşescu-Jianu, intr-un decor construit cu precise rosturi de funcţionalitate — Ian Tiţoiu şi conduşi coregrafic de Mircii Tătaru, actorii c-au avirtiat trup şi suflet. Tinăr şi ferice regizorul n-a stăpinit întreaga materie incit multe tablouri puteau lipsi iseuftifld util reprezentaţia), multe legături puteau fi făcute (fragmentarea spectacolului in momente estradistice este reproşul nostru de bază), dar, aviniat voiniceşte ir, infringerea dificultăţilor musicalului, a pus în valoare calităţile actorilor. Pepelea lui Liviu Martidache are haz şi farmec, personajele interpretate de Emil Blrlădeanu, ca de obicei, au relief şi consistenţă. Suziana Cristitei Oprean pluteşte eterică prin scenă, în fapt, întreaga distribuţie se dăruieşte fără reticenţă, cr acel spirit de echipă, care este un deziderat în curs de împlinire a creatorilor de la Teatrul Dramatic Constanţa. Florica Iehim însemnări pe marginea spectacolelor Teatrului dramatic din Constanţa „Románia libera" OPŢIUNI PENTRU MODERNIZARE ŞI ÎNALT RANDAMENT Urmăre diff pag. 1)naliatea fluentă şi exactă a maşinii, însăşi bara de producţie are un aspect infinit mai elegant, mai silenţios, mai spectaculos, totodată. Adăugaţi lă acestea şi introducerea, deocamdată ,mai timidă, a liniilor şi sistemelor tehnologice, a maşinilor de găurit şi rectificat in coordonate, şi veţi obţine vectorul actualei tendinţe de modernizare a producţiei, care sa manifestă la I.M.U.A.R. Al doilea Indiciu ce nii s-a oferit in sprijinul demonstraţiei de mai, înainte este de ordin statistic, in acest an, asemenea tipuri de maşini şi agregate reprezintă cam 60 la sută din producţia întreprinderii. La începutul cincinalului, ele se realizau in proporţie de nici 30 la sută. Cu aproximativ 8 ani in urmă, se încercau unele modele, un unicat, mai mult ca „exerciţiu de stil“ şi verificare a potenţialului propriu de creaţie. La un moment dat, Mihalache Miculescu, preşedintele Comitetului oamenilor muncii, punctase cu o remarcă mai colorată acest asalt impetuos al agregatelor şi tehnologiilor înalt performante . „A trebuit, cam după 1988, presaţi de cerinţele tuturor industriilor, să trecemi rapid de la stadiul viselor, al proiectelor, la lucrul efectiv, idei am avut şi avem 1 azi cu prisosinţă. Acum Se cuvine să probăm câte şi putem converti în fapta !" ing. Radu Ţihţoreanu, din, acelaşi compartiment de modernizare, mai puţin iscusit în a comenta faptele colegilor săi, găsea, la fiecare idee emisă de ceilalţi interlocutori, argumentul concret al realizărilor de piftă acum. Aşa am cunoscut principalele două direcţii de evoluţie a producţiei întreprinderii. Prima, axată pe domeniul, foarte complex şi competitiv, al celulelor şi sistemelor flexibile, al liniilor si tehnologiilor de transfer, un front in care automatizarea îşi spune aproape total cuvîntul revoluţionind practic din temelii viziunea asupra domeniului. A doua, se referă la maşinile unelte de prelucrări complexe şi de mare precizie, activitate la care ne-am referit ceva mai înainte. Primul program se află in stadiul de comandă în fabricaţie, ei unrind un regim de finanţare specială. Cită ceva s-a închegat şi pină acum. De pildă, un sistem flexibil pentru prelucrat piese prismatice tip carcasă, sau linia tehnologică de prelucrat piese de revoluţie, cîle vor deveni operaţionale nu peste mult timp şi vor contribui, acolo unde vor acţiona, la dublarea productivităţii muncii, dar, mai cu seamă, la creşterea in proporţie absolută a calităţii produselor, iar in subsidiar, vor contribui la creşterea standardului de calificare profesională al oamenilor ce le vor stă in preajmă. Acesta este poate cel mai evident semn al reveluţionarilor pe care modernizarea producţiei la I.M.U.A.R. le va declanşa in lunile