România Liberă, martie 1988 (Anul 46, nr. 13472-13498)

1988-03-01 / nr. 13472

Pagina a 2-a — 1 martie 1988 COOPERAREA ÎN PRODUCŢIE DIN UNGHIUL PROGRAMELOR PRIORITARE (iii) In ciclul de articole publicate în paginile ziarului nostru, pri­vind o seamă de aspecte ale cooperărilor în producţie, fac­torii răspunzători din diferite verigi ale fluxurilor tehnolo­gice nu s-au ferit să arate şco­lăreşte unul către altul, pentru a-şi justifica neîmplinirile. Este drept, şi-au găsit şi lipsuri proprii. Aui găsit totodată că sunt posibile şi acţiuni reale de optimizare a conlucrării, pe care de altfel se şi străduiesc să le urgenteze. „îndeosebi partenerul direct poartă răs­punderea — mai zic şi unii, şi alţii —, pentru neajunsurile ce se mai Întîlnesc", dar, iată, se mai întimplă ca degetul să fie îndreptat şi spre terţi, nu o dată pe bună dreptate. Cel mai adesea incriminate sînt între­prinderile de transport, care nu asigură nici cantitativ şi nici la timp mijloacele pentru" deplasarea mărfii — de fapt componente ale viitoarelor pro­duse finite — de la o verigă la cealaltă. Aceasta determină, cum ni s-a explicat, nu numai o încetinire a fluxului tehnolo­gic, specific cooperărilor ; nu numai ieșirea din grafic ; nu numai neonorarea la termen a contractelor, cu tot cortegiul de consecinţe de ordin finan­ciar şi chiar tehnico-organiza­­toric. Neajunsurile create ar­tificial îmbracă mult mai multe aspecte, repercutate bunăoară în acumularea de restanţe dar şi de stocuri supranormative de producţie neterminată, in imposibilitatea acoperirii op­time a capacităţilor de produc­ţie, in dereglarea activităţii de aprovizionare, în ingreunarea programării altor comenzi. De exemplu, atit întreprin­derea de maşini electrice din Bucureşti, cit şi întreprinderea de utilaje şi piese de schimb din Botoşani, parteneri in pro­ducerea de electropompe di­verse, de necesitate stringentă in toate programele prioritare de dezvoltare economică, se pllngeau şi se mai pling de­­ lipsa mijloacelor de transport pe calea ferată. Ceea ce le o­­bligă fie să aştepte, fie să re­curgă la mijloace proprii. (Cu o precizare, însă, acestea nu sunt chiar „proprii", ci închi­riate de la unităţile de trans­port specializate. Doar banii plătiţi pentru astfel de servicii sunt „proprii“, ceea ce e chiar mai grav). Pe filiera descres­cătoare a cooperărilor, şi alţi parteneri, mai Îndepărtaţi, se plîng de solicitudinea precară a celor da la căile ferate, între aceştia numărîndu-se nu o dată Combinatul de oţeluri speciale din Tirgovişte ori Combinatul siderurgic din Ga­laţi. Dar şi alte unităţi arată cu degetul spre cărăuşi. Da pildă, Combinatul chimic din Giur­giu, mai toate antreprizele de construcţii-montaj, I.M.O.R., „Electronica", „Vulcan“, ca şi alte întreprinderi, fie din Ca­pitală, fie din judeţe. Pe scurt, in concepţia mai multora, cefe­riştii ar urca spre capul listei celor vinovaţi de slaba efi­cienţă a unora dintre acţiunile de cooperare. La prima vedere, opinia n-ar fi prea departe de adevăr. PRACTICA PĂSĂRII DE RĂS­PUNDERI NU POATE ASCUNDE PROPRIILE NEAJUNSURI Ne-am deplasat la una dintre cele mai mari regionale de căi ferate din ţară : Regionala Bucureşti. Discutăm pentru în­ceput cu tovarăşii Eliodor Stă­­nescu, director tehnic şi vicepre­şedinte al consiliului oamenilor muncii de aici şi Nicolae Dia­­conescu, şeful Diviziei, comerci­ale. Iată ce notăm : „Suntem în centrul unui paradox. Pe hârtie, dispunem de un necesar optim de vagoane, parcul nostru inre­­gistind de altfel creşteri semni­ficative de la­ an la an. In re­alitate, posibilităţil­ de a onora volumul mare al comenzilor de transport ne sim­t încă dimi­nuate, in ciuda eforturilor cres­­cinde pe care le facem. Cauza stă tocmai in imobilizările de mijloace chiar la cei care le tot reclamă lipsa. Vi s-au pline, de pildă, întreprinderea de ma­şini electrice din Bucureşti şi I.U.P.S. Botoşani. Problema e insă cu mult mai complexă. Practic, toate■ unităţile econo­mice se află şi di­in punctul nostru de vedere intr-o foarte strinsă interdependenţă, prin faptul că imobilizarea intr-un anum­e loc a unor vagoane In­­cărcate sau a altora care aş­teaptă încărcarea, se reflectă obligatoriu In reducerea posibi­lităţilor­ noastre de a răspunde prompt altor solicitări, şi nu neapărat legate de o anume cooperare tehnologică. In sine. Datorită tergiversărilor dintr-o verigă economică, pot suferi, desigur, şi alte verigi, chiar mult mai îndepărtate“. Datorită unor astfel de situa­ţii, în anul 1987 Regionala