ce urmează. Dealtfel, mi se precizează, dat fiind că aproximativ 50—60 la sută din volumul acestui program este prevăzut a se realiza încă de la anul, pină în prezent, 50 de ingineri şi tehnicieni au fost reciclaţi pe utilaje asistate de calculator, in proiectare acest lucru se realizează aproape integral. Sunt probleme de geometrie, cinematică, design pe care nu le-ar putea rezolvă nimeni decit cu preţul unui consum foarte mare de timp şi de energie umană specializată. Ce mai trebuie reţinut, aşa cum ne amintea ing. Adrian Dumitrescu, este faptul că de cind a fost creat, compartimentul de modernizări a iniţiat şi coordonat in întreprindere, fără rtîCi 0 investiţie anume alocată, numai din resurse existente intern, aproape 60 la sută din produsele noi si îmbunătăţite tehnico-funCţional. Aşadar, un test foarte important de capacitate profesională şi organizatorică, a fost luat CU bine. Acţiunile mai consistente, mai performante au denumiri şi finalităţi precise. Nu le mai enumerăm. Beneficiarii lor le solicită, le urmăresc chiar realizarea păs cu pas, în halele întreprinderii .Cum aveam să-i descopăr pe specialiştii de la I.A. Piteşti şi pe cei de la „Mefin" Sinaia, deţinătorii unor mari programe prioritare de dotare cu asemenea maşini şi agregate superperformante), pentru că acolo unde ele sunt puse la lucru aduc productivităţi de 2—4 ori mai mari ; ba, in unele cazuri, şi de 8 ori mai înalte, în condiţii de precizie şi fiabilitate a produselor exemplare. O maşină de rectificat prin pătrundere pe patru pietre simultan (un utilaj ce se mai fabrică doar în Franţa) este una dintre speranţele creşterii performanţelor în întreaga industrie de motoare cu combustie, ca şi în cea a automobilelor, tractoarelor etc. Maşiniile RAC (de rectificat arbori cotiţi) sunt debitate azi, într-o gamă foarte largă şi intr-un ritm de lupan, tuturor întreprinderilor de reparaţii şi recondiţionare (IRA , SMA etc.), aducâfid mari beneficii economiei naţionale prin reintroducerea in Circuit a arborilor cotiţi de motoare. Exemplele ar putea creşte (ne-am putea referi şi la maşinile de rectificat şuruburi,cu bile), dar ne rezumam in încheiere să subliniem ca din programul de modernizări al Întreprinderii pe acest an, din 55 de măsuri prevăzute, aproape jumătate au in vedere fluxurile şi produsele existente. Numai prin aceste măsuri se va realiza un spor al producţiei de circa 290 milioane lei, paralel cu o creştere a productivităţii muncii cu 9,4 ,o suta şi o reducere importanta de materiale (15 t metal) şi energie (18 790 KWh);: o opţiune indispensabilă procesului general de dezvoltare intensivă a producţiei industriale, modernizarea constituie şi pentru colectivul de la I . U.A.B. obiectivul humaral unu al actualului cincinal. AM FOST SESIZAŢI. RĂSPUNDEM CITITORILOR Nu O dată, la neeăită rubrica, s-au publicat scrisori ale unor cetaţeni care ne scriau despre creşterea continuă a cerinţei de apa potabilă şi Industrială a oraşelor in care trăiesc şi muncesc. Fenomenul este tipic localităţilor care, aşa cum sunt multe in ţara noastră, cresc vertiginos sub toate aspectele. De curînd, poşta ne-a adus o nouă scrisoare pe aceeaşi temă. Ere semnată de MARIN BĂLĂCI din Craiova care ni s-a adresat, stimulat de o notă apărutâ in ziarul nostru privitoare la construirea de fîntîni Ia filmnieu Vilcea, menite să mărească debitul de apă necesar consumului orăşenesc, in scrisoare se sublinia preocuparea pentru fordrea de fintinl in unele cartiere din Craiova (al căror număr am aflat câ este de 33) dar se desprindea şi o umbră de nemulţumire în legătură cu o fordre ce nu s-a efectuat In zona sa de domiciliu, pe Calea Bucureşti. Dorinţa lui era de a cunoaşte cauzele. Şl le-a aflat, căci, din partea Camitetului