de căi ferata Bucureşti a avut greutăţi in realizarea unor in­dicatori de plan, Incepind cu volumul de mărfuri transpor­tate. Greutăţi au fost (şi mai sunt !) inclusiv sub aspect strict juridic, nu puţine unităţi eco­nomice preferind să se disculpe în fel şi chip în faţa Instanţe­lor de judecată, in loc să plă­tească penalizările cumulate prin locaţii din cauze care le aparţin şi, mai ales, să nu mai blocheze mijloacele şi chiar însăşi fluenţa traficului. Tova­răşul Valentin Nedelcu, din ca­drul Diviziei comerciale, ne spunea : „Chiar şi întreprinde­rea de maşini electrice—Bucu­reşti, care se plingea că nu-i repartizăm vagoane în timp util, eventual şi pentru motoa­rele electrice aşteptate de boto­­şăneni, ne blochează sistema­tic alte vagoane, absolut nejus­­tificat, care ar putea fi folosite implicit pentru transnorul pro­duselor sale“. Solicităm deta­lii. Aflăm că, In anul recent În­cheiat, I.M.E.B. a imobilizat 1181 de vagoane, CU 47 812 orer vagon, cumulind locaţii de 1 346 940 lei. Ne-am pus, îfisâ, o întrebare justificată , dar dacă, totuşi, conducerea între­prinderii, înşişi oamenii mun­cii de aici, ar fi luat intre timp măsurile cuvenite, intrind, aşa­dar, în 1988, cu o activitate demnă de laudă şi sub acest aspect ? Luăm legătura cu to­varăşul Ion VoicU, şeful coor­donator al Staţiei C.F.R. Co­troceni, care deserveşte nu mai puţin de 38 unităţi industriale din zonă, trebuind deci să a­­sigure tuturor acestora vagoa­nele solicitate. Speranţa ni se năruie : I.M.E.B. îşi continuă practica. Cel puţin ciudat (ca să nu spunem şi altfel) , este faptul că pe liniile de garare aşteaptă chiar vagoane cu ma­teriale de care unitatea duce nu o dată lipsă, ceea ce ar fi impus, desigur, descărcarea lor grabnică, măcar in limita nor­mativelor, dacă nu şi mai ope­rativ. Recent, însă, două va­goane cu tablă, trimisă de Com­binatul de oţeluri speciale de la Tirgovişte, au aşteptat 62 de ore, tot­u­zind locaţii de 2 070 lei . Un alt vagon, cu oţel, de la Întreprinderea de profil din Oţelu Roşu, a rămas nedescur­­cat 25 de ore, cu o locaţie de 753 lei , încă un vagon, cu sirma, încărcat la Staţia Jiul, a stat la Cotroceni 13 ore, pentru care I.M.E.B. va trebui să plă­­ ti­ ­ească alţi 390 lei. Sunt doar Cite­va cazuri, selectate din mai­­multe, ceea ce diminuează cre­dibilitatea factorilor răspunză­tori din întreprindere, care arată cu degetul spre C.E.R., în loc să contribuie la reintrarea operativă a vagoanelor în cir­cuit, spre folosinţa generală. Există insă datornici şi mai mari. Combinatul chimic de la Giurgiu a imobilizat în 1087 o capacitate de 17 580 vagoane, cu un număr astronomic de ore, totalizind uncăţii de 12.6 mi­lioane lei ; Antrepriza de con­­strucţii-montaj nr. 6 din Bucu­reşti a cumulat un acelaşi răs­timp aproape 11 milioane lei, cu 13 232 vagoane, imobilizate ; I.C.R.A. Bucureşti, 16 mili­oane lei, cu 13,905 vagoane ; I.M.G.B. 9.8 milioane lei, cu 13 743 vagoane; „Electronica" şi „Vulcan" cite 5 milioane lei, cu 7 014 şi respectiv cu 7 031 vagoane. Lista este, insă, cu mult mai lungă. Cit priveşte culpa in care se află C.O.S. Tirgovişte ce să mai vorbim ?! Subliniem că unitatea este pla­sată prin însuşi profilul său in Chiar mijlocul ciclului tehnolo­gic al unei multitudini de pro­duse ale industriei noastre (in­tre care şi motoarele electrice şi, apoi, electropompele de la care a pornit ancheta „Româ­niei libere"). La C.O.S. Tirgo­vişte, „se explică" nu o dată că nerealizările producţiei plani­ficate la unele poziţii" se dato­rase lipsei de materii prime şi materiale, în speţă fier vechi, lingouri din alte metale, calcar, cărămidă refractară ş.a. Tova­răşul ing. Văsile Emil, şeful coordonator al Staţiei Tîrgo­­vişte-SUd, comunică : „Pe ii­­niile combinatului se afln blo­­­cate in continuare, un număr însemnat de vagoane nedes­cărcate. Semnificativ este că i numai 4 vagoane au putu­t cumula, in decembrie, locaţii in valoare de peste 1O 600 lei. Este vorba îndeosebi despre iu» Vagon cu fier vechi, care a in­trat la 2 noiembrie, ora 1, şi a ieşit la 4 decembrie, ora 10, to­talizing locaţii de 28 480 lei — mai mult decit valoarea încăr­căturii ! Un vagon cu lingouri a totalizat 17 600 lei, unul cu calcar 11 800 Iei, altul cu cără­midă refractară 9 880 lei. Pe total an, C.O.S. Tirgovişte tre­buie să plătească penalizări din imobilizarea vagoanelor, In sumă de 12,5 milioane lei. Si­tuaţia continuă şi in 1988“. IN PRIM-PLAN : NEVOIA DE EXIGENŢA, DE RĂSPUNDERE, DE MOBILIZARE EXEMPLARA Unora poate li s-ar părea destul de simplă procedură : plăteşti prin virament la timp şi scapi astfel de orice altă a­­postrofare. Problema, totuşi, nu trebuie pusă așa. In primul rind, este vorba, de diminuare și pe această cale a bugetelor proprii, cu sume impresio­nante, care ar fi putut fi folo­site intr-o multitudine de sco­puri realmente utile. In al doi­lea rind, nedescărcarea vagoa­nelor privează unitățile econo­­mice de materiile prime şi ma­terialele cerute continuu de propriul proces de prticiuaţie. In al treilea rind, practica a­­ceasta favorizează, intre altele, menţinerea de stocuri mate­riale supranormative. Implicit de producţie neferrtilitată, cu toate clnvec­inţele ce decurg, în al patrulea rind, trebuie a­­vută in vedere, din nou, tocrtîai scoaterea din circuit a unor mijloace foarte importante de transport. Aite implicaţii, la fel de grele in balarijia CU care ne cintărim eficienţa muncii, sint lesne de intuit. îngrijorător este că această situaţie per­sistă şi in 1988, in ciuda noilor măsuri menite să asigure acce­lerarea operaţiunilor de des­­carcare-incărcare, intrate in Vi­­­goare de ln l ianuarie a.c. Este drept, o Seamă de mo­tivaţii ale dificultăţilor in des­cărcarea vagoanelor sunt de or­din obiectiv, dar numai într-o anumită măsură. Una dintre a­­cestea se referă, la faptui că majoritatea liniilor industriale au fost construite cu mai mulţi ani in urmă, fiind dimensio­nate, atunci, numai pentru spo­ruri de capacitate de produc­ţie prevăzute doar pentru ur­mătorii S—10 ani. in prezent capacitatea de producţie, res­pectiv necesităţile de aprovi­zionare, depăşind cu mult ca­pacitatea de încărcare-descăr­­care pe aceste linii. Tocmai de aceea s-au cerut şi se cer mereu, de către forurile supe­rioare, măsuri ferme, ample, fie întârziate, pentru mobilizare exemplară, pentru găsirea de res­ur­se de optimizare a mun­cii. Tocmai de aceea, de pildă, s-a stabilit într-un program a­­decvat, cu prilejul întâlnirii de la Neptun a factorilor de răs­pundere din economie, ca des­cărcarea unei navete să nu de­păşească 4—8 ore. Iată. Insă, cu această cerință, bine funda­mentată pe­ studii în teren, nu e respectată intru totul de nici un beneficiar. Conform consta­tărilor făcute recent de tova­răşul Valentin Nedelcu, din Di­vizia comercială a Regionalei Bucureşti. Mulţi destinatari nu şi-au în­vestit fonduri pentru cuprin­derea unui număr adecvat de vagoane, de regulă capacitatea liniilor răminind la 2—4 vagoa­ne pe repriză. De asemenea, în­treţinerea liniilor industriale (mijloace materiale fixe ale în­seşi întreprinderilor, !) lasă foar­te mul de dorit, canzînd chiar şi deraieri, implicit deteriora­rea vagoanelor respective. Ex­celează in această privinţă combinatul chimic Valea Călu­gărească, dar şi balastiera de la­­Fusea ori Combinatul de oţe­luri speciale Tirgovişte. O dera­iere este urmată nu numai de blocarea liniei, ci şi de alte Cheltuieli, cerute de reparaţia vagoanelor : cheltuieli materia­le, cheltuieli de manoperă, cheltuieli de energie, diminua­rea parcului etc. Bunăoară, au fost situaţii eihoi de pe Regula­torul de mişcare Tirgovişte s-au colectat nu numai două Săptămini garnituri de cite 40 de vagoane defectate (unele abia ieşite din fabrică), pentru a fi tractate spre atelierul de zonă Titu. Dacă un singur va­gon necesită între 1 şi 8 zile pentru a fi reparat, se poate lesne calcula cile­­re-vagon de ineficienţă reprezintă un astfel de „tren". în ce îi priveşte direct pe ce­ferişti, trebuie spus că efortu­rile lor se văd, Befutru­r fi şi simţite, cum se spune, ele nu trebuie în nici un caz scurt-cir­­cuitate. Tovarăşul ing. Iort Mi­h­ei, şeful biroului de exploa­tare şi reparaţii din cadrul Di­viziei de vagoane a Regionalei Bucureşti, ne spunea că, in lost planul de reparaţii a fost Supe­rior Cu 3 la sută faţă de reali­zările anu­ulu­i 1930, precizînd in­să ca reparaţiile executate in anul trecut au fost cu 12 la su­tă mai mari faţă ele planul res­pectiv. Explicaţia Stă, desigur, în creşterea ritmului de defec­tare a vagoanelor. Un alt as­pect, care nu trebuie ocolit : plănui de transport al Regiona­lei București a fost realizat in­tegral M luna iărtiiâfle. ă.c, un sem­n bun, refîectind în primul rib.d efortul propriu. Dar in condițiile cind, pp liniile dein* cârcare-descărcăre, vagoanele continuă eă staționeze nejusti­­fiCat, cu zilele și CU săptămini* le, ce pers'pective se deschid pentru­ ienire vnlidere ! Iată de ce, acum, neîntârziat, se cuvin găsite soluții pentru ieşirea unora şi a altoră din