executiv al consiliului popular al municipiului Craiova S-au primit explicaţiile de rigoare, in adevăr, pe Calea Bucureşti a început forarea unei fîntini pentru alimentarea cu apa potabilă. Pină la adinCimea de 10 metri S-a înaintat relativ ușor. După aceea, Insă, foreze nu a mai putui pătrunde nici un centimetru fiindcă o intllnit o rocă dură. S-a incercat dumei Ondua Săpare, in aceeași tonă, dar s-a ivit același impediment. Intr-o astfel de situaţie, renunţarea era Inevitabilâ, in prezent se caută a se descoperi un nou punct Intr a zona apropiată pentru că doleanţa cetăţenilor să fie Îndeplinită. Un bucurestetrn care semnează M. POESCU a transcris pe o carte poştală pe care a adresat-o redacţiei inscripţia imprimată pe ambalajul unui produs nou : „CREMOGEN, cremă de tort, 7 lei/0,500 gr." Nimic, dar absolut nimic, In plus. A desfăcut pachetul cu gundul câ poate va da de un formular cu modul de Întrebuinţare. A dat insă numai de un praf gălbui. A întors ambalajul pe toate feţele dar nu a aflat cum se prepară acest tort. A descoperit însă cu totul altceva : o greşeală de scriere. Prescurtarea cuvintului „gram" se făcea cu „gramac de „g” urmat de un inutil punct. Centrala industrială de morărit şi panificaţie care a fost informată de această emisiune a arătat că aspectele sesizate sunt „juste" (de preferat „autentice"). Ca atare, s-au luat măsurile cuvenite pentru „o mai larga şi eficientă popularizare", deşi această popularizare nu a fost făcută nici iîitr-un fel. Centrala a atras atenţia fabricii producătoare asupra Înscrierii corecte a conţinutului etichetelor şi.„ ai conţinutului pachetelor. Circumscripţia financiară a sectorului 3, in urma unei repetate scrisori trimise de Cocotare ECATERINA IONESCU din strada Prevederii nr. 28, a rezolvat, in cele din urmă, o încurcătură care plană de multa vreme. Este vorba de radierea unui impozit pe o motocicletă care aparţinea fostei Chiriaşe, trt totul care ia s-a mutat şi pentru care a fost mereu somată să plătească. Debitele şi dosarul mato au fost transferate adevăratului proprietar. In faţa întreprinderii de reparaţii Brăila a apărut încă din toamna trecută un excavator de culoare roşu închis, de tipul S 126? Promex, seria de fabricaţie 30542. A stat o zi, două, o lună fără să se mişte, fără ca cineva să se intereseze de soarta lui„. După zece luni, CORBIEL MOCANU, şeful biroului de desfacere al susamintitei întreprinderii contrariat de prezenţa acestui utilaj abandonat, a scris ziarului cariod Sa se dezlege misterul excavatorului fără stăpin. Mulţumită miliţiei municipiului Brăila, care a făcut investigaţii, s-au putut afla amănunte în legătură cu S 1202. Este proprietatea întreprinderii de transporturi utilaj greu pentru construcţii din Fărcăşeşti, judeţul Gorj. De ce a fost părăsit, de cine a fost părăsit şi care va fi soarta lui ? Urmează sâ se facă alte investigaţii, deşi Cel mai indicat lucru ar fi sâ răspundă conducerea întreprinderii gorjene. In 8 iunie 1984, NICOLAE ILIESCU din București a cumpărat un aparat de radio „Solo 500" al cărui cordon de alimentare cu curent electric s-a rupt. De atunci a tot căutat prin magazine altul dar nu a găsit. S-a adresat atunci în Scris întreprinderii „Tehnoton” din Iaşi, considerînd că era de datoria acesteia să pună la dispoziţia cumpărătorilor cordoane de bună calitate şi care să se găsească în permanenţă în comerţ, înţelegem necazul cumpărătorului şi dorinţa lui de a puteaCumpăra piesele necesare funcţionării aparatului, dar înţelegem şi situaţia in care se află întreprinderea furnizoare. După ce se arată ca datoria aprovizionării cu piese nu cade in sarcina ei decit in privinţa acelor piese de fabricaţie proprie, după ce recunoaşte că aceste cordoane puteau fi mai bune, conducerea