Impăs. Din acest unghi, trebuie să se înțeleagă, nu toate verigile, că o cooperare în producție nu e nici pe departe o activitate li­mitată la factorii direct produc­tivi şi cu atlt mai puţin­­ă nu­mai doi parteneri, cum se mai crede. Cu aceleaşi drepturi, dar şi cu Îndatoriri, sînt implicate in cooperare cu mult mai multe Verigi, intrre care şi lucrătorii din transporturi, care, pentru a sprijini eficient, se cer şi ei sprijiniţi, la fel­ de eficient, în primul rind de către beneficiari. De fapt, este o exigenţă a in­terdependenţelor. Nicolae Păun TRANSPORT OPTIM DE LA FURNIZOR LA BENEFICIAR - o cerinţă căreia şi partenerii trebuie să-i răspundă exemplar CREAŢIE ŞI ANGAJARE Repertoriu semnificativ, realizări artistice de certă valoare educativă Locul unei instituţii de spec­tacol în contextul mişcării tea­trale se precizează m­ ani în­tregi de muncă şi creaţie, in funcţie de trupă şi de reper­toriu, insumind iniţiative duse la reuşită sau măsurînd cu lu­ciditate eşecurile­ Teatrului Dramatic din Constanţa, exis­tenţa sa intr-un spaţiu geogra­fic cu mare afluenţă in perioa­da cind celelalte teatre îşi mul­­comesc activitatea, pe lingă ne­cesităţile curente, Si mai oferă un plus de posibilităţi de ma­nifestare şi de întîlniri cu va­riate categorii de public, di­recţii spectaculare inedite, dar şi obligaţii de o factură spe­cială. Inţelegîndu-şi rostul, de-a lungul deceniilor de cinc fiin­ţează, acest teatru şi-a modelat repertoriul în funcţie de obli­gaţiile ce ii incumbă amplasa­rea sa.. Starea de căutare, de efervescenţă creatoare a avut ca benefică urmare organizarea de Înfruntări şi confruntări ar­tistice implicînd creatori din întreaga ţară. Aici s-au desfă­şurat, sub egida Festivalului naţional „Cintarea Romăniei“, mai multe ediţii ale „Suptă­­rttînd­ teatrului politic", care au reunit valoroase spectacole din întreaga ţară, au avut loc „Săptămini ale teatrelor de păpuşi", insemnind pină acum nouă ediţii, după cum „Serile de teatru antic“ au resuscitat­­ interesul creatorilor şi specta­torilor pentru acest important capitol repertorial. La repre­zentaţiile cu dramaturgia an­tică, nota insolită a fost dată de cadrul montării , locuri ce păstrează vestigii ale antichi­tăţii ori cadrul natural propice desfăşurării acţiunii. Pentru „Medeea“ regizorul Gh. Jora alegea portul Tomis, spaţiu ce a îngăduit şi montarea „Efige­­niei , în Taurida“. Regizorul Silviu Purcărete a considerat Histria cel mai potrivit joc de desfăşurare pentru „Legendele Atrizilor“ şi plaja din Mamaia pentru „Hecuba“, pentru ca, anul trecut, Dominic Dem­­binski şi Andrei Mihalache să realizeze un spectacol de am­ploare cu „Oedip“ după Sofo­­cle şi Eschil, itinerant în spa­ţii adecvate din fiecare staţiune a litoralului. De fapt, „Oedip“ este textul şi spectacolul de vîrf al anului teatral 1987, al cărui repertoriu a cuprins doar „Sinziana şi Pepelea“ de Va­­sile Alecsandri, „Fiica munte­lui“ de Ştefan Cucu (spectacol­­lectură), „Martorii se suprimă" de Robert Thomas, precum şi spectacole de poezie patriotică şi revoluţionară, ceea ce re­prezintă, credem, cam puţin pentru trupa constanţeartă cu actori valoroşi de toate vîrstele şi in toate genurile, cu regi­zori şi scenografi de talent. Proiectele pentru acest an teatral par mai ambiţioase, după cum ne anunţă directorul teatrului, actorul Eugen Mazi­­lu, atit în privinţa repertoriu­lui („Matca“ de Marin Sorescu, „Trăsura la scară" de Mihai Iapirescu, „Orice naş işi are naşa" de I.D. Şerban, „Vână­toarea de raţe" de Vampilor şi o Comedie de Goldoni), cit şi a ansamblului de acţiuni care se constituie în voinţa de crea­ţie, nu aspiraţia spre valoare. La Teatrul Dramatic din Con­stanţa s-au afirmat ciţiva din­tre regizorii importanţi ai ge­neraţiei tinere Ca Silviu Pur­­căreşte, Dominic Dembinski şi Cristian Peppino (la secţia de păpuşi) şi acum existînd Un mănunchi de regizori tineri şi promiţători. Trupa de ase­meni, Cheretu Împrospătată cu elemente tinere, coordonată In jurul personalităţilor sale in­terpretative, actorii maturi şi cu mare experienţă scenică, are obligaţia de a aborda reperto­riu­ de valoare, de a revitalize studioul (care a cunoscut sucr­­ese artistice notabile), de a continua tradiţia spectacolelor de teatru antic (pentru anul vi­itor se preconizează încă o asemenea temerară propunere) intr-un veritabil Spirit de echipă. De altfel, acest spirit, tot­deauna germ­ina­tor de eferves­cenţă creatoare, s-a putut re­marca şi in recentul turneu al teatrului in Capitală, în dărui­rea cu care fiecare interpret. Indiferent de întinderea rolu­lui şi greutatea sa în econo­mia spectacolului, s-a străduit spre coerenţa ansamblului. Cu trei spectacole din ace­laşi registru repertorial, adică musicalen şi comedie, turneul teatrului a oferit publicului doar o imagine parţială asupra preocupărilor sale artistice. Mu­sicalul „Nu sunt turnul Eiffel" de Ecaterina Oproiu — muzica de Ion Cristinoiu, ca şi come­dia „Revelion la baia de aburi" de Braghinski şi Reaza­­nov poartă semnătura regizo­rului Dominic Dembinski. După ce piesa Ecaterinei Oproiu a făcut o carieră cu adevărat im­presionantă in ţară şi peste hotare (tradusă in î2 limbi, montată în 18 versiuni sce­nice și 3 versiuni pen­tru televiziune), musicalul ce o are ca materie primă. Insem­­nind imbracarea replicilor in muzică $i transformarea mișcă­rii in coregrafie, a pornit ca­riera sa paralelă. Spectacolul lui Dominic Dembinski nu mi­zează în primul rind pe vioiciu­nea genului, ei, mai degrabă, pe dramatismul conţinut al textu­lui inspirator. Se izbuteşte to­tuşi in­cadenţele, alternare» ,i armonizarea muzicii cu mişca­rea actorilor, in evitarea note­­lor de artificialitate ale con­venţiei musicalului, interpreţii Vasile Cojocaru (Eî), Nina Udrescu­­fel şi Ileana Plos­­caru (Femeia cu ouă) —, puşi pentru prima oară, probabil, în faţa obligaţiei de-a urmări Concordanţa cu play-back-ul, de a-şi împlini partitura dra­matică şi de-a se lansa in evo­luţii coregrafice (uneori nein­spirat găsite de autoarea miş­cării Scenice) — trudesc CU sir­­guinţă intr-un cadru sceno­grafic incomod. Dornic­i tran­scrie plastic cât mai multe din spaţiile la care trimite acţiunea piesei, decorul lui Constantin Ciubotariu (la alte spectacole, dra­m­ oferind soluţii poetice şi muzice de excepţie) este, ultimă instanţă nejustificat in încărcătura de Semne.’ In spec­tacolul cu „Revelion la baia de aburi“ aspiraţia aceluiaşi sce­nograf spre simplitate în paro­die s-a tradus printr-o sceno­grafiei chiar uri­că, care nu ţine seamă măcar de situaţia cheie a comediei. In mod cu totul neaşteptat şi regizorul trece peste tenta de satiră, unică justificare pentru montarea pie­sei, se ancorează în micile în­curcături de situaţie, cu alune­care chiar spre vulgaritate. Ac­torii sunt puşi, astfel, in pus*­turi not priincioase, dar cuplul central — Vasile Cojocaru şi Diana Cheregi — aduce adiere de poezie şi tristeţi de vieţi neîmplinite. Sub bagheta tînărului regizor Andrei Mihalache, cu muzică datorată tinărului actor Liviu Manolache, cu voie de la ma­rele Alecsandri pentru liber­tatea de adaptare, musicalul „Sinziana şi Pepelea“ ne-a apărut vioi, săvirşit cu inventi­vitate şi oferind interpreţilor bucuria jocului, îmbrăcaţi in costume pline de fantezie şi cu marcată ironie datorate Eu­geniei Târăşescu-Jianu, intr-un decor construit cu precise ros­turi de funcţionalitate — Ian Tiţoiu şi conduşi coregrafic de Mircii Tătaru, actorii c-au avirt­­iat trup şi suflet. Tinăr şi fe­rice regizorul n-a stăpinit în­treaga materie incit multe ta­blouri puteau lipsi iseuftifld util reprezentaţia), multe legă­turi puteau fi făcute (fragmen­tarea spectacolului in momente estradistice este reproşul nos­tru de bază), dar, aviniat voi­niceşte ir, infringerea dificul­tăţilor mu­sicalului, a pus în va­loare calităţile actorilor. Pepe­lea lui Liviu Martid­ache are haz şi farmec, personajele in­terpretate de Emil Blrlădeanu­, ca de obicei, au relief şi con­sistenţă. Suziana Cristi­tei O­­prean pluteşte eterică prin scenă, în fapt, întreaga distri­buţie se dăruieşte fără reti­cenţă, cr acel spirit de echipă, care este un deziderat în curs de împlinire a­ creatorilor de la Teatrul Dramatic Constanţa. Florica Iehim însemnări pe marginea spectacolelor Teatrului dramatic din Constanţa „Románia libera" OPŢIUNI PENTRU MODERNIZARE ŞI ÎNALT RANDAMENT­ ­Urmăre diff pag. 1)­naliatea fluentă şi exactă a maşinii, însăşi bara de producţie are un aspect infinit mai elegant, mai silenţios, mai spectaculos, totodată. Adăugaţi lă acestea şi introducerea, deocamdată ,mai timidă, a liniilor şi sistemelor tehnologice, a maşinilor de găurit şi rectificat in coordona­te, şi veţi obţine vectorul ac­tualei tendinţe de modernizare a producţiei, care sa manifestă la I.M.U.A.R. Al doilea Indiciu ce nii s-a oferit in sprijinul demonstraţiei de mai, înainte este de ordin statistic, in acest an, asemenea tipuri de maşini şi agregate re­prezintă cam 60 la sută din pro­ducţia întreprinderii. La înce­putul cincinalului, ele se