întreprinderii din Iaşi face un apel întemeiat adresat cumpărătorilor. „Vă informăm că am primit şi alte scrisori similare cu cea a tovarăşului Nicolae Iliescu, fapt care poate crea o opinie nefavorabilă asupra produselor noastre. Am ruga ca în cazuri de nemulţumire să ni se adreseze critici aricit de aspre dar numai pentru lipsuri care ne aparţin. In privinţa cordoanelor.Ipsomie aparţin întreprinderii „Pflodcomplex" din tg. Mureş, care nu a înaintat organelor in drept propuneri de preţ. Ori, cind nu sint stabilite preţuri, nu există vfrtzare". Const. Serba I Marți 1 martie 1988 Sceral* rdspre la ard 6,57 şi apun* la ora ts,Q4 TEATRE NASuCCO : Opera Rohonâ (ni 1S 57), Bta 1Si O NOAPTE La VENERA: Taatr II de Opereta (136148), a .o 18, la Sala Mică a Teatrului Naţiartal „I. I. Caragiale"; HARAP AlSi Teatrul Național „I. L. Garegiele" “ Sala Mare (1471 71), ora 18 fi BRUMUl SINGURATAtli, Sala Amfiteatru, ora 13 ti Farul $i dl. valentino, Salo A'a liei ora 18; CINIEC DEsPSE MINE ÎNSUMI: Teatrul „Lucia Sturdia GUlendra" , Sala Studio (11 95 44), ora 18; O DRAGOSTE NEBUNA, NEBUNA, NEBUNA, Teatrul de Comedie (16 04 60), ora 18; FLOAREA DE CACTUSTeatrul „C. I Nottoro" — Sala Magheru (59 31 03), ora 18 si CRAII DE CURTEA VECHE, Sala Studio, ora 18,30; RESPIRĂRI CU NICHITA STANESCU (Recital extraordinar cu Leopoldina Bălănuță); Teatrul Mic (14 70 81), Ora 18! BĂRBATUL $1... FEMEILE ; Teatrul Foarte MIc (14 09 05), ora 18,36; ASTEPTAM PE ALTCINEVA: Teatrul Giulesti — Sala Majestic (14 72 34), ora 18; NOTA ZERO LA PURTARE: Teatrul „Ion Creangă" (50 26 55), ora 15; DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE: Teatrul ,,C. Tanase“ — Sala Savoy (15 56 78), ora 18; VISUL UNEI NOPP DE VARAI I.A.T.C. - Studioul de teatru „Calandra" (15 72 59), ora 18,30) MOTANUL ÎNCĂLŢAT, ora 10 şi CARTEA CU JUCĂRII, ora 15; Teătrul Măndârlea - Sala din Piata Cosmonauţilor (11 12 04); TEZAUR FOLCLORIC: Radioteleviziunea Româno — Sala de concerte din str. Nuferilor 62-64 (14 68 00), ora 18; CVARTETUL IN CREAJIA CLASICILOR _Vi Aferteul Roman, ora 181 CAVALCADA CIRCULUI : Circul de Stat București (10 41 75), ora 13,30; CINEMATOGRAFE ZIMBET DE SOARE: Scala (11 03 72), orele 4 - 11 _ 13 - 15 _ 17,15 - 19,30; Favorit (45 31 70), orele 9 — 11 - 13 — 16 - 17 - 19; Flamura (85 77 12), orele 9 _ 11 - 13 _ 15 - 17 _19 ; EXTEMPORAL LA DIRIGENȚIE : Victoria (16 28 79), orele 9 - 11 _ 13 - 15 ^ 17 - 19 ; Feroviar (50 51 40), orele 9 _ 11 - 13 _ 15 - 17 - 19 ; Aurora (35 04 66), orele 9 — 11 — 13 - 15 - 17 - 19 ; Culturii (83 50 13), orele 9_11 — 13 _ 15 — 17 — 19 ; TOTUL SE PLĂTEȘTE : Drumul Sării (31 28 13), orele 15 — 17 - 19 ; UNDE EȘTI: COPILĂRIE : Munca (21 50 97), ora 15 ! URMĂRIRE LA AMSTERDAM : Studio (59 53 15), orele 9,30 _ 11,30 _ 13,30 - 15,36 _ 17,30 - 19,30; INCORUPTIBILUL DE LA ETAJUL XIXI Lumina (14 74 16), Orele 9 — 11 _ 13 - 15 — 17 - 19 ; Gloria (47 46 75), orele .9 _ H - 13 - 15 -17 - 19 . , V ■ . - v LACOMIA : Timpuri Noi (15 61 16), orele 9 -11 - 13 - 15 - 17 15 ; INSPECTORUL Sl BRACONIERII Doina (16 35 38), orele 15 — 19 | PROGRAM special pentru copiiul TINERET : Doina, orele 9 _ 11 - 13 _ 12 ; DUELUL: Progresul (23 94 16), orele 15 . 17 - 19 ; DRUMURI NEUMBLATE : Busești (50 43 58), orei« 15 - 17 « 19 | MISS IUGOSLAVIA * Pocea (71 30 85), orele 9-11 _ 13 _ ISIT -19; Arta (213186), orele 9 - 11 - 13 - 15 _ 17 _ 19 ; MESAGERUL INVINCIBIL Ferentari (80 49 85), orele 15 ^ 17 « 19 i Cotroc»PI (49 48 48), orele 15 ^ 57 — 19 ; M I SIU NE SPECIALA : Giulesti (17 55 46), orele 9 - 11 - 13 _ 11 - 17 _ 19 ; Pieroeseu (33 29 71), orele 9 - 11 _ 13 _ 15 - 17 - 19 ; BICIUI FERMECAT : Qrivlto (.17 08 58), orele 9 - 11 - 13 _ 15 _ 17 - 19 ; Volga (79 71 26), orele 9 - 11 _ 13 - 15 _ 17 - 19 ;