reali­zau in proporţie de nici 30 la sută. Cu aproximativ 8 ani in urmă, se încercau unele modele, un unicat, mai mult ca „exerci­ţiu de stil“ şi verificare a po­tenţialului propriu de creaţie. La un moment dat, Mihala­­che Miculescu, preşedintele Co­mitetului oamenilor muncii, punctase cu o remarcă mai co­lorată acest asalt impetuos al agregatelor şi tehnologiilor înalt performante . „A trebuit, cam după 1988, presaţi de cerinţele tuturor industriilor, să trecem­i rapid de la stadiul viselor, al proiectelor, la lucrul efectiv, idei am avut şi avem 1­ azi cu prisosinţă. Acum Se cuvine să probăm câ­te şi putem converti în fapta !" ing. Radu Ţihţoreanu, din, acelaşi compartiment de moder­nizare, mai puţin iscusit în a comenta faptele colegilor săi, găsea, la fiecare idee emisă de ceilalţi interlocutori, argumen­tul concret al realizărilor de piftă acum. Aşa am cunoscut principalele două direcţii de evoluţie a producţiei întreprin­derii. Prima, axată pe dome­niul, foarte complex şi compe­titiv, al celulelor şi sistemelor flexibile, al liniilor si tehnolo­giilor de transfer, un front in care automatizarea îşi spune aproape total cuvîntul revoluţi­­onind practic din temelii vizi­unea asupra domeniului. A doua, se referă la maşinile unelte de prelucrări complexe şi de mare precizie, activitate la care ne-am referit ceva mai înainte. Primul program se află in stadiul de comandă în fabricaţie, ei unrind un regim de finanţare specială. Cită ceva s-a închegat şi pină acum. De pildă, un sistem flexibil pentru prelucrat piese prismatice tip carcasă, sau linia tehnologică de prelucrat piese de revoluţie, cîle vor deveni operaţionale nu peste mult timp şi vor contri­bui, acolo unde vor acţiona,­ la dublarea productivităţii muncii, dar, mai cu seamă, la creşterea in proporţie absolută a calităţii produselor, iar in subsidiar, vor contribui la creşterea stan­dardului de calificare profesio­nală al oamenilor ce le vor stă in preajmă. Acesta este poate cel mai evident semn al reve­­luţionarilor pe care moderniza­rea producţiei la I.M.U.A.R. le va declanşa in lunile ce urmea­ză. Dealtfel, mi se precizează, dat fiind că aproximativ 50—60 la sută din volumul acestui pro­gram este prevăzut a se realiza încă de la anul, pină în prezent, 50 de ingineri şi tehnicieni au fost reciclaţi pe utilaje asistate de calculator, in proiectare acest lucru se realizează aproa­pe integral. Sunt probleme de geometrie, cinematică, design pe care nu le-ar putea rezolvă nimeni decit cu preţul unui consum foarte mare de timp şi de energie umană specializată. Ce mai trebuie reţinut, aşa cum ne amintea ing. Adrian Dumitrescu­, este faptul că de cind a fost creat, compartimen­tul de modernizări a iniţiat şi coordonat in întreprindere, fără rtîCi 0 investiţie anume alocată, numai din resurse existente in­tern, aproape 60 la sută din produsele noi si îmbunătăţite tehnico-funCţional. Aşadar, un test foarte important de capa­citate profesională şi organi­zatorică, a fost luat CU bine. Acţiunile mai consistente, mai performante au denumiri şi fi­nalităţi precise. Nu le mai enu­merăm. Beneficiarii lor le so­licită, le urmăresc chiar reali­zarea păs cu pas, în halele în­treprinderii .Cum aveam să-i descopăr pe specialiştii de la I.A. Piteşti şi pe cei de la „Mefin" Sinaia, deţinătorii unor mari programe prioritare de do­tare cu asemenea maşini şi agregate superperformante), pentru că acolo unde ele sunt puse la lucru aduc productivi­tăţi de 2—4 ori mai mari ; ba, in unele cazuri, şi de 8 ori mai înalte, în condiţii de precizie şi fiabilitate a produselor exem­plare. O maşină de rectificat prin pătrundere pe patru pietre si­multan (un utilaj ce se mai fa­brică doar în Franţa­­) este una dintre speranţele creşterii per­formanţelor în întreaga indus­trie de motoare cu combustie, ca şi în cea a automobilelor, tractoarelor etc. Maşiniile RAC (de rectificat arbori cotiţi) sunt­ debitate azi, într-o gamă foarte largă şi intr-un ritm de lup­an, tuturor întreprinderilor de re­paraţii şi recondiţionare (IRA , SMA etc.), aducâfid mari bene­ficii economiei naţionale prin reintroducerea in Circuit a ar­borilor cotiţi de motoare. Exem­plele ar putea creşte (ne-am putea referi şi la maşinile de rectificat şuruburi,cu bile), dar ne rezumam in încheiere să subliniem ca din programul de modernizări al Întreprinderii pe acest an, din 55 de măsuri prevăzute, aproape jumătate au in vedere fluxurile şi produsele existente. Numai prin aceste măsuri se va realiza un spor al producţiei de circa 290 mili­oane lei, paralel cu o creştere a productivităţii muncii cu­ 9,4 ,o suta şi o reducere importanta de materiale (15 t metal) şi energie (18 790 KWh);: o opţiune indispensabilă pro­cesului general de dezvoltare intensivă a producţiei industria­le, modernizarea constituie şi pentru colectivul de­ la I . U.A.B. obiectivul hu­maral unu al actualului cincinal. AM FOST SESIZAŢI. RĂSPUNDEM CITITORILOR Nu O dată, la neeăită rubrica, s-au publicat scrisori ale unor cetaţeni care ne scriau despre creşterea continuă a cerinţei de apa potabilă şi Industrială a oraşelor in care trăiesc şi mun­cesc. Fenomenul este tipic locali­tăţilor care, aşa cum sunt multe in ţara noastră, cresc vertiginos sub toate aspectele. De curînd, poşta ne-a adus o nouă scrisoare pe aceeaşi temă. Ere semnată de MARIN BĂLĂCI din Craiova care ni s-a adresat, stimulat de o­ notă apărutâ in ziarul nostru privitoare la construirea de fîn­­tîni Ia filmnieu Vilcea, menite să mărească debitul de apă nece­sar consumului orăşenesc, in scrisoare se sublinia preocuparea pentru fordrea de fintinl in unele cartiere din Craiova (al căror număr am aflat câ este de 33) dar se desprindea şi o umbră de nemulţumire în legătură cu o fordre ce nu s-a efectuat In zona sa de domiciliu, pe Calea Bucu­reşti. Dorinţa lui era de a cu­noaşte cauzele. Şl le-a aflat, căci, din partea Camitetului exe­cutiv al consiliului popular al municipiului Craiova S-au primit explicaţiile de rigoare, in adevăr, pe Calea Bucureşti a început fo­rarea unei fîntini pentru alimen­tarea cu apa potabilă. Pină la adinCimea de 10 metri S-a înain­tat relativ ușor. După aceea, Insă, foreze nu a mai putui pă­trunde nici un centimetru fiindcă o intllnit o rocă dură. S-a incer­­cat du­mei O­ndua Săpare, in aceeași tonă, dar s-a ivit același impediment. Intr-o astfel de si­tuaţie, renunţarea era Inevitabi­­lâ, in prezent se caută a se des­coperi un nou punct Intr­ a zona apropiată pentru că doleanţa ce­tăţenilor să fie Îndeplinită. Un bucurestetrn care sem­nează M. POESCU a transcris pe o carte poştală pe care a a­­dresat-o redacţiei inscripţia im­primată pe ambalajul unui pro­­dus nou : „CREMOGEN, cremă de tort, 7 lei/0,500 gr." Nimic, dar absolut nimic, In plus. A des­făcut pachetul cu gundul câ poa­te va da de un formular cu mo­dul de Întrebuinţare. A dat insă numai de un praf gălbui. A în­tors ambalajul pe­ toate feţele dar nu a aflat cum se prepară acest tort. A descoperit însă cu totul altceva : o greşeală de scriere. Prescurtarea cuvintului „gram" se făcea cu „gra­m­­­ac de „g” urmat de un inutil punct. Centrala industrială de morărit şi panificaţie care a fost infor­mată de această emisiune a a­­rătat că aspectele sesizate sunt „juste" (de preferat „autentice"). Ca atare, s-au luat măsurile cu­venite pentru „o mai larga şi eficientă popularizare", deşi a­­ceastă popularizare nu a fost făcută nici iîitr-un fel. Centrala a atras atenţia fabricii producă­toare asupra Înscrierii corecte a conţinutului etichetelor şi.„ ai conţinutului pachetelor. Circumscripţia financiară a sectorului 3, in urma unei re­petate scrisori trimise de Cocota­­re ECATERINA IONESCU din­ strada Prevederii nr. 28, a rezol­vat, in cele din urmă, o încurcă­tură care plană de multa vre­me. Este vorba de radierea unui impozit pe o motocicletă care aparţinea fostei Chiriaşe, trt totul care ia s-a mutat şi pentru care a fost mereu somată să plăteas­că. Debitele şi dosarul mato au fost transferate adevăratului pro­prietar. In faţa întreprinderii de repa­raţii Brăila a apărut încă din toamna trecută un excavator­ de culoare roşu închis, de tipul S 126? Promex, seria de fabrica­ţie 30542. A stat o zi, două, o lună fără să se mişte, fără ca cineva să se intereseze de soar­ta lui„. După zece luni, CORBIEL MOCANU, şeful biroului de des­facere al susamintitei întreprin­­derii contrariat de prezenţa a­­cestui utilaj abandonat, a scris ziarului cariod Sa se dezlege misterul excavatorului fără stă­­pin. Mulţumită miliţiei munici­piului Brăila, care a făcut inves­tigaţii, s-au putut afla amănunte în legătură cu S 1202. Este pro­prietatea întreprinderii de tran­sporturi utilaj greu pentru con­strucţii din Fărcăşeşti, judeţul Gorj. De ce a fost părăsit, de cine a fost părăsit şi care va fi soarta lui ? Urmează sâ se facă alte investigaţii, deşi Cel mai in­dicat lucru ar fi sâ răspundă conducerea întreprinderii gor­­jene. In 8 iunie 1984, NICOLAE ILI­ESCU din București a cumpărat un aparat de radio „Solo 500" al cărui cordon de alimentare cu curent electric s-a rupt. De atunci a tot căutat prin maga­zine altul dar nu a găsit. S-a a­­dresat atunci în Scris întreprin­derii „Tehnoton” din Iaşi, con­­siderînd că era de datoria a­­cesteia să pună la dispoziţia cumpărătorilor cordoane de bună calitate şi care să se gă­sească în permanenţă în­ comerţ, înţelegem necazul cumpărătoru­lui şi dorinţa lui de a putea­­Cumpăra piesele necesare func­ţionării aparatului, dar înţele­gem şi situaţia in care se află întreprinderea furnizoare. După ce se arată ca datoria aprovi­zionării cu piese nu cade in sarcina ei decit in privinţa ace­lor piese de fabricaţie proprie, după ce recunoaşte că aceste cordoane puteau fi mai bune, conducerea întreprinderii din Iaşi face un apel întemeiat a­­dresat cumpărătorilor. „Vă in­formăm că am primit şi alte scri­sori similare cu cea a tovarăşu­lui Nicolae Iliescu, fapt care poate crea o opinie nefavorabilă asupra produselor noastre. Am ruga ca în cazuri de nemulţumi­re să ni se adreseze critici ari­cit de aspre dar numai pentru lipsuri care ne aparţin. In pri­vinţa cordoanelor.­­Ipsom­ie apar­ţin întreprinderii „Pflodcomplex" din tg. Mureş, care nu a înaintat organelor in drept propuneri de preţ. Ori, cind nu sint stabilite preţuri, nu există vfrtzare". Const. Serba I Marți 1 martie 1988 Sceral* rdspre la ard 6,57 şi apun* la ora ts,Q4 TEATRE NASuCCO : Opera Roh­­onâ (ni 1S 57), Bta 1Si O NOAPTE La VENERA: Taa­tr II de Opereta (136148), a .o 18, la Sala Mică a Teatrului Naţiartal „I. I. Caragiale"; HARAP AlSi Teatrul Na­țional „I. L. Garegiele" “ Sala Mare (14­71 71), ora 18 fi BRUMUl SINGU­­RATAtli, Sala Amfiteatru, ora 13 ti Farul $i dl. valentino, Salo A'a­ liei ora 18; CINIEC DEsPSE MINE ÎNSUMI: Teatrul „Lucia Sturdia GU­­lendra" , Sala Studio (11 95 44), ora 18; O DRAGOSTE NEBUNA, NEBUNA, NEBUNA, Teatrul de Comedie (16 04 60), ora 18; FLOAREA DE CACTUSTeatrul „C. I­ Nottoro" — Sala Magheru (59 31 03), ora 18 si CRAII DE CURTEA VECHE, Sala Studio, ora 18,30; RESPIRĂRI CU NICHITA STANESCU (Recital extraordinar cu Leopoldina Bălănuță); Teatrul Mic (14 70 81), Ora 18! BĂRBATUL $1... FE­MEILE ; Teatrul Foarte MIc (14 09 05), ora 18,36; ASTEPTAM PE ALTCINEVA: Teatrul Giulesti — Sala Majestic (14 72 34), ora 18; NOTA ZERO LA PURTARE: Teatrul „Ion Creangă" (50 26 55), ora 15; DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE: Teatrul ,,C. Tanase“ — Sala Savoy (15 56 78), ora 18; VISUL UNEI NOPP DE VARAI I.A.T.C. - Stu­­dioul de teatru „Calandra" (15 72 59), ora 18,30) MOTANUL ÎNCĂLŢAT, ora 10 şi CARTEA CU JUCĂRII, or­a 15; Teătrul Măndârlea - Sala din Piata Cosmonauţilor (11 12 04); TEZAUR FOLCLORIC: Radioteleviziunea Româno — Sala de concerte din str. Nuferilor 62-64 (14 68 00), ora 18; CVARTETUL IN CREAJIA CLASICILOR _­­Vi Aferteul Roman, ora 181 CAVALCADA CIRCU­LUI : Circul de Stat București (10 41 75), ora 13,30; CINEMATOGRAFE ZIMBET DE SOARE: Scala (11 03 72), orele 4 - 11 _ 13 - 15 _ 17,15 - 19,30; Favorit (45 31 70), orele 9 — 11 - 13 — 16 - 17 - 19; Flamura (85 77 12), orele 9 _ 11 - 13 _ 15 - 17 _­­19 ; EXTEMPORAL LA DIRIGENȚIE : Vic­toria (16 28 79), orele 9 - 11 _ 13 - 15 ^ 17 - 19 ; Feroviar (50 51 40), orele 9 _ 11 - 13 _ 15 - 17 - 19 ; Aurora (35 04 66), orele 9 — 11 — 13 - 15 - 17 - 19 ; Culturii (83 50 13), orele 9_11 — 13 _ 15 — 17 — 19 ; TOTUL SE PLĂTEȘTE : Drumul Sării (31 28 13), orele 15 — 17 - 19 ; UNDE EȘTI: COPILĂRIE : Munca (21 50 97), ora 15 ! URMĂRIRE LA AMSTERDAM : Stu­dio (59 53 15), orele 9,30 _ 11,30 _ 13,30 - 15,36 _ 17,30 - 19,30; INCORUPTIBILUL DE LA ETAJUL XIX­I Lumina (14 74 16), Orele 9 — 11 _ 13 - 15 — 17 - 19 ; Gloria (47 46 75), orele .9 _ H - 13 - 15 -17 - 19­­ . , V ■ . - v LACOMIA : Timpuri Noi (15 61 16), orele 9 -11 - 13 - 15 - 17 15 ; INSPECTORUL Sl BRACONIERII­­ Doina (16 35 38), orele 15 — 19 | PROGRAM special pentru copii­ul TINERET : Doina, orele 9 _ 11 - 13 _ 12 ; DUELUL: Progresul (23 94 16), orele 15 . 17 - 19 ; DRUMURI NEUMBLATE : Busești (50 43 58), orei« 15 - 17 « 19 | MISS IUGOSLAVIA * Pocea (71 30 85), orele 9-11 _ 13 _ IS­IT -19; Arta (213186), orele 9 - 11 - 13 - 15 _ 17 _ 19 ; MESAGERUL INVINCIBIL­­ Ferentari (80 49 85), orele 15 ^ 17 « 19 i Cotro­­c»PI (49 48 48), orele 15 ^ 57 — 19 ; M I S­IU N­E SPECIALA : Giulesti (17 55 46), orele 9 - 11 - 13 _ 11 - 17 _ 19 ; Pieroeseu (33 29 71), orele 9 - 11 _ 13 _ 15 - 17 - 19 ; BICIUI FERMECAT : Qrivlto (.17 08 58), orele 9 - 11 - 13 _ 15 _ 17 - 19 ; Volga (79 71 26), orele 9 - 11 _ 13 - 15 _ 17 - 19